Operată de cancer rectal cu robotul: „N-am simțit nicio durere“

Operată de cancer rectal cu robotul DaVinci: „Nu am simțit nicio durere după operație“

    La începutul lui 2020, în urma unor analize de rutină, Deliei Husa i s-a recomandat să facă o colonoscopie. Din cauza pandemiei și a fricii de a trece prin disconfortul investigației, a amânat până în noiembrie 2021, când și-a făcut curaj să meargă din nou la medic. Tot atunci a aflat că are o tumoare rectală destul de mare, care trebuie operată fără amânare, așa că a apelat la conf. dr. Dan Eniu, chirurg oncolog la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Cu ajutorul lui și al chirurgiei robotice, Delia a trecut printr-o operație minim invazivă de cancer rectal, care i-a permis să-și reia rapid activitățile obișnuite, fără dureri.

    Delia are 72 de ani și o voce de fetiță. Înainte de pensie, a lucrat în contabilitate în Timișoara, locul unde s-a născut, dar acum locuiește cu fiica, ginerele și nepoata ei în Deva. Până recent, nu a fost vreodată internată în spital, în cei 72 de ani ai ei. N-a avut probleme atât de serioase încât să necesite internare. Totuși, pentru că e o fire conștiincioasă, își făcea analize de rutină la fiecare început de an și, de obicei, îi ieșeau bune.

    La fel a făcut și la începutul lui 2020, numai că, de această dată, unele analize i-au ieșit sub limita normală. Când una dintre ele i-a arătat că are hemoragii oculte, medicul care i le-a interpretat a trimis-o să facă o colonoscopie.

    Pentru că era începutul lui 2020, când România a început să fie afectată de pandemia de COVID-19, dar și pentru că s-a ferit de disconfortul colonoscopiei, Delia a amânat analiza cât a putut. Aproape doi ani.

    Diagnosticul: tumoare rectală „monstruoasă“

    Se obișnuise să mai aibă uneori sângerări, atunci când avea scaune tari, dar atunci când acestea au început să fie mai dese și să apară și alte simptome, și-a luat inima în dinți și s-a programat la colonoscopie. Era noiembrie 2021. „Dureri nu am avut deloc, nu am slăbit deloc, dar am sângerat mai des la scaune tari și am început să am și scaune moi. Asta m-a îngrijorat“, spune ea.

    „În urma analizelor de laborator mi-a ieșit că am tumoare și că este cam mare, zicea acolo monstruoasă. Așa scria acolo, pe fișa de analize, și a reieșit că tumora este malignă.“

    Delia Husa, pacientă cu cancer rectal

    A făcut imediat și un RMN, după care i s-a recomandat să caute un medic chirurg care să o opereze.  Medicul internist care i-a evaluat atunci starea de sănătate nu a pomenit cuvântul cancer, dar Delia și-a dat seama despre ce e vorba.

    Cum s-a simțit? „Ca orice om (n.r. – care află o veste proastă), dar nu mi-am făcut așa mari probleme, că am zis cum o fi, ce-o vrea Dumnezeu, aia se întâmplă“, spune Delia.

    Prima întâlnire cu medicul potrivit

    Fiica Deliei, care e farmacistă, a aflat despre reușitele chirurgului oncolog Dan Eniu, conferențiar doctor la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca, așa că, după ce au avut rezultatele de la colonoscopie și RMN, a programat-o imediat pe mama ei la o consultație.

    Delia, fiica și ginerele ei au ajuns la Cluj pe 1 decembrie 2021. Deși, în mod obișnuit, din cauza măsurilor de precauție legate de COVID-19, ar fi trebuit să intre singură în spital, i s-a permis să se întâlnească cu medicul în prezența fiicei ei. Imediat ce l-a văzut pe chirurgul oncolog Dan Eniu, Delia a simțit că poate să aibă încredere în el: „Domnul doctor Eniu e voarte volubil, poți să stai de vorbă cu el foarte deschis. Am avut la noi dosarul cu toate analizele și am stat de vorbă cu el așa cum stai cu orice om, m-a întrebat care e treaba, de când am simțit că am probleme și am vorbit despre operație“, povestește Delia.

    Și conf. dr. Dan Eniu își amintește întâlnirea și spune că, deși nu a fost neapărat temătoare, Delia a fost, la început, puțin circumspectă: „Cu antenele ridicate, parcă se întreba Ce veste primesc? Mor mai repede? Mai am timp? Se poate trata? Am soluție? Nu am soluție? Avea oarecum această teamă de a afla ce urmează. Pacienții în general cred că, atunci când mergi la un medic, el îți va spune tot ce urmează. Or medicul nu are cum să știe tot ce urmează. La doamna Delia nu se punea problema de prognostic foarte rău, nu era un caz avansat, depășit, ci unul tratabil“.

    Și, deși exprimarea tumoare monstruoasă din fișa de analize a Deliei poate fi înspăimântătoare, medicul nu s-a arătat deloc impresionat de ea, ba chiar a liniștit-o pe femeie spunându-i că există soluții.

    „Tumora nu era foarte mare. Era mare, dar nu foarte mare, nu era depășită, era un caz operabil. Avea în jur de 4-5 centimetri în diametru, în interiorul rectului. Dacă tumora este foarte mare, depășită, nu este operabilă. Noi nu eram în acea situație, dar nici la început, pentru că tumora era evolutivă de multă vreme, eram undeva în mijlocul evoluției.“

    Conf. Dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică

    Tot atunci, chirurgul i-a vorbit Deliei despre ceea ce presupune operația în cazul unui cancer rectal: că trebuie scoasă o parte din rect cu tot cu ganglioni, iar că această extirpare a tumorii maligne presupune și niște riscuri. Delia ar fi putut să rămână cu niște probleme legate de utilitatea vezicii urinare sau cu anus contra naturii.

    Trei variante de operație: clasică, laparoscopică și robotică

    Medicul Dan Eniu i-a explicat atunci Deliei că are trei variante de tratament chirurgical. Putea să aleagă operația clasică, operația laparoscopică sau cea mai nouă formă de chirurgie – intervenția robotică.

    „Doamna Delia a venit la mine după ce, de foarte scurt timp, în jur de două săptămâni, la Spitalul Regina Maria din Cluj se instalase robotul DaVinci X. Prin urmare, i-am putut oferi și această variantă, care este foarte avantajoasă“, spune medicul, după care explică ce presupune fiecare dintre cele trei metode chirurgicale.

    Chirurgia clasică

    Operația clasică, obișnuită, care se practică de peste 100 de ani, presupune o incizie destul de mare sub ombilic. Se lucrează în interiorul abdomenului și pelvisului cu mâinile și cu instrumente chirurgicale clasice. E o intervenție chirurgicală care are rezultate bune, „este standardul“, spune doctorul Dan Eniu, dar vine cu dezavantaje legate în primul rând de durata și greutatea recuperării.

    Chirurgia minim invazivă

    Recuperarea după intervențiile minim invazive este extrem de ușoară și de rapidă

    În schimb, în cazul intervențiilor minim invazive – respectiv chirurgia laparoscopică și cea robotică – abdomentul pacientului nu se taie, nu se deschide, cum spun medicii, ci se operează prin ceea ce se cheamă porți de acces, adică niște incizii mici, care fac ca recuperarea să fie extrem de ușoară și de rapidă.   

    „Chirurgia minim invazivă, care poate să fie laparoscopică sau robotică, are foarte multe avantaje. Diferența dintre ele este că, în chirurgia laparoscopică sunt niște instrumente drepte, ca niște bețe, care se introduc prin porți și lucrăm cu ele în interior, pe când în chirurgia robotică aceste instrumente sunt articulate, sunt ca niște mânuțe care se mișcă, se învârt, se pot îndoi, taie, trag, ca și cum am avea mâinile în interior, doar că ele sunt comandate de un sistem foarte performant computerizat care elimină tremurul mâinilor chirurgului, nesiguranța sau mișcările involuntare și are o foarte mare precizie. În plus, noi avem două mâini, dar robotul are patru mâini articulate, care se pot roti la 360 de grade, noi nu putem face asta. Este mult mai sigur și mult mai delicat. Robotul aduce siguranță, o vizibilitate mult mai bună, High-Definition, 3D, forță“, spune medicul Dan Eniu.

    Delia s-a bucurat că există varianta unei operații cu o mare precizie și, spre deosebire de alți pacienți, care cer timp de gândire, a ales pe loc chirurgia robotică și i-a spus medicului că vrea să se opereze cât mai repede. „Am zis că asta e cel mai bine pentru mine“, spune Delia.

    Medicul a verificat pe loc disponibilitatea robotului DaVinci X și a programat-o pe Delia pentru 10 decembrie. „A fost o aliniere de astre. Doamna avea patologia, eu aveam pregătirea, robotul era în Cluj și doamna a acceptat. Așa că, într-o săptămână ne-am organizat și am făcut restul investigațiilor necesare pentru intervenție“, spune conf. dr. Dan Eniu, care mai făcuse acest tip de operație în alt oraș din țară. 

    „Contează să ne întâlnim cu pacienții și să îi încurajăm înainte de operație“

    După primul consult la doctorul Dan Eniu, Delia a plecat la Deva, unde și-a făcut analizele premergătoare operației. Pe 9 decembrie s-a întors la Cluj și s-a internat. În noaptea dinaintea operației, ca să poată să doarmă, a luat niște pastile pentru somn. Spune că n-a avut mari emoții atunci, cu o zi înainte, dar în ziua operației a stat un pic ca pe ace, cu atât mai mult cu cât intervenția de cancer rectal a început cu vreo cinci ore mai târziu decât era estimat.

    Când medicul chirurg s-a dus la ea ca să o vadă înainte de operație, era ca un pui singuratic: „Singură în salon, nemâncată, așteptând, pentru că a intrat în operație foarte târziu. Operațiile dinainte s-au prelungit, pentru că în chirurgie nu poți ști exact când se termină, intervenția poate fi mai laborioasă“.

    „Era puțin speriată, nu știa ce-o așteaptă, nu era chiar în formă, dar întotdeauna, stând de vorbă cu pacienții înainte de intervenție, le mai explicăm încă o dată ce urmează să se întâmple, îi mai liniștim. Ei trebuie să ne vadă pe noi, cei care îi tratăm, să vadă în ce formă suntem. Pentru că pacientul se uită la medic și analizează: uite, nu arăta bine, era obosit, of, nu o să iasă bine, deci contează să ne întâlnim cu pacienții și să îi încurajăm înainte de operație.“

    Conf. Dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică

    Operația minim invazivă de cancer rectal realizată cu robotul DaVinci

    La 10.00 seara, Delia a intrat în operația care, în termeni medicali, se numește rezecție rectosigmoidiană cu anastomoză. Anastomoză înseamnă, explică medicul, că tubul digestiv, care e ca un furtun, e tăiat în așa fel încât să fie eliminată partea bolnavă. Această porțiune de tub poate fi de dimensiuni variabile, chiar și de 20 de centimetri. După ce este scoasă această bucată afectată de tumoare, celelalte două capete ale tubului digestiv se cos împreună, iar acest lucru înseamnă anastomoză. Atunci când anastomoza nu este posibilă, pentru că cele două capete de colon nu se pot coase, e necesar să se facă un anus contra naturii, adică să se facă o ieșire prin abdomen a colonului. Deși exista riscul de anus contra naturii, din fericire, la Delia nu a fost cazul.

    Pentru o și mai mare precizie și pentru a reduce la minimum riscul de a nu scoate integral tumoarea, Delia a beneficiat de o tehnică specială pe care robotul o permite și care oferă o vizibilitate foarte bună a vascularizației țesutului, astfel încât zona de colon afectată, nesănătoasă, se delimitează foarte clar printr-o culoare diferită pe un ecran. „Injectăm intravenos o substanță care se numește verde indocianină, pornim camera laser și vedem care e colonul bun și care e colonul care nu mai e bun. Iar acest lucru crește siguranța actului operator“, spune dr. Dan Eniu.

    Cum se văd, pe monitor, părțile de țesut afectat, după ce pacientei i s-a injectat verde indocianină.

    La prima operație de cancer rectal operat robotic în Cluj au participat, pe lângă chirurgul principal dr. Dan Eniu și ajutorul lui, un chirurg specialist, și ceea ce se cheamă un proctor, adică un medic cu experiență și care face în mod curent această operație. Proctorul are rolul de a asista și de a interveni dacă este cazul, însă, cum lucrurile s-au desfășurat fără probleme, nu a fost nevoie de participarea acestuia la operație.

    Patru ore mai târziu, după 2.00 noaptea, conf. dr. Dan Eniu vorbea la telefon cu fiica și cu ginerele Deliei și îi anunța că operația a decurs foarte bine. „Le-am spus când începem, când am intrat în sală, și le-am spus că va fi târziu când vom termina. Putea să dureze cinci-șase ore, dar din fericire a decurs frumos operația, patru ore e un timp bun. Când am terminat, le-am dat mesaj că totul este bine, ei nu dormeau și-atunci mi-au dat mesaj, m-au întrebat dacă putem vorbi. M-au sunat și le-am povestit că doamna e bine, că nu au fost incidente, că nu a sângerat, că nu i-am făcut anus contra naturii, și-atunci au fost liniștiți. Pentru mine nu a fost un efort mare să vorbesc la telefon, dar pentru ei a însemnat mult“, adaugă el.

    Dr. Dan Eniu, la consola robotului DaVinci

    A doua zi de dimineață, Delia s-a trezit la terapie intensivă fără să simtă vreo durere. Dacă n-ar fi avut tuburile de dren, ar fi fost de parcă nici nu s-ar fi operat.

    „N-am simțit nicio durere după operație.“ Recuperarea

    „N-am simțit nicio durere după operație, dar mi-au făcut tot felul de perfuzii și probabil că mi-au pus analgezice. De fapt, nu am avut deloc dureri. Doar foarte puține, când am ajuns acasă, după o săptămână, dar niște dureri foarte vagi, pot să spun că nu am avut nicio durere“, spune Delia, uimită că a scăpat atât de ușor.

    O mare parte din recuperare s-a petrecut în spital, unde a stat șapte zile. „M-am simțit mai incomod din cauza tuburilor de dren, pentru că trebuia să mă mișc, să merg la toaletă sau să mă plimb, dar altfel, nu“, mai spune ea.

    Delia s-a recuperat foarte rapid după operația de cancer rectal.

    Comparativ cu operația clasică, la care se stă mai mult în spital și recuperarea e mai dureroasă și mai de durată, la cele minim invazive este mult mai ușoară, spune și doctorul Dan Eniu: „Nu ai nicio durere. Noi folosim și anestezia peridurală, care e o anestezie regională, ca supliment. Se pune un mic cateter la coloană, în spate, și se poate injecta periodic acest anestezic care asigură foarte bine controlul durerii în pelvis și ne ajută la o recuperare mult mai rapidă și la reducerea calmantelor pe care le ia pe venă. Pacientul nu primește morfină deloc, doar calmante mai simple, și nu e năuc de cap, nu e amețit și nu îl doare nimic. După externare, merge acasă și face duș, nu are plagă de îngrijit, nu are fire de scos, nu are dureri. E un mare avantaj“.

    În a șaptea zi de la operație, Delia a plecat acasă. I s-a spus că trebuie să facă mișcare și, pentru o perioadă de timp, să nu mănânce alimente care i-ar fi putut irita colonul, ar fi balonat-o sau i-ar fi produs scaune tari, riscând, astfel, să forțeze cusătura de la nivelul colonului. În rest, n-a avut restricții.

    Ce avantaje are chirurgia robotică

    Chiar dacă operația clasică de excizie a unei tumori rectale și cea laparoscopică au rezultate foarte bune, precizia intervenției robotice este una superioară. Riscurile sunt mult mai mici și avantajele mult mai mari pentru pacient.

    De exemplu, în chirurgia rectului, curbura pelvisului face ca instrumentele laparoscopice, care sunt drepte, să nu ajungă în toate spațiile: „Instrumentele sunt destul de lungi uneori, au 37-50 de centimetri, așa că, în spații foarte mici și la mișcări delicate, poți să faci mișcări greșite. Nu le coordonezi cu foarte mare siguranță, fiind lungi. Și aici robotul bate de departe laparoscopicul, pentru că brațele robotului sunt articulate și te poți duce cu ele în orice găurică, în orice colț, cu o mare precizie“.

    Pe lângă avantajele pe care le aduce pacientului, chirurgia robotică este avantajoasă și pentru chirurg, comparativ cu cea laparoscopică, în sensul că medicul operează stând așezat la un pupitru, nu în picioare lângă pacient. În cele patru-cinci ore cât durează o astfel de operație, relaxarea medicului devine un element-cheie în reușita operației și, deci, în șansele pacientului.

    „La chirurgia laparoscopică stăm în picioare lângă pacient, de multe ori în niște poziții foarte ciudate – cu brațele ridicate, depărtate, că trebuie să abordăm și din stânga, și din dreapta uneori instrumentele acelea lungi, cu spatele strâmb, aplecat și în poziții grele. Să faci asta pe un lucru foarte fin, de câțiva milimetri, câteva ore, e foarte obositor pentru chirurg. De multe ori, sunt probleme de spate, tulburări de statică, de coloană, pe când la robot stai foarte comod așezat pe un scaun, cu coatele sprijinite, cu capul așezat într-un sistem optic – un fel de binoclu, dar care îți ocupă toată fața, ca o mască – prin care vedem 3D și stăm foarte relaxat. Și lucrăm numai din mâini. Avem niște sisteme de comandă, niște joystick-uri, prin care transmitem informația robotului care o efectuează. Chirurgul stă foarte comod pe scaun, relaxat și la distanță de câțiva metri de pacient“, explică medicul Dan Eniu.

    Cartul este partea robotului care se amplasează lângă pacient și prin care se operează.

    Practic, mai spune el, robotul are trei părți: cartul pacient, care este amplasat lângă pacient, care are cele patru brațe cu care se operează și care este supravegheat în permanență, ca și pacientul, de un medic chirurg specialist, cea de-a doua parte este consola, un fel de birou amplasat la câțiva metri distanță de pacient și de unde medicul chirurg principal dă robotului comenzile, și o a treia parte, turnul de control, adică partea tehnică a robotului, în care se află toate sistemele lui de operare și unde operația se și înregistrează.

    După ce instalează dispozitivul de lângă pacient, chirurgul principal se dezbracă de hainele sterile, se așază comod la consolă și începe operația. De regulă, consola se află tot în sala de operație, pentru a minimiza eventualele riscuri care pot apărea pe parcurs, dar, explică conf. dr. Dan Eniu, astfel de operații au fost făcute, experimental, cu medicul aflat într-o țară și pacientul în alta. Se pot face, deci, și de la mare distanță.

    „Consola se află în sala de operație pentru că, teoretic, se pot întâmpla și incidente și, atunci, trebuie convertit, adică scoatem repede robotul și ne întoarcem la maniera clasică sau laparoscopică. Însă aceste cazuri sunt extrem de rare. Dar, tot așa, consola poate să fie în afara sălii, în alt oraș sau pe un alt continent. De exemplu, s-a făcut operație din Strasbourg, din Franța, unde era chirurgul, în New York, unde era pacientul. S-a făcut experimental, deci se poate, dar nu este o practică curentă.“

    Cum a fost pentru dumneavoastră, ca medic, să lucrați cu robotul DaVinci?

    O mare bucurie și o plăcere. Este ca și când conduci o mașină obișnuită multă vreme și, dintr-o dată, ai acces la o mașină super performantă, superdotată, puternică, rapidă, cu tot felul de sisteme de confort și de siguranță. E o mare bucurie și o satisfacție, pentru că eu am investit foarte mult în chirurgia robotică, am tot vrut să pot face chirurgie robotică, de 12 ani merg sistematic la cursuri, la congrese, am făcut stagii de pregătire în străinătate, am tot felul de certificate, dar era prea puțin. Până acum, trebuia să merg la Brașov sau la București ca să pot opera, să duc pacientul acolo, să mă înțeleg cu colegii de acolo, ca să am acces, deci era destul de dificil. Acum, fiind în Cluj, la Regina Maria, e o mare bucurie.

    „Tratamentul se face împreună. Doar împreună.“ Relația medic-pacient

    Delia are numai cuvinte de laudă la adresa medicului chirurg care a operat-o. Au impresionat-o nu numai profesionalismul și siguranța de care acesta a dat dovadă în actul medical, ci și calitățile lui umane, care contează atât de mult pentru pacientul aflat pe patul de spital.

    „Este un om minunat domnul doctor, stă de vorbă, te încurajează, îți ridică moralul, îți dă curaj că ai ajuns pe mâinile unui profesionist. A zis că n-am pentru ce să-mi fac emoții, că el nu e singur în operație, că mai participă și alți medici și că operația cu robotul este foarte precisă“, spune Delia.

    „Pentru un om care e operat și e pe patul de spital, când vede că medicul se interesează de starea lui de sănătate, de cum evoluează după operație e un lucru bun. Îți dă o stare de bine și o încredere că totul va fi și în continuare bine.“

    Delia Husa, pacientă

    În actul medical, încrederea nu funcționează unilateral. E important ca pacientul să creadă în medicul lui și să lupte cot la cot cu acesta pentru vindecare. Dar la fel de important e și ca medicul să aibă încredere în pacientul lui. În cazul acesta, încrederea a fost reciprocă.

    „Din fericire, doamna Delia e o pacientă înțelegătoare, o pacientă bună, cum ne place nouă să zicem. Adică o pacientă care acceptă propunerile medicului, dacă i se potrivesc, și cu care am colaborat ușor. Noi vrem să ajutăm toți pacienții, dar pe unii ne este ușor să-i ajutăm, iar pe alții ne este greu să-i ajutăm.“

    Conf. Dr. Dan Eniu, medic primar chirurgie oncologică

    „Tratamentul se face împreună. Doar împreună. Deși aparent noi, medicii, facem totul, nu e adevărat. Noi facem o parte și pacientul o parte. Noi știm drumul și ajutăm cu anumite tehnici, dar și pacientul contribuie la vindecare. Pe de o parte, prin respectarea indicațiilor medicale, pe de altă parte prin factorul psihic, sufletesc, adică acea încredere care ajută foarte mult la vindecare“, mai spune conf. dr. Dan Eniu.

    „E important să nu neglijezi lucrurile care țin de sănătatea ta.“ Viața, azi

    Delia spune că nu i-a fost frică. Nici înainte de operație, nici după. Chiar dacă drumul ei către vindecare e de-abia la jumătate, e optimistă că totul va fi bine. În curând se va întâlni cu un medic oncolog care îi va stabili planul de tratament pe mai departe. Va face fie chimioterapie, fie radioterapie, fie ambele. La trei luni de la operație se va întâlni din nou cu medicul chirurg, care va evalua starea ei în urma intervenției chirurgicale.

    Tot ce știe acum e că se simte bine, se bucură de prezența fiicei, ginerelui și nepoatei ei de 7 ani.

    Și mai știe ceva. Că la 72 de ani încă mai sunt lecții de învățat: „Mi-am dat seama că grija față de tine este foarte importantă. E important să nu neglijezi lucrurile care țin de sănătatea ta personală, că le tot amâni și nu le dai importanță decât atunci când apar probleme serioase“.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare