Colicii apar indiferent de ce face mama. Soluții pentru a-i face să dispară

Acest articol face parte din categoria conținut sponsorizat.

A patra noapte nedormită. Mă plimb cu fetița mea de două luni în brațe prin sufragerie. E noapte, iar liniștea e spartă de plânsul ei pe care pare că nu îl pot consola în niciun fel. Mă ustură tălpile de câte drumuri am făcut de la bibliotecă până la fereastră, dar pare că plimbatul ăsta îi face bine. Poate și mie, că mișcarea n-are cum să fie rea, dar aș prefera să fie în lumină și liniște.

Numai cine n-a avut bebeluși cu colici nu știe despre ce vorbesc. Nu treci bine de euforia că ai un copil, te adaptezi cât de cât la noua ta viață, te bucuri și te minunezi de ce ai putut să faci și după vreo două luni apar colicii. Cum se lasă seara parcă asupra casei se abate un nor furios care aduce cu el lacrimi ce nu pot fi oprite, uneori nu doar la copil. Îl vezi cum se arcuiește, cum strânge piciorușele lui mici și nu știi ce să îi faci, potrivit experiților de la Mayo Clinic.

Nu trebuie să te învinovățești pentru nimic

În primele zile de colici mă tot învinovățeam că am făcut eu în mod sigur ceva greșit. Mă simțeam vinovată pentru cafeaua decofeinizată pe care o băusem, pentru cele două piersici pe care le-am ronțăit în loc de prânz, pentru că am lăsat-o să doarmă 4 ore și jumătate și nu am trezit-o să o hrănesc. Știam că sunt colici, doar citisem tot ce se putea citi despre creșterea bebelușului încă de dinainte de a rămâne însărcinată.

În prima seară a fost cel mai greu pentru că deodată fetița mea nu a mai zâmbit, ci a început să plângă așa cum nu o mai văzusem niciodată. Era hrănită, schimbată și ținută în brațe. Dar pe colici nu îi interesează acest lucru. Am vorbit cu medicul pediatru care mi-a spus să îmi păstrez calmul pentru că este o etapă normală din viața oricărui bebeluș. În unele cazuri durează mai mult și au o intensitate mai mare, alteori se manifestă foarte ușor. Ce trebuia să țin eu minte de aici era că nu fac eu nimic greșit și că trec. Cu tălpile usturându-mă de la atâta mers prin casă parcă nu mai credeam nimic.

Colicii dispar după vârsta de 3 luni

Într-una dintre nopțile în care îmi pierdusem speranța, am deschis un link al unui studiu pe care medicul mi-l trimisese ca să mă mai liniștească. Cercetătorii de la Spitalul de Pediatrie din Ohio au publicat în Archives of Pediatric and Adolescent Medicine au descoperit că, în majoritatea cazurilor, episoadele de colici au trecut înainte ca bebelușii să împlinească trei luni. Doar aproximativ 15% dintre sugarii incluși în studiu au rămas cu colici după această vârstă. 

„La vârsta de aproximativ șase săptămâni majoritatea bebelușilor au un vârf al crizelor de colici, dar la trei luni totul a revenit la normal”.

Tammy J. Clifford, medic și cercetător

Câtă speranță mi-a dat acest studiu mai ales că Clifford și colegii săi de la Spitalul de Pediatrie din Ontario au chestionat mamele a 547 de sugari, în fiecare săptămână de la naștere până când cei mici au făcut 6 luni. Ei au descoperit nu doar că bebelușii scapă de colici la aproximativ 3 luni, ci și că mamele nu sunt mai anxioase decât cele ale căror bebeluși nu trec prin această situație. De asemenea, Clifford și colegii săi au constatat că bebelușii hrăniți cu biberonul nu aveau mai multe șanse să dezvolte colici decât bebelușii alăptați. În plus, mamele anxioase nu aveau mai multe riscuri să aibă bebeluși colici decât cele calme. Practic, indiferent de ceea ce facem noi colicii apar. Tot ceea ce putem face este să îi ajutăm pe cei mici să treacă mai ușor peste această situație.

Încearcă toate soluțiile. Una s-ar putea să meargă

Mie nu mi-a rămas decât să ascult sfatul medicului pediatru și să iau lucrurile așa cum sunt. Am ținut-o mult pe fetița mea pe burta mea și am mângâiat-o, ne-am plimbat și cu mașina în jurul cartierului când eu am obosit să mai merg prin casă, am folosit și sunete albe, iar preventiv i-am dat și picături cu simeticonă care acţionează prin scăderea tensiunii superficiale din pelicula bulelor de gaz pentru a putea fi absorbite mai uşor prin peretele intestinal sau eliminate prin peristaltism din tractul gastrointestinal.

Colicii au trecut, ne-am bucurat de câteva luni de zâmbete și gângureli și când ne era lumea mai dragă au început să apară dinții. Dar asta-i altă poveste, cu un final la fel de fericit.