„Cum fac să scap de stresul de la muncă și să fiu 100% prezentă acasă și să-l ascult mai bine pe partenerul de viață?“

„Când și cum se termină work life și începe personal life?

Cum reușesc să scap de stresul pe care îl acumulez în timpul orelor de muncă, astfel încât atunci când ajung acasă să fiu 100% prezentă în viața mea personală și să reușesc să-l ascult mai bine pe partenerul de viață?

Pentru că uneori mintea mea încă e la task-uri sau sunt entuziasmată de niște noi idei pe care aș putea să le pun în practică la muncă și uneori devin neatentă acasă.

Și cum pot învăța să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin?“

Alina

Dacă ai și tu o întrebare punctuală pentru un psiholog, trimite-ne-o pe adresa [email protected].

„Vinovăția nu face decât să accentueze neputința“

Dragă Alina,

Iată o întrebare al cărei răspuns sunt convinsă că îl caută multe persoane. Și în cabinet mă întâlnesc destul de des cu această problemă legată de stresul acumulat la muncă și dificultăți în a fi prezent/ă în viața personală.

Aș veni, pentru început, cu o altă întrebare: Cum arată lipsa prezenței? Iar aici voi presupune un răspuns: oboseală, diminuarea atenției, gânduri legate de sarcinile de muncă etc. Iată cum oboseala psihică (despre care poți citi aici) intervine și devine „o problemă“ pentru noi.

Aș spune că o soluție este, în primul rând, să vă acordați timp pentru a vă relaxa după o zi obositoare. Respectiv, o jumătate de oră în care să vă deconectați de muncă și să vă reancorați în prezent. Puteți exersa respirația ghidată sau o ancorarea în simțuri pentru a vă aduce, cu blândețe, în prezent. Puteți găsi trei exerciții utile în acest articol, pretabile și oboselii, nu doar panicii, cum am precizat în articol.

Uneori, după o zi obositoare de muncă, este firesc să nu avem resurse pentru a fi disponibili celorlalți. Aș recomanda și acceptarea resurselor personale pe care, în loc să le etichetăm negativ („Sunt nemulțumită de mine“), le putem traduce în termeni de „Oare de ce am nevoie în prezent? Ce îmi cere corpul? Cum aș putea să mă ajut?“. Vinovăția pe care o simțim ca urmare a nemulțumirilor față de noi nu face decât să accentueze neputința, să întoarcă furia asupra noastră, să ne adâncească nemulțumirea.

Prin urmare, după timpul pe care vi-l acordați pentru deconectare, vă puteți reconecta cu cei dragi. Iar dacă oboseala este foarte mare, îi puteți spune partenerului „Sunt foarte obosită și nu cred că îți pot oferi atenția pe care mi-aș dori să o ofer și de care ai nevoie. Putem discuta despre acest lucru mai târziu? Putem discuta mâine?“.

Stresul acumulat este, de regulă, diminuat în conectarea cu ceilalți, de activități plăcute, de mișcare sau de tehnici de relaxare. Despre stres poți citi mai multe în acest articol.

Dacă mintea, însă, este prinsă cu entuziasm de sarcinile de muncă, cum ar fi să folosești o jumătate de oră în care să-ți notezi aceste idei pe care să le reiei în ziua următoare? Cum ar fi să discuți despre ceea ce te entuziasmează chiar cu partenerul de viață? Este recomandat fiecare dintre noi să acorde timp și spațiu intereselor și preocupărilor celuilalt, chiar dacă nu este zona noastră de activitate.

Cât despre ascultarea activă, poți citi mai multe aici. Din păcate, oboseala psihică este o piedică în calea ascultării. După o pauză acordată ție, te poți angaja într-o discuție cu cealaltă persoană, cu obiectivul de a înțelege, de a oferi prezență și interes. Acest lucru înseamnă să-ți orientezi atenția către înțelegerea mesajului și clarificarea lui, nu către a oferi răspunsuri sau a veni cu situații similare din experiența proprie. Dacă astfel de exemple există, păstrează-le pentru finalul conversației, după ce-i oferi celeilalte persoane disponibilitatea și atenția ta.