Unii bolnavii declarați vindecați de COVID-19 rămân cu sechele pulmonare, renale sau hepatice. Sunt și români recuperați, dar externați cu probleme respiratorii, spun medicii Adrian Marinescu și Virgil Musta, care se află în linia întâi în lupta anti-COVID. O parte dintre foștii bolnavi de coronavirus au nevoie de aparate de oxigen după ieșirea din spital. Ne putem aștepta la mai multe cazuri de acest fel în perioada următoare, cred specialiștii români.
Noul coronavirus lasă sechele la o parte dintre bolnavii declarați vindecați, iar medicii nu știu încă dacă sunt temporare sau definitive. Leziunile provocate de COVID-19 rămân uneori pe plămâni și după recuperare și externare din spital. Sunt cazuri în care ele provoacă dificultăți de respirație și oamenii au nevoie de aparate de oxigenare acasă. Pentru că este o boală nouă, medicii nu știu încă pe ce durată ar putea rămâne dependenți de oxigen.
Fibrozele pulmonare dau probleme respiratorii
La bolnavii pe care i-a tratat de COVID-19, dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din Capitală, a observat că cele mai importante sechele rămase după vindecare au fost pulmonare și renale. „Și pacienții noștri care au avut forme severe de COVID-19 pleacă uneori din spital cu un grad de insuficiență respiratorie cronică. Unii sunt dependenți de aparate de oxigenare și au clar sechele pulmonare”, explică specialistul.
Leziunile rămase în urmă după vindecare sunt cele numite de medici opacități „în geam mat”. Aceste modificări de tip inflamator care apar în COVID-19 pot evolua în fibroze, care sunt cicatrice sau zone „moarte” în plămâni.
„Pe tomografiile efectuate pacienților noștri la externarea din spital, am observat leziunile tipice „în geam mat” care erau ameliorate față de o investigație anterioară, dar încă se mențineau”.
Dr. Virgil Musta, coordonatorul Secţiei COVID din cadrul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara
În multe cazuri, aceste modificări duc la deces când sunt foarte severe, pe o suprafață extinsă. „La anatomie patologică, s-a observat că cei care au decedat aveau modificări extrem de importante la nivel pulmonar. Bolnavii care supraviețuiesc rămân cu modificări de tip fibroză și cu insuficiență respiratorie cronică. Ei sunt externați din spital cu o capacitate pulmonară mai redusă, de unde și nevoia de aparat de oxigen la domiciliu pentru un procent dintre ei”, spune medicul Adrian Marinescu.
Pacienți cu sechele pulmonare a avut și medicul Virgil Musta, coordonatorul Secţiei COVID din cadrul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara. „Pe unii pacienți am reușit să-i recuperăm astfel încât să poată respira fără suport, dar pe alții i-am externat cu aparat de oxigenoterapie acasă. Noi avem protocolul ca, după două teste negative, pacienți să se poată externa dacă doresc acest lucru. În această situație, își pot lua aparatul de oxigen. Au preferat să meargă la domiciliu cu terapia cu oxigen.
Probabil că, peste două-trei luni, când se va reîncepe activitatea, toți acești pacienți vor fi preluați pentru recuperare pulmonară. Avem departament de recuperare, doar că acum este folosit ca spațiu pentru COVID. Recuperarea pulmonară presupune kinetoterapie și fizioterapie”, spune dr. Virgil Musta.
„Cel puțin imediat după o formă severă de COVID-19, capacitatea pulmonară nu va mai fi la fel ca înainte. Dacă modificările sunt mici, dacă zonele de fibroză sunt limitate, pacienții pot respira și fără oxigen. Gândiți-vă la un fumător: niciun fumător vechi și mare nu are capacitate pulmonară maximă, dar asta nu înseamnă că are nevoie de oxigen”.
Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”
După ce bolnavii depășesc faza acută a infecției COVID-19 și testele au rezultate negative pentru virusul SARS-CoV-2, ei sunt externați și preluați apoi de secțiile de pneumologie dacă au aceste complicații pulmonare. „Pacienții sunt echilibrați la externare, dar unii dintre ei mai au nevoie de un suport de oxigen. Dacă nu ar fi echilibrați, nu pot pleca din spital chiar dacă sunt vindecați de COVID-19. Ulterior, vor fi evaluați și monitorizați de serviciile de pneumologie, nu se vor întoarce la noi, în spitalele COVID, într-un mediu de coronavirus”, precizează dr. Marinescu.
Cine este mai predispus la sechele pulmonare
Leziuni pulmonare nu fac neapărat toți cei care au fost internați în secțiile la terapie intensivă. Și cei care au fost ventilați mecanic sau cei cu forme severe de COVID-19 care au avut nevoie de alte variante de suport ventilator, nu neapărat ventilație mecanică, pot rămâne cu această problemă după ce au trecut de faza acută a infecției. De exemplu, bolnavii care au fost dependenți de oxigen în cantitate mare sau cei pe alte aparate de suport ventilator, explică specialistul.
„De obicei, pacienții care rămân cu sechele sunt cei cu o formă severă de COVID-19, în care peste 50% din plămân este afectat”, spune medicul Virgil Musta.
Cât despre numărul celor care au nevoie de oxigen suplimentar după externarea din spitalul COVID, el nu este mare. „Din 100 de pacienți infectați, 10 fac forme severe și 5 decedează – dacă urmăm rata generală de deces. Din cei 10 care au avut o formă severă de boală și modificări pulmonare importante, probabil că 5 rămân cu această insuficiență respiratorie. Dintre aceștia, 2-3 pacienți pot avea nevoie de un aparat pentru oxigenoterapie”, potrivit medicului Adrian Marinescu.
Ce se întâmplă după externarea din spitalul COVID
„Până în prezent, am avut un singur pacient externat dintr-un alt spital de suport COVID-19 care avea încă modificări de tip inflamator la nivelul plămânilor (nu erau de tip fibrotic) și necesita oxigen”, spune conf. dr. Irina Strâmbu, medic primar pneumolog și șef de secție la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, unul dintre spitalele din București destinate tratării pacienților cu COVID-19.
Fostul bolnav cu COVID-19 a ajuns la pneumolog cu test negativ pentru virus și starea lui era ameliorată, dar avea dificultăți respiratorii. „Pe tomografie, erau vizibile modificări reziduale la nivelul plămânilor și l-am internat pe o perioadă scurtă, mai puțin de o săptămână. L-am externat apoi pentru că a avut o evoluție lent favorabilă și se simțea din ce în ce mai bine. A avut însă nevoie și de oxigen la domiciliu. La unii pacienți, s-ar putea ca această evoluție spre normalizare să fie mai lentă, iar alții să dezvolte poate o fibroză. Este un lucru pe care îl vom vedea probabil în perioada următoare.
„Cred că, în viitorul apropiat, vom avea mai mulți astfel de pacienți care au terminat cu faza acută a COVID-19 și apelează la noi să-i îngrijim pentru consecințe respiratorii. Vom vedea mai clar atunci în ce constau aceste sechele”.
Conf. dr. Irina Strâmbu, medic primar pneumolog și șef de secție la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”
La pacientul nostru, acele leziuni «în geam mat» ocupau 10% din plămâni, dar este posibil să fi fost mult mai extinse în puseu. Nu făcuse tomografie computerizată în faza acută a bolii, ci doar radiografii. El era un pacient vechi al nostru, care suferea de BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică), dar nu avea nevoie de oxigen anterior infectării cu noul coronavirus”, detaliază conf. dr. Irina Strâmbu. Cu toate acestea, este prea devreme să tragem concluzia că doar cei care sufereau de boli cronice pulmonare sunt mai predispuși la astfel de sechele după infecția cu COVID-19, crede specialistul.
Gripa afectează doar temporar plămânii
Specialistul compară aceste modificări pulmonare cu cele provocate de gripă. Până în prezent, nu sunt diferențe esențiale între leziunile provocate de COVID-19 și cele din formele severe de gripă, dar cele date de noul coronavirus ar putea să nu fie doar temporare.
„Și gripa poate induce asemenea modificări. Deosebiri nu sunt deocamdată, dar în COVID-19 există posibilitatea să se formeze leziuni ca de fibroză, ca cicatrice reziduale care să rămână cronice. Pe acestea încă nu le-am văzut la pacienții de până acum. Este posibil să fie devreme încă, să apară un val de asemenea pacienți peste o lună-două, pacienți care au fost cu boală severă, au rămas cu fibroză și vor solicita asistența medicală din cauza unor simptome precum lipsa de aer sau dispneea”, spune medicul pneumolog Irina Strâmbu.
Gripa, ca și COVID-19, poate duce la sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) în formele sale. Bolnavii care ajung la această complicație au nevoie de intubare și ventilație mecanică. Diferența dintre cele două boli este că după gripă nu rămân leziuni de fibroză. Gripa se vindecă în totalitate. Chiar dacă ea provoacă temporar modificări pulmonare, acestea se vindecă după una-două luni de la episodul gripal. Despre COVID-19 încă nu știm acest lucru”, precizează specialistul.
SARS și MERS produc și ele fibroze
Și alte infecții respiratorii provocate de coronavirusuri au consecințe importante asupra sănătății pe termen lung. SARS și MERS (Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu) sunt două asemenea exemple.
Un studiu realizat la Beijing și citat de revista Nature a urmărit vreme de 15 ani starea de sănătate a unor pacienți vindecați de infecția cu virusul care provoacă SARS. Concluzia analizei a fost că o treime din ei au rămas cu leziuni pulmonare mulți ani de la infecție. Spre finalul intervalului de 15 ani al studiului, majoritatea pacienților nu mai aveau distrugerile pulmonare inițiale. O constatare similară au făcut specialiștii și în cazul infecției cu virusul care provoacă MERS. Pe parcursul controalelor efectuate pentru urmărirea pacienților vindecați, medicii au constatat că o treime dintre ei aveau semne de fibroză la nivelul plămânilor, după cum arată un alt studiu.
„Există, în mod clar, o anumită incidență a cicatricelor produse de SARS”, spune Len Horovitz, medic internist și specialist pneumolog la Spitalul Lenox Hill din New York, citat de Huffington Post. Specialistul mai spune că fibrozele sunt corelate cu o pierdere a capacității pulmonare, dar că, de cele mai multe ori, ele par să se diminueze cu timpul, de obicei în câțiva ani.
Medicul Irina Strâmbu spune că am putea face o comparație cu manifestările date de virusul care a provocat SARS în trecut. „Cred că trebuie făcut apel la experiența cu epidemia de SARS din trecut. Ea este cea mai apropiată epidemie din punct de vedere al virusului ce o cauzează, al tipului de leziuni și al consecințelor posibile pe care le are”, spune specialistul.
Aparatul de oxigen se închiriază
Foștii bolnavi COVID-19 care au în continuare nevoie de oxigen folosesc la domiciliu un aparat care se numește concentrator de oxigen. El are dimensiunea unui troler de mici dimensiuni care se conectează la o priză. Oxigenul produs de aparat circulă pe un furtun pe care pacientul îl ține la nas, așa cum se face administrarea de oxigen și în spitale.
„Concentratorul de oxigen se folosește ca terapie în mai multe boli, precum BPOC și fibroze pulmonare, dar și la pacienții cu apnee în somn sau la cei cu boli cardiace. De obicei, le recomandăm pacienților să folosească aparatul minimum 15 ore pe zi, pentru că aceștia au nevoie să se miște, să mănânce sau să-și facă igiena. Unele boli cronice pulmonare necesită mulți ani de terapie cu oxigen la domiciliu. Există și pacienți cu boli severe care au nevoie de el în permanență”, potrivit medicului Irina Strâmbu. Pentru complicațiile pulmonare provocate de COVID-19, timpul este prea scurt pentru a ști pe ce durată este necesară suplimentarea cu oxigen.
Aparatele de oxigen nu sunt asigurate bolnavilor din spitale. Există firme private care le închiriază, iar casele de asigurări de sănătate compensează o parte din chiria lor. Suma este fixă, lunară, iar compensarea se face pe baza recomandării medicului pneumolog. Pentru bolile obișnuite în care se folosește concentratorul de oxigen, pacienții sunt reevaluați la trei luni și primesc o nouă recomandare pe baza căreia pot închiria aparatele.
Rinichii și ficatul, alte organe afectate de COVID-19
Experiența medicilor infecționiști cu noul coronavirus arată că infecția afectează și alte organe. Cei care s-au vindecat de COVID-19 rămân uneori cu sechele la nivelul rinichilor și ficatului.
„Până la 30% dintre cei cu forme severe de COVID-19 fac insuficiență renală acută. Dintre aceștia, unii vor rămâne cu sechele, dar este greu de estimat durata lor, experiențele sunt limitate. Nu vorbim despre cei care aveau boli preexistente, ci despre pacienții care nu aveau probleme anterior. După externarea din spitalul COVID, ei sunt evaluați și monitorizați în serviciile de specialitate. La externare nu mai au manifestări din punct de vedere clinic. Ei sunt vindecați, dar rămân cu modificări ale funcției renale, cu modificări ale parametrilor renali specifici: uree, creatinină, acid uric ș.a.m.d.”, spune medicul Adrian Marinescu.
„Avem o experiență de numai o lună cu astfel de pacienți. Nu este suficient pentru a ști dacă aceste modificări rămân sau nu”.
Dr. Virgil Musta, coordonatorul Secţiei COVID din cadrul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara
Medicul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara, a observat la pacienții cu forme severe de COVID-19 o afectare atât renală, cât și hepatică.
„Ea nu are neapărat simptome clinice, dar este observată biologic, măsurând parametri precum ureea, creatinina, transaminazele, glicemia. Am văzut, de exemplu, creșteri de glicemie la persoane care nu se știau diabetice. La noi, pe COVID, erau pacienți cu glicemii crescute și necesitau insulină. Ulterior, erau îndrumați către clinica de boli metabolice, pentru a fi evaluați dacă hiperglicemia a fost doar o tulburare tranzitorie sau dacă au rămas cu un grad de diabet. Deocamdată, încă nu sunt urmăriți pacienții și nu se cunoaște evoluția lor. Ar fi interesant ca, pe viitor, să-i rechemăm și să urmărim efectele pe care le-a avut acest virus asupra lor”, conchide dr. Virgil Musta.
