Chirurgia robotică, cea mai indicată în cazul cancerului de endometru

Chirurgia robotică, cea mai indicată în cazul cancerului de endometru: „Mă rugam să mă operez cât mai repede“

Liliana Romașcan are 60 de ani. E, de câțiva ani, la menopauză, așa că anul trecut, când a observat că are niște sângerări, a mers la ginecolog. La început i s-a spus că nu e mare lucru, dar, la începutul acestui an, a fost diagnosticată cu cancer de endometru. Imediat, a mers la conf. univ. dr. Dan Eniu, chirurg oncolog la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. După ce au discutat toate variantele de operație, cei doi, medic și pacientă, au optat pentru chirurgia robotică, cea mai potrivită pentru Liliana, care are și niște kilograme în plus.

„Anul trecut, cam prin luna mai, am văzut că sângerez. Nu era o sângerare mare, dar era totuși o sângerare. Am zis că poate de la agitație, poate m-am zgâriat. Nu am dat importanță, sângerarea a durat câteva ore și s-a terminat, de-aia nu e ceva de care să-ți dai seama. Ulterior, am aflat că ăsta e primul semn al bolii pe care am avut-o eu, cancer de endometru. Sângerările nu au ce căuta când persoana e la menopauză, iar eu eram deja la menopauză de doi-trei ani“, spune Liliana Romașcan, o femeie de 60 de ani din Suceava.

Patru luni mai târziu, în septembrie, scurta sângerare a apărut din nou și, din nou, în maximum o jumătate de oră s-a oprit. În schimb, în noiembrie, sângerările au început să apară din ce în ce mai des. Atunci, Liliana s-a gândit că nu mai e de așteptat, așa că a mers la ginecologul ei, la care își făcea anual și testul Papanicolau. Avusese, în urmă cu mai mulți ani, o rană pe col și știa că prevenția e cea mai importantă când vine vorba de cancerul de col uterin, așa că era precaută.

„M-am dus la ginecolog și mi-a zis să nu-mi fac probleme, că este un polip, că din cauza asta am avut sângerarea și că se rezolvă cu internare de o zi. Dar, în noiembrie anul trecut, toate spitalele erau pline de pacienți cu Covid. Și medicul mi-a zis: Pentru ceva minor, cum aveți dumneavoastră, niciun coleg de-al meu n-o să vă interneze. Mi-a dat niște ovule și a zis că ne vedem la sfârșitul lunii februarie 2022. Și am stat liniștită.“

„Cu o simplă ecografie transvaginală orice femeie poate să-și dea seama de lucrul ăsta.“ Diagnosticul de cancer de endometru

În ciuda tratamentului cu ovule, pe măsură ce timpul trecea, sângerările nu numai că nu s-au oprit, ci au devenit și mai dese. Nu durau mult, dar apăreau o dată pe săptămână sau chiar mai des de-atât. Atunci, o verișoară i-a sugerat să nu mai aștepte și să meargă la un alt ginecolog, care să-i poată face măcar o ecografie transvaginală. La sfârșitul lui februarie s-a dus.

„Și, la ecografie, doamna doctor mi-a zis nu e vorba de niciun polip, treaba nu este bună, aveți celule care nu au ce căuta acolo. Stratul de endometru la femei care, ca și mine, se apropiau de 60 de ani, trebuia să fie foarte subțirel, iar la mine era de 1,9, aproape 2 centimetri. Cu o simplă ecografie transvaginală orice femeie poate să-și dea seama de lucrul ăsta”, spune Liliana.  

La aceeași doctoriță s-a dus, pe 8 martie, să facă un chiuretaj biopsic și apoi a așteptat rezultatul până la începutul lui aprilie. 

„Când a venit diagnosticul, m-am simțit groaznic, mi s-a dărâmat cerul. Peste mine a căzut așa, chiar nu mă așteptam, pentru că eu chiar am fost la controale! Față de alte doamne care poate nu merg deloc, eu o dată pe an mergeam și îmi făceam control ginecologic, îmi făceam Papanicolau. Dar chiar nu știam că există endometru! Știam că există cancer de col uterin, peste tot se vorbea numai despre cancer de col și de sân, dar nu și despre cancerul de endometru.“

Liliana, pacientă operată de cancer de endometru prin chirurgie robotică

Tot atunci, a aflat că are un cancer de gradul 2, adică tumoarea ei nu mai era în stadiu incipient. Trebuia să ia măsuri rapid, mai ales că deja avea sângerări în fiecare zi.

Medicul ginecolog care i-a făcut Lilianei ecografia și chiuretajul biopsic i-a analizat rezultatele și, ca pas firesc, i-a spus că trebuie să caute un chirurg și să se opereze. Același medic a îndrumat-o către conf. univ. dr. Dan Eniu, chirurg oncolog la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA.

Liliana și fiica ei au căutat chirurgul pe internet, au citit recenziile scrise de pacienți și, tot atunci, au aflat și despre existența robotului DaVinci, cu care dr. Dan Eniu opera în cadrul Spitalului Regina Maria Cluj. Imediat, s-a și programat. „Toate recenziile erau bune, chiar am vorbit cu o doamnă care se operase cu robotul ăsta la domnul doctor și am plecat la consultație deja destul de încrezătoare“, spune Liliana.

Ce e cancerul de endometru și de ce e mai frecvent la femeile supraponderale

Dr. Dan Eniu explică ce este cancerul de endometru, o afecțiune mai puțin cunoscută în rândul femeilor decât cancerul de col uterin și cel de sân. Uterul este o structură musculară – un fel de pungă musculară, al cărei rol este să poarte sarcina. El are o mucoasă care se numește endometru și care răspunde la stimuli hormonali.

Endometrul este cel care se elimină o dată pe lună la femeile care au ciclu, cu ocazia menstruației. În mod normal, în ciclul hormonal al unei femei aflate în perioada fertilă, timp de două săptămâni, endometrul crește și pregătește un fel de pat pentru produsul de concepție, după care urmează ovulația, când se poate întâmpla fertilizarea. Dacă fertilizarea se întâmplă, acest endometru e foarte pregătit să primescă ovulul fecundat și să-l îngrijească, iar dacă ovulul se pierde, atunci endometrul se autodistruge și, peste două săptămâni, la menstruație, se va elimina.

„Deci endometrul suferă aceste modificări: două săptămâni crește, după care scade și se elimină odată cu menstruația. Asta se întâmplă lună de lună, sub influență hormonală, la femeile fertile. La pacientele în post-menopauză nu ar mai trebui să fie hormoni, pentru că ovarele nu mai produc hormonii care să determine aceste schimbări. Endometrul ar trebui să stea liniștit și să fie atrofic, subțire. Însă sunt cazuri în care se produc hormoni estrogeni – că despre ei este vorba, ei stimulează endometrul – din surse extraovariene“, spune medicul chirurg.

Principala sursă de astfel de hormoni este, spune dr. Dan Eniu, țesutul adipos. „Deci obezitatea este principala cauză a excesului de hormoni estrogeni. De fapt, nu sunt niște hormoni propriu-ziși, ci sunt niște precursori, niște hormoni falși. La pacientele cu obezitate avem un nivel anormal de crescut de hormoni estrogeni care stimulează endometrul și sânul. Asta este și explicația creșterii incidenței cancerului de sân la pacientele obeze în post-menopauză. Deci obezitatea după menopauză este un factor de risc pentru cancerul de sân și cancerul de endometru“, explică medicul.

În aceste cazuri, în care femeia aflată la menopauză produce estrogen din alte surse decât ovarele, endometrul este stimulat permanent de către hormoni. El nu se poate elimina sub formă de menstruație, pentru că în a doua fază a ciclului menstrual, în care endometrul se elimină, e nevoie de progesteron, care nu se mai produce. „Și-atunci, endometrul crește, crește, crește și, la un moment dat, se transformă într-un cancer. Așa apare cancerul de endometru. De fapt, sunt două tipuri de cancer de endometru. Acesta e adenocarcinom de endometru de tip 1, care reprezintă cam 85% din cazuri, despre care vorbim și în cazul doamnei Liliana. Mai există o altă formă, de tip 2, care are alte particularități, dar este o formă mai rară, apare în 15% dintre cazuri“, adaugă dr. Eniu.

Medicul chirurg mai spune și că, din fericire, cancerul de endometru dă semne – exact acele sângerări pe care și Liliana le-a sesizat. Prin urmare, cele mai multe paciente ajung la medic și sunt diagnosticate când se află încă în stadiul 1 al bolii, ceea ce face ca tratarea lor să fie mai ușoară și mai sigură. Diagnosticarea se face printr-un chiuretaj biopsic.

Dacă pacienta neglijează problema sau întârzie să meargă la medic, dar și dacă face o formă mai agresivă a bolii – pentru că sunt și forme care evoluează repede – atunci lucrurile se pot complica.

„Le atrag atenția pacientelor că orice sângerare apărută după un timp de la instalarea menopauzei este un semnal de alarmă și că trebuie să se prezinte la medic! Nu trebuie să ne speriem, dar nu trebuie nici să tratăm cu indiferență. Poate să fie o mică inflamație, cu o cauză locală ușor de reparat, dar de cele mai multe ori este un început de cancer uterin, mai ales la pacientele supraponderale și obeze.“

Conf. univ. dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică
Conf. univ. dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică

Prima întâlnire medic-pacientă și discuția despre variantele operației

Liliana s-a dus pe 9 mai în cabinetul doctorului Dan Eniu cu toate investigațiile făcute și cu diagnosticul de adenocarcinom de endometru, gradul 2. De cum a văzut-o, medicul chirurg și-a dat seama că intervenția chirurgicală nu va fi una ușoară.

„Ce m-a impresionat din primul moment a fost dimensiunea doamnei, care e foarte mare. Are obezitate, care din start înseamnă pentru chirurg o mare dificultate. Doamna are 120 de kilograme declarate. Când intră în cabinet o pacientă atât de mare, noi vedem toate problemele care pot apărea în caz că e nevoie de operație“, spune dr. Eniu, care menționează că Liliana a fost, de la început, o pacientă drăguță, comunicativă și optimistă, hotărâtă să se vindece.

Tot atunci s-a pus problema variantelor de chirurgie disponibile pentru Liliana, care trebuia să facă o operație de histerectomie radicală. Avea la dispoziție toate cele trei tipuri de intervenții: operație clasică, laparoscopică și robotică, iar medicul chirurg i-a explicat care sunt avantajele și dezavantajele fiecăreia. „Dar i-am spus că, pentru obezitate, categoric recomand chirurgia robotică, pentru că e cea mai bună și pentru pacient, și pentru chirurg. Fiind simplu și sigur pentru chirurg, e mai bine și pentru pacient“, spune medicul.

„Poate alte paciente ar fi avut mai multe opțiuni, dar pe mine, pentru că eram și grasă – aveam și mai am încă niște kilograme în plus – nu mă ajuta prea mult metoda clasică. Aveam 120 de kilograme când m-am prezentat la domnul doctor și aveam grăsime în special în zona burții. El m-a văzut, a citit și actele și mi-a zis că nu mă ajută prea mult operația clasică. Că el poate să facă și acea operație, dar că nu e indicată pentru mine“, povestește și Liliana.

Chiar dacă citise despre robotul DaVinci și despre beneficiile intervențiilor chirurgicale robotice, mai ales în cazul persoanelor supraponderale, Liliana știa și că dr. Eniu operează în toate cele trei moduri posibile, așa că a așteptat ca acesta să-i explice opțiunile.

„Mi-a spus din start că operația clasică nu-mi rezolvă în întregime problema și că aș avea nevoie și de chimioterapie, apoi mi-a spus că am opțiunea laparoscopică, dar că, pentru că sunt grasă, nici aceea nu ar fi rezolvat chiar tot și că, pentru persoanele supraponderale, cel mai bine e să se opereze cu robotul, pentru că refacerea este mai ușoară și se evită sângerările“, spune Liliana.

Avantajele chirurgiei robotice față de chirurgia clasică și laparoscopică în bolile oncologice ginecologice

Dr. Dan Eniu explică pe larg de ce operația robotică este cea mai indicată în cazurile de adenocarcinom de endometru, mai ales la femeile supraponderale.

Uterul se află în pelvis, în micul bazin. Atunci când o persoană se află în poziție ortostatică, adică în picioare, toate viscerele sunt poziționate peste uter. În timpul unei intervenții chirurgicale, pacienta se află pe masa de operație, la orizontală, iar medicii au acces cu dificultate la uter. De aceea, operațiile care vizează zona uterului se fac cu pacienta în poziție Trendelenburg, adică după ce e fixată pe masa de operație, este înclinată cu capul în jos și picioarele în sus, astfel încât intestinele să elibereze pelvisul. Lucrurile sunt cu atât mai complicate în cazul persoanelor supraponderale, unde și volumul intestinelor este mai mare.

„Cu cât este mai mare burta, cu atât trebuie să facem mai mare acest Trendelenburg, ajungem la 25 de grade, adică foarte mare. La pacientele obeze, problema e că toate acele intestine merg în sus, ne fac nouă loc în pelvis, dar apasă plămânii, inima, toracele, și-atunci pacienta respiră foarte greu. În acest caz, anesteziștii nu ne permit să facem un Trendelenburg mare, noi nu avem confort, anestezia are probleme, pacientul nu poate să ventileze. În aceste condiții, să faci o operație clasică, care presupune o incizie mare, să poți să-ți introduci mâinile, instrumente, să faci o histerectomie nu simplă, ci radicală, este dificil. De multe ori, la pacientele cu obezitate foarte importantă, nici nu avem instrumente adecvate – depărtătoare sau pense atât de mari“, spune dr. Eniu.

Prin urmare, celelalte două opțiuni erau cele mai potrivite în cazul Lilianei: operația laparoscopică și cea robotică. În cazul acestora, se introduc în abdomen niște instrumente foarte fine. Comparativ cu operația clasică, operația laparoscopică este mult mai confortabilă pentru medic, iar pentru pacientă înseamnă o suferință mult mai mică. Progresul și mai mare este reprezentat de chirurgia robotică.

„Chirurgia robotică este un sistem de laparoscopie avansată, să spunem. Este cea mai performantă formă de chirurgie, mai ales pentru aceste cazuri. Anticipez acum și voi spune că indicația de elecție numărul 1 pentru chirurgia robotică în ginecologie este adenocarcinomul de endometru. Avantajele chirurgiei robotice vizavi de chirurgia laparoscopică sunt: precizie, siguranță și confort.“

Conf. univ. dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică
Conf. univ. dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică

Dacă, în chirurgia laparoscopică, chirurgii sunt cei care țin instrumentele cu mâinile și sunt nevoiți să execute niște mișcări de mare finețe, uneori aflându-se în poziții inconfortabile, în cazul chirurgiei robotice, toate aceste inconveniente sunt eliminate.

„În cazul operațiilor laparoscopice, instrumentele sunt ca niște bețe lungi, de 50 de centimetri, care trec printr-un punct fix – peretele abdominal. Deci bățul e fixat undeva la mijloc, iar noi, dacă îl mișcăm în jos, de exemplu, el se duce în sus în abdomen. De multe ori, suntem obligați să stăm în niște poziții dificile, cu brațele depărtate, și să facem niște mișcări foarte fine. Am nevoie, de exemplu, să mișc vârful instrumentului cu 5 milimetri, ceea ce înseamnă ca eu, din partea cealaltă, să mișc cu multă finețe și să nu am tremor, și să nu mă clatin și să nu trec de pe un picior pe altul. Sunt niște pretenții ca să poți face chirurgia laparoscopică. Chirurgia robotică a eliminat aceste dezavantaje, pentru că instrumentele sunt fixate în brațele robotului, nu le ține chirurgul, le ține robotul. Brațele sunt foarte puternice, iar instrumentele sunt foarte fine“, explică medicul.

În plus, dacă instrumentele laparoscopice au atașate la capete un cârlig, o pensă, o foarfecă sau un port-ac, la capătul brațelor robotului există un întreg mecanism care seamănă cu o mânuță. „Mâna noastră se poate roti, are mai multe grade de libertate, dar instrumentul robotic are și mai multe. Este mult mai performant și are o precizie extraordinară. Mecanismul robotului elimină tremorul mâinilor și mișcările involuntare. Nu face decât mișcarea pe care o dorim noi, iar dacă cumva noi suntem aproape de o limită sau ne apropiem de ceva periculos, robotul ne atrage atenția și ne întreabă chiar vrei să faci asta? Deci ne avertizează. Cu robotul nu poți face mișcări bruște, mișcările sunt line și asta ne dă o siguranță foarte mare, putem face o disecție de sub un milimetru pe lângă o venă, fără riscul de a o leza. Avem această siguranță“, mai spune dr. Dan Eniu.

Conf. univ. dr. Dan Eniu, lângă consola robotului DaVinci, locul de unde medicul operează în chirurgia robotică

Pe lângă avantajele care țin de siguranța pacientului, alte argumente în favoarea operațiilor robotice se referă la confortul chirurgului. Când operează cu robotul DaVinci, medicul stă așezat la o consolă– un fel de birou – aflată la distanță de pacient și manevrează niște joystick-uri. Acest lucru îi permite inclusiv să nu poarte halat sau mănuși. Prin comparație, în cazul operațiilor laparoscopice, e mult mai incomod: „Stai câteva ore în picioare, de obicei într-o poziție incomodă. De multe ori, stăm pe un picior, în timp ce cu celălalt acționăm o pedală. Și-atunci înclinat, pe un picior, într-o poziție instabilă, e dificil să coordonez niște mișcări foarte fine. Noi, chirurgii, facem asta, dar e mult mai bine cu robotul“.

Chirurgia robotică scade riscul de limfedem în cazul operațiilor de histerectomie radicală

Un alt avantaj al robotului DaVinci în cazul operațiilor de histerectomie este că scade riscul de limfedem – o afecțiune cu care se confruntă multe femei la care se scot, odată cu uterul, și o serie de ganglioni limfatici.

În cazul adenocarcinomului de endometru de gradul 2, cum era al Lilianei, operația de histerectomie care se impunea nu era una simplă, în care să se scoată numai uterul, ci radicală, ceea ce înseamnă excizia totală a uterului, cu tot cu țesutul din jurul uterului și cu anexe – adică trompe uterine și ovare – și ganglionii limfatici denumiți santinelă.

„În mod clasic, se scot stațiile ganglionare – noi le spunem satelit – adică acei ganglioni în care drenează fluxul limfatic de la uter. Această operație, care se numește limfadenectomie iliacă, poate să ducă la apariția unui limfedem. Adică determină dificultăți în drenajul limfatic al membrelor inferioare și se umflă coapsele, regiunea pubiană, perineul, uneori chiar membrele inferioare cu totul.

Pentru a reduce riscul de limfedem, în ultimii ani, s-a introdus o tehnică nouă: biopsia ganglionului-santinelă. În loc să scoți toți ganglionii din aria respectivă pentru a vedea dacă sunt bolnavi, scoți numai un martor – ganglionul santinelă, dar acesta trebuie identificat. Pentru fiecare pacient, pentru fiecare uter, este un anumit ganglion-santinelă, el e diferit la fiecare, nu scoți un ganglion oarecare și spui că el este martorul.“

Identificarea ganglionilor santinelă se poate face prin mai multe metode, iar tehnica cea mai recentă presupune injectarea de verde indocianină, un produs colorat care este captat de vasele limfatice și drenează în ganglioni, iar atunci când aceștia sunt iluminați cu un laser, ganglionii capătă o luminiscență verde. Ca niște licurici, spune dr. Eniu.

Tehnica se poate aplica și în cazul operațiilor laparoscopice, dar presupune amplasarea unui sistem separat, pe când robotul DaVinci are integrat acest mecanism, iar medicul nu are de făcut decât să apese un buton.

„Recuperarea e spectaculoasă“

Liliana a decis că vrea să se opereze cu robotul și, pentru că sângerările ei deja erau zilnice, s-a și programat la operație pe 20 mai. Cu o zi înainte de internare, s-a dus cu trenul de la Suceava la Cluj, însoțită de mama ei și de o vecină. A doua zi, s-a internat și a mai discutat încă o dată cu medicul despre ce presupune chirurgia robotică.

„Sigur că mi-a fost un pic frică, dar știam că operația e singurul lucru care mă poate salva de tumoare. Deja nu mă mai simțeam bine, aveam amețeli, că doar pierdeam sânge zilnic, mă umflasem la mâini, respiram greu“, spune Liliana.

După operație, s-a simțit binișor. „Aveam un pic de dureri, dar suportabile“, spune ea. Medicul Dan Eniu s-a dus să o vadă chiar în acea seară, după ce Liliana și-a revenit din anestezie: „Era bucuroasă că a scăpat, că se simte bine“.

Tot atunci, femeia s-a ridicat din pat, iar a doua zi, când a fost mutată în salon, a putut să meargă pe holurile spitalului.

„E spectaculos să vezi o pacientă atât de mare pe masa de operație, lucrezi patru ore, seara, iar a doua zi dimineața umblă, se plimbă pe hol și mănâncă. Recuperarea e spectaculoasă, iar pierderea de sânge la o intervenție robotică este de maximum 50 de mililitri, adică nimic. În chirurgia clasică, așa ceva nu vedem. Din cauza inciziei, două-trei zile stă în pat, abia se ridică în șezut, iar spitalizarea este de minimum cinci-șapte zile, în cazul în care nu face complicații la plagă, dar, în cazul obezității, fac și complicații la plagă“, spune dr. Eniu.

Liliana a văzut pe pielea ei cât de rapidă e recuperarea în cazul intervenției robotice. O compară cu operația de cezariană prin care a trecut când a născut și își amintește cât de greu i s-a cicatrizat atunci incizia, pe când, acum, are doar niște găurele mici.

La trei zile de la operație, s-a externat.

Fără radioterapie sau chimioterapie

Lilianei nu i s-au impus restricții după operație. A putut să meargă acasă și să-și reia viața în mod obișnuit: să lucreze, să se miște, să ridice. După chirurgia robotică nu există interdicții legate de efortul fizic, spre deosebire de chirurgia clasică, unde recuperarea poate să dureze între două săptămâni și o lună.

Totuși, dr. Eniu i-a recomandat să mai slăbească și să înceapă un regim alimentar sănătos. „Principala recomandare a fost să slăbească, să țină un regim și să facă mai multă mișcare. Pentru că problema acestor paciente este că mănâncă ce nu trebuie și cum nu trebuie. Regimul alimentar de protecție împotriva cancerului este oarecum regim alimentar de slăbire“, spune medicul chirurg. Asta înseamnă mai puțină carne – mai ales carne roșie și carne grasă, mai puține făinoase, dulciuri și produse care conțin zahăr, alimente grase, cum sunt untul și smântâna, mai puține calorii în general. Alimentația se poate îmbunătăți cu vitamine, minerale și fibre luate din fructe, legume și oleaginoase.

„Domnul doctor mi-a spus că ce pot să fac pentru sănătatea mea e să slăbesc, că ar fi mult mai bine pentru mine“, spune și Liliana.

În timpul operației de histerectomie, unele probe de țesut și gangionii santinelă au fost prelevate pentru analize, iar rezultatele biopsiei au venit după o săptămână, când Liliana era deja acasă. Fiica ei le-a primit pe e-mail și i-a scris medicului chirurg. Acesta a asigurat-o că rezultatul e unul foarte bun și că Liliana nu va trebui să facă alte tratamente pentru cancer – nici radioterapie, nici chimioterapie – și că totul e bine.

Apoi a sunat-o și pe Liliana. „Rezultatul doamnei Liliana a ieșit foarte bine și la ganglioni, și la uter. S-a bucurat când i-am transmis vestea că e bun rezultatul și că nu are nevoie de radioterapie, de niciun alt tratament. Singurul tratament al acestei boli a fost operația radicală.“  

„Când m-a sunat domnul doctor și mi-a spus că rezultatul e bun și că nu trebuie să mai fac nimic, nici chimioterapie, nici radioterapie, am fost nu doar bucuroasă, ci foarte bucuroasă! Mă așteptam să am nevoie de radioterapie.“

Liliana, pacientă operată de cancer de endometru prin chirurgie robotică

„Când vorbești cu domnul doctor, parcă ai vorbi cu un prieten.“ Comunicarea medic-pacientă

Nu se întâmplă foarte des ca medicul chirurg să-și sune pacienții, dar dr. Dan Eniu o face atunci când timpul îi permite, mai ales când e vorba despre pacienți care trec prin operații deosebite. În plus, întotdeauna își încurajează pacienții să îl sune ori de câte ori au o întrebare sau întâmpină o problemă.

Comunicarea dintre cei doi, medic și pacientă, a fost întotdeauna plăcută. Medicul nu numai că a informat-o pe Liliana și a încurajat-o, dar i-a și vorbit cu blândețe, ca unui prieten.

„Când vorbești cu domnul doctor, parcă ai vorbi cu un prieten. Nici nu simți că stai de vorbă cu un profesor doctor, că un om care operează cu robotul DaVinci nu e chiar un simplu doctor. Îți vorbește așa cum vorbim noi acum, nu am simțit vreo diferență, nu e ca alți doctori care sunt mai plictisiți sau mai nervoși. Îți dă o încredere foarte mare. Aș vrea să fie toți doctorii așa cum este doctorul Eniu.“

Liliana, pacientă operată de cancer de endometru prin chirurgie robotică

De altfel, mai spune Liliana, toți cei cu care a intrat în contact la Spitalul Regina Maria Cluj – de la medicul care a asistat la operație și medicul anestezist până la asistente, infirmiere și recepționere – i-au vorbit cu același calm. „Nu prea întâlnești așa ceva, iar eu cred că niciun bolnav care are o tumoare nu mai are nevoie de o traumă în plus“, spune ea.

O privire optimistă spre viitor: „Voi fi pentru prima dată bunică“

În cazul Lilianei, tratamentul cancerului de endometru a însemnat doar operația. Acum, pentru a se asigura că totul e bine, trebuie ca, în următorii doi ani, să meargă la controale și la analize la fiecare șase luni. „E foarte puțin probabil ca, la doamna Liliana, să se mai întoarcă boala, dar așa e regula, chiar dacă la ea riscul de recidivă e aproape zero“, spune dr. Dan Eniu. În plus, pentru că obezitatea e un factor de risc pentru cancerul mamar, va trebui să-și verifice sânii anual.

Liliana a avut și momente mai grele, în care s-a ferit să îi îngrijoreze pe cei de lângă ea, dar s-a încurajat mereu la gândul că pe ea operația robotică o va salva. „Nu voiam să le spun prea multe nici mamei mele, nici soțului, nici fiicei, ca să nu-i supăr, dar când eram singură mai picam, deși voiam să fiu foarte încrezătoare. Și m-am încurajat spunându-mi că singurul lucru care o să mă scape de tumoarea asta e operația. Eu chiar mă rugam să mă operez cât mai repede. Știam că trebuie să înving tumoarea și să mă văd după operație. Așa mi-am spus mereu“, spune Liliana.

Acum, Liliana a învățat, din experiența traumatizantă prin care a trecut, că trebuie să fie un pic mai egoistă și să se gândească mai mult la ea. Privește cu încredere spre viitor și așteaptă cu entuziasm luna septembrie: „Voi fi pentru prima dată bunică, o să avem băiețel!“.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare