Bebelușul are colici! Ghid pentru părinți la început de drum

Acest articol face parte din categoria conținut sponsorizat.
Colici poate face orice bebeluș, iar experiența poate fi traumatizantă pentru el și pentru părinți în egală măsură. Aflați în continuare cât este normal să plângă un bebeluș, cum ne dăm seama că are colici și ce remedii sunt mai eficiente în această situație.
Plânsul este singura cale de comunicare a bebelușilor. Este modul lor de a ne spune când le este foame, când au un disconfort, când sunt obosiți sau când sunt bolnavi. Odată ce am „bifat” toate cerințele lor și ne-am asigurat că nu au nicio problemă de sănătate, bebelușii ar trebui să se liniștească.
Perioadele îndelungate de plâns, de agitație și iritabilitate ar trebui să ne ducă cu gândul la colicile cu care se confruntă unul din patru bebeluși în primele luni de viață. Colicile nu sunt o problemă alarmantă, dar este supărătoare pentru cei mici și frustrantă pentru cei mari.
Cum diferențiem colicile de plânsul obișnuit
Durata plânsului, dar și momentele în care acesta apare și alte comportamente ale bebelușului ne pot ajuta să diferențiem plânsul obișnuit de cel cauzat de colici. Iată care sunt cele mai importante repere în identificarea colicilor, conform specialiștilor de la Mayo Clinic:
- Plânge cel puțin 3 ore de plâns pe zi, de cel puțin 3 ori pe săptămână, iar episoadele de plâns durează de cel puțin 3 săptămâni;
- Plânge în același interval de timp în fiecare zi, dar mai frecvent seara și/sau noaptea;
- Plânsul apare la scurtă vreme după masă. Una dintre cauzele colicilor este aerul pe care bebelușul îl înghite în cantitate mare când mănâncă și care îi produce balonare;
- Crizele de plâns debutează brusc și durează de la câteva minute la câteva ore;
- Plânsul este mai ascuțit și mai puternic decât cel obișnuit, care ne anunță că îi este foame sau că trebuie schimbat;
- Se înroșește, se încordează ca un arc, are pumnii încleștați și stă cu mâinile și picioarele strânse la piept, respectiv în zona abdomenului;
- Abdomenul bebelușului poate fi umflat și/sau ușor întărit;
- Bebelușul are gaze;
- Bebelușul nu poate fi alinat ușor, nici chiar prin legănat sau alăptat/hrănit cu biberonul.
Colicile debutează la 2-3 săptămâni de la naștere, ating intensitatea maximă la 6 săptămâni de viață și scad simțitor în intensitate după 3-4 luni.
Cum diferențiem colicile de o problemă medicală
În primele 3 luni de viață, bebelușii plâng până la două ore pe zi. Tot ce depășește această perioadă ar trebui să ne ducă cu gândul la o problemă, iar pentru un diagnostic corect, trebuie să ne consultăm cu pediatrul bebelușului.
Înainte de a merge la medic, este important să notăm câteva detalii despre plânsul bebelușului. Acestea vor ajuta pediatrul să identifice mai ușor cauza: în ce momente din zi plânge bebelușul și pentru cât timp, cum sună plânsul lui (dacă este mai puternic decât de obicei sau are o altă tonalitate), ce ar putea să-i declanșeze o stare de agitație, dacă există ceva anume care îl liniștește, cât de des mănâncă, câte scaune are și cum arată acestea.
Medicul pediatru (sau neonatologul dacă bebelușul are mai puțin de o lună) va examina bebelușul și va verifica diverse cauze pe care le poate avea plânsul îndelungat. Potrivit site-ului medical WebMD, Acestea pot fi:
- Alergiile alimentare sau o sensibilitate crescută a bebelușului la anumite alimente pe care mama le consumă, în cazul în care este alăptat;
- Refluxul gastroesofagian, despre care am scris detaliat în acest articol Smart Living;
- Foamea sau slăbiciunea. În primele zile, mai ales după o cezariană, este posibil ca mama să nu aibă suficient lapte, iar bebelușul să nu se sature după ce este alăptat. Slăbiciunea se referă la posibilitatea ca bebelușul să nu „tragă” cu putere, suficient cât să se sature după masă.
- Disconfortul. Când părinții „înfofolesc” bebelușul sau, din contră, nu îl îmbracă suficient de bine pentru mediul în care se află, el poate suferi de cald sau de frig.
- Durerea cauzată de o boală sau de o rană.
Ce semnale de alarmă trebuie să ne trimită la pediatru
Un reper foarte important pentru identificarea unei probleme de natură medicală este greutatea bebelușului. Deși supărătoare, colicile nu ar trebui să afecteze creșterea acestuia. Dacă bebelușul nu ia în greutate sau chiar scade în greutate, cauza nu poate fi decât medicală. Mai multe semnale de alarmă care ar trebui să urgenteze vizita la medicul pediatru:
- Când are dificultăți de respirație;
- Când are scaune moi sau cu sânge;
- Când are febră mai mare de 38 de grade Celsius;
- Când cere să fie hrănit mai rar decât de obicei;
- Când este mai puțin alert sau mai somnoros decât de obicei;
- Când are mai puține scutece ude;
- Când vomită;
- Când nu trage puternic la sân sau din biberon;
- Când nu-i place să fie atins sau ținut în brațe;
- Când nu poate fi alinat deloc din plâns, nici măcar pentru câteva minute.
Abia după ce am exclus cauzele medicale cu ajutorul pediatrului și a eventualelor analize și investigații pe care le poate solicita, ne putem gândi la colici.
Posibile cauze de colici
Colicile bebelușului nu sunt considerate o boală în sine, cât mai degrabă un proces prin care sistemul lui digestiv se acomodează cu noua alimentație. Medicii nu au identificat exact cauzele crampelor dureroase de la nivelul abdomenului, dar motivul cel mai probabil este sistemul digestiv incomplet dezvoltat la naștere.
În primele luni de viață, unii bebeluși au un tranzit intestinal lent. Pe de o parte, mușchii care susțin digestia abia „învață” să proceseze alimentele și nu funcționează încă la capacitatea maximă, iar pe de altă parte, bacteriile „bune” care susțin procesele digestive nu se produc în cantitate suficientă. Acești factori explică de ce colicile bebelușului dispar de la sine după 3-4 luni de viață, când sistemul digestiv se dezvoltă complet, dar nu poate explica de ce nu toți bebelușii se confruntă cu ele, de ce nu apar imediat după naștere și de ce sunt mai frecvente la anumite ore din zi sau din noapte.
Contrar unor credințe populare, apariția colicilor nu este influențată de sexul copilului, de modul de hrănire (la sân sau cu biberonul) ori de momentul nașterii (dacă este prematur sau născut la termen), potrivit medicilor de la Mayo Clinic. Ele apar cu aceeași frecvență la toate aceste categorii.
Alte posibile cauze care contribuie la apariția crampelor dureroase cu care se confruntă unii bebeluși mai pot fi:
Tehnica greșită de hrănire. Când este alăptat sau hrănit cu biberonul, bebelușul trebuie ținut în poziție înclinată, cât mai aproape de poziția verticală pentru ca aerul să poată ieși din stomac. Poziția orizontală este de evitat. La finalul mesei, bebelușul trebuie ținut în brațe la verticală și bătut ușor pe spate pentru a elimina aerul suplimentar din stomac, prin eructație.
Biberonul nepotrivit. În cazul bebelușilor hrăniți cu formulă de lapte, trebuie să avem grijă la tipul de tetină utilizată. Dacă orificiile sunt prea mari, există riscul supraalimentării și a înghițirii unei cantități mari de aer, care îi va provoca bebelușului balonare și dureri abdominale.
Fluxul sau debitul tetinei trebuie să crească odată cu vârsta bebelușului, iar producătorii fac de obicei mențiuni cu privire la flux. Ele sunt inscripționate pe tetine cu cifre de la 0 la 4 sau 5, în funcție de marca biberonului: pornesc de la un debit foarte scăzut și ajung până la cel rapid, care nu trebuie utilizat mai devreme de 6 luni de viață. Pentru alte lichide decât laptele se folosesc tetine cu flux variabil, care permit bebelușului să-și aleagă singur ritmul de curgere. Biberoanele moderne au sisteme anticolici care direcționează aerul la baza sticlei, astfel încât să nu ajungă în burtică, odată cu laptele.
Regimul alimentar al mamei. Mai multe alimente consumate de mamă pot să influențeze sănătatea digestivă a bebelușului său. Laptele de vacă în special, dar și ciocolata, ouăle, fructele oleaginoase (alune, nuci, migdale, fistic, caju) sunt alimente alergene care cresc riscul de colici. Excluderea lor din alimentația mamei le poate reduce bebelușilor durerile abdominale, potrivit unui articol publicat de Paediatrics & Child Health, revista oficială al Societății Canadiene de Pediatrie.
Introducerea alimentelor solide în alimentația copilului prea devreme. Începerea diversificării pe fondul unei dezvoltări incomplete a sistemului digestiv poate fi o cauză a crampelor dureroase experimentate de unii bebeluși. Laptele le asigură toți nutrienții de care are nevoie până la vârsta de 6 luni, motiv pentru care aceasta este considerată vârsta optimă pentru începerea diversificării. Totuși, nașterea prematură și alte câteva situații particulare pot să schimbe această recomandare. Discutați cu medicul pediatru despre momentul optim pentru introducerea alimentelor solide.
Hipersensibilitate la factori externi. Potrivit medicilor americani de la Johns Hopkins Medicine, unii bebeluși au o sensibilitate mai mare la zgomotele și luminile din jur, iar starea de agitație și plânsul care o însoțește pot avea la origine această problemă. Îndeosebi bebelușii născuți prematur pot percepe mai intens diverși stimuli și le produc o stare de disconfort psihic pe care o exteriorizează prin reprize de plâns neconsolabil.
Fumatul în timpul sarcinii și după naștere. Expunerea copilului la fumul de țigară și la metaboliții acesteia în viața intrauterină sau după naștere este corelată cu un risc crescut de colici, atrage atenția o analiză publicată în revista Academiei Americane de Pediatrie. Studiile au demonstrat că fumatul crește nivelul plasmatic și intestinal de motilină, un hormon care stimulează activitatea gastrică. În exces, motilina crește contracțiile musculare din stomac și intestine și produce colici.
Colicile bebelușilor pot duce la depresie postpartum
Colicile dispar de la sine după 3-4 luni de viață, dar aceste câteva luni pot fi foarte chinuitoare pentru bebeluș și părinți deopotrivă. Plânsul excesiv poate duce la apariția și dificultatea de a oferi alinare copilului duce la declanșarea depresiei postpartum, semnalează un studiu multicentric european publicat în revista medicală Acta Paediatrica. Chiar dacă plânsul încetează, starea depresivă se menține multe luni mai târziu, au observat autorii studiului.

Colicile bebelușilor sunt uneori și un motiv de întrerupere a alăptării. De teamă că dieta sa este nepotrivită pentru bebeluș sau pe fondul epuizării după orele interminabile de plâns, mama este tentată să renunțe la hrănirea la sân și să apeleze la formule de lapte.
Cele mai eficiente soluții pentru colici
Laptele matern este alimentul perfect pentru dezvoltarea armonioasă a bebelușilor, iar întreruperea alăptării nu este soluția împotriva colicilor. Putem alina plânsul și durerea prin diverse metode blânde și ușor de pus în practică. Iată câteva dintre cele mai eficiente metode pentru liniștirea bebelușului. potrivit WebMD:
Masajul. Întindeți bebelușul pe spate și masați-i burtica ușor, cu mișcări circulare în sensul acelor de ceasornic, pornind de la ombilic. În acest fel, bebelușul poate elimina gazele care îi produc disconfortul abdominal. Masajul spatelui,
Compresele călduțe. Un prosop îmbibat în apă caldă și aplicat apoi pe burtica bebelușului îi poate alina durerea. Puteți folosi și pernuțe umplute cu diverse sâmburi sau semințe, care rețin căldura și o eliberează treptat, fără a provoca arsuri. Ele sunt comercializate cu numele de „perne anticolici” și pot conține sâmburi de struguri, de cireșe sau vișine, grâu ori semințe de in. Se încălzesc în cuptorul normal sau în cel cu microunde.
Băile cu apă caldă. Durerea abdominală a bebelușului se atenuează cu căldură, iar o baie caldă (dar nu fierbinte!) poate avea un efect liniștitor. Dușul poate avea un efect liniștitor pentru el. Folosiți-l pe burtică și pe spate pentru un efect relaxant.
Exercițiile fizice. Câteva mișcări blânde pot ajuta la eliminarea gazelor care provoacă disconfort. Întindeți bebelușul pe spate, în pat, prindeți-i călcâiele în palmă și mișcați-i ușor picioarele, simulând mișcarea de pedalat pe bicicletă. Un alt exercițiu eficient în caz de colici este flexarea repetată genunchilor la piept, precum în imagine:

Sunetele „albe”. Sunt renumite pentru efectul liniștitor asupra bebelușilor și folosite de părinți din întreaga lume. Pe de o parte, aceste sunete le imită foarte bine pe cele experimentate de bebeluși în viața intrauterină, iar pe de altă parte, acoperă zgomotele deranjante din mediul înconjurător. Există pe piață aparate speciale care generează sunete „albe”, dar și compilații sau aplicații ce redau aceste sunete. Surse de astfel de sunete sunt și anumite obiecte din jurul nostru, cum sunt aspiratorul, uscătorul de păr, mașina de spălat rufe, dușul și sunetul ploii.
Mediul liniștit. Bebelușii sensibili la zgomote și lumini intense au nevoie să se odihnească într-o cameră fără stimuli vizuali și auditivi: fără televizor pornit, muzică tare, fără lumină puternică și fără frățiori gălăgioși în preajmă. Temperatura din cameră este și ea foarte importantă pentru confortul bebelușului. Temperatura cea mai potrivită pentru el este de 20-22 de grade Celsius.
Picăturile cu simeticonă. Substanța activă din compoziția acestui medicament scade tensiunea superficială din pelicula bulelor de gaz și le dezintegrează pentru a putea fi absorbite mai uşor prin peretele intestinal sau eliminate din tractul gastrointestinal. Este important de știut că simeticona acționează local, doar la nivel intestinal, și nu este absorbită în organism. De aceea, ea poate fi utilizată fără restricții, fiindcă nu există riscul de supradozaj. Picăturile de colici se administrează pe cale orală și nu conțin zahăr, dar au un gust plăcut.