A trecut printr-o operație de monturi în premieră în România: „Piciorul mi-e recuperat 100%“

Adrian Cosma are 31 de ani și e instructor de fitness. A moștenit de la mama și de la bunica lui o caracteristică mai puțin plăcută: predispoziția de a face monturi. Halucele valg, cum i se spune în termeni medicali, e o afecțiune frecventă, dar pe care multă lume o ignoră până când devine prea dureroasă. Așa a făcut și Adrian, până când montul de la piciorul drept a început să-l deranjeze foarte tare. Problema lui s-a rezolvat rapid, când a decis să se opereze la Dragoș Apostu, medic specialist în ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Intervenția chirurgicală de haluce valg prin care a trecut Adrian a fost prima din România de acest fel – o operație de monturi care i-a permis să plece acasă în aceeași zi și să calce pe picior de a doua zi.

„Știu persoane care nu s-au operat niciodată de monturi, au putut trăi așa, s-au putut încălța, au putut să-și desfășoare activitățile zilnice fără să se opereze. Dar eu, dacă mai stăteam așa, cred că ajungea să fie foarte grav. Nu știu cu ce aș fi putut să mă mai încalț, cred că numai cu papuci la comandă (n.r. – pantofi). Și acum, până să mă operez, mă orientam ca toate încălțările pe care mi le cumpăram să fie sport, din plasă. Inclusiv alea se rupeau la piciorul drept, din cauza presiunii și a frecării“, spune Adrian.  

Bunica lui a avut monturi, mama lui are, chiar și tatăl lui are puțin modificate degetele mari de la picioare. Așa că nu s-a mirat prea mult când, pe la 16-17 ani, a descoperit că și picioarele lui se modifică. Nu le-a luat prea mult în seamă până când, în jurul vârstei de 28 de ani, montul de la piciorul drept a început să-l deranjeze.

Ce înseamnă haluce valg și când devine o problemă

Halucele valg – montul, cum i se spune în limbaj popular – este o modificare patologică a halucelui, adică a degetului mare al piciorului. Cauzele apariției monturilor nu sunt cunoscute în totalitate, dar cel mai frecvent se referă la predispoziția genetică, cum e și în cazul lui Adrian. Mai poate să apară când există defecte de arhitectură ale antepiciorului. Pantofii cu toc sau cu vârf ascuțit nu sunt o cauză directă, dar pot agrava un defect preexistent.

Halucele valg e o afecțiune care evoluează progresiv, adică nu se oprește din evoluție. Montul crește și devine din ce în ce mai pronunțat până când deranjează. Deranjul vine, pe de o parte, din inconvenientul de a-ți alege tot timpul încălțările în așa fel încât să nu jeneze în partea din față a picioarelor. Pe de altă parte, devine dureros. Montul poate fi dureros în sine sau durerea poate să apară ca o consecință a presiunii atunci când porți pantofi incomozi.

Pe Adrian nu-l deranja neapărat la mers, dar asta numai pentru că nu mergea mult pe jos: „De obicei, merg mai mult cu mașina. În rest, sunt acasă sau la sală (n.r. – sala de fitness unde lucrează). Dar, dacă mergeam mult pe jos – să zicem că plecam într-o drumeție sau în altă țară – da, mă deranja. Orice încălțăminte aș fi purtat, la un moment dat mă deranja. Numai dacă nu cumva purtam șlapi cu șnur între degete, ăia nu mă deranjau”.

„Când conduceam două ore, trebuia să opresc mașina, să fac o pauză de trei-cinci minute și să stau în poziție verticală, ca să nu mă mai doară degetul. Îmi amorțea și aveam dureri ca niște săgetături din cauza poziției la volan.”

Adrian Cosma, pacient operat de haluce valg

Simțea un disconfort și când alerga sau când se ridica pe vârfuri, dar și dimineața, când se dădea jos din pat. „Dimineața simțeam un disconfort la celelalte degete, în special la penultimul deget, cel de lângă degetul mic. Pentru că degetul mare împingea în ele mereu. Dimineața, când mă ridicam și pășeam, simțeam o presiune pe degetul ăla și nu îmi dădeam seama de ce. De fapt, e exact ca atunci când ai o problemă la o măsea, când crește măseaua de minte și împinge toată dentiția, nu mai ai mușcătura perfectă”, explică Adrian.

O altă problemă legată de monturi e alegerea încălțărilor. Când halucele valg devine foarte pronunțat, nu poți să te mai încalți cu orice. Chiar dacă acum există multe tipuri de încălțări confortabile, Adrian putea să-și aleagă numai câteva modele. Nu putea să poarte decât încălțări sport-casual care să aibă material textil în zona din față, ca să fie moi și flexibile, iar ghete din piele îi era imposibil să poarte chiar și iarna.

Prima întâlnire cu medicul

Cu câțiva ani înainte să decidă să se opereze, Adrian a căutat pe internet alte soluții pentru problema lui. A aflat că există tot felul de dispozitive, dar că nu sunt prea folositoare. Așa că, atunci când montul a început să fie prea deranjant, n-a stat prea mult pe gânduri și s-a apucat să caute un chirurg ortoped.

„La cât de avansat îmi era montul, din start era vorba de operație. Nici nu mă gândeam la alt dispozitiv, că nu există ceva care să-ți pună osul ăla înapoi după atâția ani în care el s-a dezvoltat și s-a calcificat acolo. Operația a fost din start pe primul plan”, spune el.

Ca să aleagă medicul, i-a cerut părerea unui prieten, medic la rândul său. I-a menționat că vrea neapărat să facă operația la o clinică privată. „Pentru că sunt mai bune condițiile, iar medicii și personalul te tratează mai bine”, completează Adrian.

La începutul lui august 2021 a ajuns în cabinetul lui Dragoș Apostu, medic specialist în ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Cluj.

„Îmi amintesc prima întâlnire cu Adrian, a fost foarte deschis și hotărât. Mi-a spus că are o problemă la nivelul piciorului și că-l deranjează să-și desfășoare activitatea fizică – activitate fizică de care e și dependent prin natura profesiei – și m-a întrebat dacă îl pot ajuta. A avut un haluce valg, o patologie destul de frecventă, dar de care lumea fuge atunci când aude de tratament. Spre deosebire de multe alte patologii, tratamentul, aici, e cel chirurgical”, spune doctorul Dragoș Apostu.

Medicul își mai amintește și că Adrian avea dureri și era nemulțumit că, din cauza piciorului foarte deformat, nici încălțămintea nu putea să o mai încalțe cum trebuie.   

O operație de monturi în premieră în România

Persoanele care au monturi amână cât de mult posibil operația. Motivele lor se referă, de obicei, la faptul că recuperarea e destul de îndelungată și dureroasă, că o perioadă bună de timp nu pot să calce cu greutate pe picior și că rata de reapariție a halucelui valg este de 10%-15%. 

„Tocmai de-asta sunt descrise peste 120 de tehnici chirurgicale pentru a trata această patologie. Încă suntem în căutarea aceleia care rezolvă aceste deficite pe care le au tehnicile actuale. Este atipic, pentru că aproape orice altceva am face (n.r. – operații pentru alte probleme medicale), există două-trei variante. Pentru că acelea știm că funcționează și îndeplinesc obiectivele. Dar, atunci când avem 120 de tehnici, știm că ceva nu funcționează perfect și că mai este mult de îmbunătățit”, explică medicul Dragoș Apostu.

Dar asta se întâmpla înainte.

Întâmplător, când Adrian a ajuns în cabinetul chirurgului ortoped, acesta tocmai se întorsese din Spania, unde făcuse un curs de supraspecializare pe chirurgia piciorului. „Mă întorsesem în urmă cu două săptămâni de la o supraspecializare pe partea de chirurgia piciorului, pentru că știu cât de mare este deficiența în România. Dacă în străinătate, unde am fost eu, în Barcelona, erau 23 de chirurgi care doar asta făceau, gleznă și picior, în toată România sunt doi sau trei”, spune medicul.

Unul dintre lucrurile care l-au impresionat la cursul de supraspecializare a fost o intervenție chirurgicală nouă pentru tratarea halucelui valg.

„Făceam cam șase astfel de operații pe zi, cu o tehnică extraordinar de rapidă, o rată de complicații mult redusă. Pacientul călca a doua zi pe picior și ce era fantastic e că nici măcar nu rămânea în spital. Adică venea, era operat la 4.00 după amiaza, iar la 9.00 seara era acasă, împreună cu familia lui. Acest lucru pentru mine a fost un șoc. Nu m-am gândit vreodată că o intervenție poate să rezolve cam toate deficiențele de care lumea fuge în general.”

Dragoș Apostu, medic specialist ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Cluj

Prin urmare, primul lucru pe care medicul Dragoș Apostu și l-a propus când s-a întors în România a fost să aducă și la noi în țară această tehnică. A făcut rost de distribuitor de implanturi și a solicitat, prin Spitalul Regina Maria Cluj, aprobările necesare de la Ministerul Sănătății: „A fost prioritatea mea numărul unu să aducem această tehnică în România, ca să le oferim cât mai repede pacienților acest tratament nou”.

Ce beneficii aduce noua operație de monturi

Acesta era contextual în care Adrian a ajuns în cabinetul medicului. Dragoș Apostu i-a propus câteva tehnici diferite pentru a-i opera montul de la piciorul drept. I-a explicat în detaliu de ce ar fi bine să aleagă noua intervenție.

„Atunci când un pacient vine, avem de obicei un arsenal de două-trei tehnici pe care le putem face și pe care le prezentăm pacientului. Așa am făcut și cu Adrian, dar i-am spus care ar fi preferința mea și că el s-ar încadra foarte bine la această tehnică nouă, care ar fi o premieră națională, iar el a fost de acord din start”, spune Dragoș Apostu.

Nici nu e de mirare că Adrian nu a stat pe gânduri, mai spune medicul. Atunci când un pacient aude că poate călca pe picior a doua zi după operație, comparativ cu a nu călca pe partea din față a piciorului timp de o lună, cât e recomandarea pentru operațiile vechi, faptul că durerile, deși sunt puternice în prima zi după operație, scad extraordinar de mult la două-trei zile după operație, faptul că rata de reapariție a monturilor în cazul acestei operații este de aproximativ 1%, comparativ cu 10%-15% la operațiile de până acum, faptul că cicatricea care rămâne după operație e de 2,5 centimetri, și nu de 10, ca în cazul altor operații de monturi – toate acestea sunt argumente destul de puternice pentru a decide că aceasta este tehnica potrivită.

„Rareori apare o intervenție care rezolvă cam toate lipsurile unei alte tehnici chirurgicale. Rareori. De obicei, rezolvă punctual. Poate să rezolve rata de reapariție, dar durerea și mersul șchiopătat rămân la fel. De aceea această tehnică m-a uimit, pentru că rezolvă toate aceste neajunsuri. Poate nu le rezolvă complet, dar le limitează enorm”, spune Dragoș Apostu.

Și Adrian își amintește discuția în care medicul i-a vorbit despre operația de monturi și l-a anunțat că ar fi o premieră națională. Își amintește inclusiv cum ortopedul a luat o hârtie și un pix și s-a apucat să-i deseneze ce presupune intervenția: „Domnul doctor e un om foarte cald și receptiv. Mi-a spus de la început că e o tehnică nouă, mi-a spus că a studiat operația și implantul în Spania, la Barcelona. Mi-a și desenat pe hârtie cum arată implantul, ce implică. Mi-a arătat o poză cu dispozitivul propriu-zis, deci am știut la ce mă supun”.

Anestezie locală în loc de anestezie totală

De la primul consult și până la momentul operației au trecut aproximativ două săptămâni. În acest timp, Spitalul Regina Maria Cluj a primit avizele pentru a realiza operația de haluce valg inovatoare, iar Adrian și-a făcut investigațiile premergătoare intervenției chirurgicale: un consult preanestezic, analize de sânge și o radiografie prin care să se stabilească gradul de clasificare a bolii. Adrian avea haluce valg gradul 3, în condițiile în care gradul 4 e cel mai avansat, ceea ce făcea ca indicația pentru acest tip de operație să fie potrivită.

În ziua operației, și-a urmat rutina zilnică. S-a trezit, a mâncat ceva, a lenevit, a încercat să se relaxeze. Nu i-a fost teamă de operație și, pe la 3.00 după amiaza, s-a dus cu toată încrederea la spital să se interneze.

Când te duci să te operezi, nu e chiar ca și cum te-ai duce la un film, spune Adrian, adică ceva-ceva emoții tot ai, dar, din nou, discuția cu medicul l-a calmat. „Domnul doctor a venit în salon și am discutat din nou. El tot timpul m-a încurajat, mi-a spus că o să fie totul bine. A fost mereu pozitiv și mi-a transmis asta și mie”, spune Adrian.

Nu-și amintește prea multe despre operație, pentru că a fost sedat ușor înainte de a i se face injecțiile cu anestezic local.

„Prima intervenție de haluce valg de acest tip din România, în premieră națională, a fost chiar a lui Adrian. Totodată, a fost și printre primele intervenții de haluce valg efectuate sub anestezie locală, ceea ce-i permite pacientului să plece acasă în aceeași zi.”

Dragoș Apostu, medic specialist ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Cluj

Anestezia locală, în acest caz, presupune mai multe infiltrații cu anestezic în jurul montului. Totuși, pentru ca Adrian să nu simtă nici măcar acele trei-patru înțepături, medicii i-au făcut o analgosedare, adică l-au adormit ușor. „E o ușoară adormire, dar nu presupune intubație. E ca un somn mai profund care se controlează și ține o perioadă destul de scurtă, până se face anestezia, deci câteva minute, după care anestezia locală își face treaba”, explică medicul.

„În acest moment, operația nu se face în altă parte în România”

În mod obișnuit, o operație de monturi durează în jur de o oră. Noua intervenție chirurgicală durează aproximativ 20 de minute. Asta, dacă nu iei în calcul pregătirile pentru operație, care se derulează pe durata a aproximativ două ore și jumătate.

Operația de haluce valg practicată de Dragoș Apostu merge pe același principiu ca tehnicile anterioare, adică tăierea osului afectat de la deget și introducerea unui implant. Doar că, în cazul noii intervenții, procedura este mai puțin invazivă.

„Această intervenție chirurgicală presupune osteotomia, adică tăierea osului. Orice tehnică pe halucele valg implică acest procedeu, doar că aici este o tăiere mult mai mică decât în celelalte tehnici utilizate în prezent, de aici și durerea mai mică. În acest moment, operația nu se face în altă parte în România.”

Dragoș Apostu, medic specialist ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Cluj

După ce se taie osul, o parte a acestuia se mobilizează către interiorul piciorului, unde se fixează cu un implant metalic din titan în mijlocul osului. „Acest implant e foarte bine tolerat de organism, e inovativ și nu necesită îndepărtarea materialului, cum se poate întâmpla la alte tehnici care presupun șuruburi sau alte dispozitive”, explică chirurgul ortoped.

Ca orice operație, și această nouă tehnică chirurgicală prezintă unele riscuri, doar că ele sunt mult reduse. „Principalul risc este durerea care apare a doua zi după operație. Dar durerea e mult mai mică comparativ cu tehnicile clasice. Mai există și riscurile de infecție, ca la orice altă intervenție chirurgicală, riscul de tromboză, dar toate aceste riscuri sunt extrem de reduse. În cadrul supraspecializării mele am urmărit sute de pacienți și nu am întâlnit niciodată aceste complicații. Tocmai de aceea, sunt optimist că nu le vom întâlni nici aici la majoritatea pacienților”, spune Dragoș Apostu.

Cât despre riscul de reapariție a halucelui valg, deși există, acesta este mult mai mic decât în cazul altor operații de monturi. „Montul poate să reapară – dacă reapare – după un an sau după 15-20 de ani. Am văzut situații din ambele cazuri. Când reapare, se face o nouă operație. Din păcate, cu tehnicile vechi suntem oarecum obișnuiți ca, la un moment dat, să fie nevoie să reintervenim, având în vedere că rata de reapariție e de 10%-15%. Dar această tehnică nouă ne permite să scădem enorm rata de reapariție și sper ca reintervențiile să fie din ce în ce mai rare”, spune doctorul Dragoș Apostu.

Un alt risc despre care vorbește medicul este acela ca montul să nu se repoziționeze complet. În această situație, chirurgul poate decide, în timpul operației, că e nevoie să asocieze și un alt tip de intervenție chirurgicală în zonă.

Acasă în aceeași zi. „Suferi puțin, dar eu zic că merită!”

Nu s-a pus problema de astfel de complicații în cazul lui Adrian. Operația a decurs ca la carte, așa că s-a trezit ușor euforic, atunci când medicul îl pansa. În aceeași seară a plecat acasă.

„Nu am rămas peste noapte, am înțeles că la acest tip de operație nu se stă peste noapte internat. Dacă voiam, puteam rămâne, că e spital privat”, spune Adrian.

„Când am plecat spre casă, îmi simțeam piciorul. Nu aveam furnicături, îl simțeam, dar nu îl simți ca și cum ar fi normal, era ușor amorțit. Am plecat din spital fără cârje, am avut numai un papuc cu scai și am călcat pe picior aproape ca și cum aș călca normal. Am avut voie să calc pe el, dar mai pe călcâi, ca să nu se miște ceva pe-acolo. Dup-aia mi-am dat seama că trebuie să o las un pic mai moale.”

Adrian Cosma, pacient operat de haluce valg

Pacientul care trece prin această operație de monturi are voie să calce pe picior cu toată greutatea începând din a doua zi. Ca să nu-l deranjeze zona inciziei, trebuie să poarte niște pantofi ortopedici, spune medicul Dragoș Apostu. „De obicei, după operațiile obișnuite de haluce valg, se folosesc niște pantofi care au călcâiul înălțat, incomozi, pentru că prelungesc acel picior și mergi șchiopătat. Ei bine, pantofii care se folosesc după această tehnică sunt pantofi cu talpă joasă, tare, la fel ca la orice alt pantof, doar că sunt mai lați în partea din față”, explică medicul ortoped.

Chiar dacă a primit calmante pentru acasă și i s-a spus că durerile vor fi mari în primele 24 de ore de la intervenție, Adrian nu s-a grăbit să le ia și, în scurt timp, i-a părut rău că nu a rămas peste noapte în spital. „Într-un fel, regret că nu am rămas, din cauza durerilor pe care le-am avut cam la două ore după ce am ajuns acasă. Bănuiesc că, dacă stăteam în spital, puteau să-mi pună o perfuzie prin care să mi se administreze calmante mai puternice. Sau trebuia să iau eu calmante mult mai repede”, spune el.

Chiar dacă s-a chinuit din cauza durerii toată noaptea și n-a reușit să adoarmă decât pe la 6.00 dimineața, Adrian spune că a meritat: „Intervenția chirurgicală a fost floare la ureche, partea cu durerea a fost hardcore (n.r. – intensă), dar ce contează e finalul. Adică suferi puțin, dar, dacă dup-aia ești bine câțiva ani sau poate chiar tot restul vieții, eu zic că merită!”.

De a doua zi, durerea a scăzut considerabil. Chiar și așa, Adrian n-a vrut să mai simtă nici cel mai mic disconfort, așa că a mai luat trei zile calmantele prescrise de medic.

Gata să-și reia toate activitățile după o lună. Recuperarea

După operația de monturi, Adrian a avut un pansament care are nu numai rolul de a acoperi rana, ci și de a menține degetul în poziția corectă până când osul începe să se vindece. Iar acest lucru înseamnă cam o lună, timp în care a trebuit să poarte și pantoful ortopedic.

Deși medicul i-a spus că poate să calce normal pe picior de a doua zi, el a fost ceva mai precaut și a folosit cârje două zile. „Nu că aș fi fost nevoit, ci că mă ajuta mai mult decât să șchiopătez sau să sar într-un picior prin casă”, spune el.

În primele trei-patru zile a trebuit să stea mai mult întins, cu piciorul ridicat pe o pernă, ca să evite formarea de cheaguri de sânge și, pentru aproximativ o săptămână, să ia medicamente antiinflamatorii și anticoagulante.

În prima lună, adică pe toată durata pe care a purtat pansament, Adrian a păstrat legătura zilnic cu medicul prin telefon. La o săptămână de la operație s-a dus la pansat, la două săptămâni s-a dus să-i scoată firele, apoi din nou la pansat la trei săptămâni, iar la o lună de la intervenția chirurgicală a scăpat și de pansament. După acest moment, se poate reveni la încălțămintea și la activitățile fizice normale, spune medicul.

În urma operației de monturi nu e nevoie de o recuperare anume, așa că nu a trebuit să facă exerciții specifice. Lui Adrian i-a luat vreo două zile să se obișnuiască fără pansament și să-și miște din nou degetele normal.

„Nu mai aveam aceeași mobilitate la restul degetelor, pentru că o lună și ceva am stat cu pansament. Plus că am încercat să nu calc normal, să pășesc cât mai pe călcâi, ca să mi se vindece mai repede. Dar acum sunt 100% refăcut cu restul degetelor, le pot strânge, le pot ridica, nu am nicio problemă. La fel și cu degetul mare. Cu el încă am un disconfort când încerc să strâng piciorul, dar asta cred că e ceva normal. Încă nu pot să-l ridic și să-l cobor la fel de tare”, spune el.

Tot două zile i-a luat și până și-a făcut curaj să poarte din nou încălțări obișnuite.

„Atunci când montul îi modifică activitatea de zi cu zi, pacientul trebuie să ia în calcul operația”

Multă lume are monturi. Numărul cazurilor crește proporțional cu vârsta și afectează mai mult femeile decât bărbații. Chiar dacă e o problemă frecvent întâlnită, cei care suferă de haluce valg evită cât pot tratamentul chirurgical. Astfel, ajung în faze dureroase ale bolii.

„De obicei, pacienții vin și întreabă dacă nu se poate fără operație. Din păcate, e o patologie unde nu prea avem altă soluție. Și, atunci, evită să se opereze. Lumea fuge din trei mari motive: unul e că știu că doare după operație, doi la mână, pentru că nu pot să calce pe picior decât după trei-patru săptămâni după operațiile făcute cu tehnicile clasice și trei – există riscul destul de mare ca montul să reapară”, spune doctorul Dragoș Apostu.

Cât despre folosirea unor soluții alternative, nechirurgicale, pentru stoparea evoluției monturilor, medicul spune că nu sunt eficiente. Doar la gradul 1, care este o deformare ușoară, sau la începutul gradului 2, o soluție temporară ar fi ajustarea încălțărilor. „Adică purtarea de pantofi mai lați în partea din față, evitându-se pantofii cu tocuri sau cei ascuțiți. Asta e tot ce putem face, dar să facem asta toată viața? Mai ales că patologia progresează, ea nu se oprește, ceea ce devine din ce în ce mai deranjant”, adaugă specialistul în ortopedie.

E și motivul pentru care nici Adrian nu a încercat dispozitive ortopedice. Acum, însă, spune că ar încerca să caute astfel de variante pentru montul de la piciorul stâng, în speranța că i-ar opri sau măcar încetini evoluția.

Așadar, când e bine să te operezi? Cu cât mai devreme, cu atât mai bine sau când montul devine dureros? „Această tehnică se poate face când afecțiunea se află în gradul 3 și în anumite etape din gradul 4. Eu consider că trebuie să se opereze pacientul pe care îl deranjează. Atunci când montul îi modifică activitatea de zi cu zi, pacientul trebuie să ia în calcul operația. Avem pacienți cu monturi care sunt destul de avansate, dar nu deranjează. În aceste cazuri, nici eu nu recomand intervenția chirurgicală”, spune doctorul Dragoș Apostu.

Să-l deranjeze pe pacient înseamnă să-l doară, să nu poată să alerge pentru că nu se simte comod încălțat, să nu poată să poarte orice încălțări își dorește sau, în cazul femeilor, să nu poată să poarte o rochie de seară pentru că nu își poate pune pantofi cu toc.

Monturile îți pot afecta mersul. „Cred că mi-a împins puțin genunchiul mai în exterior”

Atunci când monturile devin dureroase, dar nu iei măsuri, efecte negative pot să apară la nivelul întregului picior sau chiar al coloanei vertebrale. Așa a pățit și Adrian într-una din vacanțele la schi, când și-a dat seama că simte o ușoară tensiune în genunchiul de la piciorul drept.

„Simțeam că mă ține ceva, dar genunchiul nu era umflat, sală puteam să fac normal. Doar aveam un mic disconfort și nu știam de unde vine. Am tras concluzia că poate fi de la talpă, de la felul cum calc, de la amprenta piciorului”, spune el.

„Odată ce apar schimbări în corp, deja se schimbă toată biomecanica. Din cauza montului drept, cred că am avut probleme și cu genunchiul, pentru că nu mai călcam 100% corect și se ducea pe picior în sus. Probabil că aș fi avut probleme și cu lombara, în viitor.”

Adrian Cosma, pacient operat de haluce valg

Din cauza montului, degetul mare de la piciorul drept era orientat puternic spre dreapta. „Deci eu nu mai aveam vârful ăla de deget care să apese corect pe sol, ca să facă pasul. Mi se părea că pășesc puțin într-o parte și cred că mi-a împins puțin genunchiul mai în exterior. Așa m-am gândit eu”, își explică Adrian raționamentul.

Doctorul ortoped confirmă că halucele valg poate afecta întregul picior și chiar coloana vertebrală: „Dacă lucrurile avansează, în timp, în ani de zile, pot să apară modificări la nivelul gleznei, după care pot să apară la nivelul genunchiului, șoldurilor și poate să meargă până la nivelul coloanei vertebrale. Dar e nevoie de câțiva ani pentru ca aceste lucruri să se întâmple”.

Comunicarea dintre medic și pacient

Relația dintre medic și pacient e extrem de importantă, indiferent de natura bolii. Atunci când ai o problemă de sănătate, vrei să te vindeci și vrei să simți că medicul pe care l-ai ales e alături de tine pe durata tratamentului. Invers, din perspectiva medicului, o bună comunicare cu pacientul poate evita eventualele probleme care pot apărea pe parcurs. Orice problemă se poate rezolva mult mai rapid, mai ușor și mai puțin invaziv, dacă e semnalată din timp.

Adrian și medicul lui ortoped au comunicat constant și eficient încă de la prima întâlnire. Mai întâi, tonul prietenos, dar în același timp profesionist al lui Dragoș Apostu l-a convins pe Adrian să meargă pe mâna lui și să accepte să fie primul din România operat cu tehnica cea nouă, spune el.

La rândul său, chirurgul ortoped s-a bucurat să remarce încrederea pacientului său: „Adrian a fost pacientul ideal, foarte încrezător, foarte sigur pe el și dornic să rezolve o problemă care-l deranja. E un pacient tânăr și am comunicat foarte ușor. Ca stare de spirit, el a fost mereu la fel de încrezător și de tonic”.

Relația de încredere a celor doi nu s-a încheiat odată cu operația. După intervenția de haluce valg, au vorbit zilnic la telefon în prima săptămână, iar ulterior, până când s-a împlinit o lună de la operație și i-a scos de tot pansamentul, Adrian i-a scris medicului ori de câte ori a avut vreo nelămurire. De întâlnit, s-au întâlnit săptămânal până la o lună de la operație.

Acum, după ce i-a scos și pansamentul, nu mai e nevoie să păstreze legătura, dar Adrian are de gând să-i mai trimită medicului fotografii din care să reiasă evoluția piciorului.

Viața, azi: „La o lună și trei săptămâni de la operație, pot să alerg, să mă ridic pe vârfuri și deja port pantofi normali”

La aproape două luni de la operație, Adrian se simte foarte bine. Medicul i-a spus că s-a recuperat extrem de rapid, că osul s-a vindecat mai repede decât se aștepta și că, la o lună de la intervenție, deja putea să-și reia activitatea fizică fără vreun impediment.

Prin urmare, Adrian și-a reînceput activitatea la sala de fitness unde e antrenor și se comportă absolut normal, chiar dacă încă simte nevoia să-și protejeze piciorul și se ferește de lovituri în zona operației.

„Eu, la o lună și trei săptămâni de la operație, pot să alerg, pot să mă ridic pe vârfuri, port deja pantofi normali. Fără să exagerez, pot să spun că piciorul mi-e recuperat 100% în ceea ce privește mișcările și activitățile zilnice.”

Adrian Cosma, pacient operat de haluce valg

Nu numai că se simte mai bine în sensul că nu-l mai doare și că se poate încălța cu orice, dar și estetic piciorul lui arată, după operație, mai bine decât înainte. Are o cicatrice mică, de puțin peste doi centimetri, pe lateralul piciorului, exact în locul unde a fost montul. „Estetic arată mult mai bine decât arăta înainte și mult mai bine decât piciorul stâng. Chiar dacă momentan încă e puțin umflat și mă aștept să arate și mai bine”, spune el.

Activitățile lui de acum sunt aceleași ca înainte de operația de monturi, dar, în profunzime, viața lui Adrian s-a schimbat.

„Psihic, sunt mai împăcat cu mine. Când te simți sănătos și puternic, ești mai bucuros, te simți mai bine, mai ok cu tine însuți. Când ai o problemă de sănătate, nu te mai bucuri de nimic. Poți să ai bani, să fie frumos afară, să pleci în vacanțe, că, dacă ai o problemă de sănătate, nu te bucuri în totalitate de lucrurile astea. Înainte, problema de la picior mă stresa, că am văzut în ce hal erau maică-mea și bunică-mea și vedeam cât de tare am evoluat înspre rău eu în ultimii ani. Mă gândeam la ce e mai rău, că n-o să mai pot să merg sau că o să am dureri puternice. Și de la ce? De la un mont de la picior”, spune Adrian și zâmbește.