Operat prin chirurgie deschisă de anevrism de aortă abdominală: „Domnul doctor Băilă a fost norocul meu!“

Dănuț Jifcu are 70 de ani și n-a avut vreodată probleme medicale importante până când, în primăvara lui 2022, a aflat la un control de rutină că suferă de anevrism de aortă abdominală. Afecțiunea se descoperă de cele mai multe ori întâmplător și, când anevrismul e mare, operația trebuie grăbită. În cazul lui, intervenția nu putea fi realizată prin metodă minim invazivă, așa că a apelat la unul dintre puținii medici care operează deschis acest tip de afecțiune, dr. Sorin Băilă, medic primar în chirurgie vasculară, la un spital dotat corespunzător pentru o intervenție atât de delicată: Ponderas Academic Hospital, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Acum, Dănuț e bine și se simte norocos.

Dănuț Jifcu are 70 de ani, e pensionar și locuiește în București. Înainte de pandemie a dus o viață foarte activă. Mergea zilnic la sală și la înot, iar mai apoi a continuat să facă mișcare prin parc, când o scotea la plimbare pe nepoțica lui. În primăvara lui 2022, s-a dus, la îndrumarea medicului de familie, să-și facă analizele de rutină.

Fără să aibă vreun simptom, la ecografia abdominală pe care și-a făcut-o în aprilie, a aflat că suferă de anevrism de aortă abdominală, care s-ar fi putut rupe în orice clipă și care reprezenta o amenințare pentru viață.

„M-a speriat ideea că anevrismul putea oricând să plesnească. Domnul doctor care l-a descoperit la ecografie mi-a zis că e foarte mare – avea 6 centimetri și chiar peste – și că la dimensiunea asta poate oricând să plesnească și că, dacă plesnește, asta e. Am înțeles și eu pe urmă că, dacă se rupe anevrismul, stop-joc.“

Dănuț Jifcu, pacient operat de anevrism de aortă abdominală

Omul nu a stat pe gânduri, și-a făcut rapid și un computer tomograf (CT) și, cu toate investigațiile, s-a dus în cel mai scurt timp posibil la un specialist în cardiologie intervențională, în speranța că se poate opera prin metoda minim invazivă.

„Domnul doctor la care am fost inițial a cercetat situația și, după câteva zile, mi-a zis că nu se poate rezolva prin metoda minim invazivă, pentru că anevrismul e prea mare. A vorbit cu domnul doctor Sorin Băilă, cu care m-a pus în legătură, pentru a face operația deschisă“, spune Dănuț Jifcu.

Prima întâlnire cu medicul

Cu ecografia, CT-ul și recomandarea, a ajuns în cabinetul doctorului Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA.

„Domnul Jifcu a venit la o consultație. Avea deja diagnosticul, căutase rezolvarea minim invazivă, cum toată lumea caută să rezolve acum, chiar dacă din punct de vedere medical este sau nu cea mai indicată recomandare, și i se spusese că nu se poate face o intervenție endovasculară, din motive clar anatomice. Era pe undeva speriat, pe undeva hotărât să rezolve o problemă despre care știa că e foarte gravă, o problemă severă de sănătate cum este anevrismul de aortă abdominală de dimensiuni mari“, își amintește dr. Sorin Băilă, de la Spitalul Ponderas.

Prin urmare, pentru că Dănuț deja știa că procedura chirurgicală de îndepărtare a anevrismului trebuie să fie prin operație deschisă, știa și doctorul, întâlnirea a fost una mai mult de acomodare și de cunoaștere reciprocă.

„Era temător vis-a-vis de boală mai mult decât de operație. Din acest punct de vedere, a avut clar atitudinea omului înțelept. Domnul Jifcu a fost genul de pacient care a înțeles gravitatea bolii și a înțeles necesitatea intervenției. Când a venit la mine, voia numai să i se spună că se poate face operația și voia să audă asta direct de la medic“, mai spune dr. Băilă.

Chirurgul a încercat să-i detalieze în ce constă operația și cum se va derula, dar Dănuț Jifcu n-a vrut să afle prea multe. „I-am spus: domnule doctor, nu vreau să știu amănunte”.

„Am avut mare noroc cu domnul doctor. Eu n-am realizat exact despre ce e vorba, că nu mai avusesem de-a face cu spitale, cu internări. Făcusem o apendicită când eram tânăr, în armată, un fleac. La un moment dat, domnul doctor a început să-mi spună că trebuie să taie de-acolo, de-acolo, dar i-am zis să nu intre în amănunte, că… mai bine să nu știu ce și cum, că mă sperii.“

Dănuț Jifcu, pacient operat de anevrism de aortă abdominală

Decizia operației a fost luată pe loc, așa că dr. Băilă a demarat protocolul de pregătire preoperatorie. În completarea investigațiilor pe care pacientul deja le avea, a fost nevoie și de alte evaluări și analize: evaluare cardiologică cu coronarografie, evaluare imagistică și funcțională a arterelor carotide prin ecografie doppler, analize de laborator și screening bacteriologic.

Un navigator din Spitalul Ponderas s-a ocupat de toate programările, a ținut legătura cu medicul chirurg pe durata investigațiilor și, în cel mai scurt timp posibil, Dănuț Jifcu a fost programat la operație.

Ce înseamnă un anevrism de aortă abdominală

Pentru o mai bună înțelegere a acestei afecțiuni grave care este anevrismul de aortă abdominală, dr. Sorin Băilă a explicat în detaliu, pornind de la aortă și continuând cu ateroscleroza, boala responsabilă nu numai pentru anevrismul de aortă, ci și pentru infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral.

„Aorta e cea mai mare arteră a corpului. Pleacă de la inimă și dă ramuri la nivel cervical, cerebral, la nivelul membrelor toracice, adică al mâinilor, la nivel toracic, la nivel abdominal și, undeva la nivelul abdomenului, ca reper anatomic superficial undeva în zona ombilicului, se bifurcă în două artere, câte una pentru fiecare membru pelvin și jumătate din pelvis – arterele iliace“, explică dr. Băilă.

Ateroscleroza este o afecțiune care produce modificări de structură, de morfologie și de funcțiune ale peretelui arterial și implicit ale arterei lezate, interesate fiind arterele mari și mijlocii. Aceste modificări ale peretelui arterial produc, de regulă, leziuni care îngustează vasul de sânge sau îl ocluzionează.

„Fiind o afecțiune sistemică, sunt afectate toate arterele corpului și, în momentul în care sunt afectate arterele inimii, ateroscleroza se complică prin infarctul acut de miocard. Când afectează arterele care vascularizează creierul, de regulă, arterele carotide, ateroscleroza se complică prin accidentul vascular cerebral ischemic“, detaliază medicul.

Atunci când o arteră este afectată de ateroscleroză și mai intervin și alte mecanisme de boală care distrug structura de rezistență a arterei – însemnând scheletul de susținere constituit din fibrele elastice și de colagen ale acesteia –, rezultatele pot duce la o dilatare a arterei. Un fel de umflătură a vasului de sânge, care este anevrismul.

De regulă, mecanismul de boală care favorizează și agravează această dilatare este hipertensiunea arterială. „În condițiile în care acest perete arterial slăbit de ateroscleroză este expus la valori tensionale constant mari, peretele cedează și se dilată”, spune medicul.

Principalul factor etiologic al anevrismului este ateroscleroza, instalată la vârste de peste 60-65 de ani, de regulă dacă e asociată și cu hipertensiune arterială și cu un anumit tip de acțiune enzimatică, enzimele numindu-se numite proteaze. Acestea distrug structura de rezistență și configurația unei artere. „Atunci, peretele arterial se slăbește și se umflă. Imaginează-ți artera, care e ca un tub care merge cu un calibru normal, după care se umflă, după care calibrul revine la normal. Iar domnul Jifcu mai avea anevrisme și la nivelul arterei femurale stângi și pe iliaca dreaptă“, descrie medicul.

O problemă descoperită în general întâmplător

În general, anevrismul de aortă abdominală se descoperă întâmplător, așa cum i s-a întâmplat lui Dănuț Jifcu. Fie la un control de rutină, fie atunci când investighezi imagistic alte probleme de sănătate, cum ar fi, în cazul bărbaților, prostata.

Anevrismul nu dă simptome decât în unele cazuri – atunci când apasă pe organele din jur sau când produce eroziuni la nivelul coloanei vertebrale, caz în care apar niște dureri care mimează o discopatie lombară sau o afecțiune renală.

Dincolo de acestea, mai există și situațiie care nu sunt deloc de dorit – criza de rupere, adică durerea care prevestește ruperea anevrismului.

„Un anevrism dureros îl considerăm o urgență care trebuie rezolvată în timpul cel mai scurt cu putință. Nu vorbim despre un anevrism fisurat sau rupt, când alergi cu pacientul în brațe prin camera de gardă în blocul operator, dar un anevrism dureros este o urgență chirurgicală și trebuie rezolvat cât mai repede posibil“, atrage atenția dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară.

Factorii de risc pentru ateroscleroză

Medicul chirurg vorbește despre mai mulți factori de risc pentru ateroscleroză și, deci, pentru anevrismul de aortă. Dincolo de sexul masculin și de vârsta trecută de 65 de ani, principalii factori de risc sunt fumatul, dislipidemia (colesterolul și trigliceridele mărite), hipertensiunea și diabetul zaharat. Acestora li se mai asociază obezitatea, sedentarismul, tendința de coagulare în exces a sângelui și insuficiența renală cronică, dacă e în stadiu avansat.

„Ca să previi ateroscleroza, trebuie să cunoști acești factori de risc. Populația trebuie să fie foarte bine informată, la fel și medicii, pentru că această boală se previne, nu se tratează. Dacă ești informat, te duci să-ți faci acele scoruri de ateroscleroză și afli la timp dacă ai sau nu boala. Dacă nu afli, te trezești direct cu un infarct acut de miocard, cu un accident vascular cerebral sau cu un anevrism. Anevrismele nu sunt numai la nivelul aortei, pot apărea și la nivelul altor artere.”

Dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital

Practic, analizele anuale standard sunt suficiente pentru a ridica o suspiciune de ateroscleroză. Ulterior, pentru a stabili un diagnostic exact, se poate face ecografie doppler și o evaluare a curgerii sângelui.

„Dacă suntem avizați, putem să luăm măsuri din timp. Ne ducem, ne facem o ecografie doppler și vedem cât de bătrâne sau de tinere sunt arterele noastre. Că vârsta biologică este, de fapt, vârsta arterelor“, mai spune medicul chirurg.

„Domnul Jifcu avea o ateroscleroză care a cauzat acest anevrism de aortă abdominală și avea chiar și leziuni coronariene, având și o boală coronariană ischemică, dar silențioasă. Silențioasă însemnând că nu făcea durere în piept, angor (n.r. – angină pectorală), și nu a experimentat preinfarct sau infarct“, adaugă dr. Băilă.

Când anevrismul se poate rupe oricând. Graba operației

Dănuț Jifcu aflase de la început, de când a fost diagnosticat, că un anevrism ca al lui, cu un diametru de peste 6 centimetri, se poate rupe oricând. Și mai știa și că ruptura înseamnă, de cele mai multe ori, moartea. Prin urmare, a înțeles din start că nu e timp de pierdut. Totuși, nu s-a impacientat și a acționat metodic, urmând pas cu pas recomandările medicilor.

„Cum a zis și domnul doctor care mi-a descoperit anevrismul: Domnule Jifcu, nu a plesnit în atâția ani, nu se va întâmpla în câteva zile. Însă riscul era. Mi-a zis să nu mai car greutăți, să nu fac efort, mi-a zis nici pe nepoțică să nu o mai iau în brațe. Și am respectat tot“, spune Dănuț Jifcu.

Odată ce a ajuns în cabinetul doctorului Sorin Băilă, a împărțit cu acesta urgența intervenției chirurgicale.

Dr. Băilă vorbește despre această grabă a actului operator folosind o metaforă – metafora cartofului fierbinte, de care vrei să scapi cât mai repede din mâini: „Boala este cartoful fierbinte în mâna fiecărui pacient, iar noi știm lucrul acesta. În momentul în care un bolnav vine la medic, el pune acest cartof fierbinte în mâna medicului. Deci, ce poți să faci când ai un pacient cu un anevrism mare, care se poate rupe oricând și nu știi când se rupe? Te gândești să-l rezolvi cât mai repede. Pentru că, dacă din cabinetul tău pleacă un pacient cu un anevrism de aortă care se poate rupe oricând, tu, ca medic, ești obligat să-l operezi cât mai repede.”

E dovedit științific că, după ce atinge un diametru de 6 centimetri, riscul de rupere a unui anevrism crește în progresie geometrică. Totuși, spune medicul chirurg, acel anevrism poate să nu se rupă deloc sau se poate rupe la 9-10 centimetri. Sau poate că pacientul face infarct între timp și nu moare din cauza rupturii de anevrism.

„Dar eu sunt medic“, spune dr. Băilă, „eu știu că ghidurile îmi recomandă operația, pentru că după 5 centimetri diametru, un anevrism de aortă se poate rupe, iar domnul Jifcu știa că are o bombă care putea să explodeze oricând“.

Prin urmare, în numai câteva zile de la prima întâlnire cu dr. Băilă, Dănuț Jifcu avea toate analizele complete și se programase la operație.

„Acesta este marele beneficiu al spitalului funcțional – ca pacientul să-și poată face cât mai repede evaluarea sau protocolul preoperator, ca tu să-l pui cât mai repede pe masa de operație. Nu să-l internezi și apoi te trezești că mai trebuie încă ceva. În chirurgie, pacientul trebuie să vină și să nu treacă mai mult de 24 de ore de când s-a internat până când l-ai pus pe masă, presupunând că apare o amânare.“

Dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital

„Chirurgia deschisă este chirurgia echipei.“ Operația de anevrismectomie a durat cinci ore

Dănuț Jifcu știa că urmează să treacă printr-o operație delicată, chiar dacă n-a vrut să audă toate detaliile legate de procedură. Cu o zi înainte de operație și-a petrecut ziua firesc. Și-a vizitat nepoțica, după care s-a dus, singur, să se interneze.

După ce s-a instalat în salon, dr. Băilă a trecut pe la el, să-l vadă și să-l încurajeze. A doua zi a intrat în operație.

Intervenția chirurgicală realizată de dr. Sorin Băilă și echipa lui de medici poartă denumirea de anevrismectomie parțială cu restabilire de flux arterial prin bypass aorto-iliac drept și femural stâng printr-o proteză aorto-iliacă dreaptă, femurală stângă Dacron colagenată de dimensiuni 20/10 milimetri.

Numele operației definește, de fapt, ceea ce reprezintă intervenția chirurgicală în sine. Iar medicul chirurg explică în amănunt: 

„Desființarea anevrismului se numește anevrismectomie. Practic, în chirurgie, tot ce excizezi se termină cu ectomie. În cazul acesta, după ce ți-ai pregătit arterele înainte și după anevrism, acestea se clampează, pentru că nu poți să deschizi o arteră dacă nu o clampezi și nu oprești sângele în zona respectivă. Ulterior, se deschide anevrismul și se rezecă atât cât consideri că e nevoie. Asta e anevrismectomia.

După ce se elimină anevrismul, trebuie să restabilești fluxul arterial, iar acest lucru se face printr-o proteză arterială care poate să aibă diverse forme. Dacă anevrismul implică numai aorta abdominală, forma poate fi de tub, caz în care alegi diametrul tubului, al protezei, în funcție de diametrul arterei pacientului – poate să fie de 20 mm, de 22, de 24, în funcție de diametrul aortei naturale a pacientului.

Dacă, pe lângă aortă, sunt și alte artere care au anevrism, cum a fost în cazul domnului Jifcu, unde au fost afectate și artera iliacă și cea femurală, atunci trebuie să alegi o proteză care imită și aorta și arterele iliace. E o proteză bifurcată, care imită desfășurarea naturală a aortei, adică se bifurcă în cele două artere iliace. În cazul acesta, a trebuit să rezecăm și anevrismul de la nivelul arterei femurale stângi, deci ne-am oprit acolo cu brațul protezei.

Capătul tubului, care este proteza, l-am cusut la aorta sănătoasă de deasupra anevrismulu. Cu una dintre bifurcațiile protezei ne-am oprit pe iliaca dreaptă, după care am rezecat și anevrismul femural stâng și acolo ne-am oprit.

Noile artere sunt, acum, reprezentate de aceste proteze, care sunt ca niște tuburi prin care circulă sângele.“

Operația a fost una deschisă, întrucât anatomia pacientului nu ar fi permis calea minim invazivă. Prin urmare, Dănuț Jifcu a avut o incizie pe toată linia mediană a abdomenului, pornind imediat de sub stern până deasupra pubisului, plus o incizie mică în zona pliului inghinal stâng, pe unde s-a operat anevrismul de la artera femurală.

Intervenția de anevrismectomie a durat în jur de cinci ore, spune medicul, dar, având în vedere complexitatea și amploarea operației, cinci ore înseamnă puțin. Operațiile de acest tip pot dura și 10-11 ore și se realizează numai în echipă.

„Chirurgia deschisă este chirurgia echipei – munca în echipă. Ai nevoie de un prim ajutor care să stea în față, iar în operațiile laborioase ai nevoie de mai multe ajutoare. Operația prin care a trecut dl. Jifcu este una în care e nevoie de o echipă formată din patru chirurgi. E un prim operator, un operator mâna a doua și încă două ajutoare. Iar noțiunea de echipă în chirurgie este esențială, toți trebuie să parcurgă aceeași partitură, să aibă același ritm și să își cunoască fiecare procedura.“

Dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital

În plus, mai spune medicul, o problemă de sănătate atât de complexă nu se rezolvă numai de către echipa de chirurgie singură, ci împreună cu alte echipe, de alte specialități: cea de anestezie-terapie intensivă, cea de cardiologie, de laborator și de imagistică.

„Ceea ce e egal cu un spital“, concluzionează dr. Băilă.

„E greu să treci printr-o asemenea operație.“ La terapie intensivă

În seara zilei în care a fost operat, Dănuț s-a trezit în secția de terapie intensivă, unde, pentru el, o persoană activă și care nu avusese experiențe legate de spitale, a început cu adevărat greul. Și nu din cauza durerilor.

Dr. Sorin Băilă și ceilalți medici chirurgi care l-au asistat în operație s-au dus să-l vadă pe Dănuț când s-a trezit din anestezie. Cu toții i-au spus că intervenția a decurs bine.

„Pacientul care a avut o astfel de operație lungă nu e pacientul pe care îl poți detuba imediat. În cel mai fericit caz, se detubează la 12 ore de la operație. Deci e greu să treci printr-o asemenea operație“, spune medicul.  

Dănuț Jifcu a petrecut trei zile la terapie intensivă.

Comunicarea cu familia

Dănuț nu a vrut să comunice cu familia pe durata celor trei zile petrecute în secția de terapie intensivă. A vrut să-i ferească și pe ei de stres, dar și pe el însuși, pentru că nu se afla în cea mai bună stare emoțională și avea impresia că orice interacțiune ar fi putut să-l destabilizeze și mai tare.  

Cel care a păstrat legătura zi de zi cu familia lui Dănuț a fost tot medicul chirurg. „Domnul doctor vorbea cu fiul meu. I-am și zis să nu mi-l dea la telefon, iar domnul doctor a fost foarte drăguț și m-a înțeles. De-abia când m-au mutat în salon și starea de spirit mi s-a îmbunătățit, am vorbit cu ei la telefon“, spune el și se emoționează.

„Și-acum îmi vine să plâng când mă gândesc prin ce am trecut. N-o fi fost mare lucru, alții au probleme mai mari, dar pentru mine a fost foarte greu. Greu în sensul că nu eram în elementul meu, eu fiind o fire activă de obicei. Până în pandemie, ani de zile am mers în fiecare zi la piscină să înot. Mergeam la piscină, la sală, alergam pe bandă, adică eram o fire activă. Și acum, dintr-o dată, chestia asta m-a dat peste cap.“

Dănuț Jifcu, pacient operat de anevrism de aortă abdominală

De cum a ajuns în salon, s-a și ridicat. Mai întâi pe marginea patului, apoi a început să meargă, pornind de la câțiva pași, apoi pe culoarele spitalului. Dănuț s-a văzut salvat.

Ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu s-ar fi operat. Riscurile anevrismului de aortă abdominală

Am vorbit despre riscurile anevrismului de aortă abdominată cu medicul chirurg. Acesta a explicat că, în condițiile în care diametrul aortei abdominale la un bărbat este, în medie, de 2 centimetri, creșterea acestuia la peste 5 centimetri, cum era cazul lui Dănuț, reprezintă un risc major pentru persoana bolnavă.

„Evoluția naturală a bolii este către ruptura acestui anevrism. Dacă anevrismul se rupe total și se rupe în cavitatea peritoneală, apar hemoragii cataclismice incompatibile cu viața, iar decesul apare în câteva secunde sau zeci de secunde.“

Dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital

Dacă ruptura nu este totală sau majoră și dacă anevrismul nu se rupe în cavitatea peritoneală, unde se află stomacul, viscerele, splina și ficatul, ci în partea din spate, în spațiul retro-peritoneal, pacientul are șanse să mai ajungă la medic. „Numai că, în acest caz, chirurgia are o mortalitate de 90%“, atrage atenția medicul.

Dr. Sorin Băilă operează numai dacă riscul estimat al chirurgiei este de maximum 10%. „Asta ce înseamnă? Că din 100 de asemenea bolnavi, 90 scapă, doar 10 nu scapă. Și 10% e un risc destul de mare“, spune medicul, care precizează că mortalitatea, în acest caz, nu e dată de operație în sine, ci de complicațiile care pot apărea la acest tip de pacienți: pulmonare, infecțioase, cardiace sau renale.

Ruptura anevrismului nu este singurul risc. Atunci când există o structură nefirească a aortei abdominale, dacă ea este asociată cu hipertensiune, deci cu o curgere a sângelui turbulentă la nivelul acestei dilatații a aortei, se favorizează producerea de trombi, adică a cheagurilor de sânge. În momentul în care trombii sunt foarte proaspeți sau foarte friabili, ei pot fi luați de curentul sangvin și duși mai departe prin vasele de sânge, pe care le pot bloca.

În plus, când anevrismele cresc, pot pune presiune pe organele adiacente. Acest lucru poate duce la o simptomatologie la nivelul ureterelor, la mărirea în volum a rinichiului sau a viscerelor digestive sau la eroziunea vertebrelor lombare.

Beneficiile chirurgiei vasculare deschise

De regulă, toată lumea, atât pacienții, cât și medicii, preferă să opereze anevrismul de aortă abdominală prin chirurgie endovasculară, care este metoda minim invazivă, în care toată operația se realizează prin interiorul arterelor, unde se intră prin mici incizii la nivelul zonei inghinale. Și Dănuț Jifcu ar fi preferat intervenția minim invazivă, dar, în cazul lui, aceasta nu a fost posibilă din cauza particularităților anatomiei sale: pe de o parte, anevrismul femural încurca accesul prin zona inghinală, pe de altă parte, arterele aveau tot felul de meandre care făceau ca traversarea către aorta abdominală să fie imposibilă. 

Metoda endovasculară este mult mai simplă, are un risc anestezic și chirurgical aproape inexistent, iar pacientul pleacă acasă în 24 de ore de la operație. „Deci este absolut spectaculos din acest punct de vedere, pentru evoluția pe termen scurt. Dar este important ca fiecare caz să fie evaluat și tratat în funcție de particularitățile pacientului“, explică dr. Sorin Băilă, care preferă chirurgia clasică, deschisă. 

„E ca în sport, unde avem proba de 50 de metri, de 100 de metri, de 200 de metri garduri, și avem maratonul. Eu zic că, dacă e cazul să ni se dea lecții de înțelepciune în viața aceasta, o lecție e să înțelegem că maratonul este proba care se potrivește cel mai bine profesiei de medic, mai ales pentru chirurg. Nu trebuie să milităm pentru proceduri medicale cu expunere mai mare la risc și suferință a pacienților, dar marele adaos al chirurgiei deschise este că, odată rezolvată și fără complicații, problema e rezolvată aproape pe viață. Însă, ca să ai curaj tu, ca medic chirurg, să practici o asemenea operație, trebuie să ai un anumit rang de spital, cu echipe de înalt nivel.“

Dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital

Chirurgia vasculară se referă la o patologie foarte complexă, care implică proceduri chirurgicale numeroase și dificile, spune dr. Băilă. Dacă, în alte țări, acest tip de chirurgie primește atenția pe care o merită, în România chirurgia vasculară e „o cenușăreasă“.

„E motivul pentru care am preferat să-mi continui activitatea în Ponderas, pentru că aici am găsit, în primul rând, un nucleu foarte efervescent medical, bazat pe chirurgie, dar am găsit și dorința de a dezvolta această disciplină prin crearea unei secții dedicate. E deosebit de încurajator când vezi că sunt oameni care înțeleg importanța chirurgiei vasculare, acest lucru m-a entuziasmat și e motivul pentru care am continuat aici“, mai spune dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară, care a lucrat, în trecut, și în sistemul public de sănătate.

„Bolnavul trebuie să înțeleagă că are nevoie de o disciplină.“ Indicații la externare și urmărirea post-operatorie

Dănuț a plecat acasă după o săptămână de internare. La externare, a primit tratament și recomandări legate de alimentație, mișcare și renunțarea la fumat, urmând să se întoarcă la Ponderas pentru scoaterea firelor și alte consultații post-operatorii.

După ce a ajuns acasă, a vorbit cu medicul la fiecare îngrijorare. La o săptămână de la externare, deci aproape două săptămâni de la operație, s-a întors la spital pentru rărirea firelor de sutură, iar peste încă o săptămână i-au fost scoase complet. Procedura este una standard pentru o incizie atât de amplă, spune medicul: „Când plăgile sunt mai lungi, mai întâi rărim firele. Cu ocazia asta se și aerisește plaga, după care se scot toate firele. E mai sigur așa“.

După vindecarea plăgii, începe verificarea reconstrucției de aortă și arteră femurală. „Noi desființăm o arteră, unde a fost anevrismul, dar facem alta. Prin urmare, trebuie să vedem cum funcționează noile artere. Iar investigația standard este ecografia doppler, la o lună-două de la operație, când țesuturile au revenit la normal“, explică medicul.

De fiecare dată, dr Sorin Băilă a fost acolo și a evaluat situația, chiar dacă au intervenit și alți medici în monitorizarea postoperatorie.  

„Când îl vedeam pe domnul doctor, parcă se lumina camera.“ Relația medic-pacient

Deși a trecut prin tot felul de stări cât timp a stat la terapie intensivă, Dănuț Jifcu se simte norocos că a ajuns la dr. Băilă, nu numai pentru că i-a salvat viața, ci și pentru că medicul a știut cum să relaționeze cu el chiar și când i-a fost greu și a fost, poate, un pacient mai dificil.  

„Când îl vedeam pe domnul doctor și pe celelalte domnișoare doctor din echipa dânsului, parcă se lumina camera. Mă linișteam, mă luminam și eu. Îmi făcea bine. Au fost foarte drăguți cu toții, de la medici la asistenți“, spune el.

„Ăsta a fost norocul meu, că l-am întâlnit pe domnul doctor! Or mai fi și alți medici buni, nu contest, dar norocul meu a fost domnul doctor. Și ca specialist, și ca om. Are un mod de a vorbi calm, care mă liniștea. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Și celelalte doamne doctor la fel. Când îi vedeam – și veneau des și la reanimare, și la salon – parcă mă linișteam psihic, mă simțeam bine.“

Dănuț Jifcu, pacient operat de anevrism de aortă abdominală

Dr. Băilă descrie interacțiunea cu Dănuț ca fiind spumoasă. Pe cât de interesantă, pe atât de provocatoare: „Domnul Jifcu e un om extraordinar de sincer și m-a tușat cu franchețea dumnealui“.

Felul în care se desfășoară comunicarea dintre medic și pacient e nu numai importantă pentru actul medical și pentru recuperarea post-operatorie, ci este esențială, mai spune medicul. De ce? În primul rând, pentru că examenul clinic înseamnă comunicare. El este bazat pe doi mari piloni: pe de o parte anamneza, care se referă întocmai la discuțiile pe care le porți cu pacientul, și, pe de altă parte, înseamnă examenul fizic, adică inspectarea, palparea și ascultarea felului în care respiră pacientul.

„Care este materia primă a unui medic? Omul. Care este cea mai puternică armă de pe pământ? Cuvântul. Care este singura modalitate de a relaționa corect între indivizi? Dialogul. Deci, dacă tu ai ca materie primă omul, dacă cea mai puternică armă de pe pământ este cuvântul, dacă elementul cel mai important de a interacționa este comunicarea, atunci comunicarea, inclusiv cea dintre medic și pacient, este esențială.“

Dr. Sorin Băilă, medic primar chirurgie vasculară la Ponderas Academic Hospital

„Mă simt foarte bine.“ Viața, azi

Acum, Dănuț se simte bine. Toate investigațiile imagistice arată că e pe drumul cel bun și toate analizele de sânge i-au ieșit în parametri normali. E deja programat la un CT și încă o ecografie doppler pentru evaluarea pe care o va avea la un an de la operație. Ulterior, va face anual o evaluare prin ecografie doppler.

În rest, viața lui e aproape la fel ca înainte de operație. Cu diferența că acum fumează doar rareori și că încă nu are voie să ridice greutăți mari.

„Domnul doctor a zis: stop fumatul, dar, când și când, mai trag câte una. Foarte rar. Mai fumez când mă mai iau gândurile. Mai am o rezervă, un cartuș de țigări pe care le aveam dinainte, și-am zis că mai trag din ele până le termin, dar, după ce le termin, nu mai fumez. Nu o să-mi mai iau altele“, spune el.

„Mă simt foarte bine. Eu și înainte de operație mă simțeam foarte bine, nu mă deranja nimic. Dar asta e o boală tăcută. Am fost la medicul meu oftalmolog și, când i-am spus că m-am operat de anevrism, m-a întrebat cum l-am descoperit. I-am spus că întâmplător, apoi i-am povestit unde m-am operat și a zis Cineva acolo, sus, v-a iubit, că, altfel, nu prea se scapă de anevrism de aortă! Că nu prea se descoperă, uneori nici la ecografie, decât dacă e un doctor care insistă.“

Dănuț Jifcu, pacient operat de anevrism de aortă abdominală

Viața lui nu s-a schimbat prea mult după operație și, oricum, a învățat să se adapteze. De exemplu, nu-i place că nu o mai poate ridica în brațe pe nepoțica lui, pentru că cele 12 kilograme ale ei sunt, încă, prea multe. Dar a găsit soluția: „O iau în brațe așa, pe o bancă. În rest, nu mi s-a schimbat cu nimic viața. Am avut noroc că lucrurile au mers către un medic deosebit și că am dat de domnul doctor Băilă“.