Creierul, îmbătrânit prematur în ultimii cinci ani. „Starea creierului nu este influențată doar de boală, ci și de mediul în care trăim”
În timpul pandemiei de Covid-19 am îmbătrânit cu toții, mai rapid, cel puțin din punct de vedere cerebral. Un studiu amplu, care a analizat aproape 1.000 de persoane, a scos la iveală că stresul, izolarea, nesiguranța și schimbările bruște ale stilului de viață au provocat îmbătrânirea accelerată a creierului uman, inclusiv în rândul celor care nu au fost infectați cu virusul SARS-CoV-2.
Cercetătorii au observat, prin intermediul investigațiilor imagistice, modificări structurale mai accentuate la vârstnici, la bărbați și la persoane aflate în situații socio-economice dificile. Cu alte cuvinte, mediul pandemic a influențat creierul în moduri vizibile chiar și în lipsa infecției propriu-zise.
Totuși, atunci când au fost testate funcțiile cognitive, cum ar fi memoria, atenția sau viteza de procesare, singurii care au înregistrat scăderi importante au fost cei care au trecut prin COVID-19.
„Rezultatele studiului subliniază cât de mult a contat mediul pandemic pentru sănătatea neurologică, chiar și în lipsa infecției”, a precizat dr. Mahdi Moqri, specialist în biologie computațională la Harvard Medical School și expert în studiul îmbătrânirii. Biologul a adăugat, însă, că nu e clar dacă aceste modificări sunt temporare sau persistente, pentru că studiul s-a bazat doar pe comparații între două momente de evaluare (înainte și după izbucnirea pandemiei).
Creierul a îmbătrânit cu aproape șase luni
Cercetătorii au constatat că, în medie, creierul uman părea cu 5,5 luni mai în vârstă după perioada pandemiei decât înainte de izbucnirea crizei sanitare. Acest efect a fost vizibil indiferent dacă participanții fuseseră sau nu infectați cu SARS-CoV-2.
„Starea creierului nostru nu este influențată doar de boală, ci și de mediul în care trăim în fiecare zi”, a subliniat dr. Ali-Reza Mohammadi-Nejad, cercetător în neuroimagistică la Universitatea din Nottingham și co-autor al studiului, pentru Scientific American.
Pentru a ajunge la aceste rezultate, dr. Mohammadi-Nejad și colegii săi au analizat investigații imagistice cerebrale provenite de la 15.334 de adulți sănătoși cu vârsta medie de 63 de ani, din baza de date UK Biobank (UKBB), un proiect de cercetare care urmărește evoluția sănătății în timp. Cercetătorii au folosit algoritmi de învățare automată, antrenați pe sute de trăsături structurale ale creierului. Pe baza acestor date, au construit modele capabile să estimeze vârsta biologică a creierului unei persoane. Diferența dintre estimări și vârsta reală a fost numită „decalaj de vârstă cerebrală”, un indicator al ritmului în care îmbătrânește creierul.
În etapa finală, echipa a aplicat acest model pe un alt grup, format din 996 de participanți din aceeași bază de date, care au fost supuși la două examinări imagistice la o distanță de cel puțin doi ani. O parte dintre participanți fuseseră examinați imagistic atât înainte, cât și după izbucnirea pandemiei, iar ceilalți doar înainte. Cei din urmă au constituit grupul de control. Estimarea vârstei creierului a fost realizată pentru ambele momente de evaluare, în cazul fiecărei persoane.
Cele mai afectate categorii
Îmbătrânirea accelerată a creierului, observată în timpul pandemiei, a fost mai evidentă în cazul persoanelor în vârstă și al bărbaților, două grupuri care, potrivit cercetărilor anterioare, sunt mai vulnerabile la efectele neurologice ale stresului comparativ cu femeile.
Un ritm mai rapid de îmbătrânire cerebrală a fost observat și la participanții care se confruntau cu dificultăți precum șomajul, venituri scăzute sau probleme de sănătate. Așadar, stresul provocat de condițiile de viață poate influența starea creierului.
„Pandemia a fost o perioadă profund destabilizatoare, marcată de izolare socială, dezechilibre în stilul de viață și stres continuu pentru mulți oameni”, a explicat Mohammadi-Nejad. Potrivit specialistului, până acum, puține cercetări au încercat să afle dacă aceste condiții pot influența ritmul de îmbătrânire al creierului.
Structura creierului s-a schimbat, dar funcțiile au rămas, în mare, intacte
În etapa următoare, cercetătorii au analizat datele participanților care completaseră teste cognitive la ambele momente de evaluare. Rezultatele au arătat că doar cei care trecuseră printr-o infecție cu SARS-CoV-2 între cele două examinări au prezentat semne de declin cognitiv, cum ar fi o flexibilitate mentală mai scăzută și o viteză de procesare mai lentă.
Asta înseamnă că, pentru majoritatea participanților, modificările fizice observate în structura creierului nu au fost suficient de puternice pentru a afecta, cel puțin pe termen scurt, performanțele cerebrale.
„Există modificări care nu provoacă simptome imediate, iar unele pot persista ani întregi până să se manifeste în mod vizibil”, a detaliat Mohammadi-Nejad.
În trecut, alte studii indicau că infecția cu SARS-CoV-2 poate accelera degradarea funcțiilor cognitive, mai ales la vârstnici. Dar noile date arată că și contextul general al pandemiei, precum stresul, izolarea și dezechilibrele asociate, au influențat procesul de îmbătrânire cerebrală, chiar și în absența bolii în sine.
Limitările studiului
Chiar dacă rezultatele au scos la iveală că ritmul de îmbătrânire al creierului a crescut în timpul pandemiei, e nevoie de cercetări mai ample pentru a înțelege exact ce a determinat acest fenomen. Agustín Ibáñez, neurocercetător la Universitatea Adolfo Ibáñez din Santiago, spune că nu putem vorbi, deocamdată, despre o legătură cauzală clară. Specialistul susține că viitoarele studii ar trebui să includă date legate de sănătatea mintală, gradul de izolare socială și stilul de viață al participanților, pentru a contura mai precis cum apar aceste modificări și în ce contexte se manifestă cel mai puternic.
Pentru moment, nu se știe dacă modificările observate în structura creierului vor avea consecințe pe termen lung sau dacă vor dispărea în timp. Echipa de cercetare își propune să urmărească evoluția acestora și să identifice ce anume din experiența pandemică le-a declanșat.
Studiul nu a putut stabili care dintre elementele concrete ale experienței pandemice (izolarea, nesiguranța financiară, teama de boală sau schimbările bruște de rutină) a contribuit cel mai mult la accelerarea îmbătrânirii creierului.
Faptul că modificările au apărut și la persoane care nu au avut COVID-19 arată că stresul colectiv și dezechilibrul social pot afecta funcționarea creierului la scară largă.
