Șase conservanți declarați „siguri“ de autorități sunt asociați acum cu un risc de cancer cu până la 32% mai mare: STUDIU

Mezelurile, vinul, produsele de patiserie, brânzeturile și sosurile conțin conservanți pe care industria alimentară îi folosește de zeci de ani și pe care autoritățile sanitare i-au declarat siguri. Două studii publicate săptămâna trecută în revistele The BMJ și Nature Communications au scos însă la iveală că șase dintre acești aditivi, prezenți în mii de produse din supermarketuri, ar putea crește riscul de cancer cu până la 32%, iar alte 12 substanțe dublează riscul de a dezvolta diabet de tip 2.

Cercetările, realizate de echipa de epidemiologie nutrițională de la Université Sorbonne Paris Nord, din Franța, sunt primele din lume care analizează sistematic legătura dintre conservanți și aceste două boli cronice. Datele provin din studiul NutriNet-Santé, care urmărește, din 2009, peste 170.000 de francezi, comparând informațiile despre dietă și stilul de viață cu dosarele medicale din sistemul național de sănătate.

„Acestea sunt primele două studii din lume care investighează asocierile dintre expunerea la acești aditivi alimentari și cancer sau diabet de tip 2. De aceea trebuie să fim foarte prudenți cu mesajul. Evident, rezultatele trebuie confirmate”, a declarat dr. Mathilde Touvier, autoarea principală a cercetării și director de cercetare la Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Paris

Nitritul de sodiu, conservantul din mezeluri asociat cu cancerul de prostată

Cercetarea a urmărit aproape 105.000 de persoane fără cancer, începând din 2009, pe o perioadă de până la 14 ani, analizând consumul a 58 de conservanți alimentari. Dintre cei 17 consumați de cel puțin 10% dintre participanți, șase au fost legați de un risc mai mare de cancer, deși sunt considerați GRAS („generally recognized as safe” – recunoscuți oficial ca siguri pentru consum) de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA.

Lista celor mai folosite E-uri. Aditivi cu risc de alergii, ADHD, diabet sau chiar de cancer

Nitritul de sodiu, un conservant folosit frecvent în bacon, șuncă și alte mezeluri, a fost asociat cu un risc cu 32% mai mare de cancer de prostată. Un compus înrudit, nitratul de potasiu, a fost corelat cu o creștere cu 22% a riscului de cancer mamar și cu 13% a riscului total de cancer. De altfel, Organizația Mondială a Sănătății clasifică de ani buni carnea procesată drept cancerigenă, cu o legătură bine documentată cu cancerul colorectal.

Editorialul care însoțește studiul în The BMJ subliniază însă că asocierile observate (hazard ratio 1,32 între nitritul de sodiu și cancerul de prostată, 1,22 între nitratul de potasiu și cancerul mamar) ar putea fi atribuite parțial și altor componente ale cărnii procesate, precum aminele heterociclice și hidrocarburile aromatice policiclice, substanțe care au fost, la rândul lor, asociate cu procese carcinogene.

Acidul acetic și riscul de cancer mamar

Sorbații, în special sorbatul de potasiu, utilizați pentru a preveni dezvoltarea mucegaiurilor și a microorganismelor fungice în vin, produse de panificație, brânzeturi și sosuri, au fost asociați cu un risc cu 26% mai mare de cancer mamar și cu o creștere de 14% a riscului total de cancer.

Metabisulfitul de potasiu, folosit pe scară largă în producția de vin și bere, a fost corelat cu o creștere de 20% a riscului de cancer mamar și cu un risc cu 11% mai mare de cancer în general. Editorialul din BMJ subliniază că principala sursă de sulfiți din alimentație o reprezintă băuturile alcoolice, clasificate la rândul lor drept cancerigene.

Legătura clară dintre alcool și cancer: chiar și în cantități mici există riscuri. România, printre țările cu cea mai mare rată a cancerelor asociate consumului de alcool

Acetații, rezultați din procese naturale de fermentație și prezenți în carne, sosuri, pâine și brânzeturi, au fost asociați cu un risc cu 25% mai mare de cancer mamar și cu o creștere de 15% a riscului total de cancer. Acidul acetic, componentul principal al oțetului, a fost legat de o creștere de 12% a riscului de cancer.

Vitaminele benefice în fructe, potențial nocive ca aditivi

Cercetătorii au examinat și antioxidanți precum vitamina C, vitamina E, extracte vegetale ca rozmarinul și conservanți sintetici precum butilhidroxianisolul. Deși acești conservanți naturali scad riscul de cancer când provin din alimente integrale, ar putea deveni nocivi când sunt folosiți ca aditivi.

„Ipoteza este că atunci când izolezi o substanță din matricea sa originală dintr-un fruct sau o legumă întreagă, acțiunea asupra sănătății poate fi diferită, în funcție de modul în care microbiota intestinală o va digera”, a explicat Touvier.

Doi conservanți cu rol antioxidant au fost asociați cu un risc mai mare de cancer. Eritorbatul de sodiu și alți eritorbați, obținuți din zaharuri fermentate și utilizați în carnea de pasăre, băuturile răcoritoare și produsele de panificație, au fost corelați cu o creștere de 21% a incidenței cancerului mamar și cu o creștere de 12% a riscului total de cancer.

• Citește și: În ce alimente se găsesc aditivii alimentari cei mai periculoși și cu ce îi înlocuim

Conservanți care dublează riscul de diabet

Un al doilea studiu, publicat în Nature Communications, a urmărit aproape 109.000 de persoane fără diabet la începutul cercetării și a analizat relația dintre consumul de conservanți și apariția diabetului de tip 2. Rezultatele au arătat că 12 dintre cei 17 conservanți analizați au fost asociați cu un risc cu până la 49% mai mare de a dezvolta boala.

Cinci dintre conservanții asociați cu cancerul au crescut și riscul de diabet cu 49%: sorbatul de potasiu, metabisulfitul de potasiu, nitritul de sodiu, acidul acetic și acetatul de sodiu.

Un alt compus, propionatul de calciu, folosit frecvent pentru a preveni mucegaiul și contaminarea bacteriană, a fost asociat separat cu un risc mai mare de diabet de tip 2.

Mai mulți aditivi antioxidanți au crescut riscul de diabet cu 42%:

• alfa-tocoferolul (forma cea mai biodisponibilă a vitaminei E),
• ascorbatul de sodiu (o formă tamponată de vitamină C),
• extractele de rozmarin,
• eritorbatul de sodiu,
• acidul fosforic (conservant din băuturi carbogazoase, carne procesată și brânzeturi),
• acidul citric.

Nu se poate demonstra încă o relație cauzală

Studiile observaționale sunt supuse unor erori din cauza lipsei de control asupra variabilelor. Un punct forte al acestor cercetări a fost însă evaluarea detaliată a consumului de conservanți prin chestionare alimentare repetate de 24 de ore, specifice pe mărci, și capacitatea de a ajusta rezultatele pentru conservanții din surse naturale și alți aditivi.

„Am analizat și ce au publicat colegii despre impactul acestor substanțe chimice conservante pe modele animale, modele celulare, microbiota intestinală, stresul oxidativ și procesele inflamatorii care ar putea explica ceea ce observăm”, a adăugat autoarea studiului.

Ambele studii au controlat factori precum activitatea fizică, consumul de tutun și alcool, utilizarea medicamentelor și stilul de viață. Editorial BMJ atrage însă atenția că, având în vedere amplitudinea relativ redusă a riscurilor estimate, aceste rezultate nu pot demonstra o relație cauzală. În plus, nu pot fi excluse complet variabile de confuzie nemăsurate, mai ales în contextul legăturilor strânse dintre anumiți conservanți și alimentele prin care ajung în organism.

Este nevoie de o revizuire a regulilor?

Conservanții prelungesc termenul de valabilitate al alimentelor și contribuie la menținerea unor costuri mai scăzute, un aspect important mai ales pentru populațiile cu venituri reduse. În același timp, folosirea lor pe scară largă, de multe ori fără o monitorizare sistematică după autorizare, lasă neacoperită problema efectelor cumulative pe termen lung.

„Aceste date noi se adaugă altora în favoarea unei reevaluări a reglementărilor privind utilizarea generală a aditivilor alimentari de către industria alimentară, în vederea îmbunătățirii protecției consumatorilor”, a conchis dr. Mathilde Touvier.