„Operația de micșorare a stomacului nu e una de înfrumusețare, e o necesitate.“ Povestea unei femei care a slăbit de la 208 kilograme la 89
În urmă cu un an și jumătate, Irina Ilie avea 45 de ani și 208 kilograme. Se mișca greu, avea probleme cu inima, cu tensiunea, apnee în somn și era demoralizată. Cu ultimele speranțe, s-a dus la medicul Ciprian Duță, profesor doctor în chirurgie generală la Spitalul Premiere din Timișoara, din cadrul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Se temea că o s-o certe, cum făceau cam toți medicii de până atunci când vedeau cât e de grasă. Blândețea cu care i-a vorbit și cu care a ținut-o de mână până a ieșit din cabinet a convins-o pe Irina să se lase pe mâna lui pentru a-i face o operație de micșorare a stomacului care avea să-i schimbe viața. Acum, femeia are 46 de ani și 89 de kilograme. Încă nu se oprește din slăbit, zâmbește mult și vorbește cu mândrie despre cât de puțin mănâncă acum.
„În februarie 2020, când am avut prima programare la doctor, aveam 208 kilograme. Până în iunie, când am făcut o operație de micșorare a stomacului, am mai slăbit 9 kilograme. Deci eu am intrat în operație cu 199 de kilograme. Acum am 89 de kilograme, am dat jos 110.”
Irina Ilie are 46 de ani și e din Peciu Nou, o comună din județul Timiș, unde locuiește cu părinții ei, cu nepoțica ei cu sindrom Down de care are grijă și, mai nou, cu un nepot care stă la ea cât timp e mama lui plecată din țară. Nu are un partener și nici nu a avut vreodată.
De când se știe, Irina a fost grasă. Copilul mijlociu dintr-o familie cu 11 frați, în care fiecare dădea buzna în bucătărie atunci când îl apuca pofta, a mâncat întotdeauna fără să aștepte să i se facă foame. Azi așa, mâine-așa, a ajuns să aibă probleme mari cu greutatea.
Când a terminat școala, în clasa a 12-a, avea un pic peste 100 de kilograme. A continuat să mănânce, fără limite și fără să fie preocupată de ce-i arăta cântarul. După 20 de ani a început să evite lumea. Spre 30, a început să țină tot felul de cure de slăbire severe care n-au ajutat-o pe termen lung. Slăbea, dar apoi se îngrășa mai mult decât slăbise.
La 32 de ani, rușinată de propriul corp, s-a izolat de tot. A stat aproape numai în casă și, ca să-și acopere plictiseala și dezamăgirea de sine, mânca. Mult. Mai mult. Și mai mult.
În ritmul acesta, a ajuns aproape fără să-și dea seama la 45 de ani și la o greutate pe care cântarul ei obișnuit, de până la 150 de kilograme, nu o mai recunoștea. Irina avea 208 kilograme când a făcut pasul către o operație de micșorare a stomacului, gastric sleeve.
Prima întâlnire cu medicul specializat în chirurgie bariatrică
După multe cure de slăbire eșuate, Irinei îi încolțise în minte ideea să își facă o operație de micșorare a stomacului. Se gândea că asta ar fi singura ei șansă de a slăbi, de a-și rezolva problemele de sănătate care începuseră să apară și de a avea o viață cât de cât normală. Adică fără frica de a ieși din casă.
Aflase de la televizor despre performanțele medicului Ciprian Duță, profesor doctor specializat în chirurgie generală și chirurgie bariatrică. Fără să-i fie clar de ce, voia să se opereze la el. Prin urmare, una dintre surorile ei s-a mobilizat și i-a făcut programare la Spitalul Premiere din Timișoara, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, unde se află centrul de chirurgie bariatrică pe care îl conduce dr. Ciprian Duță.
Primul consult a avut loc în februarie 2020: „Îmi aduc aminte perfect ziua când am intrat în cabinetul domnului profesor Ciprian Duță. Era în echipă cu două doamne doctor, Barjica (n.r. – dr. Daniela Barjica, medic primar în chirurgie generală) și Brîncoveanu (n.r. – dr. Liliana Brîncoveanu, medic specialist în chirurgie generală). El s-a așezat pe canapea lângă ușă și doamnele doctor stăteau rezemate de birou, cu mâinile la brâu. Mă simțeam ca în fața unui pluton de execuție. Mi-am zis: Acuma, dacă mă ceartă sau îmi zice ceva, ies pe ușa asta și nu mă mai întorc”.
„Când m-am dus la primul consult, eram reticentă. Știam că ori de câte ori te duci într-un spital sau cabinet medical, când te vedea medicul că ești mare, în primul rând te lua la ceartă cu greutatea, că trebuie să slăbești, că de acolo apar anumite boli. Și m-am dus cu reținere. Dar toți trei au fost foarte drăguți cu mine.“
Irina Ilie, pacientă
În fața plutonului, Irina s-a apucat să explice, rușinată, că a încercat să țină cure de slăbire. Că reușea să dea jos un număr important de kilograme, dar că dietele eșuau după câteva luni, iar kilogramele se întorceau în număr și mai mare.
Atunci, medicul i-a explicat că, având în vedere greutatea ei, n-ar fi reușit oricum să slăbească, așa că nu are rost să se simtă vinovată și că operația de mișcorare a stomacului este soluția potrivită pentru ea. „Era extrem de afectată din cauza problemelor psihologice, dar și din cauza bolilor ei asociate, cauzate de creșterea în greutate. Toate eforturile pe care le făcuse anterior acestei consultații pentru a scădea în greutate eșuaseră“, își amintește, la rândul său, medicul Ciprian Duță.
La finalul consultului, echipa de medici specializați în chirurgie bariatrică de la Spitalul Premiere îi câștigase încrederea. Irina a decis să se opereze imediat după sărbătorile pascale, adică spre finalul lui aprilie 2020. Până atunci, urma să-și facă analizele premergătoare intervenției chirurgicale.
„N-ai cum să te îngrași dacă nu mănânci.“ Viața înainte de operația de micșorare a stomacului
La primul consult, Irina nici nu știa ce greutate are. Era atât de grasă, încât cântarul de acasă și cel de la spital erau depășite de situație. Medicul a estimat, inițial, că ar avea peste 180 de kilograme. Dar Irina s-a dus acasă, și-a comandat un cântar mai performant și a aflat că, de fapt, avea 208.
Chiar dacă mereu s-a gândit că e cam grasă, acest lucru a început să fie o problemă pe la 20 de ani. Atunci a început să se izoleze de ceilalți, după care s-a tot agravat.
„Problemele de greutate s-au accentuat mai mult din 2007 (n.r. – la 32 de ani). În 2005 și 2006 am ținut un regim strict. Atunci cred că aveam în jur de 130 de kilograme și ajunsesem, prin înfometare, pe la 80. În 2007, am avut o intervenție de colecist – nu dau vina pe intervenție –, după care am început să pun și n-am mai ținut cont de cântar, de nimic. N-am știut până la operația de anul trecut câte kilograme am”, povestește Irina.
Cum poți să ajungi la o astfel de greutate? Mâncând mult.
Într-o familie numeroasă, cum este cea a Irinei, e greu să păstrezi rutina meselor. La ei în casă nu se ținea cont de mic dejun, prânz sau cină și nu se mânca organizat. Doar de sărbători încercau să se adune la masă toți odată.
„Din păcate, mâncam mult. Cine zice că se îngrașă fără să mănânce, asta nu cred. N-ai cum să te îngrași dacă nu mănânci. Mâncam multe mese, nu așteptam să-mi fie foame. Că mă și întreba domnul doctor dacă mai am acum senzația de foame, dar eu nu știam senzația de foame, pentru că nu așteptam să mi se facă foame, tot timpul îmi pregăteam câte ceva.“
Irina Ilie, pacientă
După ce și-a dat seama că are probleme serioase cu greutatea și că trebuie să ia atitudine, a început să urmeze diete severe. Ținea o cură de slăbire de două-trei luni, slăbea câte 15-20 de kilograme, după care se îngrășa la loc sau chiar mai mult. Nici nu mai știe câte diete a încercat. În anii recenți, se apuca de mai multe ori pe an de câte una.
„Creșterea în greutate este o boală“
Obezitatea este o boală care începe uneori din copilărie, mâncând mai mult decât are nevoie organismul, explică medicul Ciprian Duță. Problema este că, în momentul în care te îngrași depășind anumite praguri, orice tentativă de a scădea în greutate cu regim sau luând medicamente va fi un eșec, adaugă el.
Pragurile la care se referă doctorul Ciprian Duță sunt stabilite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și se referă la Indicele de Masă Corporală (IMC), care se obține împărțind greutatea unei persoane la înălțimea la pătrat.
„Pe baza acestui calcul, persoanele considerate normale sunt cele care au acest IMC între 18 și 25. Între 25 și 30 sunt considerați supraponderali. Aici, prin regim și schimbarea stilului de viață, se poate reveni la normalitate. Între 30 și 40 este considerată obezitate. Peste 40 apare ceea ce poartă numele de obezitate morbidă, adică această creștere în greutate se însoțește de apariția unor boli grave care scurtează durata de viață. În momentul în care depășești bariera de 40 IMC, singura soluție pentru scăderea în greutate e chirurgia”, explică specialistul în chirurgie bariatrică.
Printre problemele de sănătate care pot apărea ca urmare a creșterii în greutate, medicul Ciprian Duță vorbește despre bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, problemele de respirație, apneea de somn, problemele de articulații, de oase, de coloană vertebrală și, nu în ultimul rând, despre problemele socio-psihologice.
„Irina avea obezitate morbidă, avea un Indice de Masă Corporală care depășea 55. Ea era deja într-o situație precară vizavi de sănătate, avea cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, dispnee și apnee de somn și probleme de mobilitate, în sensul că urca doar două-trei trepte, se oprea și gâfâia.“
Dr. Ciprian Duță, medic primar în chirurgie generală, Spitalul Premiere Timișoara
Atunci când apelează la o operație de micșorare a stomacului, pacienții – în egală măsură femei și bărbați – fac acest pas ca să-și rezolve problemele de sănătate și pe cele psihice și sociale, spune medicul. „Marele avantaj al chirurgiei bariatrice, care la ora actuală are denumirea de chirurgie metabolică, este că afecțiunile colaterale declanșate de creșterea în greutate pot să se amelioreze cel puțin, dacă nu chiar să dispară“, spune profesorul Ciprian Duță.
Când ajungi la obezitate morbidă, mai spune el, preocuparea pentru frumusețe este mai puțin importantă: „Partea estetică nu intră în discuție pentru o intervenție chirurgicală care să ducă la scăderea în greutate. Partea estetică este secundară. Am avut femei de 20-25 de ani care sunt izolate social, nu mai ies afară. Am avut adolescenți care nu voiau să meargă la examene pentru că aveau 180 de kilograme.“
Pregătirile pentru gastric sleeve
Înainte de operația de micșorare a stomacului sunt necesare analize amănunțite. Intervențiile de gastric sleeve sunt complexe și, de obicei, pacienții au tot felul de probleme de sănătate adicente. De aceea, o operație de micșorare a stomacului presupune o echipă multidisciplinară.
„Chirurgul reprezintă un dirijor sau un pion al acestor tratamente. Înainte de a face o astfel de intervenție, este necesară parcurgerea unui protocol de investigații preoperatorii extrem de amănunțite, în care intervin o serie de alți colegi: gastroenterolog, anesteziolog, pneumolog, cardiolog, psiholog. Toate astea se fac înaintea intervenției. Sunt o serie de investigații pentru a controla activitatea cardiacă, pentru a controla problemele respiratorii, starea ficatului, analizele de sânge din punct de vedere al anesteziei și așa mai departe”, explică dr. Ciprian Duță.
Cu analizele făcute, Irina ar fi trebuit să se opereze spre finalul lunii aprilie. Totuși, din cauza faptului că, între timp, pandemia de Coronavirus a venit și în România, medicii au decis să mai amâne puțin operația.
„Între timp, domnul doctor mi-a transmis că ar fi bine să mai slăbesc câteva kilograme. Că, dacă nu, e bine și așa, dar că ar fi de preferat să mai slăbesc. Și, de rușine, am zis să dau jos. Am reușit să slăbesc nouă kilograme“, spune Irina.
Pare ciudat să-i spui unui pacient care are 200 de kilograme să slăbească înaintea unei operații de micșorare a stomacului. Te-ai putea gândi că ce mai contează 10 kilograme în minus, atunci când vorbești despre obezitate morbidă.
Medicul Ciprian Duță explică motivul.
„În general, există și o contraindicație – relativă, dar există – pentru a nu efectua astfel de intervenții la pacienții care nu sunt complianți. Dacă simți că pacientul este reticent la orice recomandare îi adresezi, nu vei avea rezultate și nu va fi așa cum îți dorești, de aceea a apărut această relativă contraindicație.“
Dr. Ciprian Duță, medic primar în chirurgie generală, Spitalul Premiere Timișoara
Mai mult, spune el, există centre care nu efectuează astfel de intervenții de micșorare a stomacului decât pacienților care, la recomandarea medicilor, urmează un regim și slăbesc câteva kilograme cu două luni înainte de operație.
De-asta i-ați recomandat Irinei să slăbească? Ca să vă dați seama dacă puteți lucra cu ea și după operație?
Dr. Ciprian Duță: Exact, ăsta este motivul, ca pacientul să înțeleagă că a început o luptă ca să se vindece de o afecțiune. Dacă pacientul scade în greutate înseamnă că este compliant, că a înțeles că trebuie să-și schimbe stilul de viață. La acești pacienți poți să faci liniștit intervenția, iar Irina mi-a arătat că e o persoană hotărâtă să-și schimbe viața.
Operația de micșorare a stomacului. Laparoscopic, minim invaziv
Pentru că a slăbit nouă kilograme între primul consult și intervenție, Irina a intrat în operația de micșorare a stomacului cu 199 de kilograme.
Ține minte ca prin ceață ziua de 9 iunie 2020, pentru că, în noaptea de dinaintea operației, n-a dormit de emoție. „M-am internat dimineața, cred că în jurul orei 10.00. Am făcut un duș, mi-au bandajat picioarele, mi-au dat o cămașă pe mine, m-au învelit și cred că am și adormit, că nu mai știu nici când m-au luat în sala de operație, nu mai știu nimic.“
Și de data aceasta a stat de vorbă cu medicul înainte de a intra în sală și a primit încurajări. Chiar dacă Irina bravează și nu spune prea multe despre teama dinaintea operației, chirurgul știe prea bine prin ce stări trece un pacient înainte de orice operație și face tot ce poate pentru a-l liniști.
O operație de micșorare a stomacului e complexă, presupune secționarea stomacului pe toată lungimea lui. În anii ’80, aceste operații se făceau cu incizie la nivelul abdomenului. Între timp, tehnica s-a îmbunătățit mult și se efectuează laparoscopic sau robotic, deci minim invaziv.
„Acești pacienți au o dimensiune a peretelui abdominal considerabilă, uneori poate să ajungă la 15-20 de centimetri. Vă dați seama ce însemna, în anii ‘80, o vindecare a unei incizii care nu putea fi mică, pentru că altfel nu aveai abord (n.r. – cale de acces către un organ) la astfel de pacienți. Acum, abordul este laparoscopic, ceea ce înseamnă introducerea unor trocare (n.r. – tuburi) de dimensiuni de la 5 milimetri până la maximum 12 milimetri. Se creează în abdomen un pneumoperitoneu, adică o insuflare a dioxidului de carbon pentru a crea o cameră de lucru în abdomen“, explică medicul Ciprian Duță.
Operația se face cu ajutorul unor instrumente care, în timp ce secționează stomacul, îl și sigilează. Partea de stomac înlăturată este scoasă din abdomen prin tubul cel mai gros, cel de 12 milimetri.
O operație, două beneficii
Operația de gastric sleeve are două beneficii. Pe de o parte, stomacul rămas este foarte mic și nu-ți dă voie să mănânci în cantități mari. Practic, rămâne un tub îngust, de aproximativ 12-16 milimetri în diametru, cu o capacitate extrem de redusă, de aproximativ 50-100 de mililitri. Pe de altă parte, atunci când se taie stomacul, se elimină partea lui superioară, adică exact locul în care are loc secreția unui hormon numit grelină, care este hormonul foamei.
„Ca atare, acestor pacienți, post-operator, nu le va mai fi foame. E foarte importantă această senzație. Pacientul știe că vine ora mesei și că trebuie să mănânce dimineața, la prânz și seara, dar nu îi e foame. Și, în momentul în care mănâncă, după două-trei linguri de mâncare, capacitatea tubului gastric este umplută și nu poate să mănânce mai mult”, explică Ciprian Duță.
„Rezultatele operației de micșorare a stomacului sunt foarte bune, pentru că există un dublu mecanism: unul de restricție, prin faptul că există un tub gastric foarte mic, și unul metabolic, prin eliminarea senzației de foame.“
Dr. Ciprian Duță, medic primar în chirurgie generală, Spitalul Premiere Timișoara
Chirurgia metabolică este una avansată, care necesită o pregătire prealabilă și o expertiză a întregii echipe care se ocupă de pacienți pre și post-operator. Chiar și așa, există o serie de riscuri.
Având în vedere că operația presupune o sutură de lungime importantă, chiar dacă instrumentele folosite sunt extrem de avansate și medicii sunt foarte bine pregătiți, pot să apară fistule. „Adică mici găuri la nivelul tranșei de sigilare a stomacului sau hemoragii la nivelul acestei tranșe”, explică medicul.
Riscul unor astfel de posibile complicații este, în general, sub 1%, mai spune dr. Ciprian Duță. „Majoritatea acestor complicații apar imediat post-operator. Imediat înseamnă un termen între prima zi până la 20-30 de zile de la operație. Există însă și o serie de complicații considerate tardive, fistulele tardive care pot să apară la câteva luni. De aceea, chirurgia nu înseamnă finalul tratamentului unor astfel de pacienți, ci o etapă, pentru că urmărirea post-operatorie a acestora este extrem de importantă”, subliniază medicul.
Regim și mișcare. Recuperarea
Irina s-a trezit din operație la terapie intensivă, unde a petrecut următoarele două nopți. „Domnul doctor a venit și noaptea la mine, a venit în două nopți”, își amintește ea. „Dureri prea mari nu am avut. Operația e laparoscopică și am avut doar patru incizii mici. Cât am stat la terapie intensivă, nu am mâncat, nu am băut apă, nimic. Am stat doar cu perfuzii. În salon, unde am mai stat două zile, mi-au dat câte o gură de apă, nu mai mult, iar apoi mi-au adus supă strecurată, compot strecurat. Asta am consumat în zilele pe care le-am stat în spital”, mai spune Irina.
Înainte de a pleca acasă, i s-a făcut un instructaj clar. Trebuia să înceapă să se miște, să bea multe lichide și să înceapă să consume treptat o serie de alimente, dar, pentru început, numai sub formă de piureuri, pasate în blender. Tot atunci, a primit o medicație pe care a trebuit să o ia pentru scăderea secreției acide a ceea ce a rămas din stomac.
S-a întors la control după o săptămână, când dr. Ciprian Duță i-a scos și firele și a asigurat-o că totul merge conform planului și că va avea rezultate bune, dacă va urma regimul. Irina l-a ascultat.
„Acasă, o lună de zile de la operație, a trebuit să mănânc alimentele pe care le aveam voie numai pasate. Nu aveam voie orice, nu aveam voie toate fructele și legumele, de exemplu. Nici carne, aveam voie numai carne de pui, fiartă, pe care trebuia să o pasez. Fructe crude am avut voie după vreo trei luni, carnea de porc de-abia la șase luni am avut voie să o introduc”, își amintește ea.
Nici vorbă însă de poftă de mâncare. Mânca numai pentru că știa că trebuie să mănânce: „N-aveam poftă deloc de mâncare, mâncam forțat. Apă, la fel, beam forțat. Când am început să mănânc, orice mâncam mă deranja. Simțeam ca un ghem în stomac, dar nu era foarte deranjant, nu era vreo durere insuportabilă. Senzație de foame n-am avut, pofte, nici atât! E bine!”.
În ceea ce privește efortul fizic, indicațiile medicilor sunt ca, la început, acesta să fie dozat. În prima lună, mișcarea recomandată este mersul pe jos, urmând ca, ulterior, să înceapă o activitate fizică mai importantă.
„Este esențial ca cel puțin 30 de minute pe zi să ai o activitate fizică, din două motive. În primul rând, ajută la schimbarea stilului de viață, pentru că acești pacienți au fost extrem de sedentari. Pe de altă parte, întotdeauna recomand mișcarea pentru că reduce surplusul de piele care rămâne după ce pacientul scade în greutate. Sunt persoane care nu au necesitat remodelări corporale pentru că au făcut mișcare corect”, spune dr. Duță.
Relația medic-pacient nu se încheie cu operația, de-abia începe
Primul control, care are loc la o săptămână de la operația de gastric sleeve, este doar începutul urmăririi post-operatorii a pacientului. „Întotdeauna, rezultatele sunt direct proporționale cu multitudinea controalelor. Dacă un pacient a făcut operație de micșorare a stomacului și îl pierdem din evidență, rezultatul nu va fi egal nici pe departe cu cel al unui pacient conștiincios, care vine cu regularitate la controale”, explică doctorul chirurg.
De aceea, este important ca pacientul să aibă încredere în medicul lui și să se simtă bine în prezența acestuia. E esențial ca pacientului să-i placă să revină la controalele care, după intervenția bariatrică, au loc la o lună, la trei luni, la șase luni și la un an. Fiecare control presupune anumite investigații și indicații. De exemplu, la controlul de o lună, medicii se asigură că starea stomacului nou format este bună, iar pacientul poate începe să consume alimente în stare solidă, cu indicația de a mesteca fiecare gură de 19-20 de ori. Tot atunci, se recomandă suplimente alimentare.
„Există o serie de vitamine, cum ar fi cele din complexul B, a căror absorbție se face exclusiv la nivelul stomacului. Nemaiavând stomac decât foarte puțin, sigur că pacientul va avea o carență în vitamine. În general, în populație există părerea că, dacă iei vitamine, te îngrași. Nu, vitaminele nu îngrașă, ele sunt absolut necesare metabolismului. Ca atare, după prima lună, apare necesitatea suplimentării cu vitamine”, explică dr. Ciprian Duță.
După ce merge la toate controalele de până la un an, pacientul care a trecut printr-o operație de micșorare a stomacului trebuie să păstreze legătura anual cu medicul, pentru că starea lui de sănătate și slăbirea depind într-o mare măsură de contactul dintre cei doi.
Evoluția slăbirii în urma chirurgiei bariatrice: „Știu perfect toate kilogramele”
După ce a plecat acasă, Irina trebuia să se cântărească lunar, ca să observe evoluția slăbirii. În cazul ei, controalele periodice s-au decalat puțin, dar știe perfect câte kilograme în minus a avut la fiecare control.
„Știu perfect toate kilogramele. La o lună jumate de la operație aveam minus 21 de kilograme. La patru luni, aveam minus 34 de kilograme. La șase luni, aveam minus 50 de kilograme. În martie 2021 aveam minus 72. La un an, în iunie anul acesta, aveam minus 93 de kilograme, în iulie aveam deja minus 102 kilograme și, de atunci, am mai dat jos încă 9 kilograme și sunt la 89.”
Irina Ilie, pacientă
Irina se simte foarte bine în corpul ei și spune că e mulțumită cu greutatea la care a ajuns, chiar dacă vrea să mai slăbească și și-a propus să urmeze regimul dat de medici toată viața.
„Mă simt bine, lumea nu mă mai recunoaște pe stradă, nu mai știe cine sunt, mă confundă cu o soră de-a mea. De-acum, nici nu pot să mă mai supăr dacă nu mai slăbesc, deși rezultate mai am, pentru că regimul mi-e la fel. N-am schimbat nimic, să zic că mănânc altceva nepotrivit. Vreau să țin același regim și sper să mă țin de el.”
Irina Ilie, pacientă
De fiecare dată când a mers la controale, medicii au felicitat-o și s-au arătat mândri de ea. Doctorul Ciprian Duță se bucură de fiecare dată când vede că pacientul lui slăbește și că, mai mult decât atât, starea lui de sănătate fizică și psihică e mult îmbunătățită pe măsură ce kilogramele scad: „În general, pacientul se schimbă și din punct de vedere al tonusului. Când vin la controale, 90% dintre pacienți îmi spun Domn’ doctor, parcă m-am născut a doua oară! Au un alt tonus, o altă vitalitate, ceea ce pentru mine este o mare bucurie”.
„De fiecare dată îl văd mândru de mine, tot timpul îi spun că e meritul lui, el zice că e și meritul meu. Chiar acum, când am fost ultima dată, a fost foarte mândru că am dat jos 110 kilograme într-un an și trei luni”, spune și Irina.
Îmbunătățirea stării de sănătate
Principalul motiv pentru care Irina a apelat la chirurgia bariatrică este că începuse să aibă probleme de sănătate. Nu ajunsese la diabet, dar avea tensiunea crescută, cardiopatie ischemică și apnee, așa că închiriase un aparat care să-i regleze respirația în timpul somnului. Peste toate astea, deja nu mai putea să ducă kilogramele pe picioare. Făcea ce făcea prin casă, după care se așeza.
După ce s-a operat și a început să slăbească, toate s-au reglat. Acum poate să stea câteva ore în picioare, a renunțat la aparatul care îi regla apneea în somn, i s-au îmbunătățit toate analizele și nu mai are probleme cu tensiunea: „Înainte de operație aveam tensiunea 165, nu mai scădea, acum o am 120 cu 80, tot timpul mi-a fost foarte bună în ultimul timp. La sfârșitul lui martie, când am făcut analizele, doar puțin au fost valorile crescute, dar nu ceva foarte mare. Chiar a zis domnul doctor că sunt foarte bune”.
„Operația de gastric sleeve nu e o operație de înfrumusețare, e o operație de necesitate. Dacă se duc femei la 80 de kilograme, acolo, da, poți să zici că ăla e un moft. Dar cum a fost cazul meu nu mai e moft. Dacă ar fi să mă mai operez, tot la ei m-aș duce, sunt minunați!”
Irina Ilie, pacientă
Cum mănâncă un om care a făcut gastric sleeve: „Înainte mâncam un blid de ciorbă, acum am voie un pahar de 130 de mililitri”
Dacă, înainte, cântarul nu era o prioritate și singurul fel în care își dădea seama că s-a îngrășat era când n-o mai încăpeau hainele, acum Irina e foarte atentă la tot ce mănâncă și urmează cu sfințenie regimul dat de medici. Nu numai că mănâncă foarte puțin, dar e și mai organizată. Respectă orarul meselor: mic dejun, gustare, prânz și cină, nu mănâncă mai târziu de 6.00 seara și nu mai ronțăie între mese.
„Acum suntem mai organizați. Acum, și dacă aș vrea, n-aș mai putea să mănânc mult, că nu mai suportă stomacul, nu mai merge. Și asta era și dorința mea, să nu mai meargă”, spune ea.
După operația de micșorare a stomacului, a rămas, deocamdată, cu o sensibilitate față de unele alimente, cum ar fi usturoi, ceapă, roșii sau pepene roșu. Dacă mănâncă din ele, începe să aibă arsuri stomacale.
Nu-i pare rău deloc. Dimpotrivă. A transformat acest inconvenient într-un avantaj. De fiecare dată când i se pare c-ar mânca mai mult, folosește aceste alimente ca să-și taie pofta de mâncare: „Am prins câteva chestii care știu că mă deranjează și, ca să nu mai mănânc, le bag pe alea imediat. Oricum nu mănânc mult, dar, dacă bag ceva care nu îmi convine, cum ar fi usturoiul, imediat îmi taie elanul și nu mai mănânc nici suta aia de grame”.
Cu cât s-a diminuat cantitatea de mâncare pe care o consumi la o masă?
Irina Ilie: Enorm de mult. Înainte mâncam un blid de ciorbă, că nu puneam în farfurie, puneam în castron. Acum am voie un pahar de 130 de mililitri. Atât am voie și atât îmi permite și stomacul.
Pentru dimineață, îmi pregătesc de seara fulgi de ovăz cu lapte bătut într-un pahar de 130 de mililitri și pe ăla-l mănânc dimineața când mă trezesc, pe la 8.00. Pe la 11.00 mănânc un fruct – o prună sau două, o piersică, o nectarină, fructe de sezon –, pe la 14.00 – câteva linguri de ciorbiță, dacă am chef, dacă nu, o salată cu un pic de carne. Și seara îmi fac un pic de mămăliguță, dar câte o lingură, și ciugulesc pe lângă. Asta e toată mâncarea.
Ai momente când ți-e poftă de ceva și ai vrea să mănânci cantități mari?
Irina Ilie: Eu n-am pățit așa ceva. Nu am chestia asta că aș vrea să mănânc și că nu pot, chiar mă bucur că nu pot!
Dar, când vă adunați în familie de vreo sărbătoare, te frustrează că nu poți mânca?
Irina Ilie: Deloc, eu parcă mă și laud că nu mai pot mânca mult, că eu mănânc puțin! Nu mă deranjează, știu că mănânc patru-cinci guri, m-am ridicat și am plecat! Și mă bucură asta.
Riscul de a te îngrășa din nou. „10%-20% dintre pacienți fac asta și necesită reintervenții”
Nu toți pacienții care fac operație de micșorare a stomacului sunt la fel de disciplinați ca Irina. Unii dintre ei încep, în timp, să mănânce din ce în ce mai mult. Acest lucru face ca tubul gastric să se dilate și să le permită să mănânce tot mai mult. O consecință firească este îngrășarea.
„Există posibilitatea neplăcută ca pacienții să înceapă să mănânce din ce în ce mai mult și să se îngrașe. Se întâmplă la pacienții care nu înțeleg de la bun început ce li se va întâmpla și cu ce anume trebuie să vină ei în ajutor. Dacă noi mâncăm, spre exemplu, necontrolat, dacă nu ne e foame și simțim că nu ne intră mult în stomac, dar continuăm să mâncăm, ei bine, dacă asta se întâmplă o dată, nu e niciun fel de problemă. Vărsăm și gata. Dar, dacă se întâmplă frecvent, sigur că și acel tub gastric poate să se dilate, logic. Cam 10%-20% dintre pacienți fac asta și necesită reintervenții”, spune dr. Ciprian Duță.
Acest lucru nu se întâmplă peste noapte, nici măcar într-un an-doi de la intervenție, ci undeva după patru sau cinci ani de la operația de gastric sleeve. Deși nu e de dorit să te îngrași după o operație de micșorare a stomacului, și pentru acești pacienți există soluții.
Intervențiile corectoare se fac tot laparoscopic și pot fi de două feluri. Medicii stabilesc ce tip de operație e potrivit pentru pacient, în funcție de stilul lui alimentar și de simptomele care au apărut după prima intervenție bariatrică.
„Se poate face o operație asemănătoare cu prima, adică așa-numitul resleeve, resecționarea stomacului care s-a dilatat. Dar, dacă e vorba despre pacienți la care, post-operator, a apărut un reflux gastroesofagian – arsurile – atunci un resleeve nu va ameliora refluxul și, în acest caz, există varianta de bypass gastric”, spune medicul chirurg.
„Domn’ doctor, o să fiți mai ceva ca Brâncuși!” Abdominoplastia
Încă dinainte de o operație de micșorare a stomacului, dr. Ciprian Duță vorbește cu pacienții săi despre posibilitatea ca, după ce slăbesc, să aibă nevoie de intervenții chirurgicale modelatoare. Adică de operații prin care să se înlăture excesul de piele rămas după ce acești pacienți slăbesc. Cu cât ești mai gras, cu atât e mai probabil să ai nevoie de cel puțin o astfel de operație, dacă nu de mai multe.
Intervențiile chirurgicale modelatoare nu intră în discuție mai repede de 6-12 luni de la gastric sleeve, dar, cum Irina a depășit acest termen, a și trecut prin prima operație de acest fel: abdominoplastia.
„Domnul doctor mi-a zis de la început că voi face șorț abdominal din cauza grăsimii, așa i se zice medical, și că probabil că va fi nevoie să fac abdominoplastie. Și știam că vor urma și altele. Normal că se lasă pielea. Și pe brațe, și pe spate, și la picioare, știam asta”, spune femeia, care s-a operat pe 1 aprilie 2021, tot la dr. Ciprian Duță.
Recuperarea a fost mult mai grea de data aceasta, comparativ cu cea de după operația de micșorare a stomacului, dar Irina nu s-a descurajat și se pregătește, în octombrie, să-și facă intervenții modelatoare la picioare. De fapt spune ea, îi place atât de mult profesorul Ciprian Duță, încât nici nu concepe să nu se opereze tot la el, orice-ar fi.
„Toate operațiile pe care le mai am de făcut la dumnealui vreau să le fac. Urmează surplusul de piele la picioare, pe urmă brațe, spate, sâni. Tot! Când am vorbit că o să urmeze mai multe operații pentru îndepărtarea pielii – i se mai zice și sculptură medicală –, i-am zis: Domn’ doctor, o să fiți mai ceva ca Brâncuși!”
Irina Ilie, pacientă
Înlăturarea surplusului de piele prin abdominoplastie nu a însemnat numai că burta ei arată acum mai bine, ci a scăpat-o, brusc, de șapte kilograme – greutatea țesutului îndepărtat prin operație.
„M-a ținut de mână și nu mi-a dat drumul.“ Cât contează relația medic-pacient
Începând de la primul lor contact, când femeia de 208 kilograme s-a dus în cabinetul medical cu teama că va fi certată, și până azi, relația dintre medicul Ciprian Duță și pacienta Irina Ilie a continuat să se consolideze. Nu numai că nu a certat-o, dar a ajutat-o să nu se mai simtă vinovată pentru felul în care arată și i-a dat încredere că va putea să facă o schimbare considerabilă în viața ei.
Irinei i-a rămas în memorie prima întâlnire, când, în spatele unui medic cu multe diplome și experiență, a întâlnit un om cald. „Cu toții s-au purtat foarte bine cu mine, dar domn’ profesor… Până am ieșit pe ușă m-a ținut de mână și nu mi-a dat drumul. La plecare, ieșisem pe ușă și mâna mea încă era în mâna dumnealui. Mi-a dat o mare încredere în mine și de-asta am zis că mă întorc”, își amintește Irina.
Încrederea dintre ei a crescut în timp. Ea a văzut că medicul o susține și e mândru de ea, el a văzut că ea e ascultătoare și ține cont de toate sfaturile lui.
„Pe lângă că e profesor, domnul doctor e atât de modest ca om! E de nedescris cum te salută! E foarte prietenos, eu l-am simțit foarte aproape. Te aștepți ca o persoană așa, cu funcție, să fie mai distantă, dar el e un om foarte bun.”
Irina Ilie, pacientă
Medicul Ciprian Duță cunoaște și înțelege temerile pacienților săi și e atent să le ofere reconfirmări de fiecare dată când au nevoie. Un lucru important în orice relație dintre medic și pacientul său, dar poate cu atât mai mult când vine vorba de chirurgie.
„Pacientul întotdeauna are o teamă majoră vizavi de pregătirea pentru intervenția chirurgicală, așa că e necesară o ultimă discuție înaintea intervenției. El așteaptă cu înfrigurare momentul în care chirurgul vine la patul lui și îi repovestește despre ce se va întâmpla, cere asigurări că totul va fi bine, iar eu îi spun că totul va fi bine și că suntem acolo pentru el. E foarte importantă această relație medic-pacient, e o relație pentru care am luptat și voi lupta întotdeauna. Se spune că jumătate din tratament înseamnă ca pacientul să fie liniștit și cu încredere în chirurgul lui.”
Dr. Ciprian Duță, medic primar în chirurgie generală, Spitalul Premiere Timișoara
Viața personală, socială, profesională
Dacă o-ntrebi pe Irina despre felul în care i-a afectat greutatea viața personală, nu spune prea multe. Nu a avut un iubit nici în adolescență, nici la maturitate. Niciodată. E reticentă în a-și dezvălui sentimentele și spune că nu și-a dorit un partener nici când era tânără și nici acum, când se simte mult mai bine în pielea ei.
„Nu am simțit nevoia (n.r. – să am un iubit). Nu am simțit că asta îmi lipsește. Chiar vorbeam cu cineva care-mi spunea Lasă, să vezi că, după ce slăbești, ai să-ți găsești și tu pe cineva. La mine nu e ceva prioritar în momentul ăsta a-mi găsi pe cineva neapărat. Sincer”, spune Irina.
Nici cu relațiile de prietenie n-a stat mai bine. Cât timp a mers la școală, a interacționat cu colegii, dar, când a terminat liceul, relațiile s-au rupt, în timp. Nu pentru că ceilalți ar fi stigmatizat-o, spune Irina, ci pentru că ea însăși s-a izolat de lume. „Răutăți au fost, dar nu așa, să mă simt prost. Colegii erau super ok cu mine, erau foarte prietenoși. Poate colegi de școală, dar nu de clasă”, spune ea, dar se ferește să intre în detalii.
Pe la 21-22 de ani a început să petreacă mult timp acasă, cu familia. La început, îi ajuta la teme pe frații ei mai mici, apoi a lucrat trei ani într-o fabrică de jucării pentru export, după care a renunțat la serviciu pentru că se simțea prost de fiecare dată când ieșea din casă.
„Mi-era rușine. Nu-mi plăcea să ies din casă nici să mă duc la serviciu, nici la cumpărături, la nimic nu ieșeam”, spune femeia care, pe la 30 de ani, a decis să nu mai iasă din casă decât extrem de rar.
Nu te-ai simțit singură?
Irina Ilie: Nu pot să zic că sunt singură, pentru că noi suntem o familie mare. N-am avut timp să mă simt singură, chiar nu.
Dacă stai singur în casă, să zicem că da, ești singur. Dar la mine nu a fost cazul, la noi a fost tot timpul o hărmălaie în sensul bun, unii veneau, alții plecau. Era foarte frumos când eram toți acasă. Acum sunt și ei plecați, care cum a apucat prin altă țară și nici la sărbători nu prea ne mai întâlnim toți.
De opt ani, și-a găsit altceva de făcut, tot de acasă. O îngrijește pe nepoata ei, diagnosticată cu sindromul Down, iar de cinci ani a devenit și asistenta ei personală.
Când copila a mai crescut, a fost nevoită să o ducă la grădiniță și la terapie, apoi la școală, în Timișoara, care se află la aproximativ 20 de kilometri de Peciu Nou. Ca să meargă cât mai puțin pe jos, închiria o mașină pentru toate aceste drumuri zilnice.
Viața dupa gastric sleeve, cu 110 kilograme mai puțin
Irina spune că viața ei nu s-a schimbat considerabil după operație, că și-a păstrat rutina, că în continuare activitățile ei se învârt în jurul nepoatei și prin casă, dar admite că, de fapt, starea ei de spirit e mult mai bună.
Și-a făcut o rutină din a ieși dimineața din casă și a merge pe jos câțiva kilometri până la magazinul din centrul satului, dacă are nevoie să plece în oraș nu mai închiriază mașină, ba chiar, uneori, parcurge o bucată mare din drum pe jos și, mai nou, și-a făcut curaj să se înscrie la școala de șoferi. „În rest, deocamdată nimic”, spune ea.
Chiar dacă e rezervată în a-și dezvălui dorințele și merge pe varianta precaută a lui niciodată să nu zici niciodată, mărturisește că, dacă-ar fi să întâlnească un bărbat, de data asta nu ar accepta pe oricine, pentru că acum, de când a slăbit, pune mai mare preț pe sine: „Dacă o să fie cineva, cred că o să emit și eu pretenții”.
Cum te vezi acum față de cum te vedeai înainte de operație?
Irina Ilie: Acum mă simt bine în pielea mea. Înainte nu mă uitam în oglindă. Nici acum nu mă uit decât foarte puțin, de la jumătate în sus, când mă pieptăn. Încă mai aștept rezultate, pentru că mai e de lucru.
De ce nu te uiți în oglindă?
Irina Ilie: Încă n-am curajul, deși am slăbit foarte mult, am doar 89 de kilograme.
Ai în casă o oglindă în care să te vezi întreagă?
Irina Ilie: Am, la dulap, dar întorc capul când trec pe lângă ea.
Pe la ce vârstă ai încetat să te mai uiți întreagă în oglindă?
Irina Ilie: De foarte mult timp, chiar dacă pe vremea aia nu aveam în casă oglindă până jos, se întâmpla să merg în Timișoara și să trec pe lângă magazine cu vitrine și refuzam să mă uit, întorceam capul, nu voiam să mă văd.
Deși e mulțumită de rezultate, Irina nu se oprește din slăbit. Se ține de regim și așteaptă rezultate și mai bune.
„Din câte am înțeles, pot să ajung pe la 60 și ceva de kilograme. Eu zic că, după operația de înlăturare a pielii de la picioare, cred că pe-acolo o să ajung. N-aș vrea să ajung nici la 50-60 de kilograme, mie mi-ar plăcea pe la 70, dar, dacă operația mă aduce până la 60 de kilograme, asta e! Mi-aș dori să pot să mă mențin acolo”, adaugă, cu încredere, Irina.
