STUDIU: Gânditul doare câteodată. Cum exersăm mintea să suporte efortul?

„Gândește, că nu te doare!” e o replică nefericită care se folosește uneori în încercarea de a provoca pe cineva să facă un exercițiu mintal. În realitate, e o formulă care rănește. Tot în realitate, gânditul doare câteodată, după cum reiese dintr-un studiu recent care arată că efortul mintal este asociat cu sentimente neplăcute în multe situații. Dar cum să ne exersăm creierul prin efort mintal, mai ales după întoarcerea din vacanță?

„În general, oamenilor le displace efortul mintal”, spune, ca un rezumat, Erik Bijleveld, psiholog și profesor asociat la Universitatea Radboud din Olanda, coordonatorul principal al cercetării.

Asociația Americană de Psihologie (APA) a publicat recent un studiu – de fapt o meta-analiză care a avut ca obiectiv observarea modului în care oamenii experimentează efortul mintal în general. Meta-analiza pune cap la cap rezultatele a 170 de studii publicate între 2019 și 2020 și la care au participat în total 4.670 de persoane – care a avut ca obiectiv observarea modului în care oamenii experimentează efortul mintal în general.

Pentru a afla acest lucru, cercetătorii au testat dacă efortul mintal este asociat cu sentimente neplăcute și dacă această asociere depinde de sarcina dată sau de populația implicată în cercetare. Studiile au folosit persoane cu ocupații diferite din 29 de țări, cărora li s-au dat 358 de sarcini cognitive diferite. De exemplu, să învețe o tehnologie nouă, să găsească un drum într-un mediu necunoscut, să exerseze lovirea mingii de golf, să se joace un joc de realitate virtuală.

În toate studiile analizate, participanții au raportat nivelul de efort pe care l-au depus, precum și gradul în care au experimentat sentimente neplăcute precum frustrare, iritare, stres sau supărare.

Rezultatul a arătat că, la toate populațiile și sarcinile studiate, cu cât efortul mintal este mai mare, cu atât neplăcerea experimentată de participanți a fost mai mare.

Gânditul doare mai mult pentru europeni decât pentru asiatici. Cum așa?

„Rezultatele la care am ajuns arată că efortul mintal se simte neplăcut pentru o gamă largă de populații și sarcini. Acest lucru este important pentru profesioniști cum ar fi inginerii și educatorii, care trebuie să-l aibă în vedere atunci când proiectează sarcini, instrumente, interfețe, aplicații, materiale sau instrucțiuni. Când oamenilor li se cere să depună un efort mintal substanțial, trebuie să vă asigurați că îi susțineți sau îi recompensați pentru efortul lor”, a spus Erik Bijleveld.

Un aspect interesant al cercetării, potrivit lui Bijleveld, este faptul că, deși în continuare semnificativă, asocierea dintre efortul mintal și sentimentele adverse a fost mai puțin pronunțată în cazul persoanelor din țările asiatice, comparativ cu cele din Europa sau America de Nord.

Acest lucru se poate explica prin faptul că aversiunea față de efortul mintal poate depinde de istoria de învățare a oamenilor. Elevii de liceu din țările asiatice petrec, în general, mai mult timp asupra temelor școlare decât elevii de liceu din Europa sau America de Nord. Prin urmare, asiaticii pot învăța să reziste la niveluri mai ridicate de efort mintal de la începutul vieții, a mai spus Bijleveld.

Efortul mintal poate să ducă la recompensă

O altă observație interesantă a cercetătorului este aceea că, în ciuda naturii neplăcute a sarcinilor provocatoare din punct de vedere mintal, oamenii încă se implică voluntar în ele. „De exemplu, de ce milioane de oameni joacă șah? Oamenii pot învăța că exercitarea unui efort mintal în anumite activități specifice este probabil să conducă la recompensă. Dacă beneficiile șahului depășesc costurile, oamenii pot alege să joace șah și chiar să-și spună că le place șahul”, a spus Erik Bijleveld.

Și, totuși, a mai spus el:

„Atunci când aleg să urmeze activități care implică efort mintal, acest lucru nu ar trebui să fie considerat un indiciu că oamenilor le place efortul mintal în sine. Poate că aleg acele activități în ciuda efortului mintal, nu din cauza acestuia.”

Erik Bijleveld, psiholog și profesor asociat la Universitatea Radboud

De altfel, și Daniel David, psiholog și profesor universitar doctor la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca a abordat subiectul efortului mintal și al frustrării legate de acest efort în contextul sistemului de învățământ din România. Acesta e de părere că rolul școlii nu este de a ne face fericiți, ci de a ne transfera competențe și de a dezvolta rezistența la frustrare.

„Școala și asimilarea de competențe înseamnă uneori și altceva, înseamnă toleranță la frustrare. Uneori înseamnă stres. Examenul vrei, nu vrei este un factor de stres. Nu poți să spui: Am un examen de bacalaureat sau un examen național, dar nu sunt stresat. Eu sunt foarte fericit așa, în general. Deci nu putem trece într-o extremă în care să considerăm că școala este ceva în care mergem să ne simțim bine. E foarte ok dacă ne simțim și bine și trebuie să țintim acel lucru. Dar școala în primul rând trebuie să transfere competențe”, a spus Daniel David, citat de Republica.ro.

De ce să învățăm ceva ce ni se pare inutil?

Mulți dintre noi am trăit frustrarea faptului că am fost nevoiți să memorăm poezii sau comentarii literare sau să rezolvăm probleme de chimie, deși știam aproape sigur că nu ne vom face vreodată chimiști. Iar mulți dintre adolescenții din ziua de azi chiar se revoltă atunci când întâlnesc profesori care vin cu astfel de cerințe. „Sunt inutile!”, ne vine să spunem. O fi, oare, chiar așa?

Deloc, e de părere psihologul Daniel David, care consideră că toate acestea duc, în realitate, la dezvoltarea creierului nostru, la dezvoltarea gândirii critice și a modului în care rezolvăm probleme mai târziu în viață. 

„Competența înseamnă trei lucruri: cunoștințe declarative, cunoștințe procedurale și valori legate între ele. (În trecut – n.r.) accentul era, ce-i drept, foarte mult pe cunoștințe declarative. Adică învățam lucruri ca să le putem spune, să le putem ști, mai puțin lucruri practice, cunoștințele procedurale. Acest lucru a stimulat gândirea abstractă și a dus la dezvoltarea coeficientului de inteligență în secolul XX. Coeficientul de inteligență pe generație a crescut în toată lumea vestică, ca urmare a educației”, spune profesorul UBB, care avertizează asupra faptului că, dacă ne-am axa în mod excesiv pe cunoștințe procedurale (abilități) în detrimentul celor declarative (adică ce putem memora și reda), apare un alt pericol:

„Cunoștințele procedurale sunt importante. Dar, iarăși, dacă exagerezi cum ai exagerat cu cunoștințele declarative, vei produce buni meseriași, care însă nu vor fi capabili să fie reflexivi, să-i învețe și pe alții ceea ce știu ei și nu vor fi capabili să dezvolte ceea ce știu de la un context la altul.”

Daniel David, psiholog și profesor universitar doctor la Universitatea Babeș-Bolyai

Dincolo de echilibrul care ar trebui să existe între cele două (cunoștințe procedurale și cunoștințe declarative) și între acestea și valori, psihologul atrage atenția asupra importanței exersării minții. Și, deși Daniel David se referea în principal la sistemul de educație și, deci, la tineri, învățarea continuă se poate și ar fi util să se aplice și adulților. 

„Calculul diferențial poate nu te ajută în viața de zi cu zi, dar dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial este pentru creier ce este pentru corp a merge la sală. Nu trebuie să fii campion, nu trebuie să te faci culturist sau altele. A învăța cunoștințe declarative, a memora lucruri istorice înseamnă că creierul tău se dezvoltă și creierul tău este funcțional”, mai spune Daniel David.

Cum exersăm mintea să suporte efortul

Înainte de a trece la câteva idei despre cum îți poți crește exersa creierul prin efort mintal, află că, atunci când ai satisfacția faptului că ai făcut un lucru și l-ai făcut bine îți crește nivelul de dopamină din creier. Iar dopamina este – alături de serotonină, endorfină și oxitocină – unul dintre hormonii fericirii.

Deci, dacă înveți ceva și ești mulțumit de asta, ești mai fericit. Te-am convins că e bine să te pui pe treabă? OK, atunci, chiar dacă nu înveți calcul diferențial, iată ce poți face ca să-ți exersezi creierul: 

1. Înscrie-te la un curs online sau urmărește lecții gratuite pe YouTube

Există un citat atribuit lui Einstein cum că, dacă ai petrece 15 minute pe zi pentru a studia ceva, într-un an ai deveni expert în acel lucru. Nu trebuie să devii expert și nici să faci asta neapărat zi de zi timp de un an, pentru că numai proiecția acestui lucru poate fi descurajatoare. Dar poți să te înscrii la un curs online într-un domeniu care te interesează sau, fără costruri extra, să urmărești conturile de YouTube ale celor dispuși să predea gratuit. De exemplu, aici găsești lecții de germană, iar aici niște clipuri despre cum să faci editare foto.

Dacă vrei însă ceva mai avansat, care să te ajute și în carieră, atunci probabil că e mai bine să te înscrii la un curs acreditat sau, de ce nu?, la o (altă) facultate.

Aici găsești și un curs online, gratuit, despre știința fericirii – cel mai popular curs al Universității Yale din SUA. Și Universitatea Harvard pune la dispoziție mai multe cursuri online, iar unele dintre ele pot fi utile inclusiv în carieră, cum este acesta: cum să-ți negociezi salariul.

2. Folosește-ți mâna non-dominantă

Lawrence Katz, neurobiolog american, recomandă folosirea mâinii non-dominante pentru a mânca sau a scrie, ca exercițiu pentru a crește activitatea cerebrală. O să fie dificil, dar tocmai asta e ideea. Stângacii își folosesc mai mult emisfera dreaptă a creierului, iar dreptacii pe cea stângă. Atunci când îți folosești mâna non-dominantă îți exersezi, de fapt, cealaltă emisferă a creierului. Poți începe cu lucruri mai simple, cum ar fi să mănânci cu furculița, după care să treci la a mânca folosind bețișoare chinezești și apoi la scris. 

Din aceeași categorie mai e și mersul cu spatele. Contraintuitiv, dar te obligă să te adaptezi la o situație nouă.

3. Joacă tenis de masă

În cartea Schimbă-ți creierul, Daniel Amen, psihiatru american și fondatorul Fundației Change Your Brain, spune că tenisul de masă e jocul lui preferat pentru creier, pentru că, atunci când îl practici, trebuie să-ți determini ochii, mâinile și picioarele să lucreze împreună, în timp ce te gândești la traiectoria mingii.

„Tenisul de masă este asemenea unui șah aerobic”, spune el, pentru că ajută nu numai la coordonarea gândurilor, ci și a gândurilor cu mișcările. În plus, poate fi și distractiv și găsești mese de ping-pong în aer liber în multe dintre parcurile publice. Cine știe, în timp poți să ajungi și la competiții de tenis de masă pentru amatori.

4. Citește în fiecare zi

Epoca digitală a schimbat felul în care citim. Avem impresia că, dacă citim articole de pe diferite site-uri înseamnă că citim. E util și să citim informativ, dar nu e același lucru cu a citi cărți. România se află pe ultimul loc în ceea ce privește cititul de cărți, arată datele Eurostat publicate în august 2024, dar colectate în 2022. 

Cititul îți extinde aria de cunoaștere, îți dezvoltă gândirea critică, te ajută să procesezi informația mai eficient și să înveți mai rapid, dezvoltă vocabularul și îmbunătățește memoria – asta ca să enumerăm numai câteva dintre beneficii.

Dacă nu obișnuiești să citești, poți începe cu 15 minute pe zi. Dacă citești deja, crește durata alocată lecturii. Orice tip de carte e binevenită, dar, ca să crești nivelul antrenamentului, citește din când în când cărți mai provocatoare, care te pun puțin în dificultate. Să zicem, filosofie. Sau biologie.

Găsești câteva sugestii și aici.

5. Învață ceva nou 15 minute pe zi

Tot Daniel Amen, despre care vorbeam mai sus, aduce în discuție cât de important e să faci ceva nou în fiecare zi. Chiar dacă acel lucru nou pare simplu și chiar dacă tu ești obișnuit să faci zi de zi lucruri mult mai complicate (cum ar fi să predai la universitate sau să scrii cod ca programator), creierul tău este stimulat atunci când dobândești cunoștințe noi, când faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut până acum.

Nu degeaba se pune accent tot mai mult pe învățarea continuă. Pentru că, atunci când facem ceva repetitiv, creierul se lenevește, consumă din ce în ce mai puțină energie. În schimb, când înveți ceva nou, și el învață, la rândul lui, să stabilească noi conexiuni, oricât de simplu ar fi lucrul acela nou – pentru că poate fi vorba de un hobby nou, nu neapărat de studiu intensiv de teorie cuantică.

Încearcă Scrabble, cuvinte încrucișate, jocuri de strategie, jocuri de memorie, Sudoku, un instrument muzical, să jonglezi cu două mingi, apoi cu trei, cu patru, învață un dans sau tai chi. 

Nu numai că o să-ți exersezi creierul, dar o să ai și satisfacția că ai învățat ceva nou și o să ai noi subiecte de discuție în cercul de prieteni.

Adulții neglijează puterea distracției atunci când învață  

Dacă, în trecut, se credea că structura și funcția creierului rămân fixe după vârsta de 35 de ani, acum a prins contur conceptul de neuroplasticitate a creierului, care înseamnă că avem capacitatea de a forma noi conexiuni, trasee și rețele neuronale, în funcție de experiențele și comportamentele noastre. Implicit, în funcție de cât de mult efort mintal depunem.

Creierul nostru deține o cantitate limitată de energie, spune Loretta Graziano Breuning în cartea Creierul fericit. Iar comportamentele noi – cum ar fi, de exemplu, cel de învățare – consumă mai multă energie decât ne imaginăm.

Prin urmare, dacă îți propui să te implici într-un proiect de remodelare cu o durată de 45 de zile (așa cum recomandă autoarea), trebuie să prioritizezi 45 de zile acea activitate și, totodată, să ții cont de limitele energiei. Deci să programezi acea activitate dimineața sau, dacă acest lucru nu este posibil, să faci ceva distractiv înainte sau imediat după activitatea solicitantă. De exemplu, să te uiți la un episod din serialul tău preferat, chiar dacă e miezul zilei.

Repetiția este mai ușor de tolerat dacă o faci distractivă. De exemplu, să înveți limbi străine din melodii, filme și călătorii. Unul dintre motivele pentru care adulții nu dezvoltă circuite neuronale noi este acela că neglijează puterea distracției, mai spune Breuning. Sigur că nu toate lucrurile pe care le înveți pot fi distractive, dar, când dai de așa ceva, fă o pauză scurtă care să includă ceva distractiv!

De asemenea, în perioadele când aloci timp și energie pentru a învăța ceva, folosește finalurile de zi ca să-ți conservi energia și fă ceva plăcut. Dacă te uiți la un film, încearcă să nu alegi ceva care implică povești tragice și moarte sau, dacă ieși în oraș, nu te duce la un restaurant unde se așteaptă o oră până vine mâncarea sau unde e foarte mult zgomot. Nu merge la culcare cu burta plină și cu zumzet în cap!