O zi în laborator. Ce se întâmplă cu sângele recoltat, până la rezultat

O zi în laborator. Ce se întâmplă cu sângele recoltat, de la capătul celălalt al acului și până la rezultat

    Fiecare eprubetă din cele 6.000 care ajung zi de zi în Laboratorul Central Synevo este înregistrată, triată, prelucrată de aparate sofisticate, iar rezultatele obținute sunt validate de specialiști. Astfel, oameni și aparate conlucrează împreună pentru a oferi rezultate corecte și rapide. Am mers în laborator pentru a urmări, pas cu pas, drumul probelor de sânge de la recoltare și până la buletinul final de rezultate. 

    Mii de eprubete cu capace colorate intră și ies, una câte una, din aparate de ultimă generație care au luat locul tehnicilor de altădată, în laborator. Peste 150 de medici, biologi, biochimiști și asistenți de laborator prelucrează cele aproximativ 6.000 de probe de sânge care ajung zi de zi în Laboratorul Central Synevo. 

    Eprubetele ajung aici cu transporturi speciale, în condiții speciale. Unele pot fi păstrate la temperatura camerei, în vreme ce altele trebuie refrigerate la 2 grade Celsius, iar altele sunt congelate. Sângele are nevoie de condiții diferite de păstrare, în funcție de testul  solicitat, a explicat pentru Smart Living asist. univ. dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator şi directorul medical Synevo România. 

    Dacă pentru o hemogramă, proba de sânge poate rămâne la temperatura camerei, pentru testele de biochimie (cum sunt colesterolul, calciul sau glucoza), eprubetele trebuie păstrate în condiții de refrigerare, la 2-8 grade Celsius. Pentru anumite analize, cum ar fi anumiți hormoni sau cele de coagulare, sângele trebuie congelat după recoltare. 

    Eprubetele sunt și ele diferite în funcție de analizele de care au nevoie pacienții. Acestea conțin diferite substanțe, cum ar fi anticoagulante care împiedică formarea de cheaguri de sânge sau fluorură care oprește descompunerea glucozei. Culoarea capacelor le diferențiază. În general, producătorii respectă un cod al culorilor: capac roșu pentru eprubetele fără aditivi, verde pentru cele cu heparină, gri pentru fluorură, mov pentru anticoagulantul EDTA, etc. 

    Există un cod al culorilor pentru eprubete, în funcție de analizele solicitate Foto: Shuttestock

    Volumul eprubetelor pentru recoltare diferă și el în funcție de analiza solicitată. Pentru unele, poate fi suficientă o eprubetă mică, iar pentru altele este nevoie de o cantitate mai mare de sânge. „Cantitatea de sânge recoltată în clinicile medicale este mai mare decât are laboratorul nevoie pentru testare, pentru a ne asigura ca avem probă suficientă în cazul în care rezultatul obținut trebuie confirmat. Aproape întotdeauna va rămâne în eprubetă sânge, iar pacientul sau medicul poate solicita teste suplimentare în termen de 7 zile pentru confirmarea sau infirmarea unui diagnostic”, detaliază dr. Antoanela Curici. 

    Hemograma, de la recoltare la rezultat

    Urmărim, pas cu pas, cum se prelucrează în laboratorul Synevo hemograma, o analiză uzuală, cu rezultat rapid, și foarte importantă. De altfel, este testul de sânge care ne oferă cele mai multe informații despre starea de sănătate. 

    „Hemograma furnizează informații despre sistemul imun (pentru că analizăm, de exemplu, leucocitele), despre cum transportă sângele oxigenul și dioxidul de carbon prin eritrocite (pentru că analizăm cum arată eritrocitele, ce dimensiuni au și cât sunt de încărcate cu hemoglobină, iar asta ne ajută pentru a diagnostica o anemie), sau informații legate de trombocite, care sunt importante în coagularea sângelui. Orice modificare a hemogramei te duce cu gândul către un anumit tip de afecțiune”, potrivit specialistului. 

    Hemograma este o analiză a celulelor sangvine, iar la începuturile medicinei de laborator, acestea erau examinate la microscop: se numărau pe frotiu – lama de sticlă pe care se întinde o picătură de sânge -, se împărțeau pe categorii și erau descrise morfologic – ca aspect. „În timp, aparatele automate au preluat această sarcină migăloasă și consumatoare de timp pentru medici”, detaliază dr. Antoanela Curici. 

    Deși nu se mai utilizează pentru determinarea hemogramei, microscopul se folosește în continuare în laboratoare. Anumite analize, mai ales cele de microbiologie, sunt prelucrate doar la microscop. Examenul coproparazitologic, de exemplu, se face exclusiv cu ajutorul microscopului, la fel și examenul microscopic al secrețiilor vaginale sau testele de histopatologie prin care se analizează probe de țesuturi recoltate prin biopsie.  

    laboratorul central Synevo
    Pentru anumite analize, microscopul este esențial în laborator Foto: Synevo România

    Trierea, sortarea și examinarea

    Laboratoarele zilelor noastre sunt dotate cu aparatură care procesează probe de sânge pentru diversele analize solicitate. Acestea se numesc analizoare, dar, înainte de a ajunge în această etapă, proba etichetată este mai întâi scanată și înregistrată de tehnicieni în sistemul informatic al laboratorului. Apoi, este încărcată pe un aparat automat numit sortator, care „citește” codul unic de identificare de pe fiecare eprubetă. Acest sortator le distribuie pe o bandă între diversele analizoare din laborator. Toate intră, pe rând, în analizoarele potrivite fiecărui test în parte, într-o ordine prestabilită. 

    Nu există niciun pericol ca probele să fie încurcate între ele în etapele de scanare, sortare și procesare. Fiecare eprubetă și recipient de recoltare ajunge în laborator cu un cod de bare unic. El rămâne pe probă de la început și până la finalizarea analizei”. 

    Asist. univ. dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator, directorul medical Synevo România

    Probele pentru hemogramă ajung în analizorul dedicat, dar nu toate analizele au câte un aparat special. Sunt analizoare care pot să proceseze foarte multe teste și probe în același timp. După ce eprubeta ajunge în aparat, acesta extrage puțin sânge cu un ac care perforează capacul și măsoară parametrii solicitați. 

    laborator Synevo analizor
    Fiecare eprubetă intră, pe rând, în analizorul care prelucrează hemograma Foto: Smart Living

    Testarea suplimentară

    Pentru hemogramă, analizorul examinează cele trei tipuri de celule din sânge și parametrii lor caracteristici: leucocite, eritrocite și trombocite. Valorile sunt listate apoi pe ecranul atașat aparatului. Dacă unele sunt modificate față de intervalul de referință, medicul de laborator decide suplimentar efectuarea unui frotiu de sânge. Procesarea acestuia se face tot în sistem automat, de către un aparat care întinde picătura de sânge pe o lamă și colorează frotiul cu o colorație specială. Apoi, examinarea se face cu un soft specializat care analizează celulele sangvine la un microscop digital. 

    laboratorul central Synevo
    Un microscop digital analizează celulele sangvine pentru hemogramă Foto: Synevo România

    „La această examinare, se observă microscopic celulele sangvine. Aparatul le cuantifică și le pune pe categorii, frotiul fiind metoda prin care sunt analizate morfologic celulele, ceea ce înseamnă că vedem cum arată și dacă sunt modificări ale formei și aspectului lor. Pentru unele modificări celulare sau atunci când suspicionăm o boală gravă, examinarea frotiului se face și la microscopul optic, microscopul clasic”, explică dr. Antoanela Curici. 

    La final, medicul stabilește un diagnostic, dacă este cazul, și face recomandări pentru teste suplimentare. Nicio analiză nu pleacă din laborator până când nu este verificata de un medic, de un biolog sau un biochimist, după caz. 

    De ce unele analize durează foarte mult

    Rezultatele hemogramei ajung la pacienți chiar în ziua recoltării probei sau, foarte rar, în 24 de ore, dar pentru că aceasta este una dintre analizele cel mai rapid de prelucrat în laborator. La fel sunt și alte teste uzuale, precum transaminazele, creatinina, glicemia sau ureea. În schimb, pentru unele teste trebuie să așteptăm rezultatul chiar și câteva săptămâni de la momentul la care ni s-a recoltat proba de sânge. 

    Timpul mare de așteptare are legătură și cu tehnicile utilizate de fiecare laborator în parte, și cu analiza solicitată. Sunt teste care se prelucrează în mai multe etape, care se desfășoară în zile diferite. „Ai o etapă care se efectuează astăzi, apoi proba trebuie păstrată, în anumite condiții, un interval de timp variabil. De exemplu, probele de microbiologie sunt incubate la temperaturi ce variază între 35 și 38 de grade Celsius ca să poți observa creșterea bacteriană. Rezultatele testelor de microbiologie nu pot fi eliberate atât de repede, întrucât trebuie respectate etapele caracteristice de lucru. Pentru anumite teste, laboratorul strânge mai multe probe și le procesează pe toate odată, ca să eficientizeze munca și consumul reactivilor”, ne-a explicat dr. Antoanela Curici. 

    Toate rezultatele testelor sunt verificate, interpretate și parafate de un specialist de laborator – medic, biolog sau biochimist -, iar acesta este încă un proces care durează. Apoi, unele analize pot avea nevoie de verificări suplimentare, așa cum hemograma trebuie completată uneori cu un frotiu. „Frotiul trebuie examinat foarte atent la microscop. Se analizează celulele sangvine, se numără și se observă eventuale modificări. Într-o masă mare de celule, trebuie să le cauți cu atenție doar pe unele și să le analizezi apoi. Este un proces care durează”, detaliază medicul de laborator.

    laboratorul central Synevo
    Toate testele sunt verificate și parafate de un specialist Foto: Synevo România

    Analiza cu cel mai mare termen de eliberare, exceptând testele genetice, este un test de microbiologie numit cultură dermatofiți. Aceștia sunt un tip de ciuperci care apar pe piele, unghii și păr și produc o infecție numită dermatofitoză sau timea. Rezultatul culturii nu poate fi eliberat mai devreme de 21 de zile. „Acest tip de microorganisme are o creștere lentă, iar un rezultat negativ nu se poate elibera decât dacă, după 21 de zile, nu se observă creșterea microorganismului pe placa de cultura. Uneori, rezultatul poate dura și mai mult și atât”, spune specialistul în medicină de laborator.  

    Centrifuga

    Dacă proba pentru hemogramă ajunge în analizor imediat după sortare, alte eprubete mai trec printr-o etapă înainte de examinare. Ea se numește centrifugare și se realizează tot automat, cu ajutorul unui aparat numit centrifugă. Prin mișcări rapide de rotație, el separă celulele sangvine de plasmă – partea lichidă a sângelui care însumează 55% din volumul lui și are în compoziție apă, săruri minerale, enzime, glucide, lipide, proteine, anticorpi și alte câteva elemente. 

    Dacă, la hemogramă, celulele sangvine sunt cele examinate, pentru o bună parte dintre celelalte teste este necesară doar plasma. Printre parametrii care se analizează din plasmă se numără transaminzele, enzimele hepatice, creatinina, ureea, toate tipurile de anticorpi, markerii tumorali și virali, hormonii. 

    Centrifuga separă plasma de celulele sangvine Foto: Shutterstock

    „Trebuie să separăm celulele sangvine de plasmă pentru că, dacă ele se deteriorează/sparg, elimină substanțe care interferează cu testarea. Atunci, cu ajutorul unui gel, prin centrifugare, se separă celulele de serul/plasma necesare în laborator pentru testare”, detaliază dr. Antoanela Curici. Abia după ce probele de sânge au fost centrifugate sunt distribuite către analizoarele dedicate. 

    Ce se întâmplă cu sângele rămas după analize

    Câteva mii de eprubete sunt depozitate într-o încăpere separată de zona în care se află sortatoarele și analizoarele. Probele prelucrate sunt arhivate aici timp de 7-14 zile, pentru situațiile în care pacientul sau medicul dorește să efectueze teste suplimentare din ele. 

    Durata depozitării variază în funcție de analiză. Testele de imunologie rămân 14 zile în laborator. Celelalte se arhivează, în general, timp de 7 zile. Cu o excepție: proba de sânge pentru hemogramă. Ea se aruncă după 24 de ore, pentru că rezultatul nu ar mai concludent dacă s-ar folosi pentru teste suplimentare. 

    Ce se întâmplă mai departe cu probele de sânge date pentru analize? „Din laboratorul nostru, ele sunt predate unor operatori economici care au ca obiect de activitate distrugerea probelor biologice. Conform legislației, acestea sunt probe cu potențial infecțios și nu pot fi procesate la fel ca gunoiul menajer”, potrivit dr. Antoanela Curici. Deșeurile medicale sunt neutralizate prin incinerare. 

    Câți angajați contribuie la rezultatul unei analize

    Aproape toate etapele de prelucrare a probelor sunt acum automatizate. Aparatura performantă ușurează munca din laborator, dar nu înlocuiește intervenția umană. „Analizoarele sunt performante, avem încredere în ele, dar rezultatele testelor trebuie să treacă întotdeauna prin ochii unui specialist care să se asigure că sunt în regulă și că există corelație între valorile obținute. Pentru anumite afecțiuni, testele solicitate au un aspect caracteristic al modificărilor. Dacă ai o valoare crescută, știi că și cealaltă ar trebui să fie mai mare. De aceea, trebuie să existe o verificare a medicului, care are în minte tabloul specific diverselor boli. Rareori, se poate întâmpla ca aceste rezultate să nu se suprapună. E posibil să existe o eroare pe care aparatul nu are cum să o sesizeze, ci doar medicul”, completează specialistul.

    laboratorul central Synevo
    Aparatele de ultimă generație au luat locul tehnicilor de altădată, dar specialiștii sunt esențiali în laborator Foto: Synevo România

    Pentru o simplă hemogramă, este nevoie de 5 angajați pentru ca buletinul de analiză să ajungă la pacient. Prima este asistenta de la recoltare, apoi persoana care asigură transportul probei către laborator, asistentul de laborator de la scanare, specialistul de la prelucrare, iar la final, medicul de laborator care evaluează rezultatele hemogramei. 

    Primăvara și toamna se fac cele mai multe analize

    În laboratoarele de analize medicale, cea mai intensă activitate este în lunile de primăvară și în cele de toamnă. Sunt mai puține probe vara, când oamenii pleacă în concediu, precum și în luna ianuarie, pentru că „pacienții așteaptă să treacă efectul grăsimilor consumate de Sărbători. Fac investigații doar dacă suferă de o boală acută sau trebuie să-și monitorizeze afecțiunile cronice, dar analize de rutină sau de prevenție, mai puțin. Din martie și până în iunie și, apoi, din septembrie și până la sfârșitul anului sunt perioadele cele mai aglomerate pentru laboratoare”, spune specialistul.

    Cu atât de multe sisteme automate și etape stricte de prelucrate a analizelor, medicina de laborator poate părea plictisitoare, dar este departe de a fi așa. Medicii de laborator nu stau întreaga zi în fața unui microscop, cum am fi tentați să credem. 

    Medicina de laborator este foarte provocatoare, pentru că un medic de laborator are informații din toate specialitățile medicale. Știm ce teste sunt specifice pentru o anumită boală și, chiar dacă nu vedem pacientul, putem să ne dăm seama de ce afecțiuni suferă după modificările din analize”. 

    Asist. univ. dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator, directorul medical Synevo România

    „În spatele fiecărei eprubete de sânge este un pacient care așteaptă cu emoții și încordare vești despre starea sa de sănătate. Trebuie să-i interpretăm analizele și să facem conexiuni, astfel încât să ne dăm seama ce suferință are. Este ca un puzzle în care nu avem toate piesele. Nu avem interacțiunea cu pacientul, nu știm dacă îl doare ceva și ce anume îl doare. Nu știm decât rezultatele testelor și încercăm să ne imaginăm care este situația pacientului. Din când în când, avem și contact cu pacienții. Avem o platformă numită Synevo Decoder prin intermediul căreia medicii de laborator le oferă consultații virtuale și le explică ce înseamnă rezultatele obținute la analize”, ne mai spune dr. Antoanela Curici. 

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare