Perioadele lungi de sedentarism, de cel puțin 30 de minute, au fost asociate cu un risc mai mare de deces prin cancer, potrivit unui studiu publicat în iulie 2026 în revista PLOS Medicine. Cercetătorii au constatat că nu contează doar timpul total petrecut pe scaun, ci și cât de lungi sunt perioadele în care o persoană rămâne nemișcată.
Câțiva pași prin casă, o plimbare ușoară sau treburile obișnuite, precum spălatul vaselor și călcatul rufelor pot întrerupe intervalele de inactivitate. Chiar și cinci minute de activitate fizică intensă în locul sedentarismului prelungit s-au asociat cu un risc mai scăzut de deces prin cancer, potrivit studiului care a urmărit peste 91.000 de participanți timp de aproximativ 12 ani.
Este primul studiu de amploare care analizează separat perioadele lungi de nemișcare și timpul petrecut așezat, dar întrerupt frecvent de mișcare. Rezultatele arată că cele două tipare nu au aceleași efecte.
Cercetătorii au constatat că fiecare oră suplimentară de sedentarism prelungit, definit ca o perioadă de cel puțin 30 de minute în care persoana rămâne practic nemișcată, se asocia cu un risc de deces prin cancer cu aproximativ 9% mai mare (raport de risc 1,09). În schimb, atunci când timpul petrecut așezat era fragmentat prin pauze dese, orele suplimentare de sedentarism acumulate în reprize întrerupte erau asociate cu o scădere de circa 18%.
Citește șiCe este sedentarismul și cum îți afectează oasele și plămâniiDoar cinci minute de efort intens, asociate cu un risc cu 22% mai mic
Analiza a arătat că inclusiv micile schimbări în rutina zilnică pot fi de ajutor. O oră de activitate ușoară, precum spălatul vaselor sau călcatul rufelor, în locul unei perioade egale de inactivitate prelungită, s-a asociat cu o mortalitate prin cancer cu 12% mai redusă. În cazul a 30 de minute de mers într-un ritm moderat, diferența a fost de 8%, iar cinci minute de efort intens, precum alergarea, în locul aceluiași interval petrecut nemișcat, au fost asociate cu o reducere de 22%.
Frederick Ho, cercetător la Universitatea din Glasgow și unul dintre autorii principali ai studiului, a explicat că nu contează doar timpul total petrecut așezat, ci și modul în care acesta se acumulează.
„Datele noastre arată că perioadele de mai mult de 30 de minute petrecute fără întrerupere în poziție șezândă sunt asociate în mod special cu un risc mai mare de deces prin cancer. Întreruperea lor printr-o activitate atât de simplă precum o scurtă plimbare ar putea avea un efect protector”, a declarat cercetătorul.
Specialistul a precizat că recomandările actuale pun accent mai ales pe activitatea fizică moderată sau intensă, deși rezultatele indică faptul că nici mișcarea ușoară nu ar trebui neglijată.
Analiza s-a bazat pe datele a 91.292 de participanți din cadrul UK Biobank, una dintre cele mai ample baze de date medicale din Marea Britanie. Timp de șapte zile, aceștia au purtat la încheietura mâinii dominante un accelerometru care a înregistrat continuu accelerația. Cu ajutorul unui algoritm de învățare automată, cercetătorii au clasificat apoi intervalele monitorizate în somn, inactivitate și activitate fizică ușoară, moderată sau intensă. Spre deosebire de chestionare, care se bazează pe estimările participanților, senzorii au permis măsurarea directă a mișcării și diferențierea perioadelor lungi de nemișcare de cele întrerupte frecvent.
Legătura dintre sedentarism și cancer
Perioadele lungi de sedentarism au fost asociate în studii anterioare cu inflamația cronică de intensitate redusă și cu alterarea funcției sistemului imunitar. O revizuire sistematică publicată în 2026, precum și o meta-analiză apărută în 2022, în revista Sports Medicine, au arătat că întreruperea perioadelor petrecute așezat prin reprize scurte de mers reduce creșterile bruște ale glicemiei și ale insulinei după masă. Efectele au fost mai pronunțate atunci când participanții au făcut câțiva pași, nu doar când au stat în picioare.
Sedentarismul prelungit a fost asociat și cu acumularea grăsimii în ficat, mușchi și pancreas. Această grăsime, numită ectopică, poate perturba funcționarea normală a organelor și este întâlnită frecvent în tulburările metabolice. Nivelurile persistent crescute de insulină și activarea căii factorului de creștere asemănător insulinei, IGF-I, au fost puse, de asemenea, în legătură cu mai multe forme de cancer, printre care cel mamar, de prostată și colorectal.
În studiul actual, diferențele nu au apărut doar în cazul mortalității prin cancer în general. Perioadele prelungite petrecute fără mișcare au fost asociate și cu o incidență mai mare a cancerelor asociate obezității și diabetului de tip 2, precum și a unor cancere specifice, cum sunt cancerul mamar, pulmonar și al cavității bucale. Rezultatele s-au menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul indicele de masă corporală, semn că greutatea participanților nu reprezintă singura explicație pentru această asociere.
Citește șiStai prea mult pe scaun și îți slăbești cel mai puternic mușchi din corp. Ce este „sindromul feselor inactive” și cum afectează longevitateaRisc de deces cu 20%-30% mai mare pentru persoanele insuficient active
Un aspect pe care senzorii nu îl pot surprinde este contextul în care apare lipsa de mișcare. Accelerometrul înregistrează perioadele de nemișcare, dar nu poate arăta dacă o persoană se uită la televizor, lucrează la computer sau conduce. Autorii amintesc o analiză anterioară realizată pe aceeași cohortă UK Biobank, în care timpul petrecut în fața televizorului a fost legat de un risc mai mare de cancer, spre deosebire de lucrul la computer sau condus. Diferența ar putea fi explicată de obiceiurile asociate vizionării, precum gustările frecvente sau statul până târziu, însă ipoteza trebuie verificată prin alte studii.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 31% dintre adulții din lume, adică 1,8 miliarde de persoane, nu ating nivelul minim de activitate fizică, iar persoanele insuficient active au un risc de deces cu 20-30% mai mare decât cele active. OMS recomandă adulților între 150 și 300 de minute de mișcare moderată sau 75-150 de minute de efort intens pe săptămână, plus exerciții de forță de cel puțin două ori pe săptămână. Ghidurile recomandă, totodată, reducerea perioadelor petrecute fără mișcare și înlocuirea lor cu activitate fizică, indiferent de intensitate.
Limitele studiului
Studiul are limite recunoscute de autori. Este observațional, așa că poate arăta o asociere, dar nu poate dovedi o relație de cauzalitate. Participanții din UK Biobank tind să fie mai sănătoși și mai înstăriți decât populația generală, iar mișcarea a fost măsurată pe o perioadă scurtă, de o săptămână, care s-ar putea să nu reflecte obiceiurile pe termen lung. Există și posibilitatea unei relații inverse, adică persoanele care se îmbolnăvesc, chiar înainte de diagnostic, pot deveni mai sedentare pentru că obosesc mai repede. Pentru a reduce acest risc, cercetătorii au exclus din analiză primii doi ani de urmărire, iar asocierile s-au menținut.
În plus, o reducere relativă a riscului de aproximativ 20% pare mare, dar se traduce într-o schimbare mai modestă în termeni absoluți. Dacă riscul de deces prin cancer într-un anumit interval ar fi de 5 la 100 de persoane, o scădere de 20% l-ar aduce la aproximativ 4 la 100. La nivelul întregii populații, diferența poate deveni relevantă, având în vedere numărul mare de oameni care petrec zilnic ore întregi fără să se miște. Kevin McConway, profesor emerit de statistică aplicată la Open University, din UK, care nu a participat la studiu, a subliniat că legătura trebuie verificată și prin cercetări în care participanții sunt îndrumați să își schimbe efectiv comportamentul.
Pe scurt, mesajul practic al studiului este că perioadele lungi de sedentarism merită întrerupte prin mișcare, chiar și de intensitate redusă. Câțiva pași prin casă, un drum până la bucătărie sau o convorbire telefonică purtată în mers pot fi suficiente pentru a face o pauză de la statul prelungit. Activitatea ușoară este greu de evaluat prin chestionare și apare mai rar în ghidurile de sănătate decât efortul moderat sau intens. Pentru persoanele în vârstă, fragile sau cu mai multe boli cronice, tocmai aceste forme ușoare de mișcare pot fi însă cel mai ușor de introdus în rutina zilnică.
