Variola maimuței: ce simptome are și cum se tratează

Ce este variola maimuței și cât de mare este amenințarea

    „Verișoara” mai blândă a variolei eradicate în 1980, variola maimuței este o infecție virală rară, care se răspândește lent. Cum se manifestă boala, ce opțiuni de tratament avem la ora actuală și cât de mare este amenințarea, aflăm în continuare de specialiști infecționiști. 

    Variola maimuței se extinde pe toate continentele și stârnește îngrijorare fiindcă se întâmplă foarte rar să se răspândească mai departe de Africa, acolo unde se înregistrează, de regulă, focare. 

    Boala este cauzată de virusul variolei maimuței, iar el face parte din aceeași familie virală cu temuta variolă, care avea o rată de mortalitate de 30% și a făcut 500 de milioane de victime în ultimii 100 de ani înainte de a fi eradicată.

    „Verișorul” virusului variolic a fost descoperit în 1958, când două focare de boală au apărut în colonii de maimuțe aflate în laboratoare de cercetare din Africa – de unde și numele bolii. Deși virusul a fost depistat inițial la maimuțe, medicii au descoperit ulterior că rozătoarele (șoareci, șobolani, veverițe) și alte mamifere mici sunt rezervorul de propagare a bolii. 

    Primul caz de transmitere la om a fost depistat în 1970, la un copil din Republica Democrată Congo, într-o perioadă în care se depuneau eforturi pentru eradicarea variolei. De atunci, boala a fost raportată la oameni și în alte țări din Africa centrală și de vest, unde este considerată endemică. 

    Există două variante ale virusului care provoacă variola maimuței: cea din Africa de Vest și cea din bazinul Congo (Africa Centrală). Prima dintre ele duce mai rar la complicații. Rata de mortalitate a variantei vest-africane este de 1%, în vreme ce virusul din bazinul Congo este mortal pentru aproximativ 10% dintre cei infectați cu el. Varianta din bazinul Congo are și o contagiozitate mai mare. În Europa, America, Asia și Australia a fost raportată varianta vest-africană. 

    De ce se răspândește acum variola maimuței

    În trecut, cazuri de variola maimuței se raportau foarte rar în alte țări decât cele de pe continentul african. Ele erau sporadice și afectau doar călătorii sosiți din zonele endemice. Marea Britanie, SUA, Singapore și Israel sunt printre țările care au confirmat cazuri de variola maimuței în anii 2000. 

    De obicei, focarele de variola maimuței se sting de la sine, fiindcă virusul nu se transmite cu ușurință între oameni. Majoritatea bolnavilor nu ajung să infecteze alte persoane. Numărul de reproducere R0 al virusului – un indicator al contagiozității unei boli – este de 0,4 în populația generală. De data aceasta, variola maimuței s-a răspândit pe o arie geografică vastă, iar numărul de cazuri este neobișnuit de mare pentru o boală considerată rară. 

    Variola maimuței este mult mai puțin contagioasă decât variola din trecut, pojarul sau COVID-19. 

    Este puțin probabil ca virusul să fi suferit mutații și să se transmită mai intens acum, a declarat Sylvie Briand, director al Departamentului de boli pandemice și epidemice din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), citată de Reuters. Creșterea transmisibilității ar putea fi cauzată de ridicarea restricțiilor împotriva COVID-19 în lumea întreagă și socializarea intensă din această perioadă, spune oficialul OMS. 

    „Epidemia de variola maimuței era de așteptat”, a decralat pentru publicația The Guardian dr. Romulus Breban, cercetător la Institutul Pasteur din Paris. O simulare matematică realizată de acesta în 2020 a arătat că în Republica Democrată Congo, de exemplu, imunitatea la variola maimuței a scăzut de la 85% în anii 1980 la 60% în 2012.

    Scăderea imuinității are legătură cu renunțarea la vaccinarea antivariolică, în anul 1980. Acesta oferea o protecție încrucișată pentru variola maimuței. Protecția pe care o asigură este de 85%, arată datele OMS. Ulterior, s-au mai imunizat doar cei care au călătorit în zonele endemice de pe continentul african. 

    Ce simptome are variola maimuței

    Boala este atât de rar întâlnită pe alte continente decât Africa, încât foarte puțini medici au văzut și tratat cazuri. Simptomele ei sunt asemănătoare variolei din trecut, dar cu manifestări clinice mai ușoare. 

    Variola maimuței debutează cu manifestări asemănătoare gripei. Potrivit NHS, Serviciul Naţional de Sănătate britanic, principalele simptome de variola maimuței sunt:

    • Febră ridicată;
    • Frisoane
    • Dureri de cap;
    • Dureri musculare;
    • Dureri de spate;
    • Noduli limfatici inflamați;
    • Stare generală de epuizare. 

    Variola maimuței afectează la ora actuală persoane cu vârsta sub 50 de ani, care nu au primit vaccinul antivariolic. „Odată cu oprirea vaccinării extinse împotriva variolei, inclusiv în România, tinerii reprezintă o categorie mai expusă infectării acum”, potrivit dr. Adrian Marinescu, directorul medical al Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș”, din București. Copiii pot fi și ei infectați cu acest virus.

    Cum arată variola maimuței 

    După 1-5 zile de la instalarea febrei, apare o erupție pe piele, cu vezicule asemănătoare celor date de variolă, dar care pot fi confundate ușor și cu cele din varicelă, deși cele două boli nu sunt înrudite. 

    „Aspectul veziculelor este diferit în variola maimuței și în varicelă, dar unei persoane de rând nu-i este ușor să facă diferența. Simptomatologia inițială este asemănătoare și, ulterior, apare erupția, ceea ce face destul de grea deosebirea celor două”, detaliază medicul infecționist.

    Cum arată variola maimuței palmă cu vezicule specifice
    Veziculele sunt mai numeroase pe extremități – mâini și picioare. Foto: Shuttestock

    În cele mai multe cazuri, erupția debutează pe față și apoi se extinde pe alte zone ale corpului, dar sunt mai numeroase pe mâini și picioare. Ea apare inclusiv pe tălpi, palme, mucoasa bucală și genitală, conjunctivă (membrana care căptușește pleoapele și acoperă albul ochilor) și cornee (membrana de pe suprafața ochilor). 

    Inițial, se formează pete roșii, iar în 4-5 zile se transformă în vezicule cu lichid, ferme la atingere. După aproximativ două săptămâni, ele formează o crustă și se usucă. Veziculele pot lăsa în urmă cicatrice. 

    variola maimuței erupție cutanată
    Cum arată erupția din variola maimuței la un bolnav din Nigeria. Sursa foto: WHO/Nigeria Centre for Disease Control

    Cum se transmite variola maimuței

    Variola maimuței este o zoonoză virală – boală care se transmite oamenilor de la animale. Pe continentul african, cele mai multe infectări se produc prin contactul cu animale care poartă virusul – prin mușcături, atingerea sângelui sau fluidelor, consumul de carne contaminată și insuficient preparată termic. El intră în organism prin pielea sau mucoasele lezate, prin tractul respirator, ochi, nas sau gură, prin contactul cu sânge infectat, precum și prin fluide corporale (salivă, urină, spermă, secreții vaginale, etc.).

    „Este posibilă și transmiterea de la o persoană la alta, iar ea se face prin contact fizic apropiat și prelungit cu o persoană infectată. Cel mai mare risc de transmitere există atunci când apare erupția specifică și se face un contact direct cu veziculele sau cu îmbrăcămintea, prosoapele și lenjeria contaminate de bolnav”, potrivit medicului Adrian Marinescu.

    Spre deosebire de COVID-19 și de multe alte boli virale, variola maimuței nu este contagioasă în perioada de incubație, potrivit unui articol publicat în Buletinul Organizației Mondiale a Sănătății. Bolnavii pot transmite virusul abia după ce dezvoltă simptome. 

    Virusul se poate transmite și prin particulele respiratorii ale persoanei infectate, în perioada în care există manifestări similare gripei, dar într-o măsură mult mai mică și după un contact prelungit față în față. 

    Variola maimuței poate fi transmisă și de la oameni la animale, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC). Deocamdată, în Uniunea Europeană nu au fost raportate astfel de cazuri. 

    Se răspândește prin contact sexual

    Multe dintre cazurile raportate recent în afara continentului african au fost înregistrate la bărbați care au întreținut relații sexuale cu alți bărbați. Acest mod de transmitere a virusului este neobișnuit pentru variola maimuței. La fel este și localizarea genitală (inițială) a veziculelor, întâlnită rar în această infecție virală. 

    Cele două observații sugerează că transmiterea s-a făcut prin contact sexual, dar variola maimuței nu este o boală cu transmitere sexuală, potrivit oficialilor OMS. „Multe boli se pot transmite prin contact sexual. Poți lua o tuse sau o răceală prin contact sexual, dar nu înseamnă că vorbim de o boală cu transmitere sexuală”, explică Andy Seale, consilier OMS pe tema HIV, hepatitei și altor infecții cu transmitere sexuală, citat de CNBC

    Multe dintre cazurile înregistrate în Spania au avut ca sursă de infectare o saună pentru adulți de lângă Madrid și o paradă LGBT din Insulele Canare, potrivit Reuters. În Belgia, cazurile au fost corelate cu un eveniment asemănător, dar aceasta nu înseamnă că virusul circulă doar printre bărbați homosexuali sau bisexuali. Multe alte infectări au fost raportate la persoane heterosexuale.

    Riscul de infectare în rândul persoanelor care au parteneri sexuali multipli este mare, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).

    După mai multe cazuri diagnosticate în cadrul unor clinici de sănătate sexuală, autoritățile medicale le-au solicitat acestora să investigheze cu vigilență și să raporteze eventuale cazuri noi. „Le găsim (n.r. – cazurile) acolo unde le căutăm”, a declarat pentru STAT News Maria Van Kerkhove, epidemiologul OMS care a gestionat pandemia de COVID-19. 

    Au existat în trecut și alți germeni care s-au transmis prin contact apropiat – dar nu neapărat sexual – și au dus la apariția unor focare de boală în comunitățile de bărbați homosexuali sau bisexuali. Cel mai recent exemplu este un focar de meningită înregistrat în Florida, SUA, printre bărbați cu aceste orientări sexuale, informează Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC). 

    Cum se tratează variola maimuței

    Cele mai multe cazuri de variola maimuței au o evoluție ușoară și bolnavii se recuperează după 2-4 săptămâni. Până la vindecare, aceștia trebuie izolați pentru a preveni infectarea altor persoane. 

    Nu există un tratament antiviral țintit pe acest virus, spune medicul Adrian Marinescu. „Sunt în discuție câteva antivirale aprobate pentru tratamentul variolei, dar care dintre ele ar putea fi administrat în acest context vom vedea în viitorul apropiat. Bolnavii sunt tratați simptomatic, se poate administra și medicație antiinflamatoare, tratament antibiotic dacă leziunile de suprainfectează sau chiar tratament pentru funcțiile suportive dacă sunt cazuri mai grave”, potrivit specialistului infecționist. 

    Vaccinul antivariolic previne și variola maimuței, dar poate fi administrat și ca tratament al bolii. „Primul pacient al lui Edward Jenner, cel care a creat vaccinul antivariolic, a fost fiul grădinarului său, care era deja infectat cu virusul. Jenner a inoculat vaccinul în primele zile de boală, în scop terapeutic”, detaliază dr. Adrian Marinescu. În Marea Britanie, autoritățile administrează vaccinuri antivariolice persoanelor care au intrat în contact cu bolnavi. 

    În țările dezvoltate, în care populația are acces ușor la servicii medicale, variola maimuței se tratează eficient și provoacă foarte rar decese. În 2003, Statele Unite au înregistrat 53 de îmbolnăviri cauzate de câini de preerie infectați de rozătoare originare din Ghana. Nicio persoană nu a decedat. De partea cealaltă, în zonele rurale di Africa, unde accesul la servicii medicale este limitat, variola maimuței ucide în jur de 4% dintre persoanele infectate. 

    Cât de mare este amenințarea

    După doi ani de pandemie, faptul că un alt agent patogen se răspândește pe toate continentele poate induce panică, însă autoritățile medicale dau asigurări că situația nu este la fel de alarmantă ca la începutul pandemiei de COVID-19. 

    „Această boală infecțioasă se va limita la focare, fiindcă virusul se transmite mult mai greu decât altele. Ea va dispărea așa cum s-a întâmplat și cu hepatita misterioasă care a provocat panică în perioada anterioară. Focarele pot fi controlate eficient.”

    Dr. Adrian Marinescu, directorul medical al Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș”, din București

    În primul rând, ne confruntăm cu un virus cunoscut, spre deosebire de SARS-CoV-2, care era un virus nou. Avem informații despre modul său de transmitere și despre măsurile pe care le putem lua pentru a stopa sau, cel puțin, încetini răspândirea lui. 

    În al doilea rând, contagiozitatea bolii este mult mai redusă decât în cazul COVID-19. Este nevoie de un contact prelungit cu persoana infectată pentru a exista o transmitere.  

    Un mare avantaj este că virusul variolei maimuței nu se transmite în perioada de incubație a bolii, iar bolnavii pot fi izolați imediat ce apar manifestările infecției. Astfel, sunt șanse mai mari să fie stopat lanțul de transmitere. Experiența pandemiei de COVID-19 a făcut ca, atât autoritățile sanitare, cât și populația să fie mai pregătite și mai vigilente în aplicarea măsurilor de prevenție a răspândirii unui agent patogen. 

    Apoi, riscul de complicații și rata de mortalitate a variolei maimuței sunt relativ mici. Nu în ultimul rând, avem un instrument foarte bun de prevenție: vaccinul antivariolic. „Multe țări, printre care și România, pregătesc un stoc de vaccin antivariolic pentru a preîntâmpina o situație mai grea, dar nu înseamnă neapărat că variola maimuței va fi o problemă”, conchide medicul Adrian Marinescu. 

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare