Sindromul Tourette: boala care te face să vorbești obscen fără să vrei

Sindromul Tourette: boala care te face să vorbești obscen fără să vrei

O persoană care suferă de sindromul Tourette, o boală neuropsihică, face gesturi sau mișcări în mod repetat și emite sunete sau spune fraze ori cuvinte fără să se poată controla. Cele mai elocvente exemple sunt: clipirea repetată, ridicarea frecventă din umeri, sunete tip tuse sau cuvinte obscene.

Sindromul Tourette (ST), descris pentru prima dată de Gilles de la Tourette în 1885, se manifestă, de obicei, între vârstele de 5 și 10 ani. Băieții sunt de patru ori mai afectați decât fetele. Nu există un tratament specific pentru această tulburare. Însă mulți oameni cu sindromul Tourette nici nu au nevoie de tratament, deoarece simptomele nu sunt extrem de îngrijorătoare.

În cazurile în care sindromul afectează viața de zi cu zi, se pot prescrie anumite medicamente ori psihoterapie. Oamenii cu sindromul Tourette pot asocia și tulburări obsesiv-compulsive (TOC)tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) ori dificultăți de învățare.

Citiți povestea unei adolescente cu sindrom Tourette aici

Ce este sindromul Tourette: boala ticurilor

Sindromul Tourette se mai numește și boala ticurilor. Specialiștii clasifică ticurile specifice ST în simple și complexe, după modul de manifestare și afectarea vieții sociale.

Ticurile sunt acele mișcări scurte, necontrolate, care apar brusc și pot varia de la ușoare la severe. Simptomele severe pot afecta în mod semnificativ comunicarea, rutina zilnică și calitatea vieții.

  • Ticurile simple sunt mișcările bruște, repetitive și scurte care implică un număr limitat de grupe musculare.
  • Ticurile complexe apar după anumite tipare distincte, iar mișcările lor implică mai multe grupe musculare. După modul de manifestare, ticurile pot fi motorii (implică mișcarea fizică) sau verbale (emiterea de sunete necontrolate).

Exemple de ticuri verbale: 

  • simple: grohăit, tușit, țipat, emiterea unor sunete/silabe, cum ar fi „up“;
  • complexe: exprimare lingvistică cu sens, cum ar fi cuvinte şi fraze (cuvinte şi fraze obscene, agresive sau inacceptabile social, repetarea propriilor cuvinte sau părţi din cuvinte, repetarea sunetelor, cuvintelor sau a părţilor din cuvintele auzite la alte persoane). Tot în categoria ticurilor vocale complexe intră și anumite ritualuri verbale – repetarea unei fraze până „sună bine”. Și vorbirea atipică intră aici: o vorbire foarte rapidă care implică ritm, ton și accent neobișnuit.

Nu toți oamenii cu sindromul Tourette spun cuvinte obscene și înjură

  • Rostirea repetitivă a înjurăturilor ori a cuvintelor obscene este prezentă doar la 1 din 10 persoane afectate de sindrom Tourette.
  • Ticurile nu sunt de obicei dăunătoare pentru starea generală de sănătate a pacientului, cu excepția celor motorii complexe.
  • Nu au aceeași frecvență în fiecare zi. Pot fi mai intense atunci când cel afectat este stresat, are o stare accentuată de anxietate ori este obosit.
  • Sunt mai dese în adolescența timpurie și pierd din intensitate când se apropie perioada maturității.

Persoanele cu sindromul Tourette pot avea un comportament antisocial, excese de furie care pot atrage izolarea socială.

Alte tulburări de comportament în caz de sindrom Tourette

Clasificarea prezentată mai sus s-a realizat în funcție de frecvența, complexitatea și de gradul de afectare a activității în general. Însă trebuie precizat faptul că nu toți oamenii cu sindrom Tourette au aceeași variabilitate a simptomatologiei.

Pe lângă ticurile motorii și verbale, ST se asociază și cu unele tulburări de comportament precum:

  • Manifestări obsesiv-compulsive. Pot să apară automutilarea, nevoia de a atinge obiectele de mai multe ori, repetarea anumitor acțiuni.
  • Tulburarea hiperkinetică, incapacitatea de a se concentra, este prezentă la jumătate dintre oamenii cu sindromul Tourette.
  • Dificultăți de învățare, tulburări de somn și chiar depresie (la 40% dintre pacienți).
  • Impulsivitate, iritabilitate, autoagresivitate, labilitate emoțională.

De ce apare sindromul Tourette și care sunt factorii de risc

Nu se cunoaște cauza exactă care duce la apariția sindromului Tourette. Specialiștii îl definesc ca pe o tulburare complexă declanșată de o serie de factori genetici și unii de mediu. Simptomele apar ca o exprimare a unui dezechilibru în creier. Mai exact, sunt perturbați neurotransmițătorii care transmit impulsuri nervoase, preponderent dopamina, noradrenalina și seretonina.

La cauze, poate fi adăugat și un dezechilibru în zona creierului responsabilă de coordonarea mișcărilor.

Factorii de risc sunt:

  • Istoricul familial. Persoanele care au în familie cazuri de sindrom Tourette sau alte tulburări manifestate prin ticuri pot fi predispuse să dezvolte sindromul Tourette.
  • Sexul: din cauze necunoscute, la băieți, riscul de a avea ST este de patru ori mai mare decât la fete.

Cât de frecvent e

Portalul edubolirare.ro prezintă următoarele date statistice legate de frecvența sindromului Tourette:

  • Forma complexă se întâlneşte cu o frecvenţă de 1/2.500. Formele cu expresivitate parţială (ticuri motorii cronice şi unele forme de tulburare obsesiv-compulsivă) sunt de trei ori mai frecvente.
  • Deoarece ticurile din ST au tendinţa să se remită sau să se diminueze la maturitate, rata prevalenţei la copii este mai ridicată decât cea a populaţiei adulte. Prevalenţa sindromului este estimată de la 1-3/1.000 până la 10/1.000.
  • Există studii care sugerează că peste 19% din copiii de vârstă şcolară au ticuri, iar dintre aceştia, 4% au fost diagnosticaţi cu ST.
  • Sindromul Tourette este întâlnit la toate rasele, grupurile etnice şi sociale.
  • Formele uşoare sunt mai puţin diagnosticate, pe fondul prezentării reduse în clinicile de specialitate. De aceea, în majoritatea studiilor predomină cazurile severe.

Ce să faci când copilul tău are ticuri

Primul specialist la care poți să mergi cu copilul tău, dacă observi că ticurile nu dispar de la sine după o perioadă, este chiar medicul pediatru. El te va îndruma la ce specialiști poți apela ulterior. Vestea bună e că nu toate ticurile pot duce la diagnosticul de sindrom Tourette. În copilărie și chiar în adolescență, mulți copii dezvoltă ticuri fără a suferi de o tulburare a ticurilor. 

Nu există un test specific pentru acest sindrom. Medicul poate recomanda o serie de investigații menite să conducă la diagnostic și monitorizarea timp de câteva luni a ticurilor și a modului în care acestea afectează viața pacientului.

Conform studiilor Asociaţiei Prader Willi din România (ce are ca obiect de studiu bolile rare), principale teste ce pot fi făcute pentru un diagnostic corect de sindrom Tourette sunt:

  • examinare clinică şi neurologică;
  • EEG: adesea modificat, dar nespecific;
  • CT cerebral şi RMN cerebral: aspect normal;
  • teste biologice serice: electroliţi, calciu, fosfor, cupru, ceruloplasmina, teste hepatice, nivelul de TSH, teste screening urinare pentru droguri – pentru excluderea altor afecțiuni manifestate cu mișcări involuntare.

În prezent nu există un test genetic sau biochimic care să confirme o cauză genetică a sindromului Tourette.

Tratamentul: de la psihoterapie la medicamente

Mulți dintre oamenii cu sindromul Tourette nu au nevoie de tratament medicamentos pentru gestionarea simptomelor. Cea mai bună alegere rămâne terapia comportamentală specifică pentru ticuri, desfășurată cu o frecvență regulată.

În cazurile grave, cu afectare importantă a vieții, există o serie de medicamente care scad frecvența si durata ticurilor prin reglarea neurotransmițătorilor implicați în această afecțiune.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare