12 lucruri pe care trebuie să le știi despre pecingine, boală de piele transmisă de obiecte folosite în comun

    Pecingine, dermatofitoză, infecție dermatofită, tricofiție sau tinea, toate aceste denumiri se referă la o infecție fungică a pielii. Leziunea cauzată de această infecție se aseamănă cu un vierme în formă de inel.

    Denumirea de pecingine este, de obicei, folosită pentru a descrie tinea corporis (pecinginea corpului), deși uneori pot fi folosită și pentru alte localizări ale infecției cum ar fi tinea cruris (pecinginea inghinală).

    Pecinginea poate afecta atât oamenii, cât și animalele. Infecția apare inițial sub formă de pete roșii pe zonele afectate ale pielii și mai târziu se poate răspândi și în alte zone ale corpului. Poate afecta scalpul, picioarele, unghiile, zona inghinală, barba sau alte zone.

    Dr. Pavelina Andrei ne sfătuiește să nu împrumutăm haine sau obiecte de ingienă de la alte persoane pentru a evita infecțiile fungice

    Dr. Pavelina Andrei, medic specialist dermatovenerolog, ne-a explicat în materialul următor care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știm despre pecingine.

    1. Tipuri de pecingine

    Tricofitia sau pecinginea, așa cum este denumită popular, se referă la o dermatofitoză în care infecția fungică este localizată la nivelul pielii sau anexelor ei (păr, unghii). Aceste infecții fungice pot duce la o serie de manifestări clinice, în funcție de aria cutanată afectată, ca de exemplu:

    • Tinea capitis – infecție fungică cutanată a scalpului, cunoscută și sub denumirea de pecinginea părului părului sau pecinginea scalpului. Boala este cauzată, în principal, de dermatofiți din genurile Trichophyton și Microsporum. Este mai frecventă în rândul copiilor;
    • Tinea corporis – infecție fungică superficială (dermatofitoză) a brațelor și picioarelor dar poate apărea pe orice parte a corpului. Apare adesea sub formă de pete roșii rotunde;
    • Tinea cruris – un tip de infecție fungică a regiunii inghinale și anale care poate apărea la ambele sexe, dar este mai des întâlnită la bărbați și la adolescenți;
    • Tinea unguium (onicomicoza) – infecție fungică localizată la nivelul unghiilor;
    • Tinea pedis sau piciorul atletului – o infecție fungică localizată la nivelul picioarelor. Se observă frecvent la persoanele care merg desculțe în locuri publice unde se poate răspândi infecția, cum ar fi vestiare, dușuri și piscine;
    • Granulomul Majocchi – o formă localizată de foliculită fungică, este o afecțiune a pielii caracterizată printr-o placă profundă, pustulară și este o formă de tinea corporis.

    2. Cât de frecventa este pecinginea?

    Apare frecvent printre copii și cei cu imunitatea scăzută. Persoanele care desfășoară activități recreaționale sau cei la care mediul de activitate este în natură, agricultură, sau fermierii au o predispoziție mai mare de a dezvolta afecțiunea.

    3. De ce apare această infecție?

    Dermatofiții pătrund în stratul cornos al pielii când imunitatea organismului scade sau când există întreruperea tegumentului (crăpături, răni) și are loc colonizarea cu hife (celule ale ciupercilor) a stratului cornos al epidermului.

    4. Care sunt factorii de risc pentru pecingine?

    Infecțiile, traumatismele, locul de desfășurare a activității profesionale (agricultura, medicina veterinară), căldura excesivă (îmbrăcămintea și încălțămintea care favorizează mediul umed și întrețin căldura excesivă fără să lase pielea să respire) precum și utilizarea sălilor de fitness sau a bazinelor de înot sunt factori favorizanți ce predispun la pecingine.

    5. Cine e mai predispus să dezvolte pecingine?

    Copiii, vârstnicii și persoanele cu sistemul imun scăzut precum și cei cu HIV, diabeticii, dar și obezii prezintă un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni cu fungi la nivelul pielii sau fanerelor.

    6. Cum se transmite se transmite pecinginea?

    Transmiterea este fie interumană, fie de la animal la om. Contagiozitatea apare prin utilizarea încălțămintei, îmbrăcămintei sau folosirea altor obiecte în comun cu o persoană deja infectată. Animalele de companie (pisici, câini) pot fi un vector de transmitere a infecției la oameni.

    7. Care sunt simptomele de pecingine?

    Plăci ca banuții rotund ovalari, bine delimitați, eritematoase (roșiatici), fin scuamoase cu centrul mai palid decât periferia, cu extindere centrifugă precum inelele, pruriginoasă, unele dintre ele cu vezicule mici grupate (tinea pedis), pruriginoase si alopecice (firul de păr se rupe).

    Tinea unguium se prezintă ca o pată gălbuie care în timp cuprinde toată unghia și favorizează poarta de intrare pentru alți germeni.

    O variantă de tinea este și granulomul Majocchi în care infecția invadează dermul. Cel mai frecvent agent patogen implicat este T. rubrum. Este favorizată de traumatisme sau microtraumatizări la nivelul folicului de păr. Un exemplu este cosmetizarea membrelor inferioare la femeie prin radere. De asemenea și utilizarea corticosteroizilor creează un mediu de înmulțire a fungilor.

    8. Când e cazul să mergem la medic?

    Mulți pacienți merg la medic când apare suprainfecția bacteriană a leziunilor existente sau când au probleme de ordin cosmetic. Pacienții cu imunosupresie (HIV, cancer) la care extinderea leziunilor este pe o arie cutanată mai mare duce la imposibilitatea desfășurării activității profesionale, mergând până la stigmatizare socială. 

    9. Cum se stabilește diagnosticul de pecingine?

    Un consult detaliat cu istoricul pacientului alături de semnele clinice și simptomele de acompaniament (prurit) confirmate de cultură și/sau examen cu hidroxid de potasiu sunt suficiente pentru diagnostic. Biospia este utilă pentru excluderea altor afecțiuni în diagnostiucul diferențial al tineei. Lampa Wood este o altă metodă de diagnostic ce orientează asupra agentului patogen implicat.

    10. Ce tratamente sunt recomandate pentru pecingine?

    Tratamentul se face inițial local, pentru formele ușoare și medii. Agenții antifungici precum azoli, alilamine, ciclopirox sunt eficienți în managementul local. Formele care nu cedează la tratament impun și terapie sistemică cu antifungice orale.

    Durata terapiei este între 2 săptămâni și 2 luni, în funcție de aria cutanată afectată. Onicomicoza poate dura și până la 6 luni.

    11. Ce complicatii pot avea?

    Afecțiunea se poate extinde și produce un disconfort local. Scărpinatul din cauza mâncărimilor favorizează poarta de intrare pentru alți germeni și duce la suprainfecție bacteriană a leziunilor, ce poate duce la celulită/erizipel (infecții localizate la nivelul pielii).

    12. Cum poate fi prevenită pecinginea?

    • Evitarea folosirii de articole vestimentare care nu ne aparțin;
    • Igiena riguroasă cu obiectele personale de igienă (trusa de manichiură, pieptene, prosop);
    • Evitarea contactului cu animalele care prezintă semne de afecțiune (absența blănii pe anumite porțiuni);
    • Igiena personală riguroasă.
    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook