Stilul de parenting le afectează viața copiilor mai mult decât se credea: studiu
Părinții hiperprotectivi le aduc deservicii serioase copiilor pe termen lung FOTO: Shutterstock
Stilul de parenting poate influența inclusiv speranța de viață a copiilor, a demonstrat un nou studiu. Potrivit cercetătorilor, cu cât un copil e ținut mai din scurt de părinți, cu atât e mai mare riscul de scurtare a vieții.
Cercetarea a arătat că bărbații care au crescut cu un tată exagerat de protector și strict ar putea avea un risc cu 12% mai mare de a muri înainte de vârsta de 80 de ani. În cazul femeilor cu tați prea protectori, riscul de deces înainte de 80 de ani poate crește cu 22%.
Cu toate acestea, femeile care au avut parte de mame grijulii în timpul copilăriei, riscul poate scădea cu 14%.
Studiul a mai arătat că bărbații care au crescut în familii monoparentale au un risc cu 179% mai mare de deces înainte de a împlini 80 de ani.
Ce a presupus studiul
Acestea sunt câteva dintre constatările Studiului Longitudinal Englez al Îmbătrânirii (ELSA), care a implicat date de la 941 de participanți (445 de femei și 496 de bărbați) decedați între anii 2007 și 2018.
Un articol despre acest studiu este publicat în revista Scientific Reports. Autorii sunt cercetători ai Universității Federale din São Carlos (UFSCar), Brazilia și de la University College London (UCL) din Regatul Unit.
Participanții incluși în eșantionul de studiu s-au născut între anii 1950 și 1960.
„Rezultatele analizei noastre se referă la oameni care acum ar fi în vârstă și nu se aplică neapărat pentru generațiile ulterioare”, a explicat Tiago Silva Alexandre, autor al articolului.
Cercetătorii au analizat răspunsurile participanților la chestionare despre multe aspecte ale vieții lor, inclusiv structura familiei, locuința, ocupația părinților, prezența bolilor infecțioase și relațiile cu părinții în copilărie și adolescență, în special în ceea ce privește îngrijirea și protecția. Au căutat apoi corelații între aceste elemente pentru a estima impactul relațiilor parentale asupra longevității.
„Cel mai interesant lucru este că am reușit să demonstrăm ceea ce s-a discutat despre parenting ani de zile. Relațiile cu părinții în timpul copilăriei au repercusiuni pentru tot restul vieții. În special, descoperirile noastre arată modul în care acestea afectează longevitatea“, a spus Alexandre.
Calea de mijloc e cea mai bună
Cercetările asupra consecințelor psihologice ale relațiilor copil-părinte au arătat că autoritarismul, permisivitatea și neglijența pot fi negative pentru dezvoltarea copiilor.
„Calea de mijloc este cea mai bună, evitând atât intruziunea care îi împiedică pe copii să fie autonomi, cât și neglijența sau distanța emoțională“, a spus Aline Fernanda de Souza Canelada, primul autor al articolului.
Studiul este primul care investighează modul în care absența unui părinte sau relațiile parentale deficitare pot reduce longevitatea.
„Copiii au nevoie de îngrijire și sprijin părintesc, dar nu de intruziune, care îi privează de autonomie. Cercetările în psihologie arată, de asemenea, că acest tip de relație este deficitară, deoarece copilului îi este frică de părinte, și se ajunge la diverse probleme, inclusiv obiceiuri nesănătoase, unele studii indicând un risc crescut de abuz de alcool și droguri, precum și tulburări psihice, cum ar fi stresul, care e strâns corelat cu longevitatea redusă”, a spus Canelada.
În schimb, în cazul femeilor care au fost bine îngrijite de mamele lor, nivelul de stres în timpul copilăriei (și, prin urmare, la vârsta adultă) a fost scăzut. Conform rezultatelor studiului, doar îngrijirea maternă a contat; relațiile paterne nu erau considerate cruciale.
„Știm din studiile din domeniul psihologiei că toate aceste fenomene legate de relațiile parentale afectează comportamentul. Copiii neglijați pot experimenta niveluri mai mari de stres mai târziu în viață, iar riscul de îmbolnăvire crește“, a spus Alexandre.
Cercetătorii au analizat mortalitatea prematură independent de starea de sănătate și de vârstă.
„Ar fi incorect să atribuim riscul mai mare de deces prematur unui eveniment din trecut fără a lua în considerare prezența bolilor și a problemelor la bătrânețe. Prin urmare, am controlat aceste variabile și am analizat corelațiile care implică factorii prezenți în copilăria unui subiect cu mortalitate prematură, indiferent de starea de sănătate la bătrânețe“, a precizat cercetătorul.
Risc de deces cu 179% mai mare pentru copiii din familii monoparentale
Deși studiul s-a concentrat pe generația „baby boom”, a copiilor născuți după cel de-Al Doilea Război Mondial, cercetătorii sunt de părere că experiența generațiilor mai recente nu este foarte diferită.
„Știm că și acum părinții își protejează în mod exagerat copiii, dar în mod diferit, iar acest lucru poate avea un impact negativ. Este un alt tip de relație, dar are punctele ei slabe“, a spus Alexandre, citând exemplul copiilor care trăiesc cu un singur părinte.
Studiul a indicat un risc cu 179% mai mare de a muri înainte de vârsta de 80 de ani pentru participanții de sex masculin care locuiau cu un singur părinte în copilărie.
„În acest caz, este posibil ca factorii culturali și sociali să fi avut un efect mai semnificativ decât acum. Despărțirea părinților era văzută diferit în trecut și putea fi deosebit de dificil de acceptat pentru copiii de sex masculin. Nu putem ști dacă ar avea același impact și acum“, a adăugat expertul.
Studiul a subliniat, de asemenea, diferența dintre sexe în ceea ce privește impactul absenței unui părinte sau a relațiilor parentale negative asupra longevității.
Părinții exagerat de protectori au afectat mai mult durata de viață a copiilor de sex feminin decât a celor de sex masculin, iar prezența unei mame a avut un efect pozitiv doar asupra celor de sex feminin.
Potrivit lui Canelada, femeile sunt aparent mai predispuse să internalizeze emoțiile negative și suferă mai frecvent de tulburări mintale, în timp ce bărbații sunt mai expuși abuzului de alcool și droguri. În orice caz, ambii factori sunt strâns corelați cu longevitatea.
