Ai avut deja coronavirus fără să știi? Experții explică dacă este posibil și cum poți afla
Este posibil să fi avut COVID-19 fără simptome și să ai imunitate acum? Sau răceala din februarie să fi fost, de fapt, infecția cu noul coronavirus? Specialiștii ne explică în ce măsură pot fi adevărate aceste ipoteze și cum putem verifica dacă suntem imuni acum la COVID-19.
Simptomele COVID-19, boala provocată de noul coronavirus, sunt foarte diferite de la o persoană la alta, iar în țările care nu testează suficient, este posibil ca o parte dintre locuitori să fi avut deja boala. În China, la fiecare persoană testată pozitiv au fost alte 5-8 persoane care nu au știut că sunt infectate, potrivit unui studiu citat de Live Science.
Cercetătorii au creat un model matematic prin care au analizat cazurile de coronavirus din 375 de orașe din China, în intervalul 10-23 februarie. Folosind acest model, ei au concluzionat că, în intervalul studiat, China ar fi avut cu 86% mai multe cazuri de COVID-19 față de cele raportate. Aceste cazuri necunoscute ar fi putut fi ori asimptomatice, ori confundate de oameni cu alte infecții respiratorii, cum ar fi răceala și gripa.
Între 30% și 50% dintre cei infectați nu au simptome de COVID-19
O treime dintre cei infectați cu noul coronavirus nu au niciun simptom de boală, reiese dintr-un studiu citat de South China Morning Post. În luna martie, Islanda a derulat un program de testare în masă pentru a afla cât de de răspândit este virusul în populație. Mai puțin de 1% dintre locuitori au avut test pozitiv, iar dintre aceștia, în jur de 50% erau asimptomatici, potrivit datelor citate de CNN.
Persoanele infectate, dar fără simptome de COVID-19 pot fi depistate pozitiv la teste. Cu toate acestea, ele au toate șansele să nu afle că au sau că au avut COVID-19 pentru că strategia multor țări, inclusiv a României, este de a le testa doar pe cele care prezintă simptome.
Cât despre persoanele simptomatice, ele pot avea și manifestări ușoare, care pot fi puse ușor pe seama unei răceli obișnuite: secreție nazală, nas înfundat și durere în gât. De altfel, aceste simptome vagi, nespecifice sunt unul dintre motivele pentru care bolnavii nu au putut fi depistați și izolați rapid la începutul epidemiei. Simptomele mai severe din COVID-19 seamănă și pot fi confundate cu cele care apar în gripă: febră mare, dureri musculare, tuse și dificultăți de respirație.
La debutul epidemiei de coronavirus, în România era încă epidemie de gripă. În aceste condiții, sunt persoane care se întreabă dacă infecția respiratorie pe care au avut-o în februarie sau început de martie ar fi putut fi, de fapt, COVID-19. Convingerea este alimentată și de suspiciunea că în China și în Italia, primele îmbolnăviri cu noul coronavirus ar fi apărut încă din noiembrie.
„Dacă ne gândim la Italia și la cazurile raportate din noiembrie, nu există nicio confirmare că acelea au fost infecții cu noul coronavirus. Există posibilitatea să fi avut până acum COVID-19, dar nu cred că la sfârșit de februarie. Mă îndoiesc că au fost români care au trecut prin boală la acea dată, pentru că nu am avut circulație în România la sfârșitul lui februarie. Încă este puțin probabil și acum să fi avut infecția și vă spun asta după numărul de probe care sunt pozitive la noi, când testăm. Cam 10% sunt pozitive, deci este puțin probabil ca în circulație să fie așa un procent mare”, spune prof. dr. Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie și reprezentantul României la OMS.
Testele de diagnostic efectuate în România până la această dată nu sunt suficient de multe pentru a ne face o idee despre cât de răspândită este în populație infecția cu noul coronavirus. „Avem în jur de 45.000 de teste efectuate în România, dar aceasta nu înseamnă că au fost testați tot atâția români. Pentru o persoană se fac 3-5 testări, așa încât numărul celor testați este mult mai mic. Raportat la numărul locuitori, numărul de teste este foarte mic”, apreciază dr. Ramona Vasile, medic primar epidemiologie și asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova.
Cum putem afla dacă am avut boala
Dacă am trecut prin infecția cu noul coronavirus, în sânge ar trebui să avem anticorpi specifici împotriva virusului SARS-CoV2, pe care corpul îi produce în mod normal după ce am trecut prin boală. Acești anticorpi pot fi detectați fie prin teste rapide pe care le putem face chiar și acasă, fie cu ajutorul testelor serologice, de laborator. Pe piață există deja teste rapide aprobate prin care vom putea afla dacă am avut COVID-19. Ele detectează prezența anticorpilor IgG și IgM în sânge, formați ca răspuns la infecție.
Testele serologice care se analizează în laborator sunt mai exacte decât cele rapide. Unele dintre ele detectează doar prezența anticorpilor (testul prin tehnica ELISA), iar altele pot măsura și concentrația (titrul) lor în sânge (prin tehnici de chemiluminiscență și electrochemiluminiscență). Această informație în plus ne va ajuta pe viitor să aflăm care este nivelul optim al anticorpilor protectori și dacă putem astfel să scăpăm de teama unei eventuale reinfectări. Pentru testarea anticorpilor în laborator, se recoltează sânge ca la analizele uzuale, iar rezultatul este disponibil după una-două zile, în funcție de tipul testului de laborator.
Testele rapide arată precum cele de gripă sau de sarcină, iar sângele se colectează printr-o înțepătură în deget, ca la testul pentru măsurarea glicemiei. Rezultatul testului rapid este vizibil sub forma unor linii roșii în 10-15 minute.
Testele de anticorpi ne arată dacă suntem imunizați atunci când le efectuăm la cel puțin două săptămâni de la infectarea cu noul coronavirus. Anticorpii IgG, cei care rămân în corp o perioadă mai îndelungată și ne oferă imunitatea pe termen lung, se formează începând cu ziua a 14-a de la infectare. Anticorpii IgM pot fi detectați după 7 zile de la debutul infecției și dispar din corp după 3-4 săptămâni.
La data publicării acestui articol (14 aprilie 2020), în nicio unitate medicală din România, de stat sau privată, nu se pot efectua la cerere teste de anticorpi. Deocamdată, clinicile nu au achiziționat kiturile de testare, dar ele vor fi disponibile în curând și la cerere.
Testele rapide și cele serologice care folosesc tehnica ELISA vor fi primele pe care le vom putea efectua, pentru că mai mulți producători au obținut deja aprobare de comercializare pentru Europa. Testele mai complexe de laborator (cele prin tehnici de chemiluminiscență și de electrochemiluminiscență), care măsoară și concentrația de anticorpi, nu doar prezența lor în corp, sunt în diferite stadii de aprobare spre comercializare. Administrația americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) tocmai a aprobat un astfel de test, produs de compania Cellex Inc., dar va mai trece o vreme până când va ajunge și în Europa.
Câteva spitale publice din România efectuează pacienților tratați și vindecați testul rapid de anticorpi, dar nu tuturor celor care fac boala. „Nu sunt suficient de multe teste încât pentru același pacient, fiecare pacient să fie testat și cu teste genetice, și cu teste pentru anticorpi. Nu putem gândi astfel la nivelul României, dar în mod logic ar fi, noi facem pentru pacienții noștri în momentul în care s-au vindecat. După două teste negative le luăm și testul care arată dacă au anticorpi, anticorpi de tip IgG protectori, am și siguranța că acea persoană este imunizată și că nu se poate reinfecta”, a spus dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București, citat de Mediafax.
Primăria Capitalei a anunțat că va testa 10.500 de bucureșteni pentru COVID-19, inclusiv cu teste de anticorpi. Pentru fiecare dintre ei au fost comandate un test rapid antigen (care depistează infecția curentă) și unul de anticorpi (care indică o infectare anterioară), a explicat primarul Gabriela Firea.
Testele ar urma să ajungă în România la jumătatea lunii aprilie 2020, dar nu se știe când va începe testarea în București. Primii testați ar putea fi locuitorii cu vârsta peste 65 de ani și cei cu patologii, iar ulterior, alte categorii de risc. În prima etapă a programului de testare, 12 mașini vor duce medicii epidemiologi acasă la cei care vor fi testați. În București sunt 483.000 de persoane cu vârsta peste 65 de ani, potrivit edilului Capitalei.
Testul genetic RT-PCR depistează prezența virusului SARS-CoV-2, nu și a anticorpilor. El se efectuează numai la recomandarea unui medic și doar persoanelor care au simptome de boală.
Sunt testele rapide de anticorpi sigure?
Testele rapide au apărut pe piață încă de la momentul în care epidemia de coronavirus nu depășise granițele Chinei. La ora actuală, există mai mulți producători de astfel de teste, în mare parte din China, dar și din Coreea de Sud și Italia. Numai câteva dintre ele au și certificarea Uniunii Europene, necesară pentru a putea fi comercializate în țările UE.
Autoritățile medicale europene au descoperit teste care erau comercializate cu certificate de conformitate falsificate, iar oficialii Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România avertizează că există riscul ca și pe piața de la noi să intre kituri de testare neconforme, care nu au marcajul CE. Ei solicită importatorilor și distribuitorilor de echipamente medicale să verifice aceste certificate înainte de a le distribui pe piața din România și au listat pe site-ul instituției testele înregistrate și aprobate până la 30 martie pentru folosirea în Uniunea Europeană.
Dacă testele serologice, care se prelucrează în laborator au o acuratețe mai ridicată, precizia celor rapide este pusă la îndoială de experți. Sunt două criterii prin care se evaluează testele medicale de orice fel. Unul dintre ele este sensibilitatea – capacitatea de a detecta ceea ce ar trebui (anticorpii, în acest caz), iar celălalt, specificitatea – capacitatea de a detecta anumiți anticorpi. Valoarea celor două, exprimată în procente, diferă de la un producător de teste la altul. O acuratețe foarte bună ar însemna o sensibilitate și o specificitate de peste 95%, dar testele de anticorpi existente pe piață la ora actuală au mai puțin de atât.
Pentru a avea o siguranță mai mare asupra rezultatelor, testarea rapidă ar trebui repetată la un interval de câteva săptămâni. Rezultatele fals pozitive ar îndemna oamenii să nu mai respecte regulile de distanțare socială, crezând că au deja anticorpi, și se expun astfel riscului de infectare. Rezultatele fals negative ar însemna ca un procent din populație să rămână izolată în case, deși ar avea imunitate și ar putea reveni la viața obișnuită.
Lee Gehrke, virusolog și cercetător în biotehnologie la universitățile Harvard și MIT, care dezvoltă teste serologice pentru COVID-19, ridică o altă problemă. „Nu este clar deocamdată dacă anticorpii detectați de aceste teste neutralizează virusul”, spune el într-un interviu pentru MIT Technology Review. Cu alte cuvinte, anticorpii detectați ar putea să nu fie cei care luptă cu virusul și protejează corpul. Ei ar putea să apară doar ca o reacție la virus și alte celule ale sistemului imunitar să acționeze împotriva lui. Specialistul crede că ar trebui studiat mai bine care sunt acei anticorpi cu adevărat protectori înainte de a demara o eventuală testare în masă a populației ca să aflăm cine este imun la noul virus.
O altă îngrijorare cu privire la aceste teste de anticorpi este ceea ce medicii numesc reactivitate încrucișată. „Sunt șase tipuri diferite de coronavirusuri care pot infecta oamenii și, dacă ai avut o varietate de infecții cu coronavirus în noiembrie, dar nu ai avut COVID-19, este foarte posibil să ai rezultat pozitiv la testul pentru anticorpi împotriva virusului SARS-CoV-2”, spune Donald Thea, profesor de sănătate globală la Universitatea Boston, citat de MIT Technology Review. Testul rapid poate fi pozitiv pentru anticorpii IgG, cei de lungă durată, din cauza asemănărilor antigenice între toate aceste virusuri.
Putem ieși din case dacă bănuim că am avut COVID-19?
Dacă avem doar suspiciunea că am făcut boala în trecut, dar nu și confirmarea dată de un test, ar trebui să rămânem la fel de precauți precum populația generală care nu a fost infectată, este recomandarea dr. William Hillmann, director asociat al Spitalului General din Massachusetts, SUA.
„Pentru că nu avem cum să aflăm cine ar fi putut face boala, cu excepția celor simptomatici care au făcut testul diagnostic, eu m-aș comporta ca și cum nu am avut-o. Continuați să faceți toate acele lucruri pe care cu toții ar trebui să le facem în acest moment: distanțarea socială și igiena mâinilor”, spune specialistul american, citat de The Guardian.
Chiar dacă bănuim că am avut deja COVID-19, ar trebui să ne comportăm ca și cum am fi extrem de vulnerabili – de dragul nostru și al celor din jur, crede și dr. William Schaffner, profesor de medicină în divizia de boli infecțioase a Universității Vanderbilt, din SUA. „Personal, sper să fac un test de anticorpi pentru a afla gradul meu de imunitate. Dar dacă nu îl voi face și dacă nu aflu niciodată că infecția de la începutul anului a fost sau nu COVID-19, sunt mai mult decât dispus să respect distanțarea socială pentru a mă pune pe mine și pe comunitatea mea în siguranță în timpul acestei pandemii”, spune dr. Schaffner pentru Health.com.
Dacă am avut COVID-19, am dobândit imunitate?
În ce măsură ne-ar fi util un test de anticorpi este subiect de dispută în lumea medicală. De o parte sunt specialiștii convinși că dobândim imunitate după infectare și vindecare, iar de cealaltă, stau cei care susțin că reinfectarea este posibilă și că imunitatea dobândită ar fi insuficientă sau chiar inexistentă.
„Nu este 100% garantat, dar sunt dispus să pariez pe orice că oamenii care se vindecă sunt cu adevărat protejați de o nouă infectare”, spune încrezător dr. Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli infecțioase și unul dintre infecționiștii de top ai SUA, într-un interviu pentru The Daily Social Distancing Show, emisiune difuzată de Comedy Central. Nu s-au realizat încă studii cu privire la riscul de reinfectare după vindecare, dar toate virusurile pe care le cunoaștem oferă o imunitate pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, explică expertul american.
„Virusul SARS-CoV-1, care a provocat epidemia SARS (sindrom acut respirator sever) în 2003, are genomul în proporție de 76% similar noului coronavirus. Imunitatea dobândită după vindecarea de SARS durează până la doi ani. De partea cealaltă, coronavirusurile care dau răcelile obișnuite dau o imunitate de o durată mult mai scurtă, de numai câteva luni. În cazul noului coronavirus, nu știm încă ce durată va avea imunitatea dobândită după vindecare”, spune dr. Ramona Vasile.
Cât de probabil este să ne reinfectăm?
Sunt tot mai numeroase cazurile de bolnavi care au supraviețuit coronavirusului, pentru ca apoi să fie testați, din nou, pozitiv. Două astfel de cazuri am avut și în România: cei doi veri din Buzău care au fost diagnosticați din nou cu COVID-19 la o lună după ce au făcut infecția. În China, 0,2% din totalul celor infectați au fost testați pozitiv pentru a doua oară, după o aparentă vindecare. Procentul nu este foarte mare, dar ridică semne de întrebare cu privire la imunitatea dobândită după infectare. Cei mai mulți dintre ei au fost asimptomatici la a doua infectare, dar câțiva au făcut din nou febră și alte simptome de COVID-19.
Mulți dintre experți spun că reinfectarea este puțin probabilă la acești bolnavi testați pozitiv după un test negativ. „Când faci o infecție, sistemul tău imunitar reacționează împotriva virusului. Ca să te infectezi din nou ar fi destul de neobișnuit decât dacă sistemul tău imunitar nu funcționează corect”, crede dr. Keiji Fukuda, directorul Școlii de Sănătate Publică a Universității Hong Kong.
Specialiștii acuză mai degrabă erorile de testare în aceste cazuri, și nu posibilitatea de a nu deveni imuni după infectare. „Rezultatul testării inițiale după vindecare ar putea fi fals negativ în aceste cazuri. Testul RT-PCR nu are o acuratețe de 100%. Nu există niciun test cu o acuratețe de 100%. Testul negativ inițial ar putea să nu fie concludent din mai multe motive. Exudatul nazo-faringian trebuie să se lucreze în laboratorul de genetică moleculară în decurs de 48 de ore de la recoltare, chiar dacă sunt păstrate în condiții optime. Au fost situații la noi în care rezultatele au ajuns după 6 zile, iar de aici pot apărea rezultate fals pozitive sau fals negative. Erori pot apărea și în prelevarea probei sau în transferul ei din spital și până în laborator, care se face în anumite condiții”, spune medicul epidemiolog Ramona Vasile.
Testele de laborator RT-PCR sunt folosite de numai câteva luni și nu există suficiente date clinice cu privire la acuratețea lor. Studiile provenite din China arată că rata rezultatelor fals negative este de 30%, potrivit The New York Times. De altfel, mai mulți medici americani au semnalat această problemă după ce au primit rezultate negative la pacienți care aveau simptome evidente de COVID-19, notează publicația Boston Globe. Tocmai din acest motiv, în multe spitale, inclusiv din România, se realizează cel puțin două teste RT-PCR înainte de a externa un pacient. Vestea bună este că testul pare să fie foarte specific: dacă ai rezultat pozitiv la el, este aproape sigur că ai infecția”, spune dr. Harlan M. Krumholz, profesor de medicină la Universitatea Yale.
Medicul Adrian Marinescu, de la Institutul „Matei Balș” din Capitală, vorbește despre o formă prelungită a infecției, în care coronavirusul rămâne o perioadă mai lungă de timp în corpul nostru, chiar dacă testele ies negative. „Acesta este motivul pentru care oricine, externat după două teste negative, are o zonă-tampon de două săptămâni, tocmai pentru că unii, chiar dacă nu sunt frecvenți, pot să mai aibă virusul, așa încât vorbim de o formă prelungită, nu de reinfectare”, explică specialistul român.
Testele de anticorpi ne-ar putea oferi „pașapoarte de imunitate”
Testarea în masă a populației pentru a putea determina cine a fost deja infectat cu noul coronavirus ar putea fi soluția salvatoare pentru a putea reveni mai repede la viața normală. Condiția de bază este însă ca oamenii chiar să devină imuni după infectare, fie și pentru o perioadă limitată de timp. Marea Britanie și Germania iau în considerare crearea unor așa-numite „pașapoarte de imunitate” care să permită populației deja expuse la virus să se întoarcă la lucru. Autoritățile britanice au pregătit deja 17,5 milioane de kituri de testare a anticorpilor care vor fi trimise oamenilor acasă, prin poștă.
„Să știi cine este imun ar putea fi util pentru a determina cine trebuie vaccinat și cine nu”.
Dr. William Schaffner, MD, profesor de medicină, divizia de boli infecțioase, la Universitatea Vanderbilt, SUA
Experții germani pregătesc un studiu masiv pentru a afla câți locuitori sunt deja imuni la virus. După ce vor efectua teste de anticorpi în masă, autoritățile ar putea emite documente care să excludă o parte din angajați de la restricțiile de circulație. Dacă, în urma testării, vor identifica zone geografice cu o așa-numită „imunitate de turmă”, unde rezultatele pozitive la anticorpi sunt mult mai numeroase decât cele negative, guvernele ar putea relaxa restricțiile pentru zone întregi. În prima fază a studiului, nemții vor testa 100.000 de voluntari, iar verificările vor fi repetate la intervale regulate pe eșantioane mai mari din populație, pentru a urmări evoluția pandemiei.
Și în România, oficialii din sănătate discută despre o testare în masă pentru a determina ce procent din populație este deja imună la virus. „După ce va trece acest vârf de îmbolnăviri, va trebui efectuat un studiu de prevalență a COVID-19 la nivel național, după o eșantionare corectă, să vedem ce procent din populație a avut infecția. Ca să avem o imagine, să aflăm care a fost prevalența în populație, în vară va trebui efectuat acest studiu”, spune prof. dr. Alexandru Rafila.
„După ce se analizează procentul din populație care a dobândit imunitate, măsurile de distanțare socială ar putea fi relaxate gradual pe grupe de vârstă, pe zone geografice. Dacă, în urma testelor serologice, se constată că populația unui oraș precum Suceava are un grad mare de imunitate, pot fi ridicate măsurile de distanțare. După catastrofa de acum, va fi o populație imunizată acolo, mai mult decât în alte orașe, într-un termen scurt”, potrivit prof. dr. Cristian Vlădescu, directorul Școlii Naționale de Sănătate Publică și Management Sanitar și fost expert al Consiliului Europei pe probleme de politici de sănătate.
