Părinți în carantină: „Mă culc și mă trezesc cu o senzație de apăsare și simt nevoia de control”

    Cu toții trăim vremuri pentru care nu suntem pregătiți, dar noua viață din pandemie a adus provocări mai multe părinților. Izolați de aproape două luni în casă, răbdarea, nervii și încrederea le sunt greu puse la încercare. Cea mai dificilă misiune din viața lor nu se încheie pe 15 mai. Pentru ei, urmează multe luni de incertitudini, de stres și de epuizare. 

    Au devenit peste noapte educatori și profesori cu normă întreagă de matematică, de limba română și de muzică pentru copiii lor. În situații privilegiate, au rămas și angajați cu normă întreagă, unii de acasă, alții mergând în continuare la locul de muncă. Au activități casnice mai multe, dar încearcă să le ocupe și copiilor cât mai bine timpul liber, de multe ori într-un spațiu nu foarte generos. Pentru toate acestea, nu au putut să mai apeleze la ajutorul exterior – bonele sau bunicii. 

    Trăim cu toții vremuri dificile, dar problemele și îngrijorările sunt foarte diferite de la o persoană la alta, a constatat psihoterapeutul Raluca Chișcu la ședințele de terapie online pe care le oferă în această perioadă. Pentru părinți, fiecare zi este o provocare ce le pune la încercare echilibrul emoțional. Și este firesc să aibă stări copleșitoare, să treacă de la optimism la panică și incertitudine pentru ziua de mâine, spune specialistul.  

    „Sunt într-o continuă stare de alertă”

    Cum decurge o zi obișnuită din viața părinților de pandemie ne-a descris recent una dintre cititoarele noastre, Olivia, din București. Mamă a doi copii de 5, respectiv 7 ani, ea lucrează cu normă întreagă de acasă, online. „Sentimentul predominant pe care îl am în această perioadă este teama ca lucrurile să nu scape de sub control aici, în familie, iar pentru asta, eu sunt cumva într-o continuă stare de alertă, în priză 24 de ore din 24. 

    De când mă trezesc, fac planul în așa fel încât la finalul zilei să bifez cât mai multe dintre lucrurile pe care le am de făcut. Iar planul acesta include: mâncare, rufe, ordine și curățenie (cât de cât), serviciul meu cu sau fără ședințe în ziua respectivă, întâlnirea zilnică pe Zoom a copilului de la grădiniță, lecțiile online ale copilului de la școală, lecțiile offline ale copilului de la școală (asta înseamnă sprijin la realizarea lor, printat ce e de printat, fotografiat/filmat, încărcat în aplicația școlii), diverse proiecte extra pentru școală și grădiniță (experimente, construcții, art&craft), comenzi online de mâncare și alte lucruri necesare.

    Sigur, aș putea renunța la o parte dintre ele, însă copiilor le face realmente plăcere să lucreze pentru școală și grădiniță, acest lucru îi ține ocupați în mod constructiv, iar dacă nu le-ar face, câteva ore pe zi, s-ar ciondăni pe diverse și tot în capul meu s-ar sparge oalele.

    Ca părinte, este firesc să simți nemulțumire, furie, frustrare și să treci de la o stare emoțională la alta. Nimeni nu a fost pregătit pentru astfel de situații și nu există un manual care să ne învețe cum să ne gestionăm eficient multitudinea de sarcini și de emoții din această perioadă”. 

    Petronela Pop, psiholog World Vision România

    Efectiv, jonglez zilnic cu toate. Timp exclusiv pentru mine și jobul meu am dimineața, de la 7.00 la 8.30, când copiii au voie cu tableta și telefonul. Le mai folosesc și în timpul zilei, dar atunci exclusiv pentru grădiniță/școală. Când încheie soțul serviciul, mai am o oră sau două în care să finalizez ce nu am reușit peste zi. Uneori îmi propun să lucrez și după ce adorm copiii, dar adorm deseori când îi culc pe ei și mă trezesc dimineața panicată că mi s-au aglomerat taskurile”, ne-a povestit Olivia.

    Ca ea sunt toți părinții care jonglează în această perioadă cu serviciul, cu școala online a copiilor și cu activitățile casnice. Pentru toate cuplurile cu copii, la temerile firești pentru sănătate aduse de acest nou virus s-a adăugat și o schimbare radicală a ritmului de viață. Cu grădinițe și școli închise, cu lipsa de sprijin a unor persoane care altădată erau implicate și ele în creșterea copiilor și cu un serviciu mutat uneori integral acasă, părinții s-au văzut nevoiți să găsească soluții pentru cei mici.

    Unii, precum Olivia, au recurs la soluții de compromis: lucrează fie dis-de-dimineață, fie seara târziu, după ce copiii s-au culcat. Însă, acest lucru poate afecta și calitatea, și productivitatea muncii lor, ceea ce le periclitează serviciul. Alții au decis ca partenerul cu venit mai mic să adopte soluția șomajului tehnic, chiar dacă această soluție aduce cu sine o scădere a veniturilor familiei.

    În ședințele de terapie oferite online în aceste săptămâni, psihoterapeutul Raluca Chișcu a observat că „mulți părinți prezintă semne de epuizare precum oboseală, iritabilitate, dificultăți de concentrare a atenției și scăderea eficienței, lipsa chefului, perturbarea somnului și modificări ale comportamentului alimentar. Ei se simt copleșiți sub povara acestor emoții, precum și a multitudinii de responsabilități cărora trebuie să le facă față: sarcini parentale, sarcini de serviciu, activități casnice și viață de cuplu”. 

    Presiunea de a îndeplini toate aceste sarcini este mai puternică pentru perfecționiști. Suprasolicitați de multitudinea de sarcini, greu de rezolvat chiar și cu o planificare riguroasă, ei pot să simtă că eșuează în muncă și în parenting deopotrivă. La fel se întâmplă și cu părinții care tolerează mai greu incertitudinea în acest nou context. Regulile care se schimbă de la o zi la alta, nesiguranța financiară și informațiile neclare despre noul coronavirus sunt motive de anxietate accentuată pentru acești părinți. 

    „Se așteaptă de la noi să fim buni pedagogi

    Pentru părinții cu copii mici, provocarea este să le acorde mult timp pentru joc și să-i supravegheze în fiecare clipă, dar lucrurile se complică pentru cei care fac școală online în această perioadă. „Cu atât mai dificile sunt sarcinile parentale pentru cuplurile cu doi sau mai mulți copii, aflați în ciclul primar sau gimnazial, pentru organizarea lecțiilor online”, a constatat psihoterapeutul Raluca Chișcu. 

    Noul rol de educatori pentru copiii lor le-a adus părinților provocări noi și un motiv suplimentar de stres și suprasolicitare care duc, în cele din urmă, la epuizare fizică și emoțională. „Se așteaptă de la noi, de la părinți să fim buni pedagogi, să fim creativi și să ne descurcăm cu tot ce presupune școala online. Or, eu am un băiat în clasa pregătitoare și o fată în clasa a V-a care trebuie să împartă același laptop. Școala online pentru noi înseamnă cursuri pe platforma Zoom pe care habar nu aveam cum să o folosesc până acum, înseamnă fișiere trimise pe WhatsApp, filmări de exerciții la sport, proiecte de creație, teme multe la matematică și lista e lungă.

    Pentru mine, totul este ca un test de răbdare care pare că nu se mai termină. M-aș fi așteptat să intrăm într-o rutină, dar mi se pare mai greu decât la început. Simt că am acumulat oboseală și stres, zi de zi mă lovesc de refuzul copiilor de a face teme și activități. Am rămas în urmă cu temele lor și nici la serviciu nu mai sunt la fel de productivă. Simt că mă descurc mai rău cu tot”, ne-a povestit Cristina, care lucrează online de acasă. 

    Psihologii fundației World Vision România, una dintre primele organizații de la noi care a oferit consiliere psihologică online, gratuit, părinților și copiilor afectați de pandemie, au „inventariat” problemele cu care s-au confruntat cei 1.300 de adulți și copii sprijiniți în această perioadă.

    „Una dintre provocări pentru părinți este de a-și motiva copiii să facă teme. O sursă de stres și anxietate este și faptul că nu pot organiza programul copiilor. Ei nu mai au acea rutină de școală, acum se culcă târziu și se trezesc târziu, refuză activitățile educative pentru că acasă nu însemna școală pentru ei și regulile nu erau atât de stricte. Părinții s-au întâlnit acum cu o situație ciudată și nu reușesc să gestioneze libertatea copilului, nu au un program structurat. Psihologii și pedagogii noștri sprijină familiile cu copii în această problemă, construind împreună un program zilnic, cu reguli clare de urmat pentru adulți și copii deopotrivă”, spune Petronela Pop, psiholog World Vision România. 

    În mediul rural, unii părinți lucrau cu ziua, iar din cauza izolării, nu mai pot face acest lucru. Alții nu mai pot merge la serviciu pentru că s-a sistat transportul în comun în unele zone. O bună parte dintre părinți au temeri financiare și temeri legate de viitor, de nesiguranța zilei de mâine. 

    Petronela Pop, psiholog World Vision România

    În zonele rurale, acolo unde sunt implicați în mod deosebit psihologii fundației, școala online amplifică grijile financiare ale părinților în această perioadă. Ei trăiesc cu un sentiment de neputință pentru că nu reușesc să le ofere copiilor acces la tehnologie. 

    „Există o frustrare în învățământul rural legată de faptul că, din motive financiare, mulți părinți nu pot să le asigure copiilor telefoane sau tablete pentru educația online. Neputința de a folosi noile tehnologii este încă o sursă de frustrare pentru o parte dintre părinți. Am avut situații în care nu știau cum se folosesc diverse platforme de predare online. Profesorii implicați programele noastre au intervenit în aceste cazuri și au reușit să-i îndrume”, mai spune psihologul Petronela Pop. 

    Libertatea pentru părinți nu vine din 15 mai 

    În timp ce mulți așteaptă să vadă ce se va schimba după data de 15 mai, părinții rămân cu întrebări fără răspuns: „Ce facem cu copiii și cu serviciul până la toamnă?” sau „Vom avea școală online și din toamnă, dacă va exista un al doilea val de îmbolnăviri?” Pentru ei, urmează patru luni de incertitudini cu privire la siguranța locului de muncă și la un nou an școlar aflat sub semnul întrebării. Dacă, pe termen scurt, găsirea unor soluții pare mai ușoară, sentimentul prelungit de nesiguranța distruge echilibrul emoțional și îi poate aduce în pragul anxietății și depresiei. 

    „Mă culc și mă trezesc cu o senzație de apăsare, mi-e teamă de necunoscut, o teamă care vine oricum pe fondul unei anxietăți primite cadou odată cu statutul de mamă. Prefer să nu mă gândesc prea mult la viitorul apropiat, perspectiva unei veri fără măcar o vacanță în afara casei îmi dă fiori. La fel și perspectiva că în următoarele luni eu voi fi bucătăreasa și menajera familiei, îndatoriri de care scăpasem parțial, copiii mâncând în ultimul an la grădiniță/ școală, iar de menaj ocupându-se o doamnă de care mi-e tare dor, dar pe care mi-e teamă să o primesc în acest context în casă”, povestește Olivia. 

    Mame sau tați: care sunt mai stresați?

    Sunt mulți tați implicați în creșterea copiilor și în educarea lor, dar sunt și familii în care presiunea cea mai mare este pe mame. Cel puțin în mediul rural, „mamele sunt mult mai prezente în viața copiilor, în vreme ce tații sunt preocupați să asigure sprijin material familiei. Să reușești să-ți găsești locul și rolul în familie poate fi foarte dificil în această perioadă, mai ales pentru femei. Ele trebuie să fie și mame, și soții, și angajați în același timp”, crede psihologul Petronela Pop. 

    Pentru că trăim într-o societate patriarhală, femeile resimt mai acut această presiune de a îndeplini toate sarcinile legate de creșterea și educarea copiilor, a curățeniei în casă și pregătirii meselor. Dacă la toate acestea se adaugă și un serviciu cu normă întreagă, epuizarea își va spune cuvântul. 

    Raluca Chișcu, psihoterapeut

    Cu doi copii școlari, serviciu mutat acasă și cu soțul plecat zilnic la serviciu de la 9.30 la 20.00, Cristina se simte copleșită de responsabilitățile care-i revin în fiecare zi. „Chiar ieri dimineață i-am spus soțului să stea și el să lucreze o zi de acasă, dar să facă ce fac eu: să se trezească la 6 să lucreze, să facă micul dejun, să facă teme, să pregătească prânzul, să facă ordine, să pună rufe la spălat în timp ce lucrează, să fie arbitru între ei. Răspunsul lui a fost că nu vrea sa-mi ia locul nici măcar o oră, nu o zi, pentru că nu ar face față”, povestește Cristina. 

    Olivia, ca și Cristina, are sprijinul soțului doar seara și simte că are cea mai dificilă misiune din viață în această perioadă. „Soțul meu intră în birou la ora 9 și iese la ora 19. Le dă cina copiilor, se mai joacă puțin cu ei, fac puțină ordine împreună, le face duș celor mici. Mai mult nu pot să îi cer. Jobul lui e solicitant, necesită prezența aproape permanentă în fața laptopului, de acolo ne vin 80% dintre venituri, așa că nu am decât să-l las pe el să-și facă treaba, iar eu să mă descurc cu a mea cum pot.

    Deși suntem doi adulți în familie și ne implicăm amândoi în creșterea copiilor și gestionarea casei, eu sunt cea care coordonez și mă agit să facem tot ce trebuie la timp. Dacă nu le-am face, s-ar instala haosul, iar în haos e complicat să funcționezi și să-ți păstrezi mintea limpede. Am simțit asta pe propria piele când copiii erau mici. Dacă ceva nu se făcea la timp, se prăbușeau toate ca la domino. Privind din exterior, cred că eu însămi m-aș cataloga drept freak control, dar sunt convinsă că pentru mamele de copii mici există logică în atitudinea asta”, ne-a povestit ea.

    Emoțiile părinților ajung la copii

    Caruselul de stări emoționale prin care trec părinții se poate revărsa asupra copiilor atunci când ne manifestăm în fața lor. Ar trebui să ne gestionăm cât mai bine propriile emoții, pentru ca ele să nu ajungă la cei mici, ne sfătuiește psihologul Petronela Pop. 

    „Trebuie să ne îngrijim de sănătatea noastră emoțională în această perioadă, dar trebuie să fim atenți și la a lor, în egală măsură. Dacă pe chipul părinților văd o neliniște, dacă aud discutându-se în familie despre probleme financiare, cu siguranță că ei vor percepe și vor internaliza aceste emoții. Ulterior, ele se pot transforma în frustrări, în comportamente pe care poate că părinții nu și le pot explica.

    Emoțiile se transmit în comportamentul lor social și pot antrena chiar și comportamente involuntare, precum ticurile. Probabil că o amprentă asupra comportamentului copiilor va exista după ce trece această perioadă. Vom vedea urmările mai târziu, dar dacă în momentul acesta reușim să ne gestionăm mai bine emoțiile, ca adulți, impactul asupra copiilor va fi mai mic”, explică psihologul. 

    Soluțiile se găsesc în cuplu 

    Un părinte vesel și relaxat are mai multe șanse să ofere îngrijire de calitate copilului său. De aceea, este important pentru părinți să discute și să găsească soluții pentru a avea grijă de ei înșiși, și unul de celălalt.

    „Cuplul este un parteneriat în care obiectivul comun este binele comun. În aceste momente dificile, partenerii au nevoie să-și amintească să ofere suport, înțelegere și timp liber unul celuilalt. Chiar și gesturile simple, precum sărutul de dimineață, o privire însoțită de zâmbet sau o îmbrățișare pot ușura începutul unei zile dificile. Organizarea timpului respectând o rutină zilnică, împărțind sarcinile și având grijă ca fiecare să beneficieze de puțin timp liber, poate fi de mare ajutor. De exemplu, fiecare poate ieși pe rând la plimbare, câte 20 minute pe zi”, recomandă psihoterapeutul.

    În această perioadă de criză, trebuie să învățăm să acceptăm că productivitatea și calitatea muncii nu pot fi aceleași ca înainte, cu atât mai mult dacă muncim de acasă. Acolo unde este posibil, ar trebui să reducem din sarcini, pentru că doar în acest fel vom putea aduce o calitate mai bună muncii noastre. De ajutor ar mai fi ca, la final de zi, să recapitulăm toate lucrurile pe care le-am dus la capăt. Vom observaastfel mai ușor cât de multe lucruri simple am realizat în fiecare zi și ne vom ridica moralul. 

    Ar trebui să încercăm pe cât posibil să ne detașăm de aceste stări care generează frustrare și putem reuși cu pași mici. „Ar fi bine să nu citim foarte multe informații despre pandemie pe rețelele de socializare, fiindcă multe dintre ele ne destabilizează emoțional. Apoi, trebuie să ne concentrăm pe prezent și să înțelegem că situația aceasta specială nu va dura la infinit. Împreună cu cei mici, am putea încerca să ne întoarcem la copilărie, să ne uităm pe poze, să povestim, să fim mulțumiți că suntem bine, că suntem acasă și că perioada aceasta este trecătoare. Ar trebui să încercăm să le relaxăm cu activități plăcute, să ascultăm muzică, să dansăm cu copilul și, de ce nu, să facem minunata pâine fără drojdie”, ne sfătuiește psihologul Petronela Pop. 

    Dacă vă simțiți copleșiți emoțional și nu mai reușiți să găsiți soluții, cereți ajutorul unui specialist. Există multe fundații, organizații, clinici și spitale care oferă gratuit consiliere psihologică online sau prin telefon în această perioadă. Iată unde puteți cere sprijin dacă vă confruntați cu stări de anxietate, depresie sau alte probleme psihologice:

    • Organizația Salvați Copiii pune la dispoziția părinților o linie telefonică gratuită,  la care 16 psihologi răspund părinților aflați în impas, oferind consiliere și suport emoțional. Help-line Family Tel: 0800070009
    • Fundația World Vision România oferă consiliere psihologică gratuită, online și la telefon, pentru orice părinte sau copil afectat emoţional de situaţia generată de COVID-19. Cei care au nevoie de sprijin psihologic pot scrie pe adresa de e-mail rom_office@wvi.org, iar unul dintre psihologii fundației va reveni către ei pentru o şedinţă de consiliere.
    • Ministerul Educației și Cercetării și Asociația Proacta EDU au lansat o linie de consiliere psihologică gratuită pentru cadre didactice, părinți și elevi, sub denumirea de „Ambasador pentru Comunitate”. Cei interesați pot suna la 0771.141.767 și 0771.141.750 sau pot scrie specialiștilor la adresa de e-mail proactaedu@gmail.com
    • Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” a deschis o linie telefonică gratuită pentru persoanele care se confruntă cu stări de anxietate, depresie sau alte probleme psihologice oferind consiliere psihologică zilnic între orele 10.00-19.00. Telefon: 0319103
    • Spitalul de Psihiatrie din Sibiu pune la dispoziție un serviciu de consiliere psihologică celor care simt nevoia să discute cu un specialist în această perioadă. Cei 10 psihologi răspund la telefon 14 ore pe zi. TelVerde 0800 070 050 
    • ARAT, Asociația Română de Analiză Tranzacțională, oferă suport gratuit tuturor celor pentru care autoizolarea a generat sentimente de anxietate și teamă. Psihologii înscriși în program oferă consiliere telefonică la numărul de telefon 021.9972

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook