Amprenta mamei este importantă pentru fiecare dintre noi, dar pentru unii bărbați ea capătă o amploare mult, mult peste medie. Astfel, relația iubitului cu mama este atât de toxică încât distruge orice altă relație din viața bărbatului. Cum se creează această dependență și ce este de făcut când iubitul este „băiatul mamei” ne explică în continuare psihologii.
În primii ani de viață, mama este cea care împlinește nevoile de bază ale copilului: îngrijirea permanentă, siguranța și protecția. Tot ea este sau ar trebui să fie cea care îl ajută să se raporteze la sine și la lumea înconjurătoare. Cu mama alături, copilul învață să exploreze lumea și să construiască relații cu persoane din jur – toate, după tipare învățate de la aceasta.
Că este fată sau băiat, relația oricărui copil cu mama debutează cu o dependență. Pe măsură ce copilul crește și devine adult, această relație ar trebui, în teorie, să se maturizeze și ea și să permită independența emoțională a celor doi.
„Majoritatea copiilor încep prin a fi foarte dependenți de mamele lor, așa încât, nu este ușor nici pentru părinte, nici pentru copil să rupă această legătură. Cu toate acestea, ruptura este necesară pentru dezvoltarea emoțională a copilului și a mamei deopotrivă. Mamele trebuie să învețe cum să-și sprijine copiii pentru a deveni adulți independenți, iar copiii-adulți trebuie să scape de dependență și să învețe să trăiască pe cont propriu”, spune Tina B. Tessina, psihoterapeut și autorul cărții „It Ends With You: Grow Up and Out of Dysfunction”, pentru publicația Huffington Post.
Relația iubitului cu mama: prin ce diferă legătura mamă-băiat
Pentru fiecare dintre noi, amprenta mamei este semnificativă când vine vorba de securitate emoțională și de cum ne simțim și comportăm în relațiile de atașament din viața adultă. Mama este figura care rămâne toată viața importantă pentru noi, fie prin sentimentele de dragoste pe care le evocă în noi, fie prin cele de frică sau de furie. De multe ori, este mai degrabă un amestec între toate aceste sentimente.
Legătura mamă-fiu este ceva mai complicată și se deosebește de cea mamă-fiică. Din perspectiva bărbatului, mama este prima și cea mai importantă relație cu o persoană de sex opus. Relația iubitului cu mama lui devine o problemă când el, ea sau niciunul nu reușește să se distanțeze emoțional. Această legătură foarte strânsă, dar deloc sănătoasă îi va aduce bărbatului, invariabil, eșecuri în relația de cuplu. Păstrând mereu imaginea mamei în minte, o va căuta în toate partenerele sale și este puțin probabil să găsească una care să-i semene. Sunt situații în care bărbatul, rămas încă băiețelul ce își idolatrizează mama, simte că își trădează sau își înșală mama intrând în relații cu alte femei.
„Undeva, ce face ca această separare să fie dificilă este mesajul implicit din relație: «Dacă faci altfel, alegi altfel, mă supăr/nu sunt de acord», lucru care înseamnă că va pierde relația cu mama, sprijinul și acceptarea ei. Pentru mulți, aceste cuvinte se traduc prin «Relația noastră nu mai poate fi ca înainte, nu te mai accept, nu te mai vreau». În acest context, bărbatul este pus într-o dilemă: «ori fac ce doresc și merg mai departe cu viața mea, mă aleg pe mine, ori renunț la ce îmi doresc și aleg relația cu mama». În încercarea de a rezolva propriul conflict interior, unii dintre ei aleg să facă lucruri în acord cu mama, dar în detrimentul relației de familie!”
Psihoterapeut Bogdana Bursuc, de la cabinetul de psihologie Mind Institute, București.
Relația iubitului cu mama: când ea decide pentru el
Când un bărbat își consideră mama principala prioritate, chiar și în detrimentul iubitei, relația de cuplu nu poate evolua frumos și sănătos. Nu este nimic în neregulă când mama și fiul sunt apropiați, dar este o problemă dacă mama ia toate deciziile în locul lui, iar părerea ei în diverse probleme este mai importantă decât a partenerei de viață. Inevitabil, bărbatul care nu reușește să iasă din această dependență construiește un câmp de bătălie între iubită și mamă.
După mai multe astfel de alegeri, iubita sau soția va simți că nu este importantă, că este mereu pe locul al doilea și începe să ceară ceea ce este normal să ceară. „Această reacție, deși corectă și îndreptățită, nu face decât să accentueze conflictul emoțional în care se află bărbatul și distresul lui emoțional”, atrage atenția psihoterapeutul.
Un câmp de bătălie a fost și relația pe care Ana-Maria Bîrlău a avut-o înainte de a-l cunoaște pe soțul cu care are acum o fetiță.
„M-am îndrăgostit nebunește de un bărbat, acum i-aș spune băiat, care părea să fie Făt-Frumos pe cal alb. Eram pe aceeași lungime de undă cu el și multă vreme nu mi-au dat de gândit nici telefoanele multe pe care le primea de la mama lui când era cu mine, nici «instructajul» pe care mi l-a făcut când am cunoscut-o pentru prima oară, de la cum să mă îmbrac, la ce să vorbesc și ce nu cu ea. Încet-încet, mi-am dat seama că relația iubitului cu mama nu era chiar normală: ea îi făcea programul, ea îi spunea până și cum să se îmbrace (îi lăsa hainele călcate pe canapea pentru ziua respectivă). Eu stăteam cu chirie în București la acea vreme și, după aproape doi ani, i-am propus să ne mutăm împreună. A părut încântat inițial, dar după ce a vorbit cu mama lui, a dat înapoi. Și înainte, și după acest moment au fost multe discuții aprinse între noi despre cât de mult îî permite mamei lui să intre în viața noastră. Nu o cred vinovată atât de mult pe mamă, cât pe el, pentru că nu a avut curajul să se desprindă de ea și să-și vadă de viață. Am încheiat relația tocmai din acest motiv și știu de la cunoștințe că nu s-a căsătorit nici până acum”, povestește Ana-Maria.
Relația iubitului cu mama: substitutul soțului
Din perspectiva mamei, relația mamă-fiu are alte implicații. „Când copilul este băiat, se adaugă un element cu și mai multă complexitate în această dinamică. Mama îi oferă băiatului, involuntar și implicit, roluri în viața ei. Unii băieți deveniți bărbați le acceptă involuntar pentru a menține și a proteja relația cu mama”, spune psihoterapeutul Bogdana Bursuc.
Poate cel mai evident rol pe care o mamă i-l poate atribui fiului este cel de „bărbat în casă” când tatăl a părăsit familia sau a decedat. În această relație disfuncțională, mama construiește cu fiul relația emoțională pe care ar fi trebuit să o aibă cu partenerul. De cele mai multe ori, dependența este și materială în asemenea cazuri.
Mai sunt și situații în care tatăl este prezent în cămin, dar el nu-i poate împlini mamei toate nevoile emoționale pe care le are, fie pentru că este abuziv, fie pentru că nu are o relație funcțională, sănătoasă cu soția. Pentru mamă, fiul este cel mai apropiat partener masculin pe care îl poate avea și toată atenția se îndreaptă către el, ca un substitut al soțului. Astfel, băiatul primește rolul bărbatului care nu mai este fizic lângă mamă sau care nu îi poate împlini nevoile emoționale. În toate aceste situații, relația iubitului cu mama va pune presiune pe cea de cuplu, cu șanse mari ca aceasta din urmă să se destrame.
Pentru Liviu, rolul de „bărbat în casă” a venit natural după decesul tatălui său. „Aveam 25 de ani și încă locuiam cu mama când tatăl meu a suferit un infarct. Îmi amintesc că, la înmormântare, multe rude îmi spuneau «Să fii puternic pentru mama și pentru sora ta. Acum tu ești bărbatul în casă!» Cumva, am preluat natural acest rol și mama a început să mă trateze ca pe un partener egal. Ne consultam în tot ce cumpăram, contribuiam la bugetul casei și îl gestionam împreună, făceam planuri și mama se baza pe mine în tot. Probleme erau când îi prezentam câte o iubită. Îmi scotea în evidență toate defectele ei și mă făcea să mă simt nesigur pe sentimentele mele față de ea. Am decis totuși să mă căsătoresc cu o fată pe care, evident, nu a aprobat-o și cu care are relații tensionate și în ziua de azi. M-am mutat cu soția, dar tot mă simt mereu între ciocan și nicovală. Nu vreau să rup relația cu mama, pentru că mă iubește foarte mult și știu că are nevoie de mine, dar nici să mă despart de soție, care mă acuză că sunt băiatul mamei și că nu mă pot desprinde de ea”, povestește Liviu.
Cum ajunge fiul să accepte acest rol de substitut al tatălui ne explică psihoterapeutul Bogdana Bursuc: „De multe ori, mama aduce în relația cu copilul propriile nevoie de securitate, de atașament și așteaptă involuntar și implicit ca fiul să i le satisfacă. Întotdeauna, copilul face asta pentru că are nevoie vitală să nu piardă relația de atașament cu mama. Ulterior, mamei îi este greu să «dea drumul» copilului, pentru că relația cu el este mult mai satisfăcătoare, în comparație cu relația cu alți adulți”.
Relația iubitului cu mama: cum îl afectează pe el
Dependența pe care băiatul devenit adult o menține în relația cu mama îi afectează nu doar relația de cuplu, ci și comportamentul propriu în viața de zi cu zi.
Bărbatul obișnuit ca mama să hotărască pentru el nu va avea puterea de a lua decizii personale. Pentru că alegerile mamei au fost întotdeauna pe primul plan pentru el, el este incapabil să își identifice propriile nevoi și să înțeleagă ce își dorește pentru sine. De aici, va dezvolta o stimă de sine scăzută și va fi veșnic lipsit de încredere în propriile abilități. Când mama nu va mai fi alături de el, va căuta să se consulte mereu și să ceară păreri de la cei din jur înainte de a lua decizii. În cele mai multe cazuri, iubita sau soția este cea care perpetuează această dependență.
Primul pas în câștigarea independenței este conștientizarea conflictului interior pe care bărbatul îl duce. „Soluția reală este, de fapt, terminarea acestui proces de separare-individualizare astfel încât bărbatul să poată alege liber, fără teamă de consecințe. Acest proces este cu atât mai dificil cu cât mama pedepsește separarea sau nu o susține, dar el este posibil cu un ajutor adecvat, cum ar fi psihoterapia”, spune psihoiterapeutul Bogdana Bursuc.
Foto: ShutterStock
