Ce înseamnă, de fapt, „nu“ când vine vorba de sex? Consimțământul sexual e interpretat și exprimat diferit de bărbați față de femei

Chiar dacă pare simplu, consimțământul sexual e destul de complex. Atât de complex, că a fost subiectul multor cercetări din ultimii ani. Chiar dacă „nu” ar trebui să fie de ajuns, indiferent în ce moment al actului sexual e spus, în realitate lucrurile au multe nuanțe. Ce e consimțământul sexual, cum ar trebui să sune și de unde apare confuzia care poate duce la lucruri grave, cum ar fi abuz, viol sau agresiune sexuală?

Profesori care abuzează elevi – cazurile Kristof Lajos, al profesorului de economie de la Colegiul Sfântul Sava și, cel mai recent, Alfred Bulai -, jurnaliști care abuzează colege – anul acesta au ieșit la lumină mai multe situații revoltătoare care arată, de fapt, cât de puțin înțelegem conceptul de consimțământ, iar reacțiile publicului au arătat că nici conceptul de abuz nu ne este foarte clar.

Recent, jurnalista Adina Florea a scris pe Facebook că, în 2015, Răzvan Băltărețu, fost redactor-șef al publicației Vice, a violat-o. „În iulie 2015, atunci când aveam abia 20 de ani împliniți, s-a urcat peste mine și m-a violat în timp ce-i urlam nu. Apoi a adormit în patul meu, iar eu am plecat să dorm pe malul Dâmboviței, în fața căminelor de la Grozăvești”, a scris Adina Florea pe Facebook.

Ce e consimțământul sexual

Dexonline definește consimțământul astfel: 1. Aprobare, asentiment, încuviințare sau 1.1. Acord de voință a persoanelor care încheie un contract.

Wikipedia spune în felul următor: „Consimțământul apare atunci când o persoană este de acord voluntar cu propunerea sau dorințele altei persoane”, iar „consimțământul sexual este consimțământul de a te implica în activitate sexuală; activitatea sexuală fără consimțământ este considerată viol sau alte agresiuni sexuale”.

Articolul 218, aliniatul 1 din Codul Penal notează astfel: „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Atunci, dacă lucrurile par atât de clare, cum de un lucru aparent simplu, cum este consimțământul, este atât de interpretabil pentru unele persoane, atât de confuz încât poate duce la probleme grave, cum ar fi violul?

Pe scurt, sexul consensual este atunci când toate persoanele implicate, fiind majore și având capacitatea de a face o alegere, sunt de acord să se angajeze în actul sexual și exprimă acest lucru.

Acordarea consimțământului este un gest activ, nu pasiv. Înseamnă să alegi liber să spui „da”, având nu numai libertatea, ci și capacitatea de a face acea alegere, adică fără teamă, constrângere, forță sau intimidare. Consimțământul trebuie să fie un acord clar și lipsit de ambiguitate.

O persoană poate alege să se răzgândească oricând în timpul actului sexual, iar partenerul trebuie să-i respecte decizia de a se opri. De asemenea, consimțământul poate fi dat pentru un anumit tip de activitate sexuală, dar nu pentru toate. De exemplu, o persoană poate fi de acord să facă sex normal, dar nu și sex oral, anal sau alte practici sexuale – fiecare dintre acestea trebuie discutate de parteneri și, atunci când au loc, să fie de comun acord.  

Consimțământul se aplică nu numai în legătură cu actul sexual, ci și în orice tip de contact fizic: atingerea unei alte persoane sau sărut.

Consimțământul trebuie să fie specific. Dacă cineva flirtează, și-a dat consimțământul pentru sărut sau și-a dat acordul ca o altă persoană să o viziteze nu înseamnă că este de acord cu alte lucururi, cum ar fi să se dezbrace sau să facă sex.

De asemenea, consimtământul trebuie să fie entuziast, cu atât mai mult cu cât în viața de zi cu zi este rareori întâlnită exprimarea verbală a unui „da” de fiecare dată când cineva acceptă să facă sex. Prin urmare, „bine” sau absența lui „nu” nu înseamnă neapărat consimțământ. Consimțământul poate însemna fie un „da” puternic, fie exprimat prin limbajul corporal în care se identifică zâmbetul, încuviințarea din cap, menținerea contactului vizual și destinderea facială, toate acestea exprimate când persoana are capacitatea de a lua decizii.

Uneori, consumul de alcool sau substanțe te poate face pasiv în luarea unor decizii, dar acest lucru nu înseamnă că ești de acord neapărat să faci unele lucruri, sunt cazuri în care pur și simplu nu te poți opune, iar asta nu înseamnă consimțământ.

Chiar dacă ești într-o relație stabilă sau ești căsătorit, consimțământul nu este implicit pentru fiecare interacțiune sexuală.

De ce e consimțământul un termen atât de vag?

După ce am aflat despre jurnalista Adina Florea, am încercat să aflăm ce anume face ca un concept care pare simplu – consimțământ înseamnă să fii de acord și să spui „da” înainte de a face sex – să fie atât de confuz, în așa fel încât unul dintre participanții la actul sexual – în cazul acesta, bărbatul – să creadă că a făcut sex consimțit, iar celălalt – femeia – să spună că nu, sexul nu a fost consimțit.

Am descoperit că tema consimțământului a fost subiectul a numeroase cercetări la nivel internațional. Deci multă lume – sau mai multă decât credeam – e preocupată de confuzia care apare în jurul acestui acord aparent simplu.

Studiu: „Bărbații și femeile exprimă și interpretează în mod diferit consimțământul”

De exemplu, o profesoară de la o universitate din Arkansas a cercetat felul în care bărbații și femeile își dau consimțământul în ceea ce privește actele sexuale și a constatat că există diferențe de gen legate de comunicare. Practic, bărbații și femeile exprimă și interpretează în mod diferit consimțământul. Studiul a fost făcut în 2013 pe 185 de studenți.

În timp ce femeile folosesc mai frecvent mesaje verbale, bărbații folosesc mai des mesaje nonverbale pentru a comunica dacă își dau sau nu consimțământul pentru un act sexual. Totodată, bărbații iau în considerare mai mult indicatorii nonverbali decât pe cei verbali atunci când interpretează consimțământul sau non-consimțământul persoanei cu care vor să facă sex.

Dar comunicarea nonverbală nu este atât de clară precum cea verbală, iar de aici pot să apară o mulțime de probleme, cum ar fi avansuri sexuale nedorite și inclusiv agresiune sexuală și viol. Studiul menționat demonstrează că, dacă ne bazăm pe indicii nonverbale pentru a interpreta consimțământul legat de un act sexual, putem să avem o formă eronată de comunicare.

Alte studii arată că, deși se știe că acordul trebuie dat pe cale verbală, în realitate cele mai multe persoane transmit consimțământul prin non-rezistență. Altfel spus, nu spun nici da, nici nu, ci pur și simplu nu resping actul sexual. Din nou, acest lucru poate duce la multă confuzie.

Diferențe de percepție. Expunerea la pornografie influențează raportarea la consimțământul sexual

Un alt studiu, publicat în 2007, și la care au participat 415 studenți (64% femei și 36% bărbați), majoritatea heterosexuali, a fost realizat folosind viniete (mici scenarii sub formă de text), după care cercetătorii au adresat o serie de întrebări participanților. Rezultatele cercetării au arătat că persoanele se raportează diferit la ideea de consimțământ și la modul în care acesta trebuie să aibă loc, în funcție de gen și de istoricul relației respective.

Femeile consideră consimțământul sexual explicit ca fiind mai necesar decât îl consideră bărbații, ceea ce demonstrează că bărbații nu iau la fel de mult în serios ideea de agresiune sexuală. Cât privește istoricul relației, percepția asupra nevoii de consimțământ este influențată de durata acesteia, astfel că, pentru relațiile de durată, participanții la studiu au privit cu mai mare relaxare nevoia unui consens verbal.

O altă cercetare, publicată în 2023, a analizat felul în care expunerea la pornografie influențează percepția asupra obținerii consimțământului legat de sex. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 405 tineri adulți filipinezi consumatori de pornografie care se aflau, la momentul cercetării, în relații active din punct de vedere sexual.

Ce a rezultat este faptul că expunerea frecventă și prelungită la pornografie poate modifica percepția consumatorilor asupra realității sexuale. Practic, persoanele care consumă multă pornografie pot ajunge să creadă că ceea ce se întâmplă în filmele porno e valabil și în realitate, iar acest lucru scade intenția de a cere acordul partenerilor sexuali.

O cercetare de anul acesta realizată pe 1.329 de adulți tot în relație cu expunerea la pornografie arată că persoanele care nu urmăresc pornografie au atitudini pozitive față de consimțământul sexual, iar cele care urmăresc pornografie în fiecare zi se simt mai incomod atunci când cer sau când își dau consimțământul sexual.

Într-un articol publicat în The Washington Post în 2017 pornind de la cazul producătorului de film Harvey Weinstein (cunoscut pentru „Pulp Fiction“ și „Shakespeare in love“, care a câștigat 7 premii Oscar), condamnat mai târziu, în 2020, la 23 de ani de închisoare pentru abuzuri sexuale (mișcarea #metoo) jurnalista Irin Carmon vorbește despre faptul că dincolo de consimțământul clar, dincolo de da și nu, dinamica puterii este mai greu de analizat în astfel de situații de abuz.

Abuzurile de putere variază în toate tipurile de comportament, ele au loc la serviciu sau în dormitor și nu toate sunt ilegale, spune jurnalista: „Există un consens social de bază, cel puțin pe hârtie, dacă nu și în practică, legat de faptul că sexul nu trebuie forțat, iar șefii nu ar trebui să propună așa ceva subalternilor lor. Dar între greșelile clare, lipsite de ambiguitate, și utopia fantastică a consimțământului entuziast există o lume a ambiguității, în care încă nu știm cum să identificăm și să pedepsim actele care implică un consimțământ tehnic, dar care, în realitate, se simte ca un viol”.

De altfel, chiar dacă nu era într-o relație de subordonare directă cu Răzvan Băltărețu, jurnalista Adina Florea a menționat că l-a cunoscut pe acesta înainte de a intra la facultate, când el i-a corectat un text de pregătire pentru admitere. Abuzul a avut loc în vara următoare, la finalul anului întâi de facultate. Deși Adina spune că și-a exprimat dezacordul printr-un nu ferm, Răzvan spune că nu a fost vorba despre un viol și că nu a discreditat niciodată necesitatea consimţământului.

Ce se întâmplă în realitate?

Înainte de a ne poziționa într-o tabără sau alta – ce nu a înțeles când i s-a spus „nu”? sau chiar de ce femeile nu au fost mai ferme în transmiterea mesajelor? și de ce au revenit și au făcut sex, după ce au fost agresate? – trebuie să ținem cont de faptul că în viața de zi cu zi lucrurile sunt mai nuanțate decât în teorie.

Un studiu realizat în Australia în 2021 și publicat în 2024 arată că, deși suntem conștienți de ceea ce înseamnă consimțământul și știm cum ar trebui să ni-l dăm sau cum să-l cerem, în practica de zi cu zi lucrurile nu sunt atât de simple ca în teorie.

În studiu, 44 de persoane heterosexuale de ambele sexe (11 bărbați și 33 de femei), cu vârste între 18 și 35 de ani, au fost repartizate în focus grupuri. Cercetătorii au folosit tot metoda vinietelor, astfel că grupurile de discuție au primit patru texte diferite pentru a determina modul în care se raportează la consimțământul sexual: două viniete aveau scenarii referitoare la sex ocazional/întâlniri ocazionale, iar două viniete implicau relații pe termen lung.

Cercetătorii au aflat că, la nivel declarativ, participanții au exprimat un grad înalt de conștientizare a ceea ce înseamnă bunele practici legate de consimțământul sexual. Au menționat faptul că ar trebui făcute verificări periodice ale consensului în timpul întâlnirilor/actelor sexuale, că e necesară o atenție sporită în decodificarea mesajelor nonverbale, că ambii parteneri (când este vorba de sex între două persoane) sunt responsabili pentru obținerea și înțelegerea acordului și că e importantă comunicarea directă și deschisă.

Cu toate acestea, din discuțiile care au apărut pe marginea subiectului a reieșit că această conștientizare a ceea ce înseamnă consimțământul și cum trebuie el acordat și luat nu se traduce neapărat în experiențele din viața de zi cu zi.

De exemplu, deși au afirmat că responsabilitatea comunicării directe revine ambilor parteneri când vine vorba de consimțământul sexual, în conversațiile despre viniete au apărut discrepanțe legate de așteptările legate de responsabilitate, susținând că, de exemplu, unul dintre partenerii dintr-o vinietă (femeia) ar fi trebuit să ia în considerare și timiditatea sau personalitatea introvertă a celuilalt și că nu este corect ca acestuia (în cazul de față, bărbatului) să i se pretindă să fie vocal în exprimarea refuzului.

Discuțiile pe marginea unei alte viniete arată că există diferențe de gen în ceea ce privește așteptările legate de puterea decisivă legată de consens. Deși au fost de acord că ambii parteneri sunt responsabili, în realitate, majoritatea se așteaptă ca bărbatul să inițieze și să dirijeze conversațiile despre consens, în timp ce femeile au mai degrabă rolul de „gardian sexual”, adică de a accepta sau nu, fără să lanseze discuția despre consimțământ.

Și alte discrepanțe au ieșit la suprafață legate de ceea ce înseamnă consimțământ și felul în care acesta este pus în practică – cerut sau oferit. În general, participanții la studiu au mărturisit că, deși știu ce înseamnă consimțământul, nu l-au folosit ca la carte în întâlnirile lor sexuale, considerând că, atunci când au făcut-o, acest lucru mai degrabă a stricat fluiditatea actului sexual și a fost un obstacol în calea bucuriei amoroase.

Cum poate arăta consimțământul și cum poate fi cerut

Avem nevoie de educație sexuală și avem nevoie de educație în ceea ce privește consimțământul sexual. Dacă, în general, consimțământul sexual se concentrează pe limbajul verbal, adică pe „nu înseamnă nu” sau pe „ce e mai puțin decât da înseamnă nu”, studiile și realitatea arată că, de multe ori, lucrurile sunt și aici mult mai nuanțate.

Dacă, atunci când o persoană spune „nu”, lucrurile sunt – sau ar trebui să fie clare –, mai sunt și alte aspecte la care e bine să fim atenți. Prin urmare, iată câteva exemple de cum poate arăta consimțământul, verbal sau nonverbal, cum poate arăta non-consimțământul și cum poți cere acordul unei alte persoane cu care vrei să faci sex:

Cum poate arăta consimțământul verbal:

Consimțământul verbal este cea mai clară formă de a-ți da acordul pentru actul sexual și, deci, cea mai sigură. Dacă totuși să spui un „da” explicit ți se pare ciudat la începutul actului sexual sau în timp ce faceți sex, iată cum poate să sune acordul verbal:

• Da.
• Mi-ar plăcea.
• Sună bine.
• Se simte bine.
• Nu te opri.
• Îmi place.
• Sunt deschis/ă să încerc asta.
• Continuă!
• Mă simt bine când faci asta.

Cum poate arăta consimțământul nonverbal

Consimțământul poate fi și nonverbal, cu condiția să fie entuziast și clar exprimat. Iată cum poate să arate:

• Dai din cap în semn de da.
• Menții contactul vizual într-o notă pozitivă.
• Tragi persoana cealaltă mai aproape de tine.
• Atingi persoana cealaltă într-un mod activ, care să arate intenția.
• Inițiezi contactul.
• Ai un limbaj corporal relaxat și deschis.

Mențiune: Nu toată lumea are același tip de limbaj corporal, prin urmare gesturile pot fi interpretate greșit. De aceea, e important să verifici cu partenerul tău și pe cale verbală, atunci când simți că pot apărea neînțelegeri.

Cum să ceri consimțământul

În loc să presupui că cineva își dă acordul să faceți sex doar pentru că nu spune un nu ferm, e de dorit să verifici. Iată cum o poți face, indiferent că ești bărbat sau femeie:

• Pot să fac asta?
• Ești ok cu asta?
• Te simți bine când fac asta?
• Aș vrea să încerc acest lucru, ție ți-ar plăcea?
• Ce crezi despre asta?
• Te simți confortabil cu asta?
• Ce îți place?
• Ce ți-ar plăcea să faci?
• E ceva ce aș putea să fac, ca să te simți mai în siguranță sau mai confortabil?

Ce NU este consimțământul, varianta verbală

Ca și consimțământul, non-consimțământul sau neacordarea consimțământului poate fi un act verbal sau nonverbal, dar e necesar să fie exprimat în mod activ. Iată câteva cuvinte care NU înseamnă consimțământ:

• Nu.
• Oprește-te!
• Nu vreau să fac asta!
• Nu îmi place.
• Nu face asta, nu îmi place!
• Nu mă atinge!
• Nu sunt sigur/ă.
• Nu cred că vreau asta.
• Nu am mai făcut asta până acum și nu sunt sigur/ă că vreau să încerc acum.
• Poate, bănuiesc că ar fi ok…
• Nu e ok.
• Mă doare!
• Dă-te jos de pe mine!
• Am nevoie de o pauză.

Ce NU este consimțământul, varianta nonverbală

E de preferat ca refuzul actului sexual să fie clar, pentru a evita ambiguitățile. Totuși, există situații în care unei persoane îi poate fi dificil să spună nu. Dacă persoana cu care vrei să faci sex transmite astfel de mesaje nonverbale, trebuie să te oprești:

• Întoarce capul în altă direcție sau se îndepărtează.
• Te împinge.
• Evită să te atingă.
• Evită să o atingi.
• Stă întinsă, fără reacție.
• Tace, nu spune nimic.
• Pare distrasă, nu e prezentă.
• Devine brusc tensionată.
• Își schimbă subit dispoziția, de la zâmbet la încruntare, de la relaxată la tensionată.
• Evită contactul vizual, se uită în altă parte.
• Are o dispoziție tristă sau temătoare.
• Dă din cap în semn de nu.

Citește și: Dușmanul numărul 1 în cuplu: „Orice atingere devine un semn ce poate fi interpretat într-un singur sens – preludiu pentru sex“