Cine se bucură de răul altuia și cine de binele altuia? Ce sunt schadenfreude și freudenfreude și ce se află, de fapt, în spatele lor?

Câteodată ne bucurăm pentru succesul sau norocul celor din jur, dar, dacă e să fim sinceri până la capăt, există și momente când ne bucurăm pentru nereușita altora. Termenii germani și care nu au corespondent direct în limba română pentru aceste plăceri pe care le simțim sunt freudenfreude și schadenfreude. Inspirați de cei de la The New York Times, am dezbătut împreună cu Mihai Copăceanu, psiholog, cât de naturale sunt aceste reacții, ce beneficii aduc ele și cum putem să ne dezvoltăm mai mult acel freudenfreude care ne face să ne simțim mai bine.

Adriana, o femeie de 35 de ani din București, se simte bine de fiecare dată când unul dintre prietenii ei apropiați are parte de o bucurie și îi place să exprime acest lucru. „Bucuria unui apropiat îmi dă și mie bucurie. Bucuria e și a mea, fiindcă cineva mi-a împărtășit-o, iar asta mă umple și pe mine de o emoție pozitivă așa cum puține lucruri pot face! E o senzație care se învecinează cu recunoștința. Un alt motiv pentru care mă bucur e că, după părerea mea, toți oamenii merită să se bucure”, spune ea.

Pe de altă parte, Adriana recunoaște că are și momente în care s-ar bucura pentru răul altuia, dacă acel altul e cineva care a rănit-o: „Ca să nu fiu ipocrită, mi s-a întâmplat și să simt că mă voi bucura de răul cuiva, atunci când acel cineva mi-a făcut rău cu cruzime și intenționat. Însă dacă totuși se întâmplă acel rău și e cu adevărat rău, îmi e jenă de ce am simțit, îmi e jenă de gândurile de răzbunare divină”.

Atunci când a aflat că femeia care l-a respins a intrat într-o relație cu un bărbat pe care el îl considera nepotrivit, Mihai, un bărbat de 40 de ani, s-a bucurat. „M-am bucurat mai întâi pentru răul ei, când am aflat că s-au cuplat, pentru că știam că el are tot felul de probleme de comportament. Mi-am zis: eu n-am fost bun, atunci să-l înghiți pe el, na! După care mi-a părut rău de răul ei, pentru că m-am gândit că o să se chinuie și că nu merită asta. Iar în final, când am aflat că s-au despărțit, mi-a părut rău că s-a încheiat răul lor, parcă aș fi preferat să continue, să-și facă rău unul altuia, reciproc”, mărturisește el.

Freudenfreude și schadenfreude. „Mă bucur pentru tine” sau „să moară și capra vecinului”?

Ceea ce noi numim bucuria pentru binele altuia și bucuria pentru răul altuia a fost definit de către unii specialiști în științe sociale drept freudenfreude și respectiv schadenfreude. Termenii provin din cuvintele germane freude și schade – primul înseamnă bucurie, iar al doilea se folosește pentru necaz sau prejudiciu.

Freudenfreude și schadenfreude descriu sentimente pe care cei mai mulți dintre noi le experimentează, dar despre care nu prea vorbim deschis. Termenii nu au corespondent direct nici în limba română, nici în engleză.

Cuvântul schadenfreude datează din secolul al XVIII-lea și a fost documentat pentru prima dată în engleză în 1845. Înseamnă satisfacția sau plăcerea pe care o persoană o simte când află despre ghinionul sau suferința altcuiva. Invidia e un termen apropiat de schadenfreude, dar nu e identic. Invidia e un sentiment de părere de rău sau de ciudă care apare în fața succesului sau situației bune a altei persoane, dar schadenfreude e mai mult decât atât, pentru că implică răul sau nefericirea altuia.  

Freudenfreude, în schimb, e combinația a două cuvinte – freuden și freude – care înseamnă același lucru: bucurie sau plăcere. Freudenfreude este opusul lui schadenfreude și se referă la sentimentul de bucurie pe care îl simți de pe urma succesului altora.

Inspirați de cei de la The New York Times, ne-am întrebat și noi de unde vin aceste două sentimente contradictorii, cât de naturale sunt ele la om sau în ce măsură sunt învățate pe parcursul vieții, ce avantaje sau dezavantaje ne aduc și ce putem face ca să ne bucurăm mai mult, pentru noi și pentru alții. În acest sens, am dezbătut pe marginea subiectului despre freudenfreude și schadenfreude cu psihologul Mihai Copăceanu.

Competiție, gelozie, invidie. De unde vine schadenfreude?

Bucuria pe care o simțim pentru binele altuia și pentru răul altuia sunt lucruri pe care le experimentăm cei mai mulți dintre noi, chiar dacă în măsuri diferite. Probabil că fiecare dintre noi și-a spus, măcar în gând, la un moment dat, „așa-i trebuie!”.

Cât de firesc e să ne bucurăm pentru nefericirea altuia? Nu e firesc, spune psihologul Mihai Copăceanu. Totuși, dacă nu e în natura noastră nu înseamnă că nu o facem, în funcție de felul în care am fost educați – în familie și în societate – să reacționăm.

„Putem simți o anumită senzație de plăcere în situațiile în care ne aflăm într-o relație de competitivitate directă sau indirectă, de gelozie, invidie sau inferioritate față de acea persoană. Simțim o plăcere pentru că, dacă celălalt suferă un eșec, îi este afectată poziția și, indirect, ne oferă nouă o oportunitate potențială de a ne compara cu această persoană.”

Mihai Copăceanu vorbește despre cele trei subforme separabile, dar interconectate, ale schadenfreude – ale bucuriei pe care o simți atunci când cineva trece printr-un eșec: agresiunea, rivalitatea și dreptatea.

„Aceste subforme afișează diferite traiectorii de dezvoltare și corelații de personalitate. Cu alte cuvinte, noi putem simți plăcere (n.r. – pentru răul altuia) atunci când suntem caracterizați de o agresiune față de o anumită persoană, când ne aflăm într-o relație de rivalitate cu acea persoană și, în final, când considerăm că s-a făcut dreptate”, spune psihologul.

De altfel, mai spune Mihai Copăceanu, de aici se trag și toate expresiile de tipul „bine-a pățit”, împământenite în mentalul cultural românesc, cum ar fi: „se întoarce roata”, „își merită destinul”, „Dumnezeu nu doarme”, „nicio faptă nu rămâne nepedepsită” sau „așa a meritat”.

Cele mai dese situații în care experimentăm schadenfreude sunt cele în care vrem ceea ce altcineva a obținut. Poate fi vorba de un loc de muncă, o locuință, un partener de cuplu sau de o anumită situație de  viață pe care ne-o dorim pentru noi. Atunci când altul obține ce ne dorim, simțim invidie. Apoi, când pierde acel lucru sau când are parte de un eșec pe un alt plan, ne bucurăm.

Inferioritatea, neputința și incapacitatea de a controla lucrurile, împreună cu senzația că merităm noi înșine ceea ce are altul, ne duc la schadenfreude.

Educația, sursa bunelor și relelor

Un studiu publicat în 2018 arată că 80% dintre români sunt invidioși, cu precădere în situații profesionale. Alte motive de invidie se referă la stilul de viață, vacanțe, diferite posesiuni sau chiar reușitele copiilor altora.

Psihologul Mihai Copăceanu nu crede în natura profund diabolică a oamenilor, prin urmare nu crede că simțim, pur și simplu, plăcere când aflăm că unui cunoscut i s-a întâmplat ceva rău. Crede, însă, în felul în care ne modelează educația primită în familie, în școală și în societate.

„Fără a intra în detalii de psihologie clinică și psihopatologie – unde poate exista o lipsă a empatiei patologică, ajungând chiar până la psihopatie –, dacă vorbim de persoane sănătoase psihic, cred că singura explicație – cât și soluție – se referă la modelul educațional care are origini în familie și ulterior în societate.”

„Când un coleg de școală obține rezultate de excelență la anumite competiții școlare, sportive sau artistice, colegii nu-și exprimă bucuria colectivă, nu adresează felicitări. Și, din păcate, nici cadrele didactice care nu sunt direct implicate”, spune Mihai Copăceanu.

Psihologul, care obișnuiește să împărtășească pe rețelele sociale tot felul de exemple de reușite ale altora, în special ale tinerilor, își amintește o întâmplare care a generat multe reacții:

„Am distribuit recent pe Facebook o înregistrare video cu o primire grandioasă la întoarcerea la școală a unui tânăr irlandez, Tadhg O’Donnell, care a câștigat medalia de aur la Campionatul European de Juniori la box. A fost aplaudat din curte, de la intrare, până la etaj! Se vedea limpede cum se bucurau sincer colegii lui de școală, cum dădea mâna cu cei dragi și cum școala i-a organizat o ceremonie cu fast! Asemenea primiri glorioase ale unor elevi campioni într-o școală din România nu am văzut”, spune Mihai Copăceanu.

Constatarea lui a fost susținută ulterior de mesaje din partea părinților unor astfel de copii-campioni din România, care au spus că rezultatele și talentele sportive sau artistice nu numai că nu sunt apreciate, ci sunt și minimizate. Clișeele de tipul „e sportiv, nu prea-l duce mintea” sau „e artist, deci ce face el nu e serios” sunt perpetuate în școala românească și contribuie la lipsa de apreciere autentică față de cei care obțin rezultate bune în urma talentului și efortului lor.

„Ne lipsește atât de mult sentimentul apartenenței la o comunitate și respectul față de campioni! Respectul față de performanță se învață și la școală”, spune Mihai Copăceanu.

Social media și efectul ei asupra schadenfreude

Rețelele sociale sunt un mediu propice pentru manifestarea bucuriei pe care o simți față de nefericirea altuia. O bucurie pe care, în general, o ții secretă în interacțiunile față în față. „Social media ne-a arătat cât de prezent este shadenfreude. Au fost multe situații când, de la o simplă invidie, s-a ajuns la hărțuire online. Sunt multe cazurile în care cineva descrie fapte bune și își expune bucuriile în mediul online, iar mulți dintre urmăritori fac gratuit remarci negative, critice și agresive”, spune Mihai Copăceanu, adăugând că, deși exemplele negative fac mai mult rating, avem nevoie de cât mai multe exemple de reușite, pentru că acestea sunt cele care ne cresc, de fapt, calitatea vieții.

„Ca psiholog, lucrez cu tineri pe care îi sprijin și îi motivez să-și depășească unele bariere, frici, neîncrederea și nesiguranța. Lucrăm împreună pentru a le crește motivația pentru succes sau schimbare, fie că e vorba de anumite examene, de schimbarea carierei, reprofesionalizarea sau de participarea la competiții. Pe drept cuvânt mă bucur când văd reușitele fiecărui tânăr. Mă bucur totodată și când colegii mei de breaslă psihologi înregistrează succese profesionale. Nu doar că le transmit bucuria mea, dar de cele mai multe ori, distribui articolele lor, cursurile pe care le derulează și cărțile pe care le scriu, ceea ce nu se întâmplă reciproc. Sunt foarte puțini psihologii care îmi distribuie postările sau articolele, nici măcar colegii apropiați sau prietenii nu prea o fac, deși sunt sigur că îmi urmăresc îndeaproape activitatea online”, spune Mihai Copăceanu.

Totuși, când te bucuri prea mult în fața nefericirii altuia, lucrurile se pot întoarce împotriva ta. O cercetare din 2020 arată că manifestarea pe rețelele sociale a bucuriei față de eșecul altuia poate inhiba empatia și îi poate face pe oameni să simtă mai puțină compasiune față de cei care diferă de ei.

Un alt studiu sugerează că bucuria față de necazurile altora poate, de fapt, să scadă stima de sine a unei persoane, mai ales atunci când acea persoană se compară cu cei cu performanțe mai mari. Cu alte cuvinte, în afară de o eventuală satisfacție de moment, nu există beneficii reale și de durată atunci când moare și capra vecinului.

Empatia și rolul ei în felul în care ne bucurăm

Persoanele mai empatice se bucură mai mult pentru reușitele altora. O analiză realizată în Statele Unite în 2021 a examinat rolul empatiei pozitive în viața de zi cu zi. În condițiile în care empatia este capacitatea de a înțelege gândurile și sentimentele celuilalt într-o anumită situație, din perspectiva experienței sale, chiar dacă noi avem un alt unghi de a privi lucrurile, cercetările recente arată că empatia a dus la acte de bunătate, cum ar fi a-i ajuta pe alții. Conform studiului, oamenii empatizează mai degrabă cu emoțiile pozitive decât cu cele negative, raportul fiind de 3 la 1.

Empatia și, la polul opus, lipsa ei modelează relațiile pe care le avem cu ceilalți. Schadenfreude și freudenfreude sunt, amândouă, fețele aceleiași monede și, de fapt, totul ține de echlibrul dintre impulsul competitiv și cel de cooperare care stau în fiecare dintre noi. Atunci când te simți amenințat de victoriile altora, nu te poți bucura de ele. Iar atunci când nu poți simți empatie față de durerea altora, s-ar putea să găsești o plăcere competitivă în necazul lor.

Aceste reacții față de succesele și eșecurile altora îți pot afecta relațiile. A învăța să fii empatic și sensibil atunci când apropiații îți împărtășesc vești bune despre ei presupune să-ți reprimi într-o anumită măsură reacția competitivă, care e mai accentuată sau mai puțin accentuată pentru fiecare dintre noi, dar poate fi extrem de important pentru a avea relații plăcute. Atunci când un prieten îți spune că i s-a întâmplat ceva bun, se așteaptă la un răspuns empatic din partea ta și dacă, în schimb, ceea ce primește e o reacție competitivă, s-ar putea să fie confuz, dezamăgit, iritat sau chiar toate trei. Rezultatul va fi, la un moment dat, deteriorarea relației.  

Freudenfreude, dar până când? Poți să te bucuri pentru altul indiferent de contextul vieții tale?

Beneficiile care derivă din bucuria pe care o simți când vezi bucuria altora sunt numeroase, dar ele nu vin cu ușurință. În unele situații, în care pierderea ta e prea dureroasă, poate să fie imposibil să te mai bucuri pentru celălalt. De exemplu, dacă ai trăit într-o familie în care câștigul a fost pus la egalitate cu valoarea de sine – în care ți s-a transmis, deci, că ești valoros numai atât timp cât câștigi – s-ar putea să interpretezi victoria altcuiva, în mod eronat, ca un neajuns personal.

Problema vine, și aici, tot din educație, spune psihologul Mihai Copăceanu. „În realitate, ne putem bucura pentru celălalt în orice condiții, indiferent de starea noastră emoțională. Putem spune: eu nu am o perioadă foarte bună, dimpotrivă, trec prin stări proaste de sănătate, dar mă bucur pentru tine, pentru reușita ta, și te felicit. Însă, din păcate, nu suntem educați pentru a ne exprima liber bucuria pentru celălalt. În alte culturi europene și mai ales în cea americană, oamenii sunt obișnuiți să-și exprime bucuria pentru orice reușită a prietenilor, să încurajeze și să felicite”, spune el.

Totuși, un studiu din 2012 arată că nu e chiar așa. Cercetătorii au analizat atât bucuria pentru fericirea altuia, cât și bucuria pentru nefericirea altuia folosind un eșantion format din două grupuri de studenți – unii experimentau o depresie ușoară, ceilalți, nu.

S-a constatat că cei care nu erau afectați de depresie au simțit mai multă plăcere în fața bucuriei altei persoane și mai puțină plăcere în fața eșecului altei persoane. Pe de altă parte, studenții cu depresie moderată au întâmpinat dificultăți în a împărtăși bucuria altora. „Când te simți la pământ, e firesc să întâmpini veștile pozitive cu negativism”, a spus dr. Catherine Chambliss, profesor de psihologie care a condus studiul. 

Chiar dacă nu suferi de depresie sau nu te confrunți cu un alt stres psihologic major, bucuria pe care o simți când altcuiva îi merge rău poate fi reconfortantă uneori. „Schadenfreude e unul dintre felurile în care încercăm să facem față geloziei și vulnerabilității”, spune Emily Anhalt, psiholog clinician, „e un protector al egoului, care protejează oamenii de durere și uneori întărește legăturile sociale în cadrul unui grup, ca atunci când bucuria izbucnește printre fanii sportului după ce rivalul lor se confruntă cu o pierdere umilitoare”.

Cum să-ți educi freudenfreude

Empatia, despre care spuneam că joacă un rol important în ceea ce simți față de reușitele altora, nu este întotdeauna un reflex sau un dat înnăscut, ci, de multe ori, e un proces motivat, care se învață. Ca să ajute oamenii să-și crească capacitatea de a se bucura pentru semenii lor, dr. Catherine Chambliss și colegii ei au dezvoltat un program numit Freudenfreude Enhancement Training (FET), care se bazează pe două exerciții.

Programul a fost lansat după ce s-a constatat că studenții cu depresie moderată care au făcut aceste exerciții timp de două săptămâni au început să exprime cu mai mare ușurință bucurie față de reușitele celorlalți. Creșterea freudenfreude în cazul studenților cu depresie moderată a avut drept consecință relații mai bune și, ulterior, o dispoziție mai bună.

Iată ce poți face dacă vrei să te bucuri mai mult pentru prietenii și cunoscuții tăi:

• Arată în mod activ interes față de fericirea altuia. Adresează întrebări și încurajează-l pe cel care are o veste bună să-și detalieze experiența. Chiar dacă nu te bucuri prea mult la început, există studii care sugerează că fericirea poate să se dezvolte atunci când faci un efort sincer în a te implica într-o activitate pozitivă;
• Când vorbești cu prietenii tăi, fă contact vizual și ascultă-le povestea. În felul acesta, vei avea impresia că efortul tău e răsplătit;
• Transformă-te într-un spectator al bucuriei. Invită-ți prietenii să-și împărtășească victoriile. Poți să întrebi: „Care-a fost cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat azi?” sau „Mi-ar prinde bine niște vești bune. Ce ți s-a întâmplat bun săptămâna asta?”. Faptul că-i întrebi pe oameni despre micile lor victorii îți dă șansa să fii martor al momentelor lor bune.
• Privește succesul ca pe rezultatul unui efort colectiv. Când te simți bucuros pentru alții, bucuria lor devine bucuria ta. Emoțiile sunt contagioase. Nimeni nu ajunge singur în vârf și, când îi omagiezi pe alții, te lași și tu purtat de bucuria lor;
• Exprimă-ți recunoștința atunci când succesul altcuiva sau sprijinul altcuiva duce la succesul tău. Începe cu a-ți împărtăși victoria, apoi spune-i persoanei respective cum te-a ajutat implicarea ei. De exemplu, dacă sfatul unui prieten te-a ajutat să ajungi undeva, mulțumește-i pentru recomandări;
• Împărtășește meritele reușitei tale cu alții.

„Un soi de pay it forward de emoție bună”

De multe ori, ne gândim la bucurie ca la ceva pasiv. O vedem ca pe ceva care vine către noi, în loc să o vedem ca pe un lucru pe care îl putem genera noi înșine. Ca să exersezi freudenfreude nu trebuie să aștepți veștile bune ale altcuiva, ci o poți face începând prin a împărtăși propriile tale reușite celor apropiați.

A-ți împărtăși bucuria cu o altă persoană poate să încurajeze reziliența, să îmbunătățească satisfacția legată de viață și să îi ajute pe oameni să coopereze în timpul unui conflict. Prin urmare, e bine nu numai să te bucuri pentru alții, ci și să împărtășești propria bucurie cu ceilalți.

Dacă înveți să te bucuri mai mult pentru binele altora nu înseamnă că n-o să mai simți vreodată invidie sau plăcere când afli de răul altora. Dar să fii capabil să te bucuri e foarte bine.

Adriana, care le-a experimentat pe amândouă, își dă seama foarte bine că, în timp ce bucuria pentru răul altuia nu duce la nimic bun, bucuria pentru binele altuia e întotdeauna răsplătită. „Și mai cred ceva, din tot sufletul: că lumea ar arăta mult mai bine dacă ne-am bucura mai mult și de binele altcuiva, nu doar de cel propriu, e un soi de pay it forward (n.r. – să dai mai departe) de emoție bună”, mai spune ea.

„Dacă simțim bucurie ca emoție la modul general – indiferent că e pentru alții sau pentru noi înșine – și practicăm bucuria, diminuăm situațiile când am putea experimenta emoții negative. Ne antrenăm creierul să se centreze pe aspectele pozitive ale vieții. O persoană care este înconjurată de prieteni de succes se poate molipsi de bucuria lor, poate fi ea însăși motivată și inspirată de reușitele prietenilor. Cu alte cuvinte, ne putem creiona o altă calitate a vieții.”

Chiar dacă, poate, educația primită până acum a eșuat în a ne învăța să ne bucurăm pentru ceilalți, asta nu înseamnă că nu ne putem educa singuri și, maim ult decât atât, nu înseamnă că nu-i putem educa pe cei mici pentru un viitor mai blând.  

„Cred foarte mult în educarea de timpuriu a bucuriei față de celălalt, care ar reduce mult individualismul și invidia. Un exemplu banal este că, dacă un copil la școală alunecă sau cade de pe scaun, reacția clasei este să râdă, să se bucure de necazul altuia. Noi suntem însă cei care avem obligația să-i învățăm pe copii să fie empatici. Să ofere susținere colecivă și încurajate când un alt coleg greșește și să aprecieze atunci când alt coleg obține performanțe”, mai spune psihologul Mihai Copăceanu.