Rahitismul, o afecțiune des întâlnită, dar care se vindecă

Semnele rahitismului se observă de la 3 luni. Care sunt și cum se tratează

Rahitismul este o afecțiune des întâlnită, cauzată în principal de lipsa vitaminei D. Primele semne ale rahitismului la bebeluși sunt la nivelul capului și al toracelui. Dar pot apărea și modificări ale coloanei vertebrale, ale picioarelor, precum și o rezistență scăzută la infecții respiratorii. Administrarea de vitamina D reprezintă o metodă de prevenție a bolii, dar și una de tratament.

Rahitismul este o boală metabolică manifestată prin tulburări de mineralizare a oaselor. Apare în perioada de creștere, în condițiile unei activități insuficiente a vitaminei D.

La persoanele adulte vorbim despre osteomalacie, la vârstnici – despre osteoporoză.

Rahitismul este cauzat cel mai frecvent de lipsa vitaminei D

Cauza directă a rahitismului este carența sau ineficiența vitaminei D.

Există o serie de factori favorizanți de care trebuie să ținem cont:

  • Predispoziția genetică – factorii genetici intervin în metabolismul vitaminei D prin numărul de receptori pentru vitamina D;
  • Așa-numiții factori de mediu care sunt: interni – prematuritatea, vârstă mică, afecțiuni asociate care influențează absorbția, metabolizarea și acțiunea vitaminei D (boli digestive cu malabsorbție, insuficiență renală, boli cronice renale, boli cronice hepatice, corticoterapie de durată, anumite medicamente) și externi: poluare, latitudine, durata de strălucire a soarelui.

Când ne referim la rahitismul comun înțelegem rahitismul carențial, deci cu deficit de vitamina D. Mai exact, atunci când nivelul sangvin al vitaminei D este scăzut. 

Există și forme de rahitism vitamino-D-rezistent, potrivit medicului pediatru, unele forme rare, severe, fiind genetice. 

„În practică, observăm adesea sechele de rahitism la părinții copilului diagnosticat cu rahitism sau părintele menționează că a suferit de rahitism în copilărie. Acest fapt trebuie să ne atenționeze în monitorizarea evoluției copilului pentru o prevenție corectă sau pentru tratamentul adecvat al rahitismului.“

Dr. Adyna Zelenac, medic pediatru

Cum acționează vitamina D

Medicul pediatru Adyna Zelenac precizează că există zece compuși de vitamina D, dar doar două componente sunt active, și anume vitamina D2 – ergosterol (din plante) și vitamina D3 – colecalciferol (de origine animală). 

Pentru a putea acționa în corpul uman, acestea trebuie să fie metabolizate. Dr. Zelenac explică cele două căi prin care organismul realizează acest lucru:

  • metabolizare a unui precursor sub acțiunea razelor ultraviolete de o anumită lungime de undă, la nivelul pielii;
  • metabolizarea internă, în două etape, la nivelul ficatului și al rinichilor. 

„Sinteza la nivelul dermului este o sursă importantă de vitamina D, dar ține de suprafața expusă, de durata expunerii, de pigmentarea constituțională, de anotimp, de latitudine, de poluare și de durata de strălucire a soarelui. Putem beneficia pe durata verii prin expunerea sistematică a întregii suprafețe corporale, cu creme de protecție solară care blochează radiațiile dăunătoare, cu o durată de circa 2-3 săptămâni.“

Dr. Adyna Zelenac, medic pediatru

Surse alimentare de vitamina D

Cele mai bune surse de vitamina D, după lumina solară, sunt:

  • laptele matern, cunoscut ca factor antirahitic, conține vitamina D sub formă liposolubilă în cantitate mică de 15,7 unități internaționale (UI)/l, dar în cantitate mare vitamina D hidrosolubilă – 850UI/l. Această formă este mai ușor de asimilat de organismul bebelușului. În plus, laptele matern conține și alti factori care favorizează absorbția vitaminei D;
  • gălbenușul de ou;
  • ficatul de pește și peștele gras;
  • ficatul.

Rahitismul începe să se manifeste devreme

Manifestările clinice ale rahitismului pot fi, conform medicului pediatru, scheletomusculare, dar și generale. 

„În funcție de vârsta de debut, întâlnim manifestări timpurii la 3-6 luni, sau forme tardive până la 2 ani. După 2 ani, le considerăm sechele de rahitism. Depistate corect și cu un tratament adecvat, formele timpurii se pot corecta“, explică dr. Zelenac.

Manifestările timpurii apar la nivelul capului: craniotabes – acea senzație de tăblie osoasă moale, senzație de celuloid la apăsare (ca o mingiuță de ping-pong spartă). Această problemă se poate trata fără sechele.

Medicul pediatru atrage atenția că formele tardive sau netratate pot evolua cu modificări în aspectul general al capului (frunte bombată, plagiocefalie – cap turtit).

„În practica de la cabinet primim adesea întrebarea «Copilul meu are o fontanelă prea mare sau încă nu s-a închis. Înseamnă că este rahitic?». Fontanela anterioară este spațiul liber dintre tăbliile osoase aflate în creștetul capului, o zonă moale, sesizată prin palpare. Ritmul de închidere ține de fiecare copil, de aspectul conformațional, și e în medie pe la 8-24 de luni.“  

Dr. Adyna Zelenac, medic pediatru

Cap deformat și abdomen mărit

Pentru diagnosticul de rahitism, medicul precizează că mărimea fontanelei la o anumită vârstă trebuie coroborată cu perimetrul cranian și alte semne osoase. O închidere timpurie nu înseamnă exces de vitamina D, așa cum o întârziere nu înseamnă neapărat deficit. De exemplu, sunt sugari la care fontanela se închide mai repede, chiar la 5-6 luni, și care pot prezenta, totuși, rahitism.

Alte manifestări osoase de rahitism care pot apărea de la 6 luni (când se poziționează în șezut sugarul) sunt la nivelul toracelui. „Inițial, observăm un torace cu baza mai largă, așa-numitul torace evazat bazal. Deformarea poate evolua și toracele rahitic poate prezenta șanț submamar (Harrison), stern deformat, mătănii (n.r. – mici denivelări) costale. Abdomenul apare mărit în volum, umflat“, completează pediatrul.

Rahitismul duce la curbarea coloanei vertebrale

Când copilul se ridică în picioare sau începe să meargă, apar deformări la nivelul membrelor inferioare. Un exemplu este aspectul de picioare strâmbe, din cauza tibiilor curbate și a deformărilor genunchilor în paranteză sau în X. 

Dr. Zelenac mai subliniază că modificări pot apărea și la membrele superioare, la nivelul articulației pumnului, denumite brățări rahitice. 

Musculatura copilului rahitic este hipotonă, adică lipsită de fermitate, moale, articulațiile sunt mai moi. Pot fi prezente scolioze, cifoze, sau predispoziția la fracturi, potrivit medicului pediatru.  

Ce este plămânul rahitic

Manifestările generale ce se pot asocia cu rahitismul sunt rezistența scăzută la infecții și anemia. Copilul rahitic face mai ușor afecțiuni respiratorii acute, forme mai prelungite ale acestora ori cu complicații.

„Este cunoscută noțiunea de plămân rahitic. Aceasta face referire la factorul infecțios și la modificările de cinetică respiratorie (deformările toracale împiedică o circulație corectă a aerului)“, explică medicul Adyna Zelenac.

Ce analize sunt necesare pentru a diagnostica rahitismul

Momentul diagnosticării rahitismului este foarte important. Pentru a pune acest diagnostic, este nevoie de analize de sânge și/sau radiologice. Conform pediatrului, acestea din urmă nu se fac de rutină, ci pentru a avea o imagine de ansamblu sau pentru cazuri mai severe și ca modalitate de monitorizare. 

Analizele de sânge presupun testarea calcemiei, calciului ionic, fosfatemiei, fosfatazei alcaline, parathormonului, nivelului seric al vitaminei D. Și testarea sumarului de urină poate aduce informații suplimentare asupra stadiului rahitismului și asupra mecanismelor regulatoare compensatorii ale organismului. 

„O întrebare pe care o primim în cabinetul de pediatrie este: «Cum de copilul meu este rahitic deși i-am administrat vitamina D și are alimentație corectă?». Da, se poate întâmpla. Fie doza de vitamina D nu a fost suficientă nevoilor copilului, fie administrarea nu a fost corectă. Poate ține de tipul de preparat de vitamina D, dar și de diverse boli acute digestive sau de unele medicamente. Pot să intervină și factorii genetici.“

Dr. Adyna Zelenac, medic pediatru

Tratamentul profilactic începe înainte ca bebelușul să se nască

Profilaxia rahitismului are două etape: antenatală și postnatală. Profilaxia antenatală înseamnă, conform pediatrului, administrarea în cazul gravidei, în ultimele 3 luni de sarcină, de vitamina D în doze de 1.000 UI în sezonul rece și de 500 UI în sezonul cald, fără întrerupere.

„Profilaxia postnatală se face indiferent de tipul alimentației, și constă în: administrarea vitaminei D, promovarea alimentației naturale, expunerea la soare în anotimpurile însorite“, adaugă medicul pediatru Adyna Zelenac.

Mulți copii, dar și adulți au niveluri sangvine insuficiente de vitamina D“

Prevenția rahitismului se face, conform medicului, prin administrarea diverselor preparate orale de vitamina D, începând de la 7-14 zile, zilnic, până la 18-24 de luni, în unele cazuri până la 2 ani și jumătate. Dozele de rutină sunt de circa 1.000 UI pe zi. La prematuri și la cei născuți cu greutate mică se va mări cantitatea și se va adăuga și un supliment de calciu. 

„Tendința actuală este chiar de creștere a acestei doze de întreținere, la 1.500 sau chiar la 2.000 UI, mulți copii, dar și adulți având niveluri sangvine insuficiente de vitamina D. Ca o concluzie, putem spune că doza minimă eficace este variabilă, depinde mult de un factor individual, de ritmul de creștere, de factori genetici sau alți factori favorizanți“, precizează medicul pediatru Adyna Zelenac.

Medicul menționează că, în perioada băilor de soare, dozele se scad sau se întrerup!

Preparatele cu administrare orală permit ajustarea, cu ușurință, a dozelor în funcție de necesar. Se recomandă alegerea tipului de preparat în funcție de biodisponibilitate, de concentrația în vitamina D, de prezența altor substanțe care îmbunătățesc/susțin activitatea vitaminei D, cum ar fi vitamina K, calciu, DHA, acizi grași Omega etc.

Inconvenientele dozelor mari de vitamina D

Profilaxia rahitismului se continuă între 2 și 6 ani prin administrarea suplimentelor cu vitamina D, în sezonul rece, de regulă în lunile septembrie-aprilie. Astfel de suplimente se dau și în puseele de creștere sau pentru susținerea imunității. Dozele și modul de administrare trebuie discutate cu medicul pediatru.

„O alternativă de tratament profilactic constă în administrarea de doze mai mari, de 200.000 UI, așa-numite doze «stoss» (n.r. – doze depozit), cu o anumită periodicitate. Administrarea poate fi făcută oral sau injectabil intramuscular. Această modalitate are însă anumite inconveniente ce țin de modul de administrare, de controlul nivelului seric de vitamina D, de necesarul fiecărei persoane, de ajustarea dozelor.“

Dr. Adyna Zelenac, medic pediatru

Rahitismul se vindecă în trepte

Tratamentul curativ al rahitismului se face de către medicul pediatru în baza datelor clinice, analizelor biochimice și aspectului radiologic. Înseamnă diverse scheme terapeutice cu cantități crescute de vitamina D. Vindecarea se face în trepte. Mai întâi se normalizează parametrii biochimici, apoi, în circa 3 săptămâni apar semne de vindecare radiologică, și între 2-6 luni, uneori chiar 1-2 ani de la tratament, încep să dispară semnele clinice.

Kinetoterapia și înotul sunt indicate pentru corectarea modificărilor scheletomusculare de rahitism.

„Putem spune că rahitismul este o afecțiune des întâlnită în practica medicală și recunoașterea timpurie a semnelor de rahitism este importantă pentru a preveni deformări permanente ale scheletului, care pot fi nu numai o problemă estetică, ci și o cauză favorizantă pentru afecțiuni respiratorii și tulburări de creștere“, conchide dr. Zelenac.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare