Gusturi din lume: rețete adunate de la prieteni din 10 țări diferite
Fiecare rețetă are o poveste, iar uneori gustul bun nu vine doar din ingrediente, ci și din amintirile celui care ți-o oferă. Din Turcia până în Coreea de Sud, din Grecia până în Brazilia, am adunat 10 rețete autentice de la prieteni dragi din toată lumea. Sunt preparate simple, cu suflet, care poartă cu ele mirosul caselor în care au fost gătite, nostalgia meselor în familie și bucuria de a împărtăși.
Gastronomia este una dintre cele mai directe forme de cultură. De la deserturile turcești savurate în timpul Ramadanului, până la rețetele cu orez din Iran sau pâinicile cu ou din Coreea de Sud, mâncarea spune povestea locului din care vine, dar și a oamenilor care o prepară și o dau mai departe. De aceea am strâns laolaltă câteva rețete autentice din tot mai multe țări, transmise de oameni care le gătesc acasă, cu gesturi învățate de la părinți, bunici, prieteni. O colecție de gusturi și obiceiuri, dincolo de granițe.
Sunt genul de călător care caută preparate locale
Iubesc, ca mulți dintre noi, bucătăria grecească și turcească, mă desfăt de câte ori pot și cu minunății culinare din Spania, Coreea de Sud și Thailanda, și de curând am descoperit ce mult înseamnă detaliile din bucătăria iraniană. De fapt, sunt genul de călător care, înainte să bifeze muzee, caută locurile unde poate gusta preparate locale. De fiecare dată când vizitez un oraș, o țară, prima mea întrebare e: Unde pot să mănânc ceva gătit ca acasă, în stilul local, autentic?
Când nu pot să ajung în afara țării, caut rețete „cu specific“ sau întreb prieteni care locuiesc în diferite zone din lume ce mănâncă ei – ce le amintește de acasă. Acum câțiva ani am dus totul și mai departe. Am decretat: în fiecare weekend când nu plecăm pe undeva, dedicăm o zi unui loc din afara României: dormim în sufragerie (simbolic țara sau orașul cu pricina), ne uităm la filme de origine și, bineînțeles gătim ceva care să ne păcălească simțurile că suntem în Maroc, de exemplu. Am numit aceste zile: „În vacanță“, zile care încep de fiecare dată cu mine gătind și sfârșesc cu mine pregătind canapeau extensibilă din sufragerie drept patul din vacanță.
În tot acest periplu real sau imaginar, mâncarea mi-a oferit de fiecare dată șansa de a cunoaște oameni cu obiceiurile lor. Apoi, multe dintre rețetele pe care le-am primit, de la prieteni sau cunoștințe din alte țări, sunt mai gustoase decât aceleași rețete pe care le-am găsit pe internetul mare sau pe care le-am mâncat la restaurantele din țările respective.
Prima oară mi s-a întâmplat cu Gemista, legumele umplute grecești pe care le-am tot mâncat pe continentul elen, dar și pe diferite insule ale Greciei. Până într-o zi când o prietenă care locuiește acolo de câțiva ani buni – soțul ei este grec –, mi-a trimis exact cum prepară ea Gemista, așa cum a învățat-o mama soacră, originară din Evia, a doua cea mai mare insulă din Grecia. Pentru mine, acestea au devenit cele mai bune legume umplute.
În cazul lor și a multor altor rețete, diferențele de preparare nu sunt neapărat semnificative – un condiment în plus sau în minus, un artificiu tehnic, doar puțin mai mult timp în procesul de gătire –, dar contribuie la un gust nou, unic. Uneori rețetele sunt identice cu cele pe care le poți găsi oriunde altundeva și, cu toate astea, sunt mult mai gustoase. Cel puțin pentru mine.
E posibil ca gustul intens al acestor rețete să fie amplificat și de legătura emoțională cu cei care mi le-au oferit, cu povestea lor, copilăria lor, și cu felul în care trăiesc și iubesc mâncarea. Poate aceste rețete primite în dar de la prieteni sunt mai gustoase pentru că știu că le-au moștenit de la mama sau bunica și, mai ales, că le-au preparat și ei de mai multe ori încercând să-și lase o amprentă asupra modului de a le găti. E cam ca atunci când simt că Polonia, deși nu am vizitat-o niciodată, este un loc luminos pentru că prietena mea, Asia, s-a născut acolo și atunci Polonia e pentru mine în primul rând Asia.
Cu unii dintre acești prieteni am mâncat și povestit împreună, cu alții dintre ei sunt prietenă doar în lumea virtuală, dar pe toți îi simt aproape. Unii locuiesc în țările de unde provin preparatele, alții locuiesc în România dar sunt profund legați de locurile unde s-au născut rețetele: le-au moștenit sau le-au adoptat. De fapt, oricum ar fi, cert este că aceste rețete vorbesc despre o parte din identitatea lor.
Le dau și eu mai departe pentru o lume „mai gustoasă“! Câteva feluri de mâncare, sărate sau dulci pe care le-am adunat din lume, de la prieteni din lumea reală sau din spațiul digital, din 10 țări diferite:
1 Güllaci – Fatma Yilmaz, Turcia
Fatma Yilmaz este istoric și militantă pentru drepturile femeilor, de origine româno-turcă. Pentru Fatma, gustul copilăriei este legat și de una dintre cele mai importante moșteniri culinare ale Ramadanului otoman și turcesc – desertul Güllaci. Este desertul pe care îl prepară pentru copiii ei în weekend.
„Îmi aduce aminte de gustul copilăriei pentru că era prăjitura preparată în fiecare seară la sfârșitul postului, 30 de zile în Periaoda Ramadan. Întreruperea postului era o cină foarte bogată unde întotdeauna erau invitate rudele, vecinii sau chiar necunoscuți de pe stradă.“
Güllac este savurat pe tot parcursul anului, dar popularitatea sa crește în timpul Ramadanului. De ce este güllac-ul o rețetă preferată pentru Ramadan? Atracția desertului constă în ușurința sa – ideal pentru a încheia o masă grea Iftar fără a supraîncărca stomacul.
Apoi, dacă ne intoarcem in istorie, ne-a mai povstit Fatma: desertul Güllaci începe în bucătăriile imperiale. Celebrul Turabi Efendi explică în cartea sa: „Puneți albușurile a 20 de ouă într-un castron și bateți-le bine, apoi adăugați încet jumătate de kilogram de amidon de grâu și amestecați bine. Apoi adăugați suficientă apă pentru a forma un aluat subțire, și amestecați. Peste focul de cărbune așezați o tablă rotundă, ușor bombată, pe care se aplică în prealabil un strat de cenușă de aproximativ 1,5 cm, pentru a preveni supraîncălzirea. Odată ce căldura este la temperatură medie, turnați suficient aluat în centrul tăvii folosind o lingură potrivită pentru a forma o foaie de dimensiunea unui platou mare sau mai mare. Acest yufka – foaie de plăcintă va fi gata în mai puțin de un minut. Ar trebui să fie alb pur și subțire ca pânza de țesut.“
Ca multe alte preparate, de la palatele otomane, Güllaci a ajuns în bucataria simplă a oamenilor.
Documentele istorice arată că güllac-ul a intrat în lumea culinară otomană în anii 1400. Potrivit cărții Gulbeseker-Turk Tatlilari Tarihi (în română Istoria deserturilor turcești), desertul a fost cunoscut inițial sub trei forme: güllac pe bază de ou, güllac la tigaie și varianta clasică. Foile de aluat făcute din amidon de porumb au fost odată înmuiate cu lapte și zahăr, dând în cele din urmă naștere „gullu as“ infuzat cu apă de trandafiri, care a evoluat în güllac-ul pe care îl cunoaștem astăzi, mai explică Fatma Yilmaz.
Desertul este preparat cu aluat de amidon de porumb, lapte, zahăr și un strop de apă de trandafiri, care oferă o aromă răcoritoare. Compoziția sa maleabilă permite, de asemenea, garnituri creative cu fructe precum căpșuni și cireșe, adăugând atât aromă, cât și culoare.
Pas cu pas cum putem face acasă güllac tradițional:
Ingrediente:
12 foi de güllac
1/5 litri de lapte
2 căni de zahăr
Nuci zdrobite sau fistic
2 linguri de apă de trandafiri (opțional)
Pentru ornat:
Fistic sau nuci măcinate
Cireșe confiate sau semințe de rodie
Mod de preparare:
Încălzește laptele și zahărul într-o cratiță până când zahărul se dizolvă. Evită supraîncălzirea laptelui. Lasă laptele să se răcească la o temperatură potrivită. Supraîncălzirea poate transforma desertul într-o cocă umedă. Așază prima foaie într-o tavă adâncă, cu partea strălucitoare în sus. Peste foaie se toarnă uniform polonicele cu lapte. Repetă acest proces cu șase foi.
După al șaselea strat, presară o cantitate generoasă de nuci zdrobite. Continuă să stratifici foile rămase, umezind fiecare foaie cu lapte. Amestecă apa de trandafiri în laptele rămas și toarn-o peste desert. Lasă la frigider pentru cel puțin două ore, pentru ca desertul să se fixeze.
Înainte de a te bucura de el, decorează-l cu fistic sau nucă și cireșe confiate sau semințe de rodie.
2 Korean Egg Bread (Gyeran-ppang) – Luisa Ene, Coreea de Sud (Seul)
Luisa Ene Beniog s-a născut în Timișoara, în prezent locuiește în București, dar se simte acasă și oriunde în Coreea de Sud. Pentru că tot ce ține de cultura coreeană i se potrivește ca o a doua natură. Acolo a descoperit bucuria simplă a uneia dintre cele mai sănătoase și gustoase bucătării din lume.
„Era o seară friguroasă de iarnă, tocmai ajunsesem în Seul, iar aburii ademenitori de la mâncarea expusă pe tarabele celebre de street food din cartierul Myeong-dong m-au atras instant. Printre miile de arome, tarabe și fețe zâmbitoare, am zărit o tavă aburindă cu ceva ce semăna cu o brioșă… dar nu era chiar asta. Era Gyeran-ppang, Korean Egg Bread – o mică minune coaptă care mi s-a topit, la propriu, în gură.“
La prima vedere, pare o simplă prăjitură ovală, dar când a gustat-o, Luisa a simțit emoția unei revelații. Combinația dintre aluatul moale, ușor dulceag, și oul întreg copt deasupra creează un echilibru perfect – un mix între desert și gustare sărată. Unele versiuni au chiar și bucățele de bacon sau brânză topită, dar Luisa a testat-o în varianta clasică.
I-a plăcut atât de mult pentru că simbolizează, printre altele, simplitatea pură. Apoi, pentru că iubește pâinea în toate formele ei, iar această pâinică cu ou are o textură moale, aerată, dar cu margini ușor crocante, oul e perfect copt. „Gustul are ceva nostalgic, ceva ce nu știai că îți lipsea până atunci“.
A încercat multe preparate în acea seară – tteokbokki, hotteok, odeng – toate delicioase, dar gyeran-ppang a rămas favorita ei.
Ingrediente (pentru aproximativ 6 bucăți):
Pentru aluat:
1 cană făină (aprox. 130g)
1/4 cană zahăr
1/2 linguriță sare
1 linguriță praf de copt
1 ou
1/2 cană lapte
1/4 cană unt topit (sau ulei)
1 linguriță extract de vanilie (opțional)
Pentru topping:
6 ouă (câte unul pentru fiecare brioșă)
Sare și piper, după gust
Opțional: cașcaval ras, bacon tăiat cubulețe, ceapă verde, pătrunjel
Mod de preparare:
Pregătește aluatul: Într-un bol mare amestecă ingredientele uscate: făina, zahărul, sarea și praful de copt. Într-un alt bol, bate oul cu laptele, untul topit și vanilia. Combină ingredientele lichide cu cele uscate și amestecă până obții un aluat omogen, ușor curgător (ca cel de pancakes).
Preîncălzește cuptorul la 180°C și unge o tavă de brioșe cu puțin ulei sau unt. Toarnă aluatul în formele de brioșe, umplând aproximativ 1/3 din fiecare formă.
Sparge câte un ou deasupra fiecărei porții. Poți adăuga puțină sare și piper, apoi opțional: brânză rasă, bacon, ceapă verde sau pătrunjel. Coace 15–20 minute, sau până când oul este gătit (gălbenușul poate rămâne ușor moale, dacă îți place așa) și marginile sunt rumenite.
Servește-le calde! Sunt cele mai bune imediat ce le scoți din cuptor – pufoase, aromate și reconfortante.
Variații:
- Dacă vrei o variantă de tip „desert“, renunță la oul de deasupra și adaugă în aluat scorțișoară, stafide sau chiar bucățele de ciocolată.
- În Coreea, la unele tarabe, bucătarii adaugă și sirop de arțar peste gyeran-ppang – combinația dulce-sărat este o surpriză foarte plăcută.
3 Gemista – Alina, Grecia (Atena)
Alina locuiește în Grecia de aproximativ 20 de ani. De fiecare dată când o vizitez, mă așteaptă cu cafea grecească cu puțină scorțișoară deasupra (acolo, pe terasa Alinei e singurul loc unde beau cafeaua altfel decât simplă; să adaug, cum face și ea, un praf de scorțișoară deasupra cafelei tari, preparată la ibric, face parte din ritualul de a fi împreună). Pentru mine, Alina gătește ca o grecoaică născută acolo și, mai mult, toate preparatele sunt mult mai gustoase decât versiunile lor pe care le-am încercat în restaurante.
Ingrediente:
1 kg carne de vită tocată
4 roșii
4 ardei roșu kapia
3 dovlecei
1 cană cu orez
1 cutie roșii în bulion
3-4 roșii proaspete
1 lămâie
Ulei de măsline
Stafide
Pătrunjel, oregano, nucșoară
Mod de preparare:
Cu o linguriță, curăță roșiile și dovlecei de miezul pe care îl pui deoparrte într-un castron. Curăță ardeii de semințe. Păstrează capacele tuturor legumelor. Pudrează-le cu sare.
Într-o tigaie, încinge uleiul de măsline și călește carnea, sfărâmând-o continuu cu o lingură de lemn pentru a preveni formarea de bulgări de carne. După ce și-a lăsat zeama, adaugă orezul. Așteaptă să scadă sosul complet, apoi adaugă pulpa de roșii și miezul de la dovlecel. Tot acum adaugă 3/4 din cutia cu roșii în bulion, roșii pe care ulterior le mărunțești. Acum este momentul să pui în compoziție și o mână de stafide, în funcție de gust.
Așteaptă din nou să scadă zeama produsă de data asta de legume. Când nu mai rămâne niciun pic de zeamă, adaugă pătrunjelul tocat (dintr-o legătură mai păstrează câteva fire), sare, piper, nucșoară și încă un strop de ulei de măsline plus zeama de la jumătate de lămâie. În acest moment, orezul trebuie să fie deja fiert.
Umple legumele cu compoziția pe care tocmai ai preparat-o, acoperă-le cu capacele rămase. Toacă 3-4 roșii (dacă nu ai roșii proaspete, le poți înlocui cu încă 1 cană de roșii la conservă) și adaugă-le în tavă, peste legume, pentru a crea un sos. Deasupra legumelor, în tigaie, mai adaugă puțin ulei de măsline (cât să stropești legumele), pătrunjel tocat, nucșoară, oregano și zeama de la cealaltă jumătate de lămâie rămasă. După gust, mai poți presăra puțină sare și piper. În cuptorul preîncălzit la 200 de grade, pune tava cu legumele umplute pentru 10 minute cu folie de aluminiu deasupra. Dă cuptorul la 180 de grade, îndepărtează folia și mai lasă legumele la cuptor încă 30-40 de minute.
Cei mai mulți greci mănâncă Gemista cu salată de roșii (salată grecească), brânză feta și măsline Kalamata sau uneori chiar și cu cartofi la cuptor.
4 Orez cu kebab – Geta, Iran
Geta a învățat de la femei mai în vârstă din Iran că mâncarea are nevoie de timp și răbdare ca să iasă desăvârșită. Iar orezul iranian se prepară exact așa, simplu, dar cu timp. Se potrivește perfect cu kebab și roșii coapte pe grătar. De altfel, în multe case din Iran sau în casele iranienilor care locuiesc în România, cel mai probabil vei găsi pe aragaz o oală cu orez pentru care se gătesc tot felul de alte preparate. De câte ori am discutat cu ei despre mâncare, mi se părea că de fapt orezul e felul principal, și restul preparatelor fac parte din categoria „garnitură“.
Ingrediente:
Pentru orez
Orez basmatic
Ulei de măsline
Unt (un cub)
1 pită
Mod de preparare:
Sub jet de apă, spală orezul de câte ori este necesar pentru ca apa să devină curată. Lasă la înmuiat 2-3 ore sau chiar peste noapte (mamele și bunicile iranieni lasă pregătesc orezul cu o seară înainte, îl lasă peste noapte la înmuiat, apoi se trezesc dimineața foarte devreme ca să îl prepare).
Fierbe-l într-o cantitate mare de apă, cam dublă față de cantitatea de orez. În apă adaugă sare atât cât, atunci când guști apa, să simți că e sărată. Nu te preocupa că va ieși prea sărat, orezul își extrage exact cantitea de sare de care are nevoie, consideră Geta.
După 15 minute, încearcă orezul, dacă e fiert, scurge-l bine Într-o altă oală, unge fundul cu ulei de măsline, apoi acoperă-l cu pita. Peste pită adaugă orezul. Lasă-l la fiert circa 20 de minute, cu capacul pus. Rețeta originară presupune ca înainte de a pune capacul, să acoperi și cu un prosop curat (cel mai probabil și pentru că pe vremuri mai îndepărtate capacele nu erau etanș). Când închizi focul, adaugă un cub de unt deasupra orezului și lasă-l să se topească. Nu amesteca orezul, pune-l în farfurie luând cu o lingură câte un strat.
Dacă îți plac gusturile ceva mai intense, adaugă deasupra șofran.
Pentru kebab
Kabob Koobideh este preparat din carne tocată de miel, vită sau o combinație a celor două, ceapă tocată și condimente. Și neapărat legume proaspete.
Ingrediente:
700 g carne tocată de vită
450 g carne tocată de miel
1½ ceapă galbenă medie, tăiată în sferturi
3 căței de usturoi, curățați și tocați mărunt
1 ou
1 linguriță sare
1 linguriță sumac (se găsește în magazinele cu specific oriental)
1/2 linguriță piper negru măcinat
1/2 linguriță turmeric (curcuma)
60 ml unt topit (pentru a unge kebaburile după ce sunt gătite)
Pentru legumele la grătar
4 roșii (coapte dar ferme)
1 ardei gras verde mare, fără cotor și semințe, tăiat în sferturi
Ulei de măsline, pentru a unge legumele înainte de grătar
Mod de preparare:
În primul rând, vei avea nevoie de 10 frigărui metalice de aproximativ 2,5 cm lățime. Carnea trebuie să fie proaspătă (nu congelată anterior) și adusă la temperatura camerei.
Toacă fin ceapa într-un robot de bucătărie până devine foarte suculentă. Așază o sită metalică fină deasupra unui bol și strecoară ceapa, apăsând cu o spatulă. Păstrează pulpa. Sucul rămas poate di depozitat în frigider și folosit la diferite marinate, cum ar fi marinata pentru pui (amesteci sucul de la ceapă cu iaurt, șofran și lămâie), sau marinata de vită/miel unde nu e nevoie să îl combini cu nimic altceva. Sucul de ceapă frăgezește carnea.
Într-un bol mediu, adaugă pulpa de ceapă, carnea tocată de vită și miel, usturoiul tocat, sarea, condimentele și oul. Frământă totul câteva minute, până când amestecul devine omogen, păstos și lipicios, suficient de compact pentru a se fixa pe frigăruie fără să cadă.
Umple un bol mic cu apă — te va ajuta să îți uzi degetele pentru ca amestecul să nu se lipească de mâini în timpul modelării. Împarte carnea în 10 bile egale. Ia câte o bilă de carne în palmă, așază o frigăruie peste ea și modelează amestecul în jurul acesteia, presând dinspre centru spre margini, lăsând libere capetele frigăruii. Folosește apă pe degete pentru a netezi și uniformiza stratul de carne — acesta ar trebui să aibă o grosime de circa 1,2 cm.
Așază frigăruile pe o tavă de copt puțin adâncă, având grijă ca carnea să nu atingă baza.
Lasă kebaburile la temperatura camerei în timp ce pregătești grătarul.
- Ai nevoie de două bare metalice pătrate pe care să le așezi paralel peste grătar. Una sus (pentru vârful frigăruilor) și una jos (pentru mâner). În acest fel, carnea nu atinge direct grătarul fierbinte, prevenind lipirea și căderea.
- Cărbunii sunt gata când devin cenușii și acoperiți de un strat subțire de cenușă albă.
- Dacă pregătești și legume, frige-le pe frigărui separate. Legumele au timp de gătire mai lung, deci ideal ar fi să începi cu ele. Dacă grătarul e mic, gătește-le înainte și păstrează-le calde sub folie de aluminiu.
- Așază frigăruile pe grătar, lăsând spațiu între ele. După ce le-ai pus pe toate, începe să le întorci imediat, în ordinea în care le-ai așezat. Scopul este să le sigilezi rapid pe ambele părți, astfel încât carnea să se întărească și să nu cadă.
- Continuă să le întorci până când sunt gătite după preferință – exterior rumen, interior gătit dar încă suculent. Unge frigăruile cu kebab cu unt topit.
- Transferă-le într-un recipient acoperit cu folie de aluminiu, până la servire.
5 Salată de midii în sos la conservă (mejillones en escabeche), Calamari ca la Andaluzia (Calamares a la Andaluza) și Anghinare pane – Răzvan, Spania
Răzvan locuiește în Spania, Barcelona. Deși continuă să gătească mai degrabă mâncare tradițional românească, are câteva rețete de-ale locului delicioase și foarte simplu de preparat. Le tot prepar de când mi le-a trimis.
Ingrediente:
2 conserve cu midii în sos de ulei
2 cartofi fierți în coajă
1/2 ceapă roșie
Măsline verzi
1 linguriță de ulei de măsline
Mod de preparare:
Toacă cartofii și ceapa cuburi nici prea mari, nici prea mici. Adaugă măsline verzi în funcție de gust – dacă sunt prea mari, tăiați-le felii. Amestecă totul ca la salata orrientală și depozitează-le pentru măcar o oră la frigider.
Calamari ca în Andaluzia (Calamares a la Andaluza)
Ingrediente:
1/2 kilogram de calamari inele/rondele
Făină
Mod de preparare:
Spală bine calamarii, curăță impuritățile. Adaugă peste calamari sare (după gust). Răzvan pune cât reușește să ia o dată cu trei degete. Trece calamarii prin făină astfel încât să fie complet acoperiți, dar fără exces de făină pe ei. Într-o tigaie, încinge uleiul și prăjește calamarii, în mai multe serii cât să nu fie îngrămădiți, timp de aproximativ 2 minute până ajung aurii și crocanți.
Scoate-i pe o farfurie acoperită cu prosop de hârtie pentru a îndepărta excesul de ulei. Mănâncă-i cu o felie de lămâie.
Anghinare pane (alcachofa pané/Alcachofas rebozadas crujientes/chips de alcachofa)
Ingrediente:
2 borcane de anghinare (inimi de anghinare/corazones de alcachofa)
Mod de preparare:
Închinge ulei într-o tigaie. Bate un ou. Dă fiecare bucată prin făină, ou și pesmet. Lasă-le să se prăjească până devin aurii, apoi întoarce-le pe partea cealaltă.
6 Cârnați Knackwurst (Thuringian Tischel) – Pascal, Germania
Pascal s-a născut în Germania de Est și nu numai o dată mi-a povestit cât de diferită a fost viața lui acolo față de cei care au locuit în același timp în Germania de Vest. „Mult mai aproape de stilul de viață estic.“ Da, chiar avem amintiri comune, și mai triste și mai vesele, cum ar fi petrecerile din sufrageriile părinților – din două lumi diferite pe care sistemul politic și social le făceau să pară de la un punct încolo una și aceeași.
În ceea ce privește mâncarea, preparatul care îi amintește de acasă este Knackwurst, Thuringian Tischel. Un preparat foarte simplu, face parte dintre mâncărurile reconfortante, „comfy food“ pe care mama lui le gătea de obicei sâmbăta.
„De obicei, mama îl prepara sâmbăta, ziua în care trebuia să facă curățenie în casă sau când lucra în grădină. În general, nu prea avea mult timp pentru gătit în acea zi, așa că acest preparat era perfect.“
Ingrediente (pentru 4 persoane):
12 ouă
500 ml lapte
sare
nucșoară
pâine toast
bacon (opțional)
Mod de preparare:
Unge cu ulei un vas termorezistent. Taie cârnații în felii și așază-i pe fundul vasului. Bate ouăle cu laptele. Asezonează cu sare și nucșoară. Nu adăuga prea multă sare, deoarece cârnații sunt deja sărați. Toarnă cu grijă amestecul peste cârnați. Taie feliile de toast în jumătate și înmoaie-le în compoziție. Unge-le pe ambele părți cu ou pentru a deveni crocante. Dacă dorești, poți adăuga câteva felii de bacon deasupra.
În cuptorul preîncălzit la 250°C, coace compoziția pentru aproximativ 30 de minute, până preparatul capătă o crustă aurie.
Servește cu salată verde: spală frunzele de salată, pune-le într-un bol și asezonează-le cu 2 linguri de zahăr și 3 linguri de zeamă de lămâie. Presară deasupra mărar.
7 Fasole braziliană (Feijão) – Thaiana, Brazilia
Cu Thaiana am locuit în Atena pentru șase luni. Într-una dintre serile petrecute acolo, m-a dus la un restaurant cu specific brazilian. Atunci am văzut în ochii ei o bucurie și o mândrie cum rar mai văzusem înainte la alți oameni raportat la bucătăria lor tradițională. Mi-a plăcut tot ce am mâncat mai ales pentru că o vedeam pe ea cum adulmeca fiecare preparat. Apoi, cu o seară înainte să plece din Atena spre casa mamei ei, mi-a spus: „Abia aștept să ajung acasă ca să mănânc mâncare adevărată.“ E mare lucru să spui asta într-o țară cum e Grecia. De aceea, și pentru mine, ori de câte ori prepar rețeta de fasole de la ea, am senzația că mănânc ceva unic.
Ingrediente:
500 g de fasole neagră
1 frunză de dafin
1 ceapă, tocată fin
2 căței de usturoi, mărunțiți
Ulei de măsline
Sare, după gust
Bacon sau cârnați pentru un plus de savoare (opțional)
Mod de preparare:
Spală fasolea și las-o la înmuiat în apă câteva ore (sau peste noapte, dacă ai timp). Fierbe fasolea într-o oală sub presiune împreună cu frunza de dafin până devine moale și fragedă – aproximativ 25 de minute.
Într-o altă tigaie, călește usturoiul și ceapa în ulei de măsline (adaugă baconul sau cârnații dacă vrei un gust special). Amestecă această compoziție în fasole, adaugă sare după gust și lasă să mai fiarbă puțin, astfel încât aromele să se combine.
Servește cu orez, poate și/sau cu o felie de portocală.
8 Friptură de vită (Sunday Roast) – Adrian, Marea Britanie
Adrian e la fel de englez pe cât este de român. Despre el îmi place să spun nu că se potrivește cu Marea Britanie, ci Marea Britanie se potrivește cu el. Pe de altă parte, când am vorbit despre mâncare, mi-a spus: „Nu știu cât de mult o să te suprindă sau nu, dar UK nu e neapărat foarte cunoscută pe plan internațional pentru o bucătărie prea bogată.“
Cu toate astea, a împrumutat și el de la oamenii locului tradiția de a găti și mânca friptură duminica. „Cu cartofi crocanți la cuptor, budincă Yorkshire, mult sos și toate garniturile posibile.“
Ingrediente
Pentru friptură:
1/2-1/5 kg carne de vită
Ulei vegetal
Sare kosher și piper negru, pentru asezonare
Pentru sos:
2 șalote, tocate fin
1 crenguță de cimbru
1 lingură ulei vegetal
1 linguriță sare
375 ml vin roșu
1 litru supă de vită
1 linguriță Marmite
4 lingurițe sos de soia
2 linguri ketchup de roșii
Pentru cartofii la cuptor:
800 g cartofi
20 g sare de mare
50 ml grăsime de gâscă
Pentru legume:
1 varză mică, tăiată în patru
Sare de mare
2 căpățâni de usturoi, feliate fin
50 ml ulei de măsline
Alte legume de sezon (fasole verde, broccoli, morcovi)
Mod de preparare
Cu o oră înainte de gătire, scoate carnea de vită din frigider și las-o să ajungă la temperatura camerei. Asezonează carnea cu sare și piper, apoi rumenește-o în ulei vegetal pe toate părțile, până capătă o crustă aurie. Pune-o într-o tavă și dă-o la cuptor, preîncălzit la 55°C, timp de 4 ore pentru o friptură medium-rare (rumenită la exterior, roz și suculentă în interior). Dacă o preferi mai bine făcută, setează cuptorul la 65°C. Dacă nu ai un cuptor care să ajungă la temperaturi atât de joase, gătește-o la 150°C timp de 4 ore. Scoate carnea și las-o să se odihnească. Poți încerca și alte tipuri de carne, cum ar fi ceafa de vită, antricotul sau vrăbioara – secretul este gătirea lentă la temperatură joasă pentru o friptură fragedă.
Pentru cartofii crocanți, crește temperatura cuptorului la 200°C. Curăță cartofii (păstrează cojile) și taie-i în bucăți. Pune 2 litri de apă la fiert, adaugă 20 g sare și, când dă în clocot, adaugă cartofii și cojile. Fierbe timp de 20 de minute, până devin foarte moi, apoi scurge-i și lasă-i să se răcească. Toarnă grăsimea de gâscă într-o tavă și încălzește-o în cuptor timp de 15 minute. Așază cartofii în tavă, cu partea tăiată în jos, și acoperă-i ușor cu uleiul încins. Presară sare și coace-i timp de 60-90 de minute, întorcându-i ocazional, până devin crocanți și aurii.
Pentru sos, călește șalotele și cimbrul în ulei, apoi adaugă vinul roșu și fierbe până aproape se evaporă. Adaugă supa de vită și redu la jumătate până devine dens. Completează cu restul ingredientelor și sucurile lăsate de carne. Vei obține un sos bogat, plin de savoare.
Pentru legumele de sezon, fierbe-le la abur câteva minute, doar până încep să se înmoaie (nu le găti prea mult, ca să nu devină moi). Pentru varză, încinge bine o tigaie-grill și rumenește bucățile pe toate părțile, fără a le găti excesiv – trebuie să rămână crocante. Pune usturoiul și uleiul de măsline într-o ceașcă și încălzește-le la microunde timp de 30 de secunde, până usturoiul devine moale. Toarnă acest amestec peste varză și asezonează cu sare de mare.
Taie friptura felii, stropește-o cu sos, asezonează cu sare și piper și încălzește rapid în cuptorul încins. Servește cu cartofii crocanți și varza aromată.
9 Korvapusti – Cristi, Finlanda
Cristi locuiește de 20 de ani în Helsinki. Nu e neapărat pasionat de mâncarea finlandeză, dar gătește uneori, în weekend, Korvapusti, desert tradițional finlandez — o variantă de ruladă cu scorțișoară, asemănătoare cu cinnamon rolls, dar cu o formă distinctivă și un nume cu totul aparte. Cuvântul „korvapuusti“ s-ar traduce literal ca „palmă peste ureche“ (o expresie colocvială amuzantă în finlandeză), iar numele vine probabil de la forma ruladei, care seamănă cu o ureche răsucită.
Korvapuusti este, de fapt, o gogoașă spiralată cu scorțișoară, făcută dintr-un aluat dospit, îmbogățit cu unt, lapte și ouă. Se umple cu zahăr brun, scorțișoară și unt, apoi se rulează și se taie în felii oblice, care sunt apoi apăsate ușor în mijloc (ca să capete forma specifică de „ureche bătută“). Se presară cu zahăr perlat și se coace până devine aurie și pufoasă.
Finlandezii îl mănâncă în special la cafea – face parte din cultura finlandeză a „fika“ (pauza de cafea), la micul dejun sau ca gustare de după-amiază, mai ales cu cafea sau ceai. Și pe 4 octombrie când sărbătoresc oficial (în Finlanda și Suedia) Ziua Ruladei cu scorțișoară (Korvapuustipäivä)
Ingrediente:
Ingrediente pentru aluat:
500 ml lapte călduț
25 g drojdie proaspătă (sau 7 g drojdie uscată)
1 ou
150 g zahăr
1 linguriță sare
2 lingurițe cardamom măcinat (opțional, dar tradițional)
120 g unt topit (și răcit ușor)
Aprox. 800 g făină albă (în funcție de consistență)
Ingrediente pentru umplutură:
100 g unt moale
100 g zahăr brun
2–3 lingurițe scorțișoară măcinată
Pentru decor:
1 ou bătut (pentru uns)
Zahăr perlat (sau zahăr granulat mai gros)
Mod de preparare:
Prepară aluatul: Într-un bol mare, dizolvă drojdia în laptele călduț. Adaugă zahărul, oul, sarea și cardamomul. Amestecă. Încorporează treptat făina și untul topit. Frământă 8-10 minute până obții un aluat moale, neted și ușor elastic. Acoperă bolul și lasă aluatul la dospit 45–60 de minute, până își dublează volumul.
Formează rulourile: Întinde aluatul dospit într-un dreptunghi mare, gros de aprox. 0,5 cm. Unge cu untul moale, presară uniform zahărul brun și scorțișoara. Rulează strâns, pe lungime, ca un rulou clasic. Taie în felii oblice de aprox. 4–5 cm. Apasă ușor cu două degete în mijlocul fiecărei felii (pentru forma clasică de „ureche bătută“).
Coacere: Așază rulourile în tavă, pe hârtie de copt, și mai lasă-le la crescut 20–30 de minute. Unge cu ou bătut și presară zahăr perlat. Coace-le în cuptorul preîncălzit la 200°C (static) sau 180°C (ventilație) timp de 12–15 minute, până devin aurii.
10 Focaccia barese – Nina, Italia
Nina a învățat să prepare foccacia de la prietena ei bună din Italia, cea de care are și grijă de mai bine de 20 de ani. O pregătește deseori, și neapărat atunci când o vizitează copiii din România care iubesc această rețetă. Ca să îmi trimită rețeta a trebuit să cântărească și să organizeze ingredientele pentru că nu a preparat-o niciodată altfel decât „din ochi“, așa cum a preluat-o aproape instinctiv. Nu am avut șansa să stau lângă ea când o prepară, dar de fiecare dată când o gătesc eu, mi-o imaginez pe Nina în bucătăria ei din Italia, cu eleganța ei naturală, cu găinușele care stau firesc pe lângă ea, cu bucuria ei de a trăi… exact ca într-un film.
Ingrediente:
4 cartofi de mărime medie (fierți
300 ml apă
1 cub drojdie proaspătă
800 grame făină (cât să iasă un aluat moale)
Ulei de măsline
Oregano
1 linguriță de sare
Sare grunjoasă (pentru presărată)
1 linguriță de zahăr
Mod de preparare:
Dizolvă drojdia în apă călduță și zahăr, conform indicațiile de pe ambalaj. Lasă 5-10 minute să se activeze. Fierbe cartofii și pasează-i cât să ajungă la consistența pentru piure. Amestecă-i imediat, cât sunt calzi, cu făina și sarea. Adaugă drojdia și ulei de măsline. Frământă până când aluatul devine moale și ușor elastic. Lasă la dospit până își dublează volumul.
Într-o tavă rotundă sau dreptunghiulară, pune o hârtie de copt și unge-o cu ulei de măsline. Așează aluatul moale pe întreaga suprafață. Unge aluatul cu sos de roșii, oregano și un strop de sare. Poți să adaugi, după gust, măsline sau roșii tăiate felii subțiri.
Preîncălzește cuptorul la 220°C (static) sau 200°C (ventilație). Coace focaccia timp de 20–25 de minute, până devine aurie și ușor crocantă la margini.
După ce aluatul este copt, poți adăuga și felii de mozzarela.
