Unele branduri practică ceea ce specialiștii numesc health washing, adică adaugă pe etichetă sintagme precum: „mai puține grăsimi trans“, „fără zahăr adăugat“ FOTO: Shutterstock
Un studiu amplu, publicat în februarie 2026, atrage atenția că produsele ultraprocesate acționează asupra creierului în același mod ca fumatul. Motiv pentru care cercetătorii de la Universitatea din Michigan, Harvard și Duke cer ca alimentele ultraprocesate (UPF) să fie reglementate la fel de strict ca țigările.
Alimentele ultraprocesate sunt produse fabricate industrial, obținute prin transformarea radicală a ingredientelor de bază, cu scopul de a crea produse ieftine, stabile pe raft și ușor de consumat. Acestea nu sunt simple alimente gătite sau conservate, ci formule alimentare construite din ingrediente rafinate, extracte, amidon modificat, grăsimi procesate și numeroși aditivi. Materia primă inițială precum laptele, cerealele, carnea sau legumele, este fie fragmentată chimic, fie redusă la componente care sunt apoi reasamblate într-o formă complet diferită de alimentul original.
Cum recunoști produsele ultraprocesate
În magazine, alimentele ultraprocesate pot fi recunoscute ușor după etichetă și ambalaj. Au liste lungi de ingrediente, cu denumiri tehnice sau coduri „E”, conțin arome artificiale, potențiatori de gust, coloranți, emulsifianți și agenți de îngroșare. Exemple frecvente sunt mezelurile ambalate, crenvurștii, salamurile, cerealele pentru mic dejun îndulcite, batoanele „fitness”, sucurile carbogazoase, produsele de patiserie industriale, pizza congelată, chipsurile, sosurile gata preparate sau iaurturile cu arome și îndulcitori. De regulă, sunt promovate ca fiind practice, gustoase sau gata de consum, iar timpul scurt de preparare este principalul lor argument.
„Țigările și alimentele ultraprocesate sunt formulări industriale sofisticate, concepute special pentru a stimula la maximum mecanismele biologice și psihologice ale recompensei și pentru a genera consum compulsiv, repetitiv”, au scris autorii studiului.
Echipa de cercetare este formată din Ashley Gearhardt, profesoară de psihologie clinică la Universitatea din Michigan, Kelly D. Brownell de la Școala de Politici Publice Sanford, Universitatea Duke, și Allan M. Brandt de la Școala de Medicină Harvard.
Metodele transferate din industria tutunului în cea alimentară se dovedesc mult mai rafinate decât și-ar imagina consumatorul obișnuit.
Cinci asemănări între țigări și alimentele ultraprocesate
Studiul a sintetizat cercetări din ultimele decenii despre adicției, nutriție, epidemiologie și istoria sănătății publice. Autorii au identificat cinci arii în care țigările și alimentele ultraprocesate se suprapun: optimizarea dozei, viteza de absorbție, ingineria hedonică (proiectarea alimentelor astfel încât să fie irezistibile), omniprezența în mediul cotidian și așa-numitul „health washing”, adică practicile de cosmetizare a imaginii produselor pentru a părea sănătoase.
Mecanismul este aproape identic în ambele industrii. Nicotina din țigări este calibrată la o concentrație de 1-2% din greutate, pentru a echilibra plăcerea și repulsia. În mod similar, carbohidrații rafinați și grăsimile adăugate din alimentele ultraprocesate sunt ajustați cu precizie pentru a produce maximum de satisfacție senzorială.
„Carbohidrații rafinați stimulează eliberarea de dopamină prin intermediul nervului vag, în timp ce grăsimile declanșează același proces prin intermediul senzorilor lipidici intestinali. Alimentele ultraprocesate cu niveluri ridicate de carbohidrați rafinați și grăsimi adăugate se numără printre substanțele cu cel mai mare grad de recompensă din dieta modernă. De remarcat este faptul că această combinație de carbohidrați rafinați și grăsimi este aproape inexistentă în natură”, au explicat cercetătorii.
Plăcerea intensă, dar de scurtă durată creează dependență
Atât țigările, cât și alimentele ultraprocesate produc o experiență intensă, dar de foarte scurtă durată, lucru care determină revenirea constantă pentru încă o „doză”. Țigările sunt proiectate să transporte nicotina în creier în câteva secunde. Alimentele ultraprocesate, la rândul lor, sunt concepute pentru digestie și absorbție rapidă, conform studiului, tocmai pentru că le lipsesc fibrele, proteinele și apa, iar enzimele adăugate le fac și mai ușor de descompus de către organism.
Zahărul și grăsimea ajung rapid în sânge și declanșează un val de dopamină, hormonul „stării de bine”, care scade la fel de repede pe cât a apărut. Rezultatul este o senzație de plăcere urmată imediat de dorința de a repeta experiența.
Studiul mai oferă o explicație pentru un fenomen pe care oricine a deschis un pachet de chipsuri îl cunoaște: este aproape imposibil să te oprești până nu termini tot. Alimentele ultraprocesate conțin explozii de aromă care se estompează rapid și texturi concepute să se topească în gură, menite să livreze mai multă dopamină.
Combinațiile de branduri stimulează consumul excesiv
„Combinațiile de branduri precum Coca-Cola cu aromă de Oreo sau Oreo cu aromă de Coca-Cola (n.r. – produse care nu se mai găsesc pe piața din România) stimulează curiozitatea umană pentru produse noi, profitând în același timp de familiaritatea brandurilor populare”, au scris cercetătorii.
Producătorii generează variații nesfârșite ale aceluiași produs de bază. Mici ajustări ale agenților de aromatizare, ale compușilor de aromă sau ale modificatorilor de textură produc o gamă largă de produse aparent noi, precum chipsuri cu smântână și ceapă, chipsuri cu barbecue sau chipsuri picante cu miere, care au profiluri de macronutrienți aproape identice.
Consumul crește și în România
Deși România se află încă printre țările europene cu cel mai mic consum de alimente ultraprocesate, acestea ajung deja să reprezinte aproximativ 10-15% din alimentația zilnică. Nivelul este mai redus decât în Vest, dar consumul crește rapid, pe măsură ce obiceiurile alimentare se schimbă.
O analiză amplă publicată în noiembrie 2025 în The Lancet, bazată pe date din 93 de țări, arată că între 2007 și 2022 aportul de alimente ultraprocesate a crescut cu 40% în statele cu venituri mici și medii. România urmează același traseu. Rafturile magazinelor arată tot mai mult ca în Europa de Vest, iar mâncarea gătită este înlocuită treptat de produse ambalate, concepute pentru consum rapid.
Copiii sunt cei mai vulnerabili. Un studiu publicat în British Medical Journal, care a analizat 281 de cercetări din 36 de țări, a constatat că adicția de alimente ultraprocesate apare la 14% dintre adulți și la 12% dintre copii, nivel pe care autorii l-au descris drept „fără precedent”. În România, doi din trei copii mănâncă zilnic dulciuri din categoria alimentelor ultraprocesate, iar 43% dintre părinți declară că cei mici consumă băuturi carbogazoase cel puțin o dată pe săptămână, conform statisticilor.
Potrivit studiului din The Lancet, creșterea consumului de alimente ultraprocesate reconfigurează dietele la nivel mondial, înlocuind alimentele proaspete și minimal procesate. Industria UPF (ultra-processed food) generează venituri globale de 1.900 miliarde de dolari anual, fiind cel mai profitabil sector din industria alimentară mondială.
Etichete care induc în eroare
Un alt element comun între industria tutunului și cea alimentară este practica pe care cercetătorii o numesc „health washing”. La fel cum țigările „light” au fost promovate drept alternative mai puțin dăunătoare, etichetele de tip „fără grăsimi”, „fără zahăr adăugat” sau „bogat în proteine” de pe alimentele ultraprocesate creează o iluzie de produs sănătos.
Fața ambalajului poate fi înșelătoare. Lista de ingrediente rămâne locul cel mai onest al oricărui produs. Semnalele de alarmă includ liste lungi de ingrediente (adesea mai mult de 5-7), ingrediente pe care nimeni nu le-ar folosi acasă la gătit, emulgatori precum lecitina de soia, arome sau coloranți artificiali, amidonuri izolate și mai multe forme de zahăr adăugat.
Datorită reglementărilor, ratele de fumat au scăzut simțitor, au remodelat percepțiile culturale despre tutun și au erodat încrederea în industrie, potrivit cercetătorilor care consideră că aceeași abordare poate funcționa și pentru alimentele ultraprocesate.
Printre măsurile propuse se numără acțiuni legale împotriva afirmațiilor înșelătoare privind sănătatea, restricții ale publicității, taxarea produselor cu profil nutrițional sărac, reducerea prezenței UPF-urilor în școli și spitale și etichetarea clară a gradului de procesare.
„Politicile care tratează alimentele ultraprocesate cu aceeași seriozitate care a fost aplicată cândva tutunului, promovând în mod activ alimentele reale, reprezintă cea mai promițătoare cale de ieșire din criza actuală”, au precizat cercetătorii.
Nu toate alimentele procesate prezintă aceleași riscuri
Alimentele minimum procesate, categorie care include operațiuni precum curățarea, tăierea, uscarea, măcinarea, fierberea, pasteurizarea sau congelarea, au un risc mai scăzut. Autorii compară această categorie cu terapiile de substituție a nicotinei. „Plasturii transdermici, de exemplu, conțin adesea mai multă nicotină decât o singură țigară, dar au un potențial de dependență minim.”
Autorii recunosc că hrana și tutunul nu sunt identice, mâncarea fiind necesară pentru supraviețuire. Argumentul lor este însă că anumite produse ultraprocesate funcționează mai puțin ca alimente tradiționale și mai mult ca substanțe optimizate industrial pentru consum repetitiv.
Nu există însă un consens deplin în rândul cercetătorilor. Profesorul Martin Warren, specialist în știința alimentației la Quadram Institute din Marea Britanie, avertizează că fenomenul ar putea fi exagerat. În opinia sa, rămâne discutabil dacă alimentele ultraprocesate provoacă dependență în sens farmacologic, sau dacă succesul lor se bazează mai degrabă pe obiceiuri formate în timp, mecanisme de recompensă și ușurința cu care pot fi consumate.
Ashley Gearhardt, autoarea principală a studiului, a răspuns într-un comunicat al Universității din Michigan: „Unele alimente ultraprocesate au depășit o limită. Produse precum băuturile răcoritoare, dulciurile și fast-food-ul sunt proiectate mai puțin ca niște alimente și mai mult ca niște țigări, optimizate pentru dorință intensă, consum rapid și utilizare repetată. Acest nivel de prejudicii impune acțiuni de reglementare îndreptate spre designul și marketingul industriei, nu spre voința individuală.”
