Între 40 și 60 de ani se acumulează o parte dintre schimbările biologice definitorii, care vor influența sănătatea la vârste mai înaintate. Nu toate apar la analizele de rutină și nu toate dau simptome, dar pot modifica treptat metabolismul, sistemul cardiovascular, masa musculară, inflamația, imunitatea și funcția cognitivă.
Într-un interviu exclusiv pentru SmartLiving.ro, prof. Alberto Beretta, imunolog și unul dintre cei mai cunoscuți specialiști europeni în medicina longevității, explică de ce medicina preventivă începe să se îndepărteze de simpla depistare a bolilor și să se concentreze pe măsurarea ritmului de îmbătrânire.
Alberto Beretta este director științific al SoLongevity și președinte al comitetului științific al Milan Longevity Summit, cel mai important eveniment internațional dedicat științei îmbătrânirii. A colaborat ani la rând cu laureatul Nobel Luc Montagnier la cercetări privind imunobiologia infecției HIV, a condus apoi o unitate de cercetare la Spitalul San Raffaele din Milano, unde a studiat imunosenescența, adică îmbătrânirea sistemului imunitar, iar în 2018 a fondat compania de biotehnologie SoLongevity.
Beta-amiloidul nu mai poate fi privit doar ca o proteină toxică
La ediția din 2026 a Milan Longevity Summit s-au reunit câțiva dintre cei mai importanți cercetători ai îmbătrânirii din lume. Am discutat cu prof. Beretta despre cele mai relevante descoperiri prezentate la summit, despre testele care estimează vârsta biologică, despre cum pot fi separate dovezile medicale serioase de marketing în piața longevității și despre ce ar trebui să facă astăzi o persoană de vârstă mijlocie pentru a îmbătrâni sănătos.
SmartLiving.ro: La Milan Longevity Summit 2026 s-au întâlnit câțiva dintre principalii protagoniști internaționali ai cercetării asupra îmbătrânirii. Care au fost, în opinia dumneavoastră, cele două sau trei descoperiri ori dovezi științifice cele mai importante apărute în cadrul summitului, cele care ar putea schimba concret practica medicală sau înțelegerea proceselor de îmbătrânire în următorii ani?
Prof. Alberto Beretta: Milan Longevity Summit a adunat probabil cea mai amplă panoramă a descoperirilor din domeniul îmbătrânirii din ultimii doi ani. Dacă ar fi să aleg trei rezultate care vor avea un impact deosebit asupra felului în care înțelegem îmbătrânirea și asupra practicii clinice viitoare, aș începe cu cercetarea prezentată de laureatul Nobel Thomas Sudhof despre boala Alzheimer.
Mulți ani am considerat beta-amiloidul pur și simplu o proteină toxică, responsabilă de degenerarea neuronilor. Datele prezentate de Südhof arată însă o realitate mult mai complexă: unele forme de beta-amiloid pot afecta neuronii, în timp ce altele par să contribuie la repararea și regenerarea lor. Ce contează cu adevărat este modul în care diferitele componente ale proteinei se grupează și interacționează între ele.
Această descoperire ar putea explica de ce multe terapii anti-amiloid au dat rezultate sub așteptări și indică o nouă strategie: țintirea selectivă a formelor toxice, cu păstrarea celor potențial benefice. Dacă abordarea se va confirma, am putea asista în următorii ani la un salt important în terapiile bolilor neurodegenerative.
Noi speranțe de tratament pentru demența Alzheimer. „Nu am avut niciodată perspective mai promițătoare ca astăzi“
Citește articolulReziliența imunitară ar putea deveni un nou indicator al îmbătrânirii
O a doua noutate privește sistemul imunitar. În ultimii ani a devenit tot mai clar că viteza cu care îmbătrânim depinde în mare măsură de capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la infecții, de a elimina celulele deteriorate și de a readuce rapid organismul la echilibru. Acest concept a fost numit reziliență imunitară.
Datele prezentate la summit indică faptul că o parte importantă a acestei reziliențe este determinată genetic. Cu alte cuvinte, unele persoane au o predispoziție biologică de a păstra mai mult timp un sistem imunitar eficient și mai puțin înclinat spre inflamația cronică. Perspectiva cea mai interesantă este că în curând ar putea fi disponibile teste genetice și biomarkeri capabili să măsoare această reziliență și să ghideze strategii de prevenție cu adevărat personalizate.
Menopauza nu este doar o tranziție hormonală
A treia dovadă pe care o consider deosebit de relevantă a fost prezentată de Uri Alon, de la Weizmann Institute. Analizând mii de profiluri biologice ale femeilor înainte și după menopauză, echipa sa a demonstrat că menopauza nu este o simplă tranziție endocrină, ci un eveniment biologic care influențează simultan aproape toate sistemele organismului. Se modifică metabolismul, sistemul cardiovascular, sistemul imunitar, compoziția corporală și numeroși alți parametri fiziologici.
Această viziune sistemică întărește ideea că menopauza se numără printre principalele puncte de cotitură ale îmbătrânirii feminine și oferă noi baze științifice pentru evaluarea rolului terapiilor hormonale de substituție în prevenirea multor boli legate de vârstă.
Mesajul care reiese din toate aceste cercetări este clar: îmbătrânirea nu este un proces uniform și inevitabil, ci rezultatul interacțiunii dintre sisteme biologice pe care abia acum începem să le înțelegem, să le măsurăm și, cel puțin parțial, să le modificăm.
Citește șiCât contează, de fapt, genele și stilul de viață în longevitate? Studiul care corectează zeci de ani de calcule greșiteSmartLiving.ro: Astăzi se vorbește tot mai des despre vârstă biologică și despre biomarkeri ai îmbătrânirii, de la ceasurile epigenetice până la GlycanAge, iAge și noile profiluri proteomice. Care dintre aceste instrumente au atins deja un nivel de validare suficient pentru a fi considerate utile în practica clinică, cel puțin pentru o persoană adultă de peste 45 de ani, și care rămân mai degrabă limitate la domeniul cercetării?
Prof. Alberto Beretta: În ultimii zece ani am asistat la o adevărată explozie a biomarkerilor îmbătrânirii. Astăzi avem la dispoziție mai multe instrumente pentru a estima vârsta biologică a unei persoane, însă nu toate au atins același nivel de maturitate științifică și de aplicabilitate clinică.
Ceasurile epigenetice
Primele care s-au impus au fost ceasurile epigenetice, care analizează anumite modificări chimice ale ADN-ului, numite metilări, ce se acumulează de-a lungul vieții. Rămân și astăzi cele mai studiate și mai validate instrumente din cercetarea îmbătrânirii. Unele încep să își facă loc și în practica clinică, dar este probabil prematur să le considerăm analize de rutină. Una dintre cele mai importante calități ale unui ceas biologic bun este tocmai capacitatea de a răspunde la intervențiile asupra stilului de viață sau la terapii, ceea ce permite monitorizarea progreselor pacientului în timp. Pe acest punct, rezultatele sunt încurajatoare, dar încă nu definitive.
O abordare diferită o reprezintă instrumente precum PhenoAge, care folosesc parametri clinici și biochimici obținuți prin analize de laborator obișnuite. Aceste modele au două avantaje importante: costă mult mai puțin decât ceasurile moleculare și se bazează pe teste foarte standardizate și reproductibile. În plus, mai multe studii le-au demonstrat capacitatea de a prezice mortalitatea și riscul de boală. Limita este că folosesc un număr relativ redus de variabile și oferă astfel o fotografie mai puțin detaliată a fiecărui organ și sistem biologic.
La 93 de ani, are inima și mușchii unei femei de 30. Ce au găsit cercetătorii în corpul celei mai rapide nonagenare din lume
Citește articolulGlycanAge poate arăta nivelul inflamației de fond
Printre biomarkerii deja consacrați merită menționat GlycanAge, bazat pe analiza glicoproteinelor și în special a imunoglobulinelor. Este un instrument dezvoltat și validat prin mulți ani de cercetare și oferă informații foarte interesante despre starea inflamatorie a organismului.
În practică, reprezintă o fereastră către sistemul imunitar și către fenomenul de inflammaging, inflamația cronică de grad scăzut care însoțește îmbătrânirea și contribuie la apariția multor boli legate de vârstă. Deși nu oferă o măsură globală a îmbătrânirii, poate fi foarte util în contextul medicinei longevității.
Frontiera cea mai promițătoare o reprezintă însă ceasurile proteomice. Datorită noilor tehnologii, astăzi este posibil să măsurăm simultan sute sau chiar mii de proteine prezente în sânge și să folosim aceste informații pentru a estima vârsta biologică a întregului organism sau a unor organe anume, precum inima, creierul, ficatul sau sistemul imunitar. Rezultatele prezentate în ultimii ani, inclusiv cele discutate la Milan Longevity Summit, arată niveluri de acuratețe care până nu demult ar fi părut de neimaginat.
Ceasurile proteomice ar putea arăta ce organe îmbătrânesc mai repede
Dacă ar fi să indic ce instrumente au astăzi o utilitate practică reală pentru o persoană de peste 45 de ani, aș spune că biomarkerii cei mai ușor de folosit rămân cei derivați din analizele clinice tradiționale, completați eventual de teste precum GlycanAge.
Ceasurile epigenetice pot oferi deja informații interesante, dar se află încă într-o fază de tranziție spre practica clinică. Ceasurile proteomice reprezintă, în schimb, probabil viitorul apropiat al medicinei longevității: atât pentru că estimează cu mai mare precizie vârsta biologică, cât mai ales pentru că promit să identifice din timp ce organe îmbătrânesc mai repede și unde trebuie intervenit înainte de apariția bolii.
Adevărata revoluție nu va fi însă aflarea unui număr care reprezintă vârsta noastră biologică. Va fi posibilitatea de a folosi aceste instrumente pentru a măsura în mod obiectiv eficacitatea strategiilor de prevenție și pentru a personaliza intervențiile în funcție de traiectoria de îmbătrânire a fiecărui individ.
SmartLiving.ro: Piața longevității este în plină creștere și propune suplimente, teste diagnostice, terapii și protocoale care promit încetinirea îmbătrânirii sau prelungirea vieții. Cum poate un om obișnuit să deosebească strategiile susținute de dovezi științifice solide de cele bazate mai ales pe marketing? Există criterii simple și de încredere pentru a se orienta?
Prof. Alberto Beretta: Este o întrebare fundamentală, pentru că astăzi principalul risc pentru cine se interesează de longevitate nu este lipsa de informații, ci excesul de informații. În fiecare săptămână apar noi suplimente, teste diagnostice, protocoale alimentare sau tratamente care promit încetinirea îmbătrânirii. Unele sunt susținute de o bază științifică solidă, altele mult mai puțin.
Promisiunile mari au nevoie de dovezi pe măsură
Există însă o regulă simplă: cu cât o promisiune este mai extraordinară, cu atât mai extraordinare trebuie să fie dovezile care o susțin. Dacă cineva afirmă că poate inversa vârsta biologică cu zece ani, regenera organele sau prelungi semnificativ viața, ar trebui să poată arăta studii clinice riguroase, publicate în reviste științifice de prim rang și, pe cât posibil, replicate de grupuri independente.
Un al doilea criteriu este să verificăm dacă beneficiul a fost demonstrat la om. Multe intervenții care funcționează la drojdii, viermi, muște sau șoareci nu produc neapărat aceleași rezultate la oameni. În medicina longevității acest pas este deosebit de important, pentru că mare parte dintre dovezile cele mai entuziasmante provin încă din modele animale.
Un biomarker modificat nu înseamnă automat încetinirea îmbătrânirii
Un al treilea criteriu privește indicatorul măsurat. Aș fi precaut cu cine promite beneficii asupra longevității fără să arate efecte concrete asupra factorilor de risc, a funcției organelor, a calității vieții sau a unor biomarkeri validați. Modificarea unui singur parametru de laborator nu înseamnă automat încetinirea îmbătrânirii.
Dacă privim dovezile disponibile astăzi, se remarcă un aspect interesant: intervențiile cele mai eficiente sunt și cele mai puțin spectaculoase.
Activitatea fizică regulată, alimentația echilibrată, somnul adecvat, controlul greutății corporale, renunțarea la fumat, gestionarea tensiunii arteriale, a colesterolului și a glicemiei produc beneficii asupra sănătății și a speranței de viață mult mai mari decât cele demonstrate pentru orice supliment disponibil astăzi pe piață.
Asta nu înseamnă că suplimentele sau noile tehnologii sunt inutile. Unele pot avea indicații specifice și o logică biologică interesantă. Înseamnă însă că ar trebui considerate complementare, nu substitute ale strategiilor care și-au dovedit deja eficacitatea.
În concluzie, omul obișnuit ar trebui să își pună trei întrebări foarte simple: există studii clinice la om? Rezultatele au fost confirmate de grupuri independente? Beneficiul este relevant clinic sau privește doar un biomarker? Dacă răspunsul la una dintre aceste întrebări este negativ, este prudent să păstrăm un anumit grad de scepticism.
Longevitatea nu se cumpără într-o capsulă
Vestea bună este că astăzi știm mult mai multe despre cum îmbătrânim decât în urmă cu zece ani. Vestea proastă este că nu există încă scurtături. Longevitatea nu se cumpără într-o capsulă: se construiește în timp, printr-o combinație de prevenție, stil de viață și, tot mai mult, medicină personalizată bazată pe dovezi.
SmartLiving.ro: Privind la următorii zece ani, ce schimbare considerați mai probabilă și mai importantă în domeniul prevenirii bolilor legate de vârstă? Ce ar trebui să înceapă să facă astăzi o persoană de vârstă mijlocie pentru a se pregăti pentru medicina longevității de mâine? Și care este mesajul principal pe care ați vrea să îl transmiteți cititorilor interesați să trăiască mai mult, dar mai ales în stare bună de sănătate?
Prof. Alberto Beretta: Dacă ar fi să indic o schimbare care va transforma profund prevenția în următorii zece ani, aș alege trecerea de la o medicină care interceptează boala la una care măsoară și monitorizează procesul de îmbătrânire înainte ca boala să apară.
Medicina va urmări ritmul îmbătrânirii, nu doar apariția bolii
Mai bine de un secol am organizat medicina în jurul bolilor individuale: infarct, diabet, cancer, Alzheimer. Astăzi începem să înțelegem că multe dintre aceste afecțiuni au o origine comună: îmbătrânirea biologică a țesuturilor și a organelor. Adevărata revoluție va fi, prin urmare, identificarea din timp a celor care îmbătrânesc mai repede, în care sisteme biologice și din ce motive, pentru a interveni cu mulți ani înainte de apariția simptomelor.
Biomarkerii de vârstă biologică, genomica, proteomica, metabolomica și inteligența artificială ne pun la dispoziție instrumente care în urmă cu câțiva ani nu existau. În următorul deceniu va fi probabil obișnuit să adăugăm, pe lângă analizele clinice tradiționale, o evaluare a traiectoriei individuale de îmbătrânire, cu programe de prevenție construite pe măsura fiecărei persoane.
Citește șiLa 80 de ani, creierul lor produce mai mulți neuroni decât la 30. Secretul „supervârstnicilor”, descifrat de cercetători și cum poți să devii și tu unulLongevitatea se construiește între 40 și 60 de ani
SmartLiving.ro: Ce ar trebui să facă astăzi o persoană de vârstă mijlocie pentru a se pregăti pentru această nouă medicină?
Prof. Alberto Beretta: În primul rând, să înțeleagă că longevitatea nu se construiește la 70 de ani, ci între 40 și 60. În această etapă a vieții se acumulează, adesea în tăcere, modificările metabolice, cardiovasculare, imunologice și cognitive care vor apărea decenii mai târziu.
Cel mai important sfat este să adoptăm o mentalitate preventivă. Să nu ne limităm la a verifica absența bolii, ci să începem să monitorizăm principalii factori care determină viteza îmbătrânirii: compoziția corporală, forța musculară, capacitatea cardiorespiratorie, calitatea somnului, sănătatea metabolică, starea inflamatorie și sănătatea cognitivă. Astăzi știm că acești parametri sunt mult mai informativi decât simplul număr trecut pe cartea de identitate.
Putem reduce anii trăiți cu boală și dizabilitate
Mesajul pe care aș vrea să îl transmit cititorilor este că longevitatea nu înseamnă să trăiești cât mai mult posibil. Înseamnă să păstrezi cât mai mult timp autonomia, energia, luciditatea minții și calitatea vieții. Scopul nu este să adăugăm ani vieții, ci viață anilor.
Vestea bună este că nu mai suntem nevoiți să așteptăm pasiv sosirea bolilor legate de vârstă. Pentru prima dată în istorie avem instrumente capabile să măsoare procesul de îmbătrânire și intervenții care îi pot modifica, cel puțin în parte, evoluția. Nu putem opri încă îmbătrânirea, dar îi putem influența profund viteza și, mai ales, putem reduce anii trăiți cu boală și dizabilitate.
Toate datele științifice recente converg către o concluzie foarte simplă: durata vieții este importantă, dar adevărata provocare a secolului XXI va fi creșterea duratei sănătății. Aceasta este promisiunea cea mai realistă și cea mai revoluționară a medicinei longevității.
