A scăpat de durerile care îl trezeau în fiecare noapte după ce s-a operat de osteom osteoid printr-o metodă minim invazivă

    La 22 de ani, Andrei Iacoban a fost diagnosticat cu osteom osteoid, o formațiune tumorală benignă care apare în oase și care provoacă durere. Vreme de cinci ani, a evitat să se opereze, pentru că intervenția chirurgicală clasică l-ar fi ținut pe tușă câteva luni. Tocmai când durerile au început să fie tot mai dese și mai puternice, a aflat că intervenția minim invazivă prin ablație cu radiofrecvență este disponibilă și în România, la Spitalul Puls Regina Maria din Târgu Mureș, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. După ce a discutat cu Adrian Blesneac, medic primar în ortopedie și traumatologie, Andrei și-a dat seama că el e doctorul potrivit. N-a mai stat pe gânduri și s-a operat, iar acum nu se mai trezește noaptea de durere și nu mai trebuie să apeleze la tot felul de trucuri ca să se ferească de lovituri când face sport.

    „Cel mai rău a fost când a început să mă doară spontan, noaptea, fără să mă lovesc sau să mă ating. Inițial nu luam niciun medicament, mă trezeam din cauza durerii și așteptam să treacă sau să adorm la loc. Când a devenit mai deranjant, m-am dus la un ortoped din București, mi-a făcut investigații imagistice și mi-a pus diagnosticul”, povestește Andrei Iacoban, un tânăr de 27 de ani din București.

    Cu cinci ani în urmă, pe la 22 de ani, era la schi când s-a lovit cu piciorul stâng într-un turnichet de la telescaun. Tibia l-a durut mai mult decât ar fi fost normal, dar, pe moment, a încercat să ignore lovitura.

    Peste vreun an, Andrei a observat că locul în care se lovise începe să se deformeze. O umflătură mică exact pe mijlocul tibiei și, în curând, dureri nocturne, localizate în zona umflăturii.  

    Diagnosticul de osteom osteoid

    Când a văzut că durerile apar din ce în ce mai des și că îi afectează somnul, pentru că se trezea din cauza lor și cu greu mai adormea la loc, Andrei a decis să meargă la un medic ortoped din București. Atunci, la 24 de ani, în urma unor investigații imagistice care au însemnat radiografie și imagistică prin rezonanță magnetică (IRM sau, cum mai este cunoscut, RMN), a primit diagnosticul de osteom osteoid.

    Dacă n-ai vreo legătură cu medicina, când auzi de osteom osteoid alături de cuvintele „formațiune tumorală”, s-ar putea să te sperii și să nu mai auzi că e vorba despre o formațiune benignă. Dar Andrei, care studiase Stomatologia, era familiarizat cu ceea ce înseamnă această afecțiune și nu și-a făcut prea multe griji.

    „Știam despre afecțiunea asta, osteomul osteoid, pentru că ea apare și la nivelul oaselor faciale și craniene. Nu m-am speriat, pentru că știam că e o formațiune benignă. Dar, când i-am zis mamei mele, ea neștiind ce e, s-a panicat un pic. Prima reacție a unei persoane care nu are cunoștințe medicale clar ar fi asta, să se impacienteze“, spune Andrei, după care ține să precizeze că apariția osteomului nu are legătură cu lovitura de la schi și că acesta a fost doar primul semn că are o problemă la tibie.

    O tumoră benignă care dă dureri nocturne

    Osteomul osteoid este o tumoră benignă care apare la nivelul oaselor. Poate să apară oriunde pe scheletul osos, dar mai frecvent pe oasele lungi, cum sunt femurul, tibia sau humerusul, mai rar la extremități.

    Tumora este, de regulă, mai mică de 1,5-2 centimetri, nu prezintă risc de malignizare și este caracterizată de prezența unui centru bine demarcat, numit nidus. „Nidusul este un țesut conjunctiv care secretă anumite substanțe în interiorul tumorii. Eliberarea acelor substanțe, numite prostaglandine, este percepută ca durere de către organism. În jurul acelui nidus se formează, de obicei, o fereastră de os condensat și, dacă nidusul este într-o extremitate, de multe ori, osul bombează și se poate vedea și pe piele, astfel că pot apărea dureri inclusiv la atingere”, explică dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie de la Spitalul Puls Regina Maria din Târgu Mureș.

    Orice fel de durere la nivelul unei articulații, fără alte semne de afectare articulară sau osoasă, ar trebui să ducă spre suspiciunea de osteom osteoid, mai spune medicul. În osteomul osteoid, durerile sunt atipice, pentru că sunt, de obicei, nocturne. De asemenea, ele cedează la aspirină.

    „Durerile apar de obicei brusc și se instalează noaptea, după efort fizic, la persoane active, tinere și, de regulă, sănătoase. Cu cât formațiunea e mai mică, cu atât durerile sunt mai mici, cu cât e mai mare, cu atât durerile sunt mai mari.“

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    Osteomul osteoid apare deopotrivă la bărbați și la femei și afectează în special copiii și adolescenții. Cele mai multe cazuri apar, spune medicul ortoped, între 12 și 16-17 ani, ajungând să fie diagnosticate și mai târziu, până pe la 35-40 de ani.

    Dacă, în cazul lui Andrei, afecțiunea a putut fi diagnosticată rapid, în urma unei radiografii și a unui RMN, situația nu este la fel de clară pentru toți pacienții.

    O afecțiune greu de diagnosticat

    Atunci când un pacient acuză dureri oasoase, primul lucru pe care medicul ortoped îl face, după consult, este să-i recomande o radiografie. Dacă osteomul osteoid este foarte mic sau dacă medicul imagist nu e destul de experimentat și nu a întâlnit astfel de cazuri – pentru că afecțiunea nu e dintre cele mai frecvente – e posibil ca el să fie trecut cu vederea.

    „Osteomul osteoid nu e întotdeauna ușor de diagnosticat. Poți să omiți formațiunea și să trimiți pacientul acasă fără un rezultat concret. Atunci, cel mai adesea, pacientul începe să caute alt medic, altă opinie. Un al doilea medic, dacă vede că pacientul are deja o radiografie, probabil că va cere alte investigații – tomografie, RMN. Și-atunci e o șansă mai mare să-l descoperi”, explică dr. Adrian Blesneac, precizând că, în unele cazuri, tumorile sunt depistate chiar și după trei-patru RMN-uri.

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar în ortopedie și traumatologie la Spitalul Puls Regina Maria din Târgu Mureș, este cel care l-a operat pe Andrei, la cinci ani după ce a primit primul diagnostic

    În timp, osteomul osteoid crește – ceea ce face ca și durerile să se intensifice și să apară mai des –, ceea ce îl poate face mai ușor de observat la investigațiile imagistice. Sunt însă și cazuri când, deși formațiunea tumorală e vizibilă la radiografie, RMN sau tomografie, nu poți spune cu certitudine care este natura ei.

    Tratamentul medicamentos, o soluție temporară

    După ce a primit diagnosticul de osteom osteoid, Andrei a discutat cu medicul lui ortoped de la acea vreme despre opțiunile de tratament. Avea de ales între două variante: prima era tratamentul medicamentos, care țintea, de fapt, reducerea durerilor, iar cea de-a doua era operația clasică.

    „Medicul meu de atunci a zis că e mai bine ca, înainte să mă operez, până când durerea devine foarte deranjantă pentru mine, să iau un tratament medicamentos. Asta pentru că, la vremea respectivă, nu exista varianta de intervenție minim invazivă, era doar cea clasică, ale cărei dezavantaje sunt evidente“, spune Andrei și se referă la amploarea inciziei și la faptul că, la operația clasică, se taie din os, iar recuperarea durează câteva luni.

    Tratamentul medicamentos însemna să ia aspirină ori de câte ori avea dureri. Se trezea noaptea din cauza durerii, lua o aspirină și, după 10-15 minute, când durerea se diminua sesizabil, reușea să adoarmă la loc. În felul acesta, a mai fentat problema încă vreo doi ani.

    Mulți dintre pacienți procedează astfel, pentru că, în primă fază, durerile sunt mai ușor de ținut sub control. În plus, medicii nu se grăbesc să recomande operația.

    „Pentru cazurile de osteom osteoid incipiente, când durerile sunt sporadice, acestea se pot controla cu antiinflamator sau cu aspirină. Poți să anihilezi durerile și să duci o viață liniștită, fără să te intereseze foarte tare treaba aceasta. Dar, în momentul în care durerile devin puternice și de necontrolat, când te deranjează, te vei gândi la varianta chirurgicală. Pentru că durerile nocturne înseamnă că nu te mai poți odihni și nu mai poți fi eficient la locul de muncă sau în activitatea pe care o ai a doua zi.“

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    După doi ani de aspirină, Andrei a început să caute soluții mai serioase. A citit că ar exista pe undeva prin străinătate o intervenție chirurgicală minim invazivă, dar nu știa să se facă și în România, așa că, până să decidă dacă să plece sau nu să se opereze în afara țării, a încercat o altă variantă de tratament, de data aceasta cu un medicament din categoria antiinflamatoarelor nesteroidiene.

    „În urmă cu aproximativ un an, am mai încercat un tratament. Erau studii care spuneau că sunt șanse de 30%-40% ca osteomul osteoid să se reducă în dimensiuni cu un astfel de tratament pe trei luni. Am încercat și asta. S-a micșorat, dar foarte puțin, nu a fost mare lucru”, spune Andrei.  

    Când durerile îți afectează viața de zi cu zi

    Dacă, la început, durerea nu apărea în fiecare noapte, în ultima vreme începuse să fie prezentă zi de zi în viața lui Andrei.

    „Aproape un an am stat cu dureri aproape în fiecare noapte, dar cel mai deranjant a fost când au început să apară și în timpul zilei. Pentru că, la un moment dat, a început să mă doară și la mers. Durerea apărea spontan și în timpul zilei, nu numai noaptea.”

    Andrei Iacoban, pacient operat de osteom osteoid

    Cu durerile nocturne se obișnuise deja, se trezea, lua o aspirină și se culca la loc, dar, când au început să apară și ziua, lucrurile s-au complicat. Uneori îl durea când se atingea, alteori din senin.

    Cu timpul, pentru Andrei a devenit foarte stresant gândul că oricând, în orice clipă, oriunde s-ar afla, poate să-l apuce durerea. Pentru o persoană ca el, care face mult sport – fotbal, tenis și sală – a fost cu atât mai complicat.

    „De fiecare dată când mă atingeam de câte ceva, mă durea foarte tare. Când mergeam să fac anumite activități sportive, tot așa. Nu am evitat activitățile sportive, dar mi-am luat măsuri suplimentare de precauție. La tenis nu mă deranja cu nimic, la sală mă deranja din când în când, dacă mă atingeam, dar la fotbal, evident, era cel mai rău. Îmi luasem o apărătoare pe care mi-o puneam pe tibie și o îndepărtam puțin de picior, ca să nu se atingă de zona umflată. Și speram să nu mă lovesc”, spune el și râde, ca și cum singurul lucru care îl mai putea ajuta în acele momente era norocul.

    Operația clasică înseamnă o perioadă de recuperare îndelungată

    Andrei auzise deja de la primul ortoped la care a mers că operația clasică nu e cea mai fericită variantă, din cauza faptului că presupune un timp de recuperare mare, care poate să ajungă până la șase luni în funcție de zona afectată și de mărimea osteomului. De-asta a și amânat cât de mult a putut momentul unei intervenții chirurgicale. Aflase că o intervenție minim invazivă se poate face în străinătate și a așteptat, sperând că va fi disponibilă și în România în curând.

    „În cazul operațiilor clasice, abordul (n.r. – calea de acces către osteomul osteoid) este mai complicat, se trece prin mușchi, se taie țesut, deci cicatricea și recuperarea sunt mai dificile. Apare și o cicatrice pe os unde, dacă scoți o bucată mare – de un centimetru sau doi, acolo e bine să pui alt os în loc. Asta, evident, înseamnă să iei os din altă parte sau să folosești substitut artificial osos, ca zona să nu rămână goală. Vorbim despre un os cu o presiune mare, cum e femurul sau tibia. Acolo, dacă ciupești doi centimetri din os, există riscul să apară fractură. Apoi, trebuie să-i propui pacientului să nu calce pe picior o perioadă de la șase săptămâni până la trei luni, în funcție de cât os lipsește de acolo, până se reface zona.”

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    „Am căutat pe Google, poate-poate a apărut ceva și pe la noi prin țară“

    Când durerile au devenit parte din viața de zi cu zi a lui Andrei, când a devenit dependent de aspirină ca să poată funcționa și după ce a epuizat speranța că se poate vindeca prin tratament medicamentos, a decis să se opereze cu metoda minim invazivă fie ce-o fi, chiar dacă asta însemna să caute soluții în străinătate.

    Înainte de a se orienta către o altă țară, a mai încercat o căutare pe Google după ablație cu radiofrecvență a osteomului osteoid. „Știam cum se numește operația și am căutat pe Google, poate-poate a apărut ceva și pe la noi prin țară. În felul ăsta, am găsit un articol de la Regina Maria. Era fix cu operația asta, făcută de domnul doctor Adrian Blesneac, așa că am sunat la call-center-ul Regina Maria”, povestește Andrei.

    Prima operație de ablație cu radiofrecvență pentru osteom osteoid de la Spitalul Puls Regina Maria din Târgu Mureș a fost făcută în noiembrie 2020.

    În noiembrie 2020, medicul ortoped Adrian Blesneac făcuse prima operație de ablație cu radiofrecvență pentru tratamentul osteomului osteoid în cadrul Spitalului Puls Regina Maria din Târgu Mureș.

    După ce a sunat la call-center și a explicat că e interesat de această operație, Andrei a fost redirecționat către medicul Adrian Blesneac. Comunicarea dintre cei doi, medic și pacient, a început prin e-mail, a continuat prin telefon și a ajuns în sala de operație.

    „De obicei, când primesc astfel de e-mail-uri, în care e vorba despre intervenții chirurgicale, îmi place să răspund eu, să vorbesc eu cu pacientul, nu să pun un asistent sau un reprezentant de la recepție care să dea informații medicale pacientului. Mi se pare că funcționează mai ok și că din start reușești să câștigi încrederea pacientului vorbind tu cu el”, spune dr. Adrian Blesneac.

    „Dialogul pe care l-am avut cu domnul doctor prin telefon a fost foarte ok, încât am simțit că e persoana potrivită, că el trebuie să mă opereze. Dincolo de profesionalism, mi s-a părut foarte uman și comunicativ”, spune Andrei.

    Tot de la distanță au avut loc și primele consultații. Andrei i-a trimis toate investigațiile imagistice pe care le avea – radiografii, RMN-uri și tomografii – și, în felul acesta, dr. Adrian Blesneac a confirmat, împreună cu un medic radiolog, diagnosticul de osteom osteoid. Nu le-a mai rămas decât să stabilească data operației.

    Ziua operatiei și prima întâlnire cu medicul

    În mai 2021, într-o luni, Andrei s-a dus cu tatăl lui la Târgu Mureș. A doua zi de dimineață s-a dus la Spitalul Puls Regina Maria, s-a internat, i s-au recoltat probele necesare pentru analizele uzuale în cazul unei intervenții chirurgicale mici și s-a întâlnit pentru prima dată cu medicul care urma să-l opereze.

    „A fost foarte prietenos, exact așa cum îl simțisem prin telefon. A fost o interacțiune profi din partea lui, dar și prietenoasă în același timp. A fost fix cât trebuie și de formal, și de informal. Chiar am fost foarte mulțumit de interacțiunea cu medicul ortoped”, își amintește Andrei.

    Acesta nu este genunchiul, ci tibia lui Andrei. Umflătura cauzată de osteomul osteoid a rămas și după operație, dar, în timp, s-a mai diminuat.

    Și dr. Adrian Blesneac își amintește prima întâlnire dintre el și Andrei. Ține minte că avea o deformare osoasă la nivelul tibiei, în zona formațiunii tumorale, de aproximativ cinci centimetri și că nu suporta să fie atins.

    „La Andrei, tibia era deformată, se vedea pe piele, era bombată în zona aceea și nu suporta să fie atins, din cauza durerii. Dacă puneai mâna pe el, dacă atingeai pielea în zona respectivă, sărea de durere. Osteomul osteoid nu era mare, nidusul avea sub un centimetru, dar reacția osoasă din jurul lui era foarte mare.”

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    Pregătirea operației

    În cazurile de osteom osteoid, diagnosticarea poate fi dificilă, dar intervenția minim invazivă de ablație cu radiofrecvență nu e chiar atât de complicată, mai ales când formațiunea tumorală este plasată într-un loc accesibil din punct de vedere chirurgical. Din fericire, așa a fost în cazul lui Andrei.

    „Procedura a fost mult mai simplă la el (n.r. – decât în alte cazuri), pentru că a fost mult mai ușor abordul. Chiar cred că a fost cel mai ușor caz din punct de vedere al poziționării”, spune medicul.

    În cazul ablației cu radiofrecvență a osteomului osteoid, cea mai mare parte din munca medicilor constă în diagnosticare și, ulterior, pregătirea operației.

    Pregătirea înseamnă, în primă fază, analiza tuturor investigațiilor imagistice înainte de momentul operației și alcătuirea unui plan al intervenției pentru că, spune medicul, e posibil ca, deși pe RMN sau CT osteomul osteoid să se vadă clar, în realitate, în sala de operație, să fie cu totul alta situația.

    Ulterior, în ziua intervenției chirurgicale, pregătirea înseamnă să cauți cea mai bună poziție a pacientului pe masa de operație, ca să ai calea de acces către tumoră cea mai bună, cea mai directă și cea mai puțin vătămătoare pentru pacient. Pentru a găsi poziția cea mai favorabilă pentru intervenție, medicii folosesc un aparat special de radiologie.

    „Din momentul în care pacientul intră în sală și până când iese, poate să dureze și o oră și jumătate, timp în care se fac pregătirile. Dar procedura, din momentul în care ai țintit formațiunea, durează șapte minute”, spune dr. Adrian Blesneac.

    Pregătirea operației minim invazive durează mai mult decât ablația cu radiofrecvență, care se face după un program automatizat și limitat la 7 minute.

    Tot în pregătire intră și anestezia, care poate fi generală sau rahianestezie, în funcție de locul unde se află osteomul. Dacă formațiunea tumorală se află la unul dintre membrele inferioare, clar se face anestezie generală. Dacă e vorba de un membru inferior, se poate face anestezie generală sau rahianestezie.

    În cazul lui Andrei, a fost vorba despre o rahianestezie. Pentru că avea emoții legate de injecția pentru acest tip de anestezie, care se face în coloana vertebrală, medicul anestezist i-a făcut și o sedare minimă, astfel încât, deși nu a fost adormit complet, nu prea și-a dat seama ce se întâmplă în sală.

    Ce se întâmplă concret în ablația cu radiofrecvență a osteomului osteoid

    Când pacientul este anesteziat și se află în poziția potrivită pe masa de operație, începe intervenția propriu-zisă. „Kit-ul e foarte simplu, constă într-un trocar prin care se introduce inițial un fel de țepușă pe care o ghidezi cu radiografie în timp real, printr-un aparat special de radiologie. Țintești centrul formațiunii tumorale, după care scoți această țepușă, introduci un burghiu cu care se face o gaură (n.r. – în os) de dimensiuni care diferă în funcție de sonda pe care o folosești. Apoi introduci sonda efectivă care se conectează la un aparat”, explică medicul ortoped.

    Deși include cuvinte precum țepușă și burghiu, intervenția chirurgicală este una minim invazivă. La suprafața pielii incizia are o suprafață mică, undeva între 0,5 și 1,5 centimetri, trocarul prin care se introduce sonda are un diametru de 2 milimetri, la fel și gaura care se face în os.

    Ceea ce este inovativ la aparatul folosit de medicii de la Spitalul Puls Regina Maria din Târgu Mureș este că se operează folosind un sistem numit OsteoCool, adică un sistem de răcire care trece prin vârful sondei.

    De ce e acest lucru important?  

    Radiofrecvența, explică medicul Adrian Blesneac, presupune căldură. Această căldură arde țesutul din interiorul formațiunii tumorale, adică nidusul, cel care provoacă durere. Dar, dacă nu ar avea și sistemul de răcire, tot căldura – nefiind controlată – ar putea să ardă și țesutul sănătos din jurul osteomului osteoid.

    „S-a constatat că, dacă acea temperatură, în țesutul osos, depășește 70 de grade Celsius, apar leziuni de necroză, leziuni distructive. Prin urmare, leziunile pe care le poți face (n.r. – dacă folosești o temperatură mai mare de 70 de grade) pot fi mai mari decât leziunea care era înainte. Așa că, în timp, s-au dezvoltat aparate care au o tehnică de răcire. În cazul acestui aparat, sonda are un circuit de răcire care face ca temperatura să nu depășească 70 de grade, și-atunci riscul de efecte secundare, de a topi, de a arde din țesutul osos din jurul formațiunii tumorale este aproape zero”, spune medicul ortoped.

    În timpul ablației cu radiofrecvență a osteomului osteoid, medicii se ghidează radiologic pentru a găsi formațiunea tumorală.

    Sistemul de răcire OsteoCool al aparatului folosit de medicii de la Spitalul Puls Regina Maria din Târgu Mureș este controlat electronic, ceea ce înseamnă că nu poate da greș.

    „Noi nu facem absolut nimic decât să țintim formațiunea tumorală, ăsta este rolul medicului ortoped, restul este automat. E un proces care durează șapte minute. Aparatul are un program standard pe care nu îl putem extinde. În cele șapte minute, temperatura crește treptat până ajunge la un platou de 70 de grade, unde stă un minut. Se consideră că acesta este timpul minim necesar ca să reușești ablația (n.r. – eliminarea tumorii): un minut la 70 de grade. După ce se arde centrul formațiunii, sonda se scoate și asta a fost tot.“

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    Pentru tratarea chirurgicală minim invazivă a osteomului osteoid se folosește cea mai mică sondă disponibilă – cea care, odată ajunsă în centrul formațiunii tumorale, arde țesuturile pe o rază de 7 milimetri.

    Avantaje și dezavantaje

    Faptul că tăietura care trece prin mușchi și prin os în cazul ablației cu radiofrecvență e atât de mică înseamnă că nu e necesară grefă de os și că nu există risc de contaminare. Per total, rana se vindecă mult mai repede și recuperarea e extrem de rapidă, comparativ cu operația clasică.

    „Avantajul clar este că pacientul trece printr-o intervenție chirurgicală minoră, efectele adverse ale acestei radiofrecvențe sunt mici sau aproape absente, iar refacerea pacientului este foarte rapidă. Pacientul nu trebuie spitalizat mult, își recapătă rolul în societate rapid și scapă de probleme”, spune medicul.

    Există însă și un dezavantaj în cazul ablației cu radiofrecvență a osteomului osteoid. Nu poți face biopsia formațiunii tumorale, deci nu vei ști niciodată 100% că acolo a fost osteom osteoid. Chiar și așa, intervenția chirurgicală minim invazivă este de preferat celei clasice.

    „Primul lucru pe care chirurgul îl face când apare o tumoră undeva este o biopsie, pe care o trimite către laboratorul de histopatologie, să stabilească un diagnostic. În cazul acestei tumori, dacă faci o intervenție chirurgicală clasică și faci biopsie, există riscul să diseminezi tumora și să duci respectivul osteom în alt loc, astfel încât să apară, peste o perioadă de timp, în altă zonă. Deci, din cauză că ai manipulat zona respectivă, riști ca în următoarele luni sau ani să-ți apară în altă zonă un alt osteom. Avantajul metodei noastre este că nu diseminează, dar ai dezavantajul că nu ai confirmarea 100%, histologic, că este osteom osteoid. Ai criterii clinice și imagistice, dar nu ai histopatologia care poate să îți spună 100% că asta este”, mai spune dr. Adrian Blesneac.

    „Nu mă mai doare! Uite că mă puteți atinge!

    După operație, Andrei a fost dus în salon. Spre seară, când au trecut efectele anesteziei, s-a ridicat din pat și a putut să meargă. Nici urmă de disconfortul pe care îl simțea înainte. „Durerea pe care am simțit-o era legată de abordul chirurgical în sine, de incizie, de perforarea osului ca să ajungi până acolo, dar fără legătură cu durerea pe care o simțeam înainte. Era o durere de o intensitate mult mai mică și diferită. În timp ce durerea pe care o aveam înainte de la osteom era foarte ascuțită și localizată în zona osteomului, cea de după operație era o durere mai difuză”, povestește Andrei.

    Avea încredere că o să scape de durere după operație, dar nu și-a imaginat că efectul va fi imediat.

    „A doua zi, când m-am dus la pansat, i-a fost foarte frică să pun mâna, pentru că știa că, dacă îl atinge cineva acolo, sare în sus de durere. Când am dezlipit pansamentul, nu a zis nimic decât: Nu mă mai doare! Uite că mă puteți atinge! Ăsta a fost primul lucru care a însemnat că lucrurile au funcționat.”

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    Andrei își amintește teama de durere pe care o căpătase înainte de operație și spune că, atunci când a observat că nu-l mai doare la atingere, s-a simțit cu adevărat ușurat: „Pentru că atât timp m-a durut la cea mai mică atingere, căpătasem o reacție bazată pe obișnuința anterioară”.

    Faptul că pacientul nu mai are dureri imediat în urma operației este singurul indiciu că procedura a avut succes, spune dr. Adrian Blesneac. Până acum, adaugă medicul, un singur pacient dintre cei operați de el a anunțat că mai simte o oarecare durere la o săptămână de la operație, dar nu putea indica dacă durerea era de la osteom sau de la intervenția chirurgicală care avusese loc într-o zonă mult mai delicată, pe capul femural.

    La două-trei zile de la operație, pacienții se întorc la activitățile lor obișnuite. Recuperarea

    Recuperarea este una extrem de rapidă după ablația cu radiofrecvență a osteomului osteoid. De obicei, cam la două-trei zile de la operație, pacienții se întorc la activitățile lor obișnuite, spune dr. Adrian Blesneac.

    A doua zi după operație, Andrei a plecat acasă, la București. Singurele recomandări pe care le-a primit de la medic înainte de externare au fost ca, două săptămâni, să nu facă efort fizic intens și să nu stea foarte mult în picioare. „Atât. În rest, puteam să fac toate lucrurile obișnuite, să mă plimb, să orice”, spune el.

    Nici medicamente n-ar fi trebuit să ia, dacă n-ar fi întâmpinat unele dificultăți cauzate, crede el, de rahianestezie. Câteva zile a avut dureri de cap care l-au cam ținut la pat, în rest, a și uitat când au trecut durerile rămase după intervenția chirurgicală, pentru că oricum au fost atât de mici, încât nu au reprezentat o problemă. 

    Tot înainte de a pleca din spital discutase cu medicul ortoped cum să procedeze la scoaterea firelor de sutură. Pentru că Andrei are formare de medic stomatolog și pentru că nu era străin de o astfel de practică, și-a scos singur firele: „Mi le-am scos singur acasă, că, pe de o parte, mai scosesem fire, iar pe de altă parte, am stabilit asta de comun acord cu domnul doctor. Le-am scos când mi-a spus, cum mi-a spus, am respectat toate indicațiile”.

    Cât despre cicatricea rămasă, e foarte mică, puțin peste 1 centimetru. Umflătura cauzată de dezvoltarea osteomului osteoid nu a dispărut însă de tot. „Că nu-ți taie ceva de acolo, omoară doar celulele responsabile cu durerea. Umflătura încă o mai am acolo, chiar dacă nu mai e la aceeași dimensiune. Formațiunea asta e compusă din țesut osos, dar și din alte tipuri de țesut. Țesutul osos nu dispare complet. Inițial, după operație, dimensiunea umflăturii era fix aceeași. Pentru că, inițial, dispar numai celulele responsabile cu durerea. Și, în timp, scade și dimensiunea formațiunii osoase, dar nu de tot“, explică Andrei.

    „Când pacientul are încredere în tine, atunci și spiritul tău, și energia pe care o ai în timpul operației sunt altfel

    De când au intrat în contact, dr. Adrian Blesneac nici nu a discutat alte variante de tratament cu Andrei. „A fost decis de la început pe varianta asta, din momentul în care a aflat că se poate face”, spune medicul. De altfel, adaugă el, în ziua de azi, pacienții care sunt mai educați cercetează, se informează în legătură cu afecțiunea de care suferă și cu tipurile de tratament disponibile înainte de a decide.

    „Nu mai vine nimeni așa: hai, făceți-mi ce vreți dumneavoastră! În general, acum, pacienții sunt din ce în ce mai informați și noi, medicii, trebuie să fim mult mai răbdători să le dăm informații foarte multe și clare înainte de orice fel de intervenție chirurgicală”, spune medicul ortoped.

    Pentru că avea deja temele făcute în legătură cu operația și pentru că a înțeles de la bun început cum funcționează operația minim invazivă, lui Andrei nu a trebuit să-i explice foarte multe. A contat, în schimb, personalitatea medicului. Felul de a fi calm, stăpân pe sine și prietenos al ortopedului Adrian Blesneac l-a convins pe Andrei să-l aleagă drept medic.

    „Pentru mine era important ca medicul care face operația asta să îmi placă, să îl simt potrivit ca om și să mai fi făcut treaba asta. Mi-a plăcut de el, iar restul știam, el doar mi-a confirmat prin telefon ceea ce știam deja (n.r. – despre operație). Mi-a plăcut de el, asta a fost toată chestia.”

    Andrei Iacoban, pacient operat de osteom osteoid 

    Dr. Adrian Blesneac e conștient de calitățile pe care pacienții la caută, de obicei, la medicii lor, dincolo de profesionalism. Orice pacient are nevoie să aibă încredere în medicul lui și să-l simtă aproape. „În general, pacienții care nu au încredere nu te aleg ca medic, merg în altă parte. Dacă ceva nu le place, dacă li se pare că ai fost superficial sau că nu le-ai explicat suficient de mult timp, au de unde alege. Dacă tu, ca medic, convingi pacientul să vină la operație și să te aleagă pe tine ca medic înseamnă că i-ai câștigat încrederea și că lucrurile o să meargă ok”, spune specialistul în ortopedie.

    „Poate că e și firea mea, nu știu, dar pentru mine e foarte important, ca medic, să câștig încrederea pacientului. E cel mai important. În momentul în care ai câștigat încrederea pacientului, există un risc foarte mic să-l dezamăgești. În momentul în care știi că omul ăla are toată încrederea în tine și că nu există niciun fel de îndoieli și că nu îți pune la îndoială experiența și capacitatea de a rezolva cazul, atunci și spiritul tău, și energia pe care o ai în timpul operației sunt altfel.”

    Dr. Adrian Blesneac, medic primar ortopedie și traumatologie

    Chiar dacă osteomul osteoid nu e una dintre afecțiunile care îți pun în pericol viața, durerile îți afectează considerabil calitatea vieții, așa că e important în mâinile cui îți pui acea parte din viață, mai crede Andrei: „Oricum ai emoții când te duci la o intervenție chirurgicală sau orice ai face medical, așa că, atunci când ai încredere în medic, măcar îți mai scazi din emoții. Nu mai ai emoții și că aoleu, n-o să se descurce. Scapi de gândurile astea când ai încredere în el”.

    „Înainte era o problemă care îmi stătea pe creier, iar acum nu mai există“

    Acum, Andrei își mai aduce aminte de durerile cauzate de osteomul osteoid numai când vede umflătura de pe tibie. Nu se mai trezește nopțile, nu mai trebuie să recurgă la tot felul de trucuri ca să-și protejeze piciorul când face sport, nu mai simte nimic la mers și, mai ales, nu mai trăiește cu stresul că oricând, la orice oră din zi și din noapte, o să-l apuce durerea aceea ascuțită care nu-i dădea pace.

    Acum, Andrei a uitat de stresul pe care îl avea înainte de operația de osteom osteoid din cauza durerii.

    „E clar că viața mea s-a schimbat în bine, dar uite că nu mă mai gândesc atât de mult la asta. Înainte era o problemă care îmi stătea pe creier, iar acum nu mai există. E bine să fii recunoscător pentru lucrurile pe care le-ai rezolvat”, spune el.

    Și mai spune că ar recomanda oricui să facă operația mai devreme, pentru că, în timp, osteomul osteoid devine deranjant, iar acum, că există varianta intervenției minim invazive în România, nu prea mai sunt motive de amânare.

    „Pentru mine, ăsta a fost principalul motiv pentru care am amânat atât operația, faptul că nu se putea face la noi. Ok, poate că nu aș fi făcut-o chiar de la început, mai ales că nici ortopedul nu era convins că trebuie să o fac imediat. Dar cu siguranță aș fi făcut-o cu un an-doi mai devreme, dacă ar fi fost disponibilă în România. Iar dacă nu aș fi descoperit varianta asta, m-aș fi operat în străinătate mai degrabă decât să mă operez aici clasic”, adaugă Andrei.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook