A avut cancer de sân și a făcut mastectomie bilaterală la cerere

„Dacă acest cancer se vindecă, eu mă voi vindeca!“ Povestea unei femei cu cancer de sân și a medicului ei

    La începutul anului 2022, Adina* s-a dus să-și facă analizele de rutină. Are 41 de ani și tot amâna să meargă la medic, de teamă să nu audă cuvântul cancer, pe care îl asocia cu moartea. La ecografia de sân a aflat că are un nodul suspect, iar după investigații suplimentare i s-a pus și un diagnostic. Cancer de sân. Și-a dorit să se opereze într-un centru specializat în patologia sânului, unde să fie tratată de o echipă multidisciplinară de medici, așa că a ajuns la Spitalul Ponderas, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Cel care a operat-o, care i-a fost alături și i-a răspuns prompt la întrebări, calmându-i fricile, este dr. Gerald Filip, medic primar chirurgie generală. Chiar dacă tumoarea canceroasă era la sânul stâng, Adina a ales să facă mastectomie bilaterală cu reconstrucție, iar acum spune că se simte mai atrăgătoare decât înainte de operație.

    *Din motive care țin de protejarea identității, numele folosit în acest articol pentru pacientă nu este cel real.

    Adina are 41 de ani. Este mamă, dar e și o femeie atrăgătoare și cu o carieră de succes. În urmă cu câteva luni, a simțit la sânul stâng un nodul mai ciudat decât ceilalți. De ce mai ciudat? Pentru că era obișnuită să aibă noduli în sâni încă din liceu, când a fost diagnosticată cu mastoză fibrochistică, o modificare benignă a glandei mamare, frecvent asociată cu prezența chisturilor.

    În adolescență, când a primit diagnosticul de mastoză fibrochistică, a tot fost pe la medici, și-a făcut ecografie de sân și chiar mamografie, deși e o investigație care nu se face de rutină până la vârsta de 40 de ani. Apoi a venit viața peste ea și, de teamă să nu afle vreun lucru grav, a tot amânat să-și mai verifice sânii și starea de sănătate în general.

    „Ultima ecografie de sân mi-o făcusem demult. Deși sunt o persoană educată, cuvântul cancer mie îmi provoacă o teamă fantastică. Am avut multe cazuri în familie și mecanismul meu de apărare este să nu citesc prea multe despre asta. Așa am funcționat eu până recent.“

    Adina, pacientă cu mastectomie bilaterală și reconstrucție mamară

    Deși simțise nodulul undeva la finalul lui 2021, nu s-a impacientat. Și-a imaginat că e un chist specific mastozei fibrochistice, chiar dacă îl simțise puțin diferit. „Nu era unul singur, se simțeau mai mulți, dar pe ăsta l-am simțit eu ca fiind puțin altfel, că era poziționat diferit. Practic, dacă era poziționat puțin mai în stânga, nu m-aș fi gândit că e ceva ciudat la el, nu m-am gândit la asta“, începe ea să povestească.

    A început 2022 în fortă, și-a luat inima în dinți și s-a hotărât să-și facă toate analizele. Nu pentru nodul, pur și simplu, m-am gândit că am trecut de 40 de ani, că am cazuri de cancer în familie și știam că am de făcut analize de prevenție. Că tot vorbeam cu sora mea și îi ziceam o să mă duc, o să mă duc, o să mă duc. Nu amânam din cauza lipsei de timp, de frică tot amânam, frică de rezultatele analizelor. Iată cum funcționează mintea umană“, spune Adina și râde.

    „Când mi-am făcut ecografia, mi-am dat seama că e nasol și am început să plâng“

    Pe lângă analizele de sânge de rutină, Adina a decis să-și facă și programare la ginecolog. „Și-am zis hai să-mi fac și pentru sân. Dar mie mai degrabă îmi era frică de analizele ginecologice decât de sân. Și-atunci am aflat, în ianuarie anul ăsta“, spune ea.

    La ecografia de sân, și-a dat seama din reacția medicului imagist că ceva e în neregulă și s-a speriat: „Când mi-am făcut ecografia, mi-am dat seama că e nasol și am început să plâng. Practic, doctorița îmi făcea ecografia și eu plângeam. Mi-am dat seama după reacția ei și după ce-i dicta asistentei, deși nu i-a zis că e tumoare sau ceva, dar era clar că nu e în regulă“.

    Imediat după ecografie, medicul imagist i-a spus Adinei că are un nodul suspect și i-a recomandat mamografie, pe care a făcut-o în aceeași zi. După mamografie, în continuare suspectă de cancer de sân, i s-a recomandat puncție biopsică, pentru a afla dacă tumoarea e malignă sau benignă.

    Au urmat câteva zile de așteptare, în care Adina a tot sperat că biopsia îi va spune că a fost alarmă falsă. Totuși, nu a fost așa. Deși tumoarea era mică și incipientă, era, totuși, cancer de sân.  

    „Când am aflat, am simțit că o să mor. Ce pot să zic?“, spune Adina și râde. „Adică eu nu m-am informat foarte bine niciodată despre acest tip de cancer și nu știam că există șanse de vindecare. Pentru mine, cancer înseamnă moarte. Am fost foarte tristă, am plâns, după care am vorbit cu prietenii mei medici, care mi-au zis: Hei, ăsta se vindecă! Mi-a luat vreo două zile până mi-am revenit“, povestește Adina.

    Primele cerințe: să fie un chirurg bun, la un centru specializat în patologia sânului

    După ce s-a sfătuit cu prietenii ei medici, Adina a ajuns la concluzia că, pentru un tratament cât mai eficient și mai rapid, trebuie să caute un centru specializat în patologia sânului, unde o echipă completă de medici să se ocupe de cazul ei. În această ecuație, cel mai important avea să fie, în opinia ei, chirurgul.

    Echipa de chirurgi și navigatoarea Centrului de Excelență în Patologia Sânului din Ponderas Academic Hospital

    Cineva i-a recomandat să meargă, pentru ghidaj medical, la un psiholog de la Spitalul Ponderas. Acesta i-a oferit Adinei mai multe informații medicale și i-a vorbit despre opțiunile pe care le are, în București, ca centre specializate în sân. În paralel, o cunoștință de-ale ei, care e navigator de pacienți, i l-a recomandat pe doctorul Gerald Filip, medic primar în chirurgie generală, cu competențe în chirurgie oncologică. Inițial, Adina și-a propus să meargă la consultații în ambele centre, dar prima interacțiune cu medicul chirurg a fost decisivă.

    „Mi-a plăcut foarte mult că, atunci când i-am scris domnului doctor Filip, a răspuns instantaneu, ca la o oră după aceea să mă și vadă. În momente de genul ăsta vrei să urgentezi un pic pașii. Exact când eu i-am scris lui și m-a întrebat dacă pot să vin într-o oră, în momentul ăla m-au sunat de la celălalt centru și mi-au zis că domnul doctor de acolo nu mai poate în acea zi și voiau să mă reprogrameze. Le-am zis că nu mai e cazul”, spune Adina.

    „Nu lăsa pe nimeni să-ți plângă pe umăr!“ Prima întâlnire cu medicul chirurg

    La o oră după ce a vorbit prima dată cu dr. Gerald Filip, în 25 ianuarie 2022, Adina deja se afla la primul ei consult la Centrul de excelență în patologia sânului din cadrul Ponderas Academic Hospital. „Am ajuns la domnul doctor Filip și mi-a plăcut foarte mult de el. Ce mi-a plăcut prima oară când m-am întâlnit cu dumnealui – pe lângă această calitate pe care și-a păstrat-o, și anume că răspunde foarte repede, în timp real, în condițiile în care bănuiesc că are foarte mulți pacienți care îi scriu – mi-a mai plăcut că, după ce m-a văzut prima oară, după ce m-a consultat, m-a întrebat: Deci ce avem aici? Și eu am zis: Ce avem? Cancer avem! Și el a zis: Bravo, deci nu te ascunzi. Pe urmă mi-a mai zis: Nu lăsa pe nimeni să-ți plângă pe umăr! Și mi-a plăcut că a zis asta, pentru că e pe stilul meu, pentru că eu n-am făcut niciodată asta“, își amintește Adina.

    Și medicul Gerald Filip își amintește prima întâlnire cu Adina: „Când a venit la mine, era foarte hotărâtă să aibă un diagnostic clar și să finalizeze tratamentul pentru cancerul de sân, indiferent de tipul tratamentului. Este o persoană educată și știa că, cu cât acționează mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari“.

    Medicul chirurg a consultat-o, i-a spus că există o mare suspiciune de cancer de sân și i-a recomandat și alte investigații ca să obțină un diagnostic corect, precum și stadializarea bolii. „De la puncție până la RMN de sân, de la consult până la tomografie, toate sunt necesare nu numai pentru un diagnostic corect histopatologic – pentru că există 20 de tipuri de celule care provoacă această boală și trebuia neapărat să știm ce tip de cancer de sân este – dar să știm și stadiul în care e boala și dacă sunt sau nu metastaze”, explică medicul.  

    Dr. Gerald Filip, medic primar chirurgie generală

    „Sunt perfectă din punct de vedere genetic“

    Adina are un istoric familial bogat în cancere. Bunica ei a avut cancer de sân, iar alți membri ai familiei au suferit de cancer de colon și cancer pulmonar. Din acest motiv, a fost necesară testarea genetică. A optat să-și facă analizele nu numai pentru genele responsabile de cancerul de sân – BRCA1 și BRCA2 – ci și pentru alte tipuri de cancer, ca să afle dacă are predispoziția genetică de a face boala.

    „Mi-am luat, tot de la Regina Maria, pachetul mare de testare genetică și pentru cancerul de colon, și pentru cancerul de plămâni și restul. Sunt perfectă din punct de vedere genetic! Inclusiv la cele pentru cancer de sân! Așa că mă gândesc că a apărut pe cale hormonală, fiind un cancer hormonodependent…“, spune ea.  

    Rezultatele analizelor au confirmat că Adina are cancer de sân într-o formă incipientă, early breast cancer, cum spun medicii, dar în sân nu era o singură tumoare canceroasă.

    „Tumoarea care a tras semnalele de alarmă și a adus-o la medic avea până în doi centimetri, adică mică, dar RMN-ul de sân a arătat că sunt mai multe focare neoplazice în același sân. Deci alte tumori în sân. Din acest motiv, indicația a fost de mastectomie, nu de chirurgie conservatoare“, explică dr. Gerald Filip.

    Cum a reacționat când a aflat că are cancer?

    Dr. Gerald Filip, medic primar chirurgie generală: A fost extrem de optimistă, a văzut partea plină a paharului: faptul că se poate obține vindecarea, că există tratament, că există un centru în care se poate face tratamentul complet și că va avea supraveghere. Nu a fost demoralizată.

    În scurt timp, când au fost gata toate investigațiile imagistice și histopatologice, medicul Gerald Filip a prezentat cazul Adinei în fața comisiei multidisciplinare – tumor board – care întrunește medici din toate specialitățile implicate în tratarea cancerului de sân: chirurg oncolog, chirurg plastician, ginecolog, medic specializat în fertilizare, psiholog, imagist, oncolog și genetician. Împreună, au decis secvențialitatea tratamentului corect și complet, adică în ce ordine să înceapă tratamentul, astfel încât calea către vindecare a pacientei să fie cât mai rapidă și mai eficientă.

    Comisia a decis că tratamentul trebuie început cu intervenția chirurgicală.

    Mastectomie bilaterală la cerere

    Încă de la primul consult, medicul chirurg i-a vorbit Adinei despre toți pașii pe care trebuia să-i facă, a direcționat-o, a ajutat-o să grăbească investigațiile și, de atunci, a sprijinit-o moral și i-a oferit întotdeauna prompt informațiile de care ea a avut nevoie ca să nu se îngrijoreze inutil.

    După discuțiile din comisia multidisciplinară, cei doi, medic și pacient, au avut și discuția despre operație. Dr. Filip i-a propus mastectomie a sânului stâng, cel afectat, cu sau fără reconstrucție, pentru că reconstrucția poate fi făcută în același timp cu mastectomia sau ulterior, după ce pacienta finalizează tratamentul oncologic. Totodată, intraoperator trebuia făcută și excizia bioptică a ganglionului santinelă axilar care avea să demonstreze că, în cazul Adinei, nu a existat afectare ganglionară axilară, adică boala nu a ajuns în ganglionii din axila ei stângă.

    „Pacienta a primit toate informațiile, toate posibilitățile și opțiunile, a fost informată în legătură cu eventualele riscuri, dar decizia de mastectomie bilaterală a venit la solicitarea ei. I-am făcut mastectomie bilaterală la cerere. Mastectomia de partea cealaltă (n.r. – a sânului sănătos) s-a făcut pentru reducerea riscului de apariție contralaterală, pentru că ea avea un risc mai mare de 10% de a dezvolta contralateral un cancer de sân. De obicei nu scoatem un organ sănătos, dacă nu există un risc semnificativ. Chiar dacă la sânul contralateral nu avea o tumoare canceroasă, dorința pacientei este suverană“, spune medicul chirurg.

    „Eu am vrut dublă mastectomie de la început. Și îți spun de ce. Pe lângă faptul că la sânul drept aveam deja o leziune benignă care se putea transforma într-una malignă, ar fi trebuit să stau să-mi urmăresc sânul drept, știind că poate apărea și acolo cancerul, din moment ce apăruse la sânul stâng. Doi la mână, eu le-am spus de-atunci medicilor: Dacă acest cancer se vindecă, eu mă voi vindeca! Și, dacă mă vindec, vreau să arăt bine! Eu nu vreau să am un sân jos și unul sus, eu vreau să fiu această femeie care arată bine! Adică viața mea trebuie să fie mișto!“

    Adina, pacientă cu mastectomie bilaterală și reconstrucție mamară

    Adina recunoaște că i-a fost greu să treacă prin perioada de analize și de așteptare, dar spune că n-a avut nicio ezitare când a venit vorba de operație, fie ea și dublă mastectomie. A interesat-o un singur lucru: să se vindece, indiferent ce eforturi sau tratamente ar presupune vindecarea: „Pentru mine nu a fost o opțiune să nu mă operez. Ca și cu chimioterapia, dacă trebuie să fac, fac! Cine își dorește așa ceva? Dar eu nu numai că vreau să trăiesc, eu vreau să trăiesc până la 90 de ani! Și, pentru asta, trebuie să fac ce am de făcut!“.  

    Operația de mastectomie cu reconstrucție mamară imediată

    Adina și-a petrecut ziua dinaintea operației împreună cu niște prietene care au venit să-i țină companie și au rămas la ea peste noapte. A fost stresată, dar nu terifiată. A petrecut cu ele ca de obicei, cu diferența că, de data asta, s-a dus la culcare mai devreme. A doua zi, pe 28 februarie, când s-a dus la spital, s-a simțit un pic mai ciudățel, adică i-a fost mai teamă, dar și de data asta, discuțiile cu medicii – chirurg oncolog și chirurg plastician – au liniștit-o: „a fost super în regulă întâlnirea și m-am simțit bine“.

    Operația prin care a trecut Adina se numește mastectomie bilaterală cu limfadenectomie axilară stângă sub control ICG și cu reconstrucție imediată de tip hibrid, adică implant și lambou muscular, ceea ce însemnă că implantul de la sânul stâng a fost învelit cu mușchi luat de pe spate.

    „Este o operație delicată și de amploare. Glanda mamară se scoate chirurgical printr-o incizie mică, cât mai puțin traumatizantă pentru piele, iar în locul acesteia se pune un implant care, la rândul lui, trebuie acoperit cu țesut muscular propriu, lamboul muscular, în așa fel încât vindecarea să fie fără probleme și mai ales rezistența la radioterapie să fie eficientă“, spune dr. Filip.

    De ce s-a folosit lambou muscular numai pe partea stângă, unde s-au aflat tumorile canceroase? Pentru că numai sânul stâng va fi supus radioterapiei, prin urmare, implantul are nevoie de o protecție suplimentară: „După operație, pacienta mai suferă o agresiune – radioterapia – care are rolul de a distruge ultimele celule tumorale potențial rămase în țesut. Radioterapia provoacă arsuri, provoacă leziuni ale tuturor organelor, de aceea implantul trebuie protejat de o structură bine vascularizată și rezistentă la radioterapie. Doar partea stângă va fi supusă radioterapiei. Pe partea dreaptă, unde s-a făcut mastectomia profilactică, adică de scădere a riscului de a dezvolta cancer de sân, s-a folosit un material care învelește implantul și ajută la vindecare, dar este mai puțin rezistent la radioterapie“.

    Această operație este una de rutină în astfel de cazuri? 

    Dr. Gerald Filip, medic primar chirurgie generală: Mastectomia se face din ce în ce mai rar în zilele noastre. Să scoți glanda mamară a devenit un gest chirurgical rar, pentru că de obicei diagnosticul se face în stadiu precoce, când tumoarea este mică, unică, și atunci poți să faci o chirurgie conservatoare a sânului. Dar, de fiecare dată când e nevoie de o mastectomie, oferim pacientei această opțiune de reconstrucție. Pentru că mastectomia nu provoacă numai o traumă fizică, ci și una psihică.

    În afara faptului că suferă atunci când se uită în oglindă, dacă resimte în privirea celor din jur o urmă de uimire, dacă nu se poate îmbrăca într-un costum de baie sau într-o rochie cu decolteu, dacă se ferește să poarte hainele pe care înainte le iubea, cele care îi conturau trupul, pacienta încearcă să își ascundă cât mai mult acest defect care, de fapt, nu este un defect, ci este rezultatul unei operații curative. Și-atunci, îmbrățișează cu speranță această opțiune, de a ieși din sala de operație cu sânul tratat și reconstruit, care arăta la fel ca înainte.

    În astfel de intervenții chirurgicale, se lucrează în echipă. Chirurgul oncolog cu echipa lui se ocupă de mastectomie și de excizia ganglionului santinelă axilar, după care echipa de chirurgie plastică și reconstructivă se ocupă de reconstrucția mamară bilaterală.

    „Cred că orice femeie își dorește și reconstrucția, pentru că mastectomia e o operație mutilantă. Cu cât pacienta este mai tânără, cu atât reîntoarcerea la forma anatomică inițială este mai importantă. Pacientele nu-și doresc să aibă sâni mai mari sau mai frumoși, nu, își doresc această integritate corporală. O schemă corporală completă, cum o numesc psihologii.“

    Dr. Gerald Filip, medic primar chirurgie generală la Spitalul Ponderas

    Operația prin care a trecut Adina e una delicată și nu poate fi făcută decât de chirurgi cu experiență, pentru că și complicațiile ei pot fi devastatoare. Orice infecție sau necroză ar face ca aplicarea celorlalte etape de tratament, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia, să întârzie. Iar în cazul cancerului, timpul e un factor extrem de important.

    „1 martie a fost prima zi din noua mea viață.“ Recuperarea

    Când s-a trezit din anestezie, Adina era supravegheată de o asistentă medicală care i-a oferit toate informațiile de care avea nevoie. Doctorul Filip fusese deja să o vadă și i-a transmis, prin asistentă, că operația a decurs conform planului și că marginile de rezecție au fost curate.

    „Am avut dureri, dar nu mari. Eu am făcut două cezariene și mi-a fost un picuț mai greu acolo, sincer. Am avut dureri, mâinile nu le poți mișca o perioadă de timp, dar de fiecare dată, medicii și asistentele au fost acolo și m-au ajutat și mi-au răspuns la întrebări“, spune ea.

    Durerile după o astfel de intervenție chirurgicală nu sunt mari, spune și dr. Gerald Filip, dar există o stare de disconfort dată pe de o parte de traumatismul operator și, pe de altă parte, mai ales de prezența implanturilor, care sunt, totuși, niște corpuri străine.

    „Durează ceva timp până când organismul acceptă existența acestor implanturi, dar de la zi la zi totul a fost mai bine. A avut o recuperare fizică de 70%-80% după prima săptămână, adică putea să conducă, putea să se îngrijească, putea să facă treburile casnice minore“, spune medicul.

    După cinci zile, Adina a plecat acasă, cu recomandarea de a face niște exerciții de recuperare și de a reveni la controale, atât la chirurgul oncolog, cât și la cel plastician.

    „Acum, la o lună și jumătate de la operație, ea este complet refăcută. Și-a reluat viața, cântă, din câte am văzut se duce la karaoke. Ne-am văzut în prima săptămână la fiecare două zile, după prima săptămână ne-am văzut la patru zile, când au fost scoase tuburile de dren, apoi la controlul de o lună. Urmează controlul de trei luni și apoi ne vom întâlni la sfârșitul fiecărei etape de tratament pe care o va face“, mai spune dr. Filip.

    „Sânii mei arată mai bine decât înainte“

    Când s-a trezit din operație, Adina purta o bustieră și avea, peste cicatricile de la sâni, niște comprese. Chiar dacă acum cicatricile rămase pe fiecare parte laterală a sânilor ei nu o deranjează, la început nu i-a fost ușor să se uite goală în oglindă. „Dar asta pentru că pe mine mă deranjează orice rană de pe trupul meu“, subliniază ea.

    Și de această dată, la fiecare temere legată de sânii ei, le scria medicilor, iar aceștia îi răspundeau prompt și o linișteau.

    „Deși o reconstrucție nu e la fel ca un implant (n.r. – pentru mărirea sânilor), după cum mi s-a explicat de mai multe ori, sânii mei arată foarte bine, arată mai bine decât înainte. Nu sunt mai mari decât înainte, dar sunt mai fermi, pentru că după cele două nașteri oricum sânii se mai lăsaseră.“

    Adina, pacientă cu mastectomie bilaterală și reconstrucție mamară

    O întreb dacă, odată cu operația de mastectomie bilaterală, s-a schimbat în vreun fel relația ei cu feminitatea. „Da, mă simt mai sexy“, spune ea și râde. „Am sânii mai fermi, dar probabil că, dacă nu faci reconstrucție, se schimbă multe și probabil că e o traumă foarte mare, un șoc foarte mare. Dacă nu aș fi făcut reconstrucție, sigur s-ar fi schimbat relația mea cu feminitatea, dar așa, nu“

    Relația de încredere dintre medic și pacient duce la vindecare

    Încă de la început, Adina și dr. Gerald Filip și-au dat seama că vor avea o comunicare foarte bună, pentru că sunt pe aceeași lungime de undă. Ea și-a exprimat de la început dorința de a trece cu bine peste boală și încrederea în actul medical. „Niciun moment nu a contestat diagnosticul sau decizia terapeutică, chiar dacă știa că o așteaptă o perioadă de suferință și fizică, și psihică. Și în continuare se comportă la fel. Dacă nu cumva e o actriță foarte bună, pot să spun că acum este aproape ca înainte de diagnostic. Bineînțeles că frica de recidivă și de complicații persistă, dar nu îi afectează nici capacitatea de muncă, nici integrarea în viața de familie, nici calitatea timpului liber. E fericită“, spune dr. Filip.

    Și Adina spune că relația dintre ea și medicul chirurg a fost exact cum ți-ai dori să fie în astfel de momente. „Adică în momente în care ai nevoie de suport tot timpul. Eu sunt genul de om pe care îl ajută informațiile medicale, deci faptul că el mi le-a oferit repede m-a ajutat foarte mult. Eu sunt control freak (n.r. – are o mare nevoie de control) și singurul mod în care am putut să trec peste frică a fost să am încredere în echipa medicală“, spune ea.

    „Domnul doctor a fost foarte direct, iar mie îmi plac oamenii direcți. M-a informat și mi-a plăcut și la nivel uman, am rezonat. M-a sprijinit, m-a ajutat foarte mult și mi-a răspuns foarte prompt la fiecare întrebare. Am avut încredere foarte mare în dumnealui.“

    Adina, pacientă cu mastectomie bilaterală și reconstrucție mamară

    De ce e important să existe încredere între medic și pacient? „Pentru că stă la baza recuperării sănătății. Nu poți să mergi pe același drum cu pacienta, drum care duce la vindecare, decât dacă există o încredere reciprocă, în care pacienta să nu conteste profesionalismul sau experiența doctorului, iar doctorul să nu conteste deciziile și angajarea pacientei în acest tratament“, spune medicul Gerald Filip.

    „Am înțeles ce înseamnă prevenție pe propria piele“

    Acum, Adina se simte bine, se mișcă normal și se simte atrăgătoare. Este sigura că decizia de a se trata la Centrul de excelență în patologia sânului de la Spitalul Ponderas a fost cea mai bună, pentru că în felul acesta nu numai că a avut parte de medici foarte buni, ci și de rapiditate la toate analizele și investigațiile medicale. „A contat foarte mult că am avut acolo tot pachetul, pentru că lucrurile s-au mișcat foarte repede, de-asta mi-am și dorit să mă operez în Ponderas“, spune ea.

    Odată cu operația de cancer de sân, viața Adinei s-a schimbat. Unul dintre lucrurile pe care le-a învățat cu un preț cam mare e faptul că acum nu mai privește analizele de rutină ca pe o sperietoare, ci le vede, în sfârșit, ca pe o formă de prevenție.

    „Dacă aș avea de făcut vreo recomandare vreunei femei, i-aș recomanda să-și facă ecografii de sân și analize anual, nu cum am făcut eu. Știu că toată lumea zice asta. Și eu știam că trebuia să fi făcut asta, că sunt un om informat, dar, din cauza fricii, nu mi-am făcut analizele mult timp. Și, dacă universul nu mă ajuta, poate că aș fi aflat despre cancerul de sân într-o fază mult mai avansată a bolii. Și am mai înțeles ceva: mie îmi era frică de rezultatele analizelor, dar nu le vedeam ca pe o prevenție, acum am înțeles ce înseamnă prevenție pe propria piele“, spune ea.

    Indiferent de tipul de tratament pe care îl va avea de urmat, Adina nu-și pune viața în așteptare. Și-a pus în gând nu numai să trăiască 90 de ani, dar și să trăiască frumos: „Am planuri pentru septembrie, când merg la Florența. Dinainte să mă operez, prietenele mele au zis că trebuie să plecăm neapărat toate într-un city break și s-au ocupat ele. Dar voi merge și în alte vacanțe, indiferent de tratament. Felul în care abordezi situația depinde mult de felul fiecăruia de a fi, iar eu vreau să trăiesc normal și frumos“.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare