Fundația Estuar: Ce se întâmplă într-un centru de sănătate mintală

Ce se întâmplă într-un centru de zi pentru adulții cu probleme de sănătate mintală și cum ar putea arăta psihiatria comunitară în România, dacă ar exista

După ce ies din spitale, bolnavii psihic sunt aproape ai nimănui. În lipsa unor servicii de psihiatrie comunitară susținute de stat, organizațiile neguvernamentale se străduiesc să ofere alternative adulților cu probleme de sănătate mintală. O astfel de organizație este Fundația Estuar, care are centre de zi în București, Cluj-Napoca, Giurgiu și Ploiești. Ce se întâmplă în aceste centre? Cum ajută ele bolnavul psihic în modul cel mai concret, în așa fel încât acesta să nu se izoleze, ci să iasă din casă, să socializeze și să învețe că poate fi acceptat de comunitate? Cât de greu e să menții un astfel de centru și de ce nu apar mai multe? Pentru răspunsuri, am stat de vorbă cu Amedeea Enache, director executiv al fundației, și Claudia Popescu, coordonatoarea centrului din București.

În România, la nivel comunitar, nu există încă o strategie cuprinzătoare privind sănătatea mintală. Noțiunea de psihiatrie comunitară sau cea de servicii comunitare pentru sănătatea mintală sunt mai mult teoretice. După ce ies din spitale, adulții cu probleme de sănătate psihică sunt lăsați să se descurce și, de cele mai multe ori, nu se descurcă. Și ei, și familiile lor sunt copleșiți de gestionarea bolii.

Cum statul roman nu prea se preocupă cu așa ceva, majoritatea serviciilor de acest tip – insuficiente oricum pentru numărul mare al persoanelor cu probleme psihice – este pasat în grija organizațiilor neguvernamentale (ONG).

Există câteva centre de zi, de obicei deschise de aceste ONG-uri, care încearcă să ajute bolnavii psihic să socializeze, să se reintegreze în comunitate, să se descurce pe cont propriu sau să aibă, pur și simplu, o viață mai bună, din care să nu se mai simtă excluși. Pe lângă faptul că aceste centre sunt puține, în doar câteva orașe, cu greu auzi despre existența lor. Unul dintre ele este centrul social din București al Fundației Estuar, un ONG care oferă opțiuni sociale și alternative adulților cu probleme de sănătate mintală pentru incluziunea acestora în comunitatea românească.

Ca să aflăm ce beneficii aduce un astfel de centru și ce alte activități se pot demara pentru reintegrarea socială a bolnavului psihic și pentru reducerea stigmatizării, dar și despre dificultățile pe care le întâmpină un ONG în obținerea finanțărilor necesare supraviețuirii, am stat de vorbă cu Amedeea Enache, director executiv al Fundației Estuar, și cu Claudia Popescu, coordonatoarea Centrului Social Estuar București.

„Trebuie să aibă un diagnostic psihiatric și trebuie să-și dorească să vină la noi.” Cum ajungi într-un astfel de centru

Centrul Social Estuar București e primul centru al Fundației Estuar. „La început, se numea punct de contact, era un loc în care oamenii veneau și mai aflau câte ceva despre boala psihică, cum să-și trimită la spitalul de psihiatrie membrii familiei. Ulterior l-am transformat în centru social”, spune Amedeea Enache, director executiv al Estuar.

Din 1995, spațiul din strada Locotenent Gheorghe Negel nr. 1-3, din sectorul 6 al Capitalei funcționează ca centru de zi. Oamenii cu probleme de sănătate mintală care află despre existența lui sună, se programează la o primă întâlnire, apoi decid dacă vor să continue sau nu.

Ca o persoană cu o afecțiune psihică să meargă la Estuar, trebuie în primul rând să vrea, spune Claudia Popescu, coordonatoarea centrului: „Beneficiarii noștri sunt persoane care au o problemă de sănătate mintală, deci trebuie să aibă un diagnostic psihiatric și trebuie să-și dorească să vină la noi”.

fundația estuar activitate din centrul de zi
Activitate din centrul de zi Estuar Cluj

Există, totuși, și o procedură. Oamenii dau telefon, stabilesc o primă întâlnire cu angajații centrului, apoi au o discuție al cărei scop este ca specialiștii Estuar să-i cunoască, să le identifice nevoile și să-și dea seama dacă activitățile puse la dispoziție de centru pot să ajute în satisfacerea nevoilor lor. Tot atunci, cei care trec pragul Estuar află despre activitățile din centru, despre regulamentul pe care trebuie să îl respecte și decid dacă vor să vină sau nu în continuare.

„În momentul în care cineva se înscrie, facem o evaluare mai amănunțită și realizăm împreună un plan individual de intervenție. În funcție de nevoile identificate la un beneficiar, îl orientăm către o activitate sau alta”, mai spune Claudia Popescu.

Ce se întâmplă într-un centru de zi pentru adulții cu probleme de sănătate mintală. Cazul Estuar București

Activitățile centrului de zi din București al Fundației Estuar se desfășoară fie la sediul din strada Negel, fie în afara lui, și pot fi individuale sau de grup. Cele individuale se referă la psihoterapie și consiliere, care poate fi psihologică, socială, vocațională sau juridică.

„Serviciul de psihoterapie este unul pe care îl recomandăm de multe ori în planul individual, și-atunci omul vine și participă periodic la ședințele de psihoterapie sau de suport. Dar, chiar dacă nu le are sau nu le mai are în planul individual, ori de câte ori apare o nevoie, beneficiarii Estuar pot să vină și să spună am nevoie să vorbesc cu cineva și, atunci, în orice moment există cineva care să fie disponibil și cu care să poată să vorbească”, mai spune coordonatoarea centrului.

Activitățile de grup care se desfășoară în centru sunt terapeutice (grup de comunicare, de dezvoltare personală, de pictură, de meloterapie, cenaclu de lectură), instructiv-educative (de învățare a limbii engleze, a limbii germane, de lucru la calculator, concurs de cultură generală) sau lucrative (artizanat, grădinărit).

„Îi învățăm să se integreze în viața socială și comunitară”

Activitățile din afara centrului au scopul de a-i ajuta pe cei cu probleme de sănătate mintală să-și dezvolte abilitățile de viață astfel încât să poată fi independenți și să se integreze în comunitate. În acest sens, Estuar organizează diferite excursii la mare sau la munte, vizite la muzee, ieșiri la restaurant sau la cinematograf.

„În felul acesta, ei învață să folosească facilitățile pe care le au, de exemplu să mergă gratuit cu trenul sau să intre gratuit la muzeu. Deci îi învățăm să se integreze în viața socială și comunitară”, spune Claudia Popescu.

Angajați, voluntari și beneficiari Estuar, într-o drumeție de o zi la munte.

Alte activități sunt recreative și au loc la centrul de zi, unde oamenii vin să joace cărți, scrabble sau pur și simplu să stea de vorbă, dar există și activități sportive: în funcție de vreme, fac exerciții fizice fie la centru, fie la aparatele de fitness dintr-un parc din apropiere, unde merg și să joace ping-pong.

„Sau ne antrenăm și mergem la maratoane. Deja anul acesta sunt 12 persoane înscrise la Maratonul București. A devenit o tradiție pentru noi ca, în fiecare an, să fie 10-12 beneficiari care să participe la acest maraton, la diferite categorii: de la 2,5 km la 10 km și chiar la semimaraton. Pentru asta, ne antrenăm cu ei și îi stimulăm să aibă o viață activă și sănătoasă”, mai spune Claudia Popescu.

Cum se implică beneficiarii

Cei aproape 200 de beneficiari ai centrului de zi Estuar din București nu sunt numai participanți la activități. Ei pot să propună și să coordoneze activități în cadrul centrului. De exemplu, Lucian este unul dintre beneficiarii care susține o activitate de grup de doi ani: comunicare în limba engleză. Un alt beneficiar vine împreună cu mama lui și îi învață pe ceilalți limba germană. O beneficiară care are abilități manuale și este foarte creativă ține grupul de artizanat.

Grupul de limba engleză este coordonat de un beneficiar.

În plus, mai mulți beneficiari contribuie la apariția revistei Estuarul, o publicație lunară care este realizată în totalitate de către ei: de la redactare de materiale și tehnoredactare la desene, pictură, corectură și până la coperți.

Nimeni nu e obligat să participe la activități. Fiecare își alege grupurile la care vrea să meargă. Unii participă la mai multe, în timp ce alții vin doar să socializeze sau pentru consiliere.

Există, însă, o singură obligație din partea beneficiarilor – să respecte regulamentul intern de funcționare a centrului de zi, care conține, de altfel, reguli de minimă decență. „Dacă se încalcă regulamentul, există și sancțiuni. Cea mai gravă sancțiune este interdicția de a mai veni și a accesa serviciile Fundației Estuar, dar se întâmplă rar asta”, menționează Claudia.

Voluntari și activități în școli pentru reducerea stigmatizării

În efortul de a reduce stigmatizarea față de persoanele cu probleme de sănătate mintală, Estuar încurajează voluntariatul, mai ales din partea studenților la Psihologie sau Asistență Socială, adică a celor care au posibilitatea ca, în viitor, să lucreze cu adulți cu boli psihice. Voluntarii pot, la rândul lor, să propună și să coordoneze activități de grup cu beneficiarii. 

„Studenții, tinerii care sunt pregătiți teoretic în facultățile de Psihologie și Asistență Socială, au nevoie și de o pregătire practică, pentru că, în activitatea lor viitoare, cu siguranță că se vor întâlni și cu persoane cu probleme de sănătate mintală. E bine, deci, să învețe care sunt atitudinile potrivite și felul în care să se raporteze la persoanele cu probleme de sănătate mintală. În general, la finalul voluntariatului, reacțiile studenților sunt: Am venit cu niște așteptări și niște prejudecăți și plec cu altceva.”

Claudia Popescu, psiholog și coordonatoarea Centrului Social Estuar București
Claudia Popescu, psiholog și coordonatoarea Centrului Social Estuar București

În plus, în funcție de proiectele pentru care fundația obține finanțare, au avut loc și alte acțiuni pentru reducerea stigmatizării și promovarea sănătății mintale. Unul dintre aceste proiecte s-a derulat în școli și licee din București și zonele limitrofe, unde psihologii Estuar mergeau săptămânal și discutau cu elevii pe diferite teme, unele propuse de elevi și profesori, unele propuse de specialiștii Estuar. 

„Unele solicitări au venit din partea profesorilor care se confruntau cu tot felul de situații ale unor copii cu dificultăți. De exemplu, într-o clasă a fost un elev cu tentativă de suicid, iar diriginta era foarte nedumerită cum să vorbească și ce să le spună celorlalți elevi, dar și cum să relaționeze cu copilul atunci când avea să se întoarcă din spital”, spune Claudia.

fundația estuar activitate cu elevi de liceu
Alina Crăciun, unul dintre psihologii de la Estuar, la una dintre activitățile cu elevii.

Alte discuții au avut ca scop prevenția. Pentru că e important să-ți dai seama când ai o suferință psihică și când e cazul să apelezi la specialist și, de asemenea, e important să sesizezi suferința psihică a celor apropiați, ca să știi cum să-i ajuți.

„Stigmatizarea și atitudinea vizavi de persoanele cu probleme de sănătate mintală au fost printre temele noastre de discuție. Și îi vezi pe elevi că, odată cu relaxarea vizavi de problemele de sănătate mintală, își schimbă atutudinea față de persoanele cu astfel de probleme. În plus, învață să fie un pic mai atenți și mai reactivi în momentul în care observă o schimbare la ei sau la ceilalți.”

Claudia Popescu, psiholog și coordonatoarea Centrului Social Estuar București
Claudia Popescu, psiholog și coordonatoarea Centrului Social Estuar București

Cum sunt elevii? Receptivi sau reticenți să discute despre problemele de sănătate mintală?

Claudia Popescu: Depinde de școală. În școlile cu elevi mai buni, receptivitatea lor la ideea de a interacționa cu psihologi, de a merge la terapie sau la un consilier școlar e mult mai mare și sunt destul de receptivi. Mulți ne-au spus chiar că au fost într-un cabinet de psihoterapie și că au avut interacțiune cu un psihoterapeut. Iar unii dintre ei au venit aici, la centru, pentru consiliere.

Teatru-forum pentru educarea comunității

Tot pentru a schimba percepția și atitudinea în legătură cu adulții cu probleme de sănătate psihică, Estuar organizează, din când în când, expoziții și piese de teatru. Iar forma de teatru cea mai eficientă s-a dovedit a fi teatrul forum, care este o formă de teatru social. În cazul acesta, spectacolele abordează teme din domeniul sănătății mintale.

Piesele de teatru – șase la număr – sunt construite și jucate de beneficiarii Estuar, pornind de la experiențele lor de viață.

Claudia Popescu, coordonatoarea centrului, care este și pihoterapeut, dar și pasionată de teatru, explică felul în care se derulează piesele: „În spectacole sunt trei tipuri de personaje: oprimator, opresat și personaj neutru. În general, persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt în rolul de opresat. Spectacolul este de scurtă durată, de 15-20 de minute, și are trei acte, trei momente. În cadrul spectacolului, are loc prima prezentare a piesei, după care spectacolul se reia și, în momentul în care apare o situație care poate să fie schimbată, orice spectator poate opri piesa printr-o bătaie din palme. Acest lucru înseamnă că el, spectatorul, intră în scenă și schimbă unul dintre personaje. Spectatorii au voie să schimbe orice personaj, mai puțin oprimatorul, și nu au voie să reacționeze cu violență. Ideea spectacolului este să găsească soluții și noi comportamente prin care să schimbe atitudinea oprimatorului”.

Practic, spectatorii pot interveni în piesă pentru durate scurte, de câte unul-două minute, și pot aduce elemente noi în piesă. După o primă intervenție, actorul inițial revine și piesa continuă ținând cont de modificările aduse, până când un alt spectator intervine.

„Uneori, pentru un anumit moment, pot avea loc cinci-șase-zece intervenții. Am avut de foarte multe ori spectacole de acest gen și nu s-a întâmplat să avem două intervenții la fel. Am oganizat astfel de spectacole în licee, în facultăți, la facultatea de Psihologie și la cea de Asistență Socială, am organizat în comunitate, în cadrul altor evenimente și inclusiv în parc”, spune Claudia Popescu.

„E util pentru ceilalți, pentru că pot intra în pielea persoanei cu probleme de sănătate mintală și apoi să plece cu o emoție”, mai spune ea.

E greu să deschizi un centru de zi, dar și mai greu e să îl menții

Estuar există în România din 1993. A fost înființat după ce un grup de psihiatri de la Spitalul Obregia a fost cooptat de un grup de psihiatri de la Fundația Penumbra din Scoția. Amedeea Enache, care lucrează la Estuar din 2003 și, din 2011, e director executiv al fundației, povestește puțin despre cum a fost începutul.

„Au fost cumpărate patru apartamente în cartiere bucureștene și câțiva pacienți cronici din spital au fost mutați în aceste apartamente unde, în prealabil, câțiva oameni care s-au oferit voluntari au fost instruiți, apoi angajați ca lucrători sociali. Veneam după perioada de comunism, când facultățile de psihologie fuseseră închise, la fel și cele de asistență socială, așa că primii angajați au fost cei care nu aveau studii de specialitate sau au terminat studiile imediat în acea perioadă”, spune Amedeea.

Ulterior, în 1995, a fost înființat primul centru de zi al Estuar, cel care încă funcționează în București.

După acesta, în 2005 și 2014, au fost înființate alte două centre în Capitală – primul, în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Sector 1, iar al doilea, în parteneriat cu DGASPC Sector 6. Aceste două centre au funcționat ca parteneriate între Estuar și DGASPC, dar au fost transferate la instituțiile publice atunci când fundația a întâmpinat dificultăți financiare.  

Finanțările sunt pe termen scurt, problemele oamenilor, pe termen lung

Centrul din Sectorul 1, care poartă numele „Un pas împreună”, a fost preluat integral în 2012 de către DGASPC Sector 1. „Centrul se află lângă Televiziunea Română, beneficiarii noștri au rămas acolo, la fel și metodologia noastră de lucru și toate instrumentele de lucru cu beneficiarii au fost păstrate de ei. Pentru o perioadă am rămas în paralel, în sensul că ei făceau coordonarea, noi am mai avut câțiva angajați, dar treptat au preluat și acest rol. Între timp, l-au transformat în centru pentru toate persoanele cu dizabilități, nu numai pe zona de sănătate mintală, ceea ce mă încântă și nu mă încântă, pentru că asta înseamnă că mai puțin din timpul și spațiul de acolo revine celor cu probleme psihice”, spune Amedeea Enache.

Cel de-al treilea centru de zi deschis în București a ajuns și el la o autoritate publică. Deschis în 2014, a rămas fără finanțare în 2016. Atunci, Estuar a bătut pe la mai multe uși în speranța că nu va ajunge în situația de a-l închide, neavând nici măcar bani de chirie. DGASPC Sector 4 le-a pus la dispoziție un spațiu, cu condiția ca Estuar să-l renoveze, ceea ce fundația a și făcut, printr-o altă finanțare nerambursabilă. Prin urmare, centrul a ajuns să funcționeze în Sectorul 4, iar mai târziu a fost preluat integral de Direcție, cu acordul Estuar.

De ce au preluat DGASPC Sector 1 și 4 centrele de zi deschise de Estuar?

Amedeea Enache: În primul rând, noi mereu am crezut în valoarea parteneriatului public-privat. Lucruri de calitate și cu impact pe termen lung faci într-o colaborare între un ONG și o instituție publică, în zona noastră de activitate fiind direcțiile de asistență socială. De multe ori, când am plecat la drum, am plecat la drum cu un parteneriat în gând.

Noi avem experiență și punem la dispoziție metodologia de lucru, angajații, în multe locuri aveam o parte din beneficiari, iar cei de la direcțiile de asistență socială de multe ori au venit cu spațiul și cu o parte din amenajări.

În plus, este o practică frecventă ca, atunci când vrei să aplici la unele fonduri nerambursabile, să fie nevoie de un parteneriat între ONG și o autoritate a statului. Acest lucru e foarte important, pentru că, în felul acesta, autoritatea își poate asuma responsabilitatea pentru continuarea serviciilor și după terminarea finanțării în baza căreia noi deschideam aceste proiecte.

De regulă, cei de la direcțiile de asistență socială ofereau, prin finanțare de la consiliile locale, continuarea acestor proiecte. Și asta este esențial, pentru că noi, de obicei, putem să primim finanțări nerambursabile pe perioade de 1-2, maximum 3 ani. Și te întrebi ce se va întâmpla cu acești beneficiari peste 3 ani? Important este ca ei să aibă servicii în continuare și pot să aibă servicii în continuare, dacă autoritatea publică își asumă, așa cum are și rolul prin lege, acest program cu finanțare de la consiliul local.

Locuințele protejate, soluții scumpe, fără șanse dacă nu sunt susținute de stat

Din cele patru locuințe protejate deschise de Estuar la început, trei sunt funcționale și în ziua de azi. Toate sunt parțial ocupate și sunt puse de către Estuar la dispoziția oricărei autorități a statului care nu are integrate astfel de servicii, dar are nevoie de ele. Practic, orice DGASPC din București sau orice altă autoritate care are legătură cu sănătatea mintală își poate aduce beneficiari în locuințele protejate ale Estuar, dacă suportă costurile.

Locuințele protejate sunt de două tipuri: minim protejată și maxim protejată. Estuar are două locuințe minim protejate și una maxim protejată. O locuință maxim protejată nu înseamnă că are gratii la geamuri sau că persoana care locuiește acolo nu are libertate de mișcare, ci că are nevoie de supraveghere 24 de ore din 24, nefiind capabilă să-și poarte singură de grijă.

Beneficiarii Estuar sunt încurajați să fie autonomi.

În schimb, în locuințele minim protejate, intră persoane care au autonomie și se descurcă având mai puțin sprijin din partea specialiștilor. Andra* a locuit o perioadă în locuința minim protejată, împreună cu alte persoane. Se deplasa singură, făcea cumpărături, își gătea, își făcea mâncare. Periodic, o echipă formată din asistent social și psiholog o vizita, o consilia și o ajuta atunci când avea nevoie de internări în spitalul de psihiatrie. Acum, Andra s-a mutat în chirie, împreună cu vărul ei și soția lui. Ea rămâne beneficiară a Estuar, dar numai în centrul de zi.

„De fapt, acesta este un semn de succes. Locuințele noastre protejate ar trebui să fie considerate ca un serviciu pe termen scurt, de câțiva ani, în care beneficiarul să poată să-și dezvolte niște abilități pe care aproape că le-a pierdut și apoi, cu sprijinul fie al familiei, fie al angajaților fundației, să poată, dacă condiția materială îi permite, să își închirieze ceva în comunitate.”

Amedeea Enache, director executiv Estuar
Amedeea Enache, director executiv Estuar

Ce condiții trebuie să îndeplinească o persoană pentru a intra într-o locuință protejată?

Amedeea Enache: În primul rând, trebuie să aibă o problemă de sănătate mintală, un diagnostic. Apoi, pentru locuința minim protejată, trebuie să aibă un anumit grad de independență, pentru că va trebui să-și gătească singură, să-și facă curățenie singură. De asemenea, trebuie să-și dorească să locuiască într-o locuință protejată, adică să nu fie numai dorința familiei – de multe ori se întâmplă să fim contactați de persoane din familie care vor să îi aducă, dar degeaba, dacă persoana nu vrea. Și, desigur, există și un standard minim de cost impus de lege care trebuie asumat fie de către familie, fie de către beneficiar, fie de către direcția de asistență socială care îl aduce. Pentru locuința minim protejată costul minim este de 2.700 de lei pe lună.

Acest cost este per persoană, nu per locuință, sunt bani pe care cineva trebuie să-i plătească și sunt mulți. O chirie într-o garsonieră costă mult mai puțin de-atât.

Amedeea Enache: Exact, dar acesta este un cost al serviciului, nu un cost de chirie. În costul serviciului intră sprijinul psihologic, asistență juridică dacă e cazul, mers la spital, internări, scos de la spital, plus costurile de întreținere, de la mâncare la produse igienice.

De-asta spun că noi lucrăm de regulă cu direcțiile de asistență socială, care ne subcontractează în momentul în care au beneficiari care au nevoie și ne plătesc costurile pentru acești beneficiari. Nu avem beneficiari din comunitate care să-și plătească singuri și nici familii care să plătească pentru ei.

Locuința maxim protejată, serviciu de sprijin 24 de ore din 24

Cealaltă locuință este una maxim protejată. Costul unei astfel de locuințe este de 7.300 de euro pe lună, pentru trei beneficiari. În prezent, locuința maxim protejată găzduiește un singur beneficiar, pentru care costurile sunt acoperite integral de către DGASPC Sector 6, cu finanțare de la Consiliul Local Sector 6.

„Acolo este o locuință maxim protejată, ceea ce înseamnă că avem o structură amplă de personal, un serviciu de sprijin 24 de ore din 24. Din 2019 avem acolo un bărbat care, conform legislației actuale, nu are discernământ. Este un beneficiar care și-a câștigat la CEDO (n.r. – Curtea Europeană a Drepturilor Omului) dreptul de a avea o viață în comunitate, după ce și-a petrecut o mare parte din viață în spitale de psihiatrie. Este același beneficiar de la a cărui poveste de viață Curtea Constituțională a declarat neconstituțională punerea sub interdicție în România în 2020”, explică Amedeea Enache.

Prin urmare, beneficiarul are nevoie de supraveghere continuă. „Prin schimburi de ture, patru lucrători sociali stau zi și noapte acolo. Mai avem asistent social, psiholog, coordonator de serviciu care îl monitorizează și îi creează activități în funcție de nevoile acestuia. Merg la film, fac cumpărături împreună, gătesc împreună, vara merg la ștrand și prin parc”, mai spune directorul executiv al Estuar.

Tocmai pentru că serviciile din casele protejate sunt costisitoare, acestea sunt subcontractate 100% de autoritățile locale. DGASPC Sector 6 plătește pentru beneficiarul din locuința maxim protejată, iar DGASPC Sector 4, pentru toate persoanele din locuința minim protejată.

Estuar nu-și permite, prin propriile surse de finanțare, să acopere costurile din casele protejate pentru adulții cu probleme de sănătate mintală care nu sunt sub aripa unei direcții de asistență socială.

Sursele de finanțare

În primii 10 ani, Estuar a fost susținută financiar de fundația-mamă din Scoția. În 2003, aceasta și-a anunțat retragerea. O perioadă, până în 2008, au mai oferit anual o sumă, dar cu o condiție: „Cinci ani ne-au mai sprijinit cu câte 10.000 de lire pe an, cu obligația ca noi să dublăm acea sumă din sponsorizări. Deci, în fiecare an, când le-am putut dovedi că avem sponsorizări de 10.000 de lire, atunci am primit și de la ei banii“.

Din 2008, Fundația Estuar supraviețuiește aproape exclusiv din finanțări nerambursabile. Angajații care nu lucrează direct cu beneficiarii, ci se ocupă de partea birocratică a fundației – pentru că în orice activitate de acest fel există și o față nevăzută a lucrurilor – scriu în fiecare an proiecte pe care le depun pe la diferite entități europene, în speranța că vor câștiga niște bani cu care să-și ducă mai departe proiectele existente sau să demareze noi proiecte.

Acum, de exemplu, se află în derulare un proiect prin care Estuar oferă sprijin refugiaților din Ucraina. Un alt proiect, care a fost câștigat și urmează să fie demarat, se referă la replicarea unui model-pilot de virtualizare a serviciilor sociale pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală în condiții de pandemie. Un alt tip de proiect, care e adiacent zonei de sănătate mintală, a fost cel derulat în școli.

„Aceste proiecte nu au legătură direct cu sănătatea mintală, însă pe noi ne interesează să fim prezenți în sistemul educațional și, puțin câte puțin, să introducem componentele de sănătate mintală, prevenție, recunoașterea bolii, sprjin pe ceea ce înseamnă cyberbullying (n.r. – agresiune pe internet), să-i învățăm pe copii cum să-și sprijine colegii care au semne de depresie, de anxietate“, explică Amedeea.

Aveți o activitate diversificată – proiecte în educație, pentru refugiații din Ucraina. Folosiți vreodată bani de la un proiect pentru alte servicii pentru care nu mai aveți finanțare, cum ar fi centrele de zi?

Amedeea Enache: Nu. Proiectele sunt total separate. Dar sunt două avantaje. Unul este că, în felul acesta, capeți o experiență suplimentară, specialiștii învață cum să lucreze cu o altă categorie de beneficiari, tot pe zona de sănătate mintală, dar cu un alt profil. Cu cât diversifici și mergi în mai multe zone ale sănătății mintale, cu atât te dezvolți mai mult. Și, în secundar, ajută pentru că astfel plătim o parte din salariile angajaților din fondurile acestea.

Estuar în țară: Cluj, Ploiești și Giurgiu

O altă sursă de finanțare ar fi campaniile de strângere de fonduri, iar Estuar a demarat una recent. E prima campanie de strângere de fonduri demarată pentru proiectele destinate sănătății mintale. „Am lansat-o în urmă cu o lună și a fost creată integral pro bono. Banii strânși vor fi folosiți în proiecte pe care le avem deja: centre de zi, locuințe protejate și psihoterapie pentru adulții cu probleme de sănătate mintală”, spune Amedeea Enache.

Sumele nu vor fi folosite pentru a deschide noi centre de zi sau noi locuințe protejate, pentru că, de fapt, nevoia de bani este deja foarte mare pentru a continua ceea ce există deja.

În afara centrului de zi din București, care are cei mai mulți beneficiari, Estuar mai are centre în Cluj, Ploiești și Giurgiu, fiecare cu câte cel puțin 40 de beneficiari. Dintre acestea, doar cel bucureștean funcționează într-o clădire care aparține Estuar. Nici în Capitală nu e ușor să găsești bani și susținere pentru un astfel de centru, dar în provincie lucrurile sunt și mai complicate.

Activitate de grup de artizanat la centrul de zi din Cluj-Napoca.

De exemplu, centrul din Cluj nu mai are finanțare decât până în februarie 2023. Dacă nu se vor găsi sumele necesare – fie prin campania de strângere de fonduri, fie din alte surse – probabil că, o perioadă, până când Estuar va reuși să acceseze o altă finanțare nerambursabilă, centrul va fi nefuncțional. „Centrul din Cluj, din păcate, în ultimii 10 ani, a avut perioade de închis/deschis, pentru că nu avem finanțări cu care să ne susținem serviciile acolo”, explică Amedeea.

Și centrul din Giurgiu, ultimul înființat, a întâmpinat dificultăți. După ce s-a terminat perioada de finanțare neramubursabilă de trei ani, pentru 2010-2013, angajații Estuar s-au luptat cu cerul și cu pământul ca să mențină acel centru. În cele din urmă, Consiliul Județean Giurgiu le-a oferit dreptul de a folosi un spațiu, fără să plătească chirie, vreme de 20 de ani. Chiar și așa, greutățile financiare rămân.

„Pentru noi asta a fost o mare reușită, dar avem nevoie de sprijin mult mai puternic din partea autorităților locale. Avem nevoie ca autoritățile locale să ne subcontracteze serviciile și, pentru beneficiarii din comunitatea respectivă, să își asume susținerea costurilor”, mai spune directorul executiv al Estuar.

„E o mare responsabilitate să deschizi un centru, de aceea nu avem în plan să deschidem unul nou”

Să presupunem că ești o fundație care oferă servicii bolnavilor psihic. Să presupunem și că accesezi fonduri nerambursabile care să-ți permită să deschizi și să susții financiar un centru de zi în următorii trei ani. Ce faci? Îl deschizi sau nu? În orice caz, te gândești de cel puțin două-trei ori înainte de a decide.

E greu să te lansezi într-un astfel de proiect, dacă riști să nu poți accesa alte sume până peste trei ani, când proiectul inițial se termină. Nu poți să le oferi oamenilor aflați în nevoie o cârjă pe care, când se simt puțin mai bine, să le-o smulgi în mod brutal.

Ce s-ar întâmpla cu oamenii care se obișnuiesc cu o rutină, încep să se ridice și apoi le oprești brusc serviciile care le erau de ajutor?

Amedeea Enache: Este o mare responsabilitate să deschizi un centru, de aceea nu avem în plan să deschidem unul nou sau un alt serviciu.

La Giurgiu, când am deschis acest centru, am pornit așa: Estuar a venit cu expertiza și a scris proiectul cu care a câștigat finanțare pentru trei ani, partenerul Comber din Irlanda venea cu spațiul pe care îl avea de la Consiliul Județean și cu o altă parte de cofinanțare, iar Consiliul Județean, care punea la dispoziție spațiul partenerului irlandez, avea obligația către partenerul irlandez, ca, după terminarea finanțării nerambursabile, să asigure trei ani finanțarea activităților în acel centru.

Când s-a terminat finanțarea, discuțiile cu Consiliul Județean și cu DGASPC Giurgiu au fost: Stați puțin, că de fapt Consiliul Județean a semnat cu partenerul irlandez, nu cu Estuar, stați puțin, că s-a schimbat orientarea politică, acum este un alt președinte de Consiliu. Deci, cu un contract semnat de asumare, nu și-au respectat promisiunea.

„Zona rurală e total neacoperită în ceea ce privește sănătatea mintală”

Amedeea și Claudia sunt de părere că sănătatea psihică este lăsată la urma sistemului de sănătate. Centrele de zi pentru adulții cu probleme de sănătate mintală sunt insuficiente pentru oamenii care au nevoie de astfel de locuri în care să aibă acces la psihoterapie, socializare, consiliere sau doar de relaxare și acceptare.

Chiar și în București, unde mai există alternative, cum sunt fostele centre ale Estuar aflate acum sub coordonarea direcțiilor de asistență socială sau Centrul Trepte, care funcționează în incinta Spitalului Obregia, locurile tot sunt puține.

„Nu este suficient. Noi primim oameni din București și din zonele limitrofe. Ar fi nevoie de mult mai multe centre, pentru că sunt foarte mulți oameni care au nevoie de acest tip de activități. Pentru că, la noi, spațiul este limitat și personalul este insuficient. Ceea ce facem noi este să adaptăm resursele la nevoile oamenilor, încercăm să facem în așa fel încât fiecare om care vine aici să plece cu ceva“, spune Claudia Popescu, psiholog și coordonatoarea centrului social Estuar București.

La rândul ei, Amedeea Enache atrage atenția asupra faptului că situația e și mai dramatică în mediul rural:

„Noi lucrăm doar în patru orașe din țară, dar zona rurală e total neacoperită în ceea ce privește sănătatea mintală. Nu au nici măcar acces la servicii de spitalizare, pentru că, de multe ori, spitalul este foarte departe și pacienții se duc la spital în condiții extreme, când au o psihoză sau când chiar nu se simt bine. În rest, pentru depresie și anxietate, nimeni din mediul rural nu se duce la spital, iar la psiholog cu atât mai puțin.”

Amedeea Enache, director executiv Estuar
Amedeea Enache, director executiv Estuar

„Nu avem o comunitate reală cu stakeholderii, noi nu lucrăm realmente între noi“

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea mintală ca fiind o stare de bine în care individul își duce la îndeplinire propriile abilități, poate face față stresului normal al vieții, poate lucra productiv și folositor și este capabil să aibă o contribuție în comunitatea din care face parte.

Pandemia a întrerupt sau a perturbat serviciile din sfera sănătății mintale în 93% din țările din întreaga lume, arăta un sondaj de opinie al OMS în octombrie 2020, dar în România lucrurile nu erau roz nici înainte.

Psihiatria comunitară trebuie să răspundă nevoilor identificate ale unei populații dintr-o zonă delimitată, aceste nevoi fiind diferite în București față de un oraș minier, trebuie să fie accesibilă și de proximitate, astfel încât să evite îndepărtarea suferindului de mediul său de viață, iar spitalul să rămână ultima soluție într-o situație care ar putea amenința evoluția bolnavului sau siguranța celor din jur, spune Radu Teodorescu, medic psihiatru și psihoterapeut, în cartea Suntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România“ (ed. Humanitas, 2022).

Așa ceva nu există încă în România. Există însă eforturi izolate ale unor ONG-uri care se străduiesc să facă parteneriate prin care să supraviețuiască de la un an la altul ca să ajute anumite categorii de oameni. În cazul acesta, adulții bolnavi psihic.

Angajați, voluntari și beneficiari Estuar, în excursie la Castelul Peleș.

Care sunt dificultățile cu care vă confruntați voi, ca organizație neguvernamentală, și ce crezi că ar fi necesar în sistemul de sănătate pentru ajutorarea adulților cu probleme de sănătate mintală?

Amedeea Enache: Dificultățile sunt foarte multe și la foarte multe niveluri. Una ar fi că nu avem programe de sănătate mintală asumate de politicieni și puse în implementare de autoritățile locale sau centrale.

Apoi, zona de sănătate mintală este cumva împărțită, ca responabilitate, între Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății. Ministerul Sănătății își asumă doar partea care ține de spitalele de psihiatrie, iar al Muncii – tot ce ține de politici publice în zona de dizabilitate și de centrele de abilitare, reabilitare, centre de zi. Noi ne subordonăm, metodologic, pe tot ce ține de sănătate mintală, la Ministerul Muncii, nu la cel al Sănătății. Suntem furnizor de servicii sociale licențiate de Ministerul Muncii. Și există un ping-pong între aceste două ministere, care nu lucrează împreună.  

Deci, în ceea ce privește sănătatea mintală, nu avem o comunitate reală cu stakeholderii (n.r. – părțile interesate) importanți. Fiecare se activează atunci când are nevoie de ceva. În rest, noi nu lucrăm realmente între noi.

Și, bineînțeles, lipsa de finanțare. 70% din finanțarea noastră vine de la Uniunea Europeană, deci din bani europeni, prin Ministerul Fondurilor Europene, nu prin linii specifice de finanțare destinate zonei de dizabilitate. În domeniul sănătății mintale am avut o linie de finanțare cred că acum 15 ani, când România intra în UE și a impus prin red flag autorităților române să sprijine sănătatea mintală. Atunci au fost multe transformări în România în ceea ce privește această latură a sănătății, sănătatea mintală.

Ce crezi că îi trebuie persoanei cu probleme de sănătate psihică din România?

Amedeea Enache: Persoana cu probleme de sănătate mintală are nevoie de servicii în comunitate și de dezvoltarea serviciilor comunitare psihiatrice. Adică de alternative la spitalul de psihiatrie: ce facem noi în centrul de zi, dar multiplicat în toate regiunile.

Iar cei care oferă serviciile comunitare psihiatrice trebuie să țină legătura cu spitalul de psihiatrie și să ofere o monitorizare a bolnavului, nu în sensul strict și intruziv, ci monitorizare cu scopul de a-l sprijini să ducă mai bine boala. În același timp, cel care face această monitorizare a pacientului trebuie să aibă o anumită autoritate dată de spitalul de psihiatrie și să lucreze în colaborare cu medicul psihiatru. Termenul de psihiatrie în comunitate acoperă foarte multe paliere și el ar trebui dezvoltat și în zona rurală.

În plus, mai spune directorul executiv al Estuar, avem nevoie de servicii de prevenție și de educație timpurie. Cu cât mai multă lume este educată, cu cât mai devreme, în legătură cu sănătatea mintală, cu atât boala psihică va fi mai acceptată pe scară mai largă. Acest lucru va duce, pe termen lung, la o scădere a stigmatizării și la creșterea nivelului de prevenție.

„Cred că pandemia, pe cât de mult a stricat – pentru că a existat o creștere a depresiei și anxietății – pe atât de important e că a dus la creșterea conștientizării în legătură cu sănătatea psihică, pentru că s-a vorbit foarte mult despre ea în ultima vreme. Un mare grad de normalizare a discuției în legătură cu problemele de sănătate mintală s-a întâmplat în perioada de pandemie.“

Amedeea Enache, director executiv Estuar
Amedeea Enache, director executiv Estuar

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare