Cine sunt „îngerii morții“ și cum ajung unii medici și asistenți medicali să decidă care pacienți trăiesc și care mor?

Există o categorie aparte de criminali, numiți în literatura de specialitate „îngerii morții“ sau criminali din lumea medicală. „Sunt extrem de mortali și, de obicei, au un număr mare de victime“, explică un psihiatru criminalist și martor expert în procese de crimă din SUA.

Un înger al morții sau criminal din lumea medicală este un criminal în serie care, în mod intenționat, ia măsuri pentru curmarea vieții unor pacienți pe care ar trebui să-i îngrijească. În majoritatea cazurilor, ei acționează deja de mulți ani în momentul în care sunt prinși. Există însă mai multe tipuri de astfel de criminali, spun experții citați de publicația Business Insider.

„Îngerii milei“

Motivațiile celor din domeniul medical care-și ucid pacienții pot fi foarte diferite. Unii dintre ei mai sunt numiți și „îngerii milei“, pentru că motivația lor este compasiunea, dorința de a veni în ajutorul celor în foarte în vârstă sau foarte bolnavi. În percepția lor, crima este, de fapt, în beneficiul victimei.

Își aleg victimele mai ales dintre pacienții spitalizați de multă vreme, pe care-i consideră fără șanse de recuperare, pe cei care acuză niveluri crescute de durere sau pe cei pe care-i văd ca fiind o povară pentru familiile lor. Unii spun că motivația lor a fost să le curme suferința familiilor nevoite să-și vadă ruda cum se stinge prea încet.

„Unii îngeri ai milei acționează încercând să-și rezolve o traumă din copilărie, de exemplu, dacă au fost nevoiți să-și privească unul dintre părinți în suferință, în fază terminală, multă vreme. Ceea ce-și spun atunci când ucid pacienții în situații similare cu părinții lor este că în acest mod alte familii nu vor mai trebui să sufere la fel“, explică dr. Carol Lieberman, psihiatru criminalist și martor expert în procese de crimă din SUA, pentru Business Insider.  

Donald Harvey, un infirmier care a lucrat în mai multe spitale din SUA între anii 1970-1980, a recunoscut că a ucis 37 de persoane în interval de peste 10 ani, iar motivul invocat de el a fost că a vrut să le ușureze suferința. Harvey le punea victimelor arsenic sau cianură în mâncarea de spital, dar nu toate victimele au fost ucise astfel. Pe unele le-a lăsat pur și simplu să se sufoce neschimbându-le tubul de oxigen la nevoie.

„Eroul malefic“

În multe dintre cazurile de crimă medicală, motivația nu are nicio legătură cu compasiunea, ci, mai degrabă, cu nevoia criminalului de atenție îndreptată asupra sa. Este cazul „eroilor malefici“, care pun intenționat viața pacienților în pericol, pentru ca ulterior să-i salveze în ultima clipă.

„«Eroul malefic» poate avea sindromul salvatorului și găsește o plăcere perversă în a fi văzut drept erou în ochii celorlalți – salvând victima pe care, de fapt, o ucide“, explică, pentru aceeași publicație, dr. Darrel Turner, psiholog criminalilst și fost consultant FBI.

Modul de operare al eroilor malefici: le administrează victimelor un tratament care le aduce pe acestea în stop cardio-respirator, de exemplu, apoi apar de nicăieri și le resuscitează. Și nu doar atât: ei, fiind singurii care știu ce anume a înrăutățit starea pacientului, sunt și cei care administrează tratamentul salvator, miraculos în ochii colegilor, ai personalului medical și ai familiei pacientului.

Cum ajung să fie prinși eroii malefici din spitale? Familia sau alți membri ai personalului medical observă că starea pacientului se agravează doar într-o anumită parte a zilei, pe tura unui anumit angajat. Sau uneori devine evident că un singur angajat este întotdeauna salvatorul pacienților în stare critică.

Un exemplu este cel al fostei asistente medicale Kristen Gilbert care avea 33 de ani în 2001, când a fost acuzată că și-ar fi ucis patru dintre pacienți. Criminaliștii au descoperit că asistenta le injecta victimelor adrenalină și le inducea astfel stopul cardio-respirator. Apoi era întotdeauna cea care răspundea prima apelului de urgență și încerca să resusciteze pacienții. În final, celelalte asistente au observat că adeseori, pe tura asistentei Gilbert, creștea numărul urgențelor cardiace.

Concluzia procurorilor a fost că Gilbert juca rolul de erou pentru a atrage atenția personalului medical, dar mai ales pe a unui angajat pentru securitate din spital, cu care avea o relație.

Mai târziu, în timpul audierilor, asistenta a recunoscut chiar că pe una dintre victime a ucis-o doar pentru a elibera mai repede unitatea de terapie intensivă, pentru a putea pleca mai devreme la o întâlnire cu iubitul ei.

„Îngerul sadic“

O altă categorie de criminali medicali sunt îngerii sadici, cei care simt plăcere atunci când își exercită poziția de putere asupra victimelor pe care le domină.

„Acest tip de criminal, care se consideră un fel de dumnezeu pentru victimele sale, simte plăcere atunci când poate să controleze viața și moartea altor persoane“, spune dr. Turner.

„Jolly Jane“ a fost unul dintre cei mai sadici criminali medicali din SUA anilor 1800. Aparent, era o asistentă caldă și apropiată de pacient, de familia acestuia și de personalul medical. În același timp, făcea experimente cu morfină și atropină asupra pacienților pe care ar fi trebuit să-i îngrijească, apoi îi ucidea cu supradoze. Mai târziu, în timpul audierilor, a declarat că simțea plăcere atunci când se urca în pat alături de victimele sale și privea cum se scurge viața din ochii lor. A ucis în acest fel cel puțin 31 de pacienți de la începutul carierei de asistentă, când avea 33 de ani.

De ce e dificil de prins un criminal medical

Psihologii criminaliști spun că, în general, criminalii în serie au tulburare de personalitate antisocială, iar manifestările sociopatiei sunt evidente în comportamentul lor de zi cu zi: „nu au nicio atenție pentru drepturile sau sentimentele celorlalți, le lipsesc empatia și remușcarea pentru fapte greșite și au nevoia să-i exploateze și să-i manipuleze pe alții pentru câștig personal – o doză de machiavelism“, a explicat psihologul Oana Tenea pentru SmartLiving.ro.

Totuși, criminalii medicali sunt o categorie aparte, pentru că nu se încadrează întotdeauna în tiparul de sociopatie. De fapt, ca în cazul lui Jolly Jane, mulți dintre ei au o personalitate aparent agreabilă. „În general, îngerii morții nu au trăsături antisociale evidente. De fapt, intenția lor este, de multe ori, să elimine suferința, considerând că acționează în slujba binelui“, spune un alt psiholog, Michele Leno, citat de Business Insider.

„Criminalii medicali pot fi rigizi, autoritari și vulcanici, dar ceilalți îi percep mai degrabă ca fiind foarte pasionați și serioși în profesia lor“, precizează Leno. De aceea, de multe ori sunt dificil de identificat și, de altfel, trec cu bine testele psihologice periodice.

Tiparele criminalilor în serie: organizat, metodic, inteligent sau dezorganizat și impulsiv

Îngerii morții sunt diferiți de alte tipuri de criminali în serie, mecanismele psihologice în cazul ucigașilor medicali sunt mai complexe, spun specialiștii. Totuși, există câteva elemente comune, un fel de tipar al criminalilor în serie.

Atât îngerii morții, cât și alte tipuri de criminali în serie se încadrează într-una dintre aceste două categorii: criminali dezorganizați sau organizați.

„Criminalul organizat este metodic, inteligent și are un prag al riscului mai înalt. Criminalul dezorganizat e mai neglijent și mai impulsiv – comite crima doar pentru că-i este la îndemână. Să ucizi oameni cu care ești permanent în contact, adică pacienți, implică un grad ridicat de risc și în majoritatea cazurilor, e nevoie de un criminal organizat pentru a reuși să acționezi fără să fii prins imediat în astfel de situații“, detaliază dr. Turner.

Totuși, unii îngeri ai morții sunt clasificați ca fiind criminali dezorganizați, care pur și simplu profită de statutul lor și de accesul ușor la multiple „arme“ puse la dispoziție de spitale pentru a-și ucide victimele. „E mult mai simplu să ucizi pe cineva care e în grija ta la spital, doar prin modificarea dozelor medicamentelor, decât să găsești o victimă la întâmplare“, spune Turner.

Acuzația de crimă, risc profesional pentru personalul din terapie intensivă?

„Acuzații atât de grave încât par greu de crezut“, așa au numit autorii unui articol din publicația de specialitate Intensive and Critical Care Nursing crimele comise de mai multe asistente medicale din unități de Terapie Intensivă în Marea Britanie în anii ’90.

„Când asistentele sunt acuzate că și-ar fi vătămat pacienții, apare un val normal de îngrijorări. Ne uităm cu neîncredere și groază când asistentele sunt acuzate că și-au ucis pacienții. Crima este atât de îndepărtată de imaginea tradițională a personalului medical, încât o astfel de știre atrage suferință și dezorientare“, notează autorul articolului cu titlul: „Is a murder charge an occupational hazard of intensive care nursing?“ – „Acuzația de crimă este un risc profesional pentru personalul din terapie intensivă?“.