Operat de cancer testicular. Experiența unui tânăr de 18 ani

„Când pacienții sunt luptători, și chirurgii sunt luptători.“ Experiența unui tânăr de 18 ani operat de cancer testicular

    Răzvan* are 18 ani și e din județul Prahova. În vara lui 2020, și-a dat seama că ceva e în neregulă cu testiculul lui drept. Totuși, n-a spus nimănui câteva luni, până când durerea și umflătura au devenit de nesuportat. A aflat atunci că are cancer testicular, s-a operat rapid ca să îndepărteze tumora, după care a făcut chimioterapie. Ultimul pas a fost să scape de toți ganglionii limfatici afectați de boală, iar cea mai bună soluție pentru acest tratament chirurgical complex a fost să fie operat cu robotul DaVinci. Singurul medic în care a avut încredere pe tot parcursul tratamentului a fost prof. dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, care l-a și operat de cancer testicular folosind chirurgia robotică.

    *Din motive care țin de protejarea identității, numele folosit în acest articol pentru pacient nu este cel real.

    „În vara lui 2020, în iulie, am venit acasă de la o petrecere. Fusese ziua unui prieten, și, când m-am dus să fac baie am simțit că ceva nu e în regulă acolo. Aveam un testicul umflat și dur la atingere. Mi-am dat seama că nu e ok, dar nu am spus. Mi-a fost jenă de mama”, începe el să rememoreze momentul care i-a schimbat tot cursul vieții.

    Răzvan e un adolescent senin și zâmbitor. E în clasa a 12-a și tocmai ce-a scăpat de teze și teste, așa că e puțin mai relaxat în ceea ce privește timpul. A avut mult de recuperat la final de semestru, în decembrie a lipsit o perioadă lungă de la școală. A fost ocupat să se facă bine.  

    Primele semne: un testicul umflat și dur la atingere

    În iulie 2020, Răzvan avea 17 ani când a observat prima oară că testiculul lui drept era mai umflat și mai dur la atingere decât în mod normal. A sperat că trece și a tăcut.

    A tăcut o zi, o săptămână, o lună, dar disconfortul nu a dispărut. În continuare, n-a spus nimănui. În niciun caz nu i-a spus mamei lui, care ar fi putut să ia atitudine și să-l ducă la un consult medical. I-a fost rușine.

    Pe măsură ce timpul trecea, începuse să fie din ce în ce mai îngrijorat. „M-am speriat. Cred că de-aia nici nu i-am spus mamei. Era într-o perioadă în care ea își făcuse o operație la tiroidă. Avusese și COVID, așa că nu i-am mai zis și eu despre problema mea. Într-un fel, voiam să o apăr. Am zis să termine ea cu ce avea de rezolvat și dup-aia îi zic și eu”, spune Răzvan, al cărui tată e plecat în majoritatea timpului la muncă în afara țării.

    Firește că a căutat și pe internet informații despre ceea ce simțea, dar, cum era de așteptat, nu s-a lămurit. A stat în continuare în incertitudine.

    Ce credeai că e?

    Nici nu știu. Cumva, îmi dădeam seama că nu e ceva ușor, care să treacă repede, dar mi-era și frică să mă gândesc că e cancer.

    De-abia în martie 2021, la opt luni de la debutul simptomelor, și-a luat inima-n dinți și i-a spus mamei lui.

    „Începusem să port haine largi, pantaloni largi, tricouri lungi.“ Discuția cu mama

    În decurs de câteva luni, testiculul drept a devenit din ce în ce mai mare, mai dur și mai dureros. Atât de mult a crescut în volum, încât, ca să nu se observe și să nu-l doară, Răzvan și-a schimbat complet stilul vestimentar.

    „Toată umflătura aceea începuse să se extindă. Am început să port haine largi, pantaloni largi, tricouri lungi și să merg mai într-o parte, cumva, să nu mă ating acolo. Pentru că, de la un moment dat, a început să mă doară. Inclusiv când dormeam, stăteam numai pe spate, că nu puteam să stau pe o parte sau pe burtă.“

    Răzvan, pacient operat de cancer testicular

    Din felul în care se mișca și se îmbrăca, total diferit de stilul obișnuit, mama lui a început să suspecteze că Răzvan îi ascunde ceva. Prin urmare, începând cu noiembrie 2020, îl tot întreba, din când în când, ce se întâmplă. Răspunsul lui era, invariabil, nimic, după care schimba subiectul. Și tot așa, până când nu a mai putut să ascundă că nu se simte bine. Era martie 2021.

    „Urma să mergem la majoratul unui prieten și, cum stăteam noi, că ne-am strâns mai mulți să plecăm la acel coleg, mama se uita la noi. Când am ajuns acasă a doua zi, mi-a zis că ceva nu e în regulă cu mine și că mă duce la doctor. Atunci i-am spus că am problema asta și că să mergem”, povestește Răzvan, amintind și că, de două luni, se trezea în fiecare noapte din cauza durerii testiculare.

    Pentru că nu le-a fost clar în ce direcție să o ia, prima dată au mers la doctorul care o operase pe mama lui de tiroidă. Acesta, medic endocrinolog, le-a spus că situația nu e de competența lui, așa că le-a recomandat să caute un oncolog.

    O tumoare cât „o jumătate de minge de handbal“. Prima întâlnire cu medicul

    N-a mai ajuns însă la oncolog, pentru că li s-a recomandat să-l caute pe prof. dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog și șeful Disciplinei de Urologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“ din Cluj-Napoca. Având în vedere că Răzvan locuiește la mare distanță de Cluj, primele discuții dintre medic și pacient au avut loc prin telefon și online.

    „Ei erau departe de Cluj, iar eu încercam să-mi dau seama dacă e ceva grav. Consulturile online pot fi periculoase pentru că, dacă e o urgență, nu poți rezolva online. Îmi amintesc că am întrebat-o pe mamă cât de mare e testiculul, cât de mult a crescut. Știu că mi-a răspuns: e cam cât o găletușă de smântână. Acum, eu nu prea sunt obișnuit cu unitățile astea de măsură. Am stat și m-am gândit cât de mare poate să fie o găletușă de smântână“, își amintește medicul urolog de la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA.

    Ca să grăbească lucrurile, doctorul Nicolae Crișan le-a spus lui Răzvan și mamei lui că se va afla pentru o zi la un spital din Brașov exact în acea săptămână, așa că au stabilit un consult față în față.

    Imediat ce Răzvan a intrat pe ușa cabinetului, dr. Crișan și-a dat seama cât de gravă e situația: „Un medic cu experiență scanează de la prima imagine pacientul. Când Răzvan a intrat pe ușa cabinetului, prin pantaloni mi-am dat seama că era vorba de o găletușă mare de smântână, cu toate ghilimelele de rigoare. Practic, se vedea prin pantaloni că avea o masă tumorală testiculară dreaptă foarte voluminoasă, care nu putea fi ascunsă de haine. Nu putea fi cosmetizată, era evidentă“.

    Medicul urolog specializat în chirurgie robotică are o experiență vastă și, cu toate acestea, a fost impresionat de cazul lui Răzvan.

    „Sunt momente când, cu toate că ești medic, ești chirurg și tratezi aproape orice tip de patologie oncologică, cu toate acestea, din când în când vine câte un caz care te impresionează și care te ia de pe picioare și imediat realizezi despre ce este vorba. L-am consultat și, fiindcă era vorba despre o masă tumorală testiculară foarte voluminoasă, i-am spus că trebuie să realizăm o intervenție chirurgicală de urgență.“

    Dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog specializat în chirurgie robotică

    Răzvan își amintește prima întâlnire față în față cu medicul lui. Nu numai că i-a spus cu claritate și calm că trebuie să se opereze rapid, dar i-a și câștigat încrederea pe loc. „Domnul doctor a fost foarte receptiv și a știut cum să-mi zică că trebuie să fac operația. Mi-a zis din prima că trebuie operat, că (n.r. – tumoarea testiculară) era foarte mare. Era în genul a o jumătate de minge de handbal, cam așa, dar că n-o să am probleme. Chiar m-a făcut să nu mă gândesc așa mult că o să mă opereze, mi-a dat încredere“, spune el.

    Prima intervenție: extirparea tumorii

    Lucrurile s-au întâmplat rapid după primul consult. Răzvan avea deja recoltate niște analize de markeri tumorali. La indicațiile medicului a completat bilanțul preoperator și, în scurt timp, pe 26 martie 2021, a fost operat.

    „Am decis că trebuie să facem intervenția aproape de urgență, să nu pierdem nici măcar o secundă. Sentimentul nostru – m-am înțeles din priviri cu părinții și cu Răzvan – a fost să ne mișcăm cât de repede se poate pentru situația lui. Așa că au și rămas în Brașov și am făcut intervenția chirurgicală cred ca a doua zi“, spune medicul.

    Chiar dacă operația, realizată prin chirurgie clasică, nu a fost una ușor de realizat de către medic sau ușor de suportat de către pacient, lucrurile au decurs cu bine.

    „Răzvan s-a comportat bine, ceea ce mi-a plăcut. A fost foarte compliant, niciodată nu s-a plâns, chiar dacă unele lucruri nu au fost ușoare, mai ales faptul că a pierdut un testicul la 18 ani. Faptul că nu s-a plâns absolut deloc a fost foarte încurajator. Atunci când pacienții sunt luptători, și chirurgii sunt luptători. Când pacientul nu vrea să lupte, atunci e mai greu să lupți singur, ca medic.“

    Dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog specializat în chirurgie robotică

    Să pierzi un testicul la 18 ani nu e, cu siguranță, ușor. Prin urmare, una dintre discuțiile necesare între Răzvan și medicul lui a fost legată de potență. „În primul rând, am încercat să îi clarific lucrurile și să diferențieze între potență și fertilitate. Fertilitatea poate să fie afectată de chimioterapie. Acest tip de tratament poate să conducă la astfel de efecte secundare. De aceea, noi ne-am și organizat înainte de chimioterapie și am stocat lichid seminal, astfel încât, la un moment dat, el să poată să beneficieze de copii. Dar potența are alte mecanisme și, în cazul lui Răzvan, nu a suferit și nu va suferi“, spune dr. Nicolae Crișan.

    După extirparea testiculului afectat de tumoare, cu toții – Răzvan, familia lui și medicul – au așteptat cu înfrigurare rezultatele analizei histopatologice.

    Un cancer testicular foarte agresiv. Diagnosticul

    Biopsia recoltată în timpul operației de la Brașov a fost trimisă la Spitalul Regina Maria din Cluj. Rezultatele au ajuns, ulterior, la medicul urolog. Din păcate, bănuiala medicului, aceea că tumoarea este una malignă, a fost confirmată de analize. Și nu numai atât. Era una dintre cele mai agresive forme de cancer testicular. „Dacă noi suntem obișnuiți cu tumorile maligne testiculare la pacienții tineri și care răspund bine la tratament, de data aceasta era mai mult decât o formațiune tumorală obișnuită malignă testiculară. Era o formă foarte agresivă“, spune dr. Crișan.

    Profesorul doctor Nicolae Crișan, medic primar urolog, este cel care l-a operat pe Răzvan de cancer testicular.

    Tumorile testiculare sunt extrem de variate, explică medicul urolog. Sunt zeci și zeci de forme de tumori testiculare, iar Răzvan, din păcate, a avut una dintre cele mai rele variante, cu „o componentă de sarcom“, spune doctorul. Ce înseamnă sarcom? „Sarcomul este o formă de cancer dintre cele mai agresive.“

    Sunt frecvente cazurile de cancer testicular?

    Dr. Nicolae Crișan: Sunt destul de frecvente la populația tânără, de pe la 18 ani până pe la 40-45 de ani. Dar sunt de obicei cancere care răspund bine la tratament chirurgical și chimioterapic și majoritatea se pot vindeca. Cancerele testiculare sunt printre puținele cancere care se vindecă, dacă faci ce trebuie și la timp.

    Chiar dacă, în astfel de situații, medicii nu se exprimă folosind cuvinte dure precum cancer, ei se asigură că pacienții înțeleg seriozitatea situației și îi îndeamnă să urmeze pas cu pas tratamentul. „Pacietul trebuie să fie întotdeauna corect și complet informat în legătură cu ce problemă are și ce urmează să i se facă. Dar, în același timp, suntem echilibrați fără să strivim pacientul cu impactul unor cuvinte. Totdeauna încercăm să oferim pacientul o șansă, o perspectivă, o speranță. Dacă, în ciuda gravității diagnosticului, nu-l ancorezi pe pacient într-o șansă, într-o perspectivă, atunci n-ai făcut nimic. N-ai făcut decât să-l strivești pe pacient și el nu se va mai ridica de acolo sau se va ridica greu”, mărturisește dr. Nicolae Crișan.

    Și-așa a făcut și cu Răzvan. „Mi-a spus de atunci că e posibil să mai fie nevoie de o operație, dar nu a zis sigur că trebuie. Urma să fac tratament chimioterapeutic mai întâi. Aveam rabdomiosarcom testicular gradul 4, adică în ultimul stadiu“, spune Răzvan. El și-a dat seama că situația a fost gravă, dar medicul lui i-a dat în continuare curaj, spunându-i că trebuie să urmeze tratamentul ca să se vindece.

    După prima operație, s-a simțit bine. În prima săptămână s-a ridicat mai greu din pat, după care, ușor-ușor, fără tumoarea care îi limita mișcările, a început să reintre, cât de cât, în normalul vârstei lui. La o lună după intervenție a ieșit cu prietenii să joace fotbal, baschet. Până a început chimioterapia, s-a ținut ocupat.

    Operat de cancer testicular, etapa a doua: chimioterapia

    La sfârșitul lui mai 2021, când era operat de cancer testicular de două luni, Răzvan a început să facă tratament chimioterapeutic în Cluj. Doctorul Crișan a cooptat un medic oncolog, un radioterapeut, un imagist și-un anatomopatolog. Astfel, Răzvan a intrat în vizorul unei echipe multidisciplinare care avea rolul de a stadializa boala și, apoi, de a administra tratamentele.

    În primă fază, pentru că încă era minor, a făcut patru ședințe cu citostatice la Institutul Oncologic din Cluj, secția de Pediatrie. Apoi, odată cu majoratul, a mai făcut încă trei ședințe la adulți. În total, șapte serii de citostatice, la distanță de 21 de zile una de cealaltă. La finalul lor a rămas fără păr. 

    „Nu am fost așa afectat de treaba asta cu căzutul părului. A fost puțin ciudat la început, că se simțea aiurea fără păr. Era perna rece când mă puneam pe ea, dar nu am avut așa mari probleme. Mai ciudat mi se părea când am rămas fără sprâncene și mă uitam în oglindă“, spune el.

    Chiar dacă Răzvan a răspuns bine la tratamentul cu citostatice încă de la primele doze, medicul Nicolae Crișan și-a dat seama destul de repede că boala deja plecase în ganglionii abdominali. Băiatul avea nevoie de o altă operație: „Am realizat că doar o nouă intervenție, de limfadenectomie retroperitoneală, poate să-i asigure șanse de vindecare și supraviețuire, în contextul în care, spuneam, boala era mai agresivă decât una obișnuită“.

    Răzvan a terminat chimioterapia în octombrie 2021 și s-a pregătit pentru următorul și cel mai importat pas din vindecarea lui: o operație amplă și complexă, realizată prin chirurgie robotică.

    Operat de cancer testicular, etapa a treia: limfadenectomia retroperitoneală

    Chiar dacă nu s-a mai văzut cu medicul urolog pe durata tratamentului chimioterapeutic, Răzvan a păstrat legătura cu acesta. „Am avut o relație foarte strânsă”, spune el. De fiecare dată când nu înțelegea ceva legat de chimioterapie, se îndrepta tot către dr. Nicolae Crișan pentru lămuriri și sfaturi.

    Răzvan îmi explică de ce a fost necesară a doua operație: „Prima a fost pentru testicul, să scoată tumoarea, dar, cancerul fiind în ultimul stadiu, a avut metastaze care au ajuns la ganglioni. Cumva, problema se transfera la ei. Și, ca să curețe tot, trebuia să mai facă o operație și să-i scoată”.

    Deși, pentru majoritatea pacienților, operația de extirpare a tumorii și, odată cu aceasta, îndepărtarea unui testicul poate să pară cea mai dificilă și mai dramatică parte a tratamentului chirurgical, de fapt cea de-a doua operație, cea de limfadenectomie retroperitoneală, este mult mai complexă, mai amplă și cu o miză mai mare pentru pacientul cu cancer testicular.

    „Este o operație extrem de mare, de complexă, prin care trebuie îndepărtate toate stațiile ganglionare din jurul vaselor abdomenului. Aici vorbim în special de aortă și de vena cavă inferioară, care sunt cele două vase principale ale abdomenului. Disecția trebuie realizată în niște spații greu accesibile, cu riscuri foarte mari de sângerare“, spune medicul Nicolae Crișan.

    Ați bănuit de la început că va fi nevoie și de o astfel de intervenție? 

    Dr. Nicolae Crișan: Sigur. A fost evident că va fi nevoie și de această intervenție. Dar am respectat protocoalele de a face prima intervenție, de eliminare a tumorii, apoi de tratament chimioterapic, și, în a treia etapă, de limfadenectomie retroperitoneală.

    Riscuri mari, încredere și mai mare

    Pe 9 decembrie, Răzvan s-a internat împreună cu mama lui, iar pe 10 a avut loc operația. Dacă, la prima operație, n-a avut timp să aibă emoții, pentru că lucrurile s-au derulat foarte rapid, la a doua s-a temut puțin. Spune că nu i-a fost neapărat teamă de operație în sine, pentru că a avut încredere totală în doctorul Crișan. A avut emoții mai mult gândindu-se la perioada de recuperare.

    „Cred că în doctorul Crișan am avut cea mai multă încredere pe tot parcursul ăsta, de la prima operație până acum. Mereu când a fost ceva neclar l-am sunat pe dânsul. E un om foarte prietenos, are o vorbă calmă și știe să te încurajeze.“

    Răzvan, pacient operat de cancer testicular

    În discuția pe care dr. Nicolae Crișan a avut-o cu Răzvan și familia lui, au fost aduse și riscurile, care nu au fost deloc de neglijat, ba chiar mergeau până la deces pe masa de operație.

    „Riscurile cele mai importante se referă la faptul că anumite organe pot fi afectate. Pot să fie afectate vasele mari – aorta și vena cavă. În situații catastrofale, se pot produce sângerări care pot să ducă și la decesul pacientului pe masa de operație. Sau pot fi afectate organe care nu sunt neapărat vitale, cum ar fi duodenul sau alte părți din intestinul subțire sau din intestinul gros. Apoi, o altă consecință poate fi afectarea unor nervi vegetativi responsabili de buna funcționare a organelor pelvine, nervi care trec prin această zonă. Afectarea acestor nervi poate să creeze un disconfort și anumite tulburări funcționale ale tractului urogenital în săptămânile și lunile care urmează operației. Răzvan a fost informat, a înțeles și a acceptat aceste riscuri. Din fericire, aceste complicații nu au apărut la el“, spune medicul.

    Aflat în fața unei intervenții chirurgicale mari, chiar dacă minim invazive, într-o situație de diagnostic sever și cu riscuri uriașe în timpul operației, Răzvan și-a păstrat seninătatea și încrederea în medicul lui.

    „L-am simțit că avea foarte mare încredere în mine și era convins că ceea ce îi spun este bine pentru el. Faptul că el avea o foarte mare încredere în mine a însemnat, practic, o dublare a responsabilității și a stresului operator. Pentru că realizam că, de fapt, ne comutăm dintr-o relație profesională pe una personală“

    Dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog specializat în chirurgie robotică

    O operație amplă și de mare complexitate, realizată prin chirurgie robotică

    Discuțiile despre necesitatea celei de-a doua operații au început încă dinainte ca Răzvan să termine chimioterapia. Premergător operației, a făcut și un PET/CT, adică o Tomografie Computerizată cu emisie de pozitroni (PET), o procedură imagistică mai avansată, care le indică medicilor cu precizie unde sunt zonele ganglionare care au semnal posibil metastatic.

    „Cu acest bilanț imagistic complet, știind foarte bine unde sunt problemele și ce avem de făcut, am intrat în sala de operație”, spune dr. Nicolae Crișan, după care descrie operația de limfadenectomie retroperitoneală comparând-o cu săpături arheologice de mare delicatețe.

    „Imaginează-ți niște săpături arheologice în care trebuie să sapi doi-trei metri în pământ. De acolo, trebuie să scoți două coloane grecești de aur extrem de valoroase și pe care trebuie să nu le atingi deloc. Trebuie să îndepărtezi din jurul lor o grămadă de pământ, de material pe care să-l dai la o parte, astfel încât să rămână cele două coloane de aur grecești perfect neatinse. Practic, exact lucrul acesta trebuia să-l facem în operație. Cele două coloane de aur erau artera aortă și vena cavă inferioară, care trebuiau să rămână integre, în timp ce tot țesutul limfogrăsos din jurul lor, de la nivelul pelvisului și până sus, până la nivelul originii vaselor – arterelor și venelor – renale, trebuia îndepărtat“, explică dr. Crișan.

    „Orice mic incident pe aceste vase mari – pe aortă sau pe vena cavă – poate să se finalizeze cu decesul pacientului pe masa de operație. Să intri într-o intervenție în care trebuie să iei în calcul și acest risc este un lucru foarte greu“, mărturisește medicul.

    În timpul intervenției robotice, chirurgul psincipal se află la consola robotului, în timp ce un chirurg asistent se află în permanență lângă pacient.

    Pentru a putea avea acces în zona de abdomen unde se află vasele mari, în retroperitoneu, pacientul se fixează pe masa de operație. Apoi este poziționat cu capul în jos și cu picioarele în sus, astfel încât intestinele să alunece spre diafragm și medicul, cu ajutorul robotului, să aibă mai mult spațiu de manevră.

    În cazul operației cu robotul DaVinci, medicul se află la distanță de doi-trei metri de pacient și, de la ceea ce se cheamă consola robotului, privește imaginea abdominală a pacientului, o imagine tridimensională mărită în High Definition. În acest timp, cu mâinile pe niște joystickuri, realizează gesturi care sunt transmise la brațele robotului introduse în abdomenul pacientului, pe care se găsesc instrumentele chirurgicale.

    În timpul intervenției, un chirurg asistent se află în permanență lângă pacient, împreună cu o asistentă instrumentară. „Colegul meu, doctorul Andrei Popa, și asistenta instrumentară Anca Jecan sunt oameni cu care eu lucrez de foarte mulți ani și care știu să se sincronizeze perfect, mai ales pentru momente dificile, știu să reacționeze oportun. Ei sunt echipați steril și lucrează la pacient“, spune dr. Nicolae Crișan, care adaugă că și echipa de anestezie trebuie să fie extrem de bine pregătită ca să controleze momentele intraoperatorii.

    Echipa cu care operează dr. Nicolae Crișan a realizat, din 2008 și până în prezent, peste 800 de intervenții chirurgicale robotice. Cu toate acestea, pentru că operația prin care a trecut Răzvan a fost una extrem de complexă și de extinsă, profesorii Ioan Coman, medic urolog specializat în chirurgia robotică, și Constantin Ciuce, medic primar chirurgie generală și vasculară, și-au oferit sprijinul și au asistat la intervenția chirurgicală.

    După cinci ore, Răzvan a ieșit din operația care a decurs fără neplăceri.

    „Cât mai puțină suferință și cât mai mari beneficii“

    Limfadenectomia retroperitoneală se poate face și clasic, cu o incizie mare la nivelul abdomenului, și laparoscopic. Totuși, chirurgia robotică este cea mai bună variantă.

    „Cu cât o intervenție chirurgicală este mai complexă și cu cât riscurile de apariție a unor complicații sunt mai mari, cu atât o intervenție minim invazivă, așa cum este cea robotică, aduce beneficii mai mari. Prin chirurgie robotică, pot să evit toate dezastrele care, altfel, în chirurgia clasică, sunt mai greu de evitat pentru pacient“, spune dr. Nicolae Crișan, care mărturisește că nici nu a luat în calcul să facă operația de îndepărtare a ganglionilor altfel decât prin metoda robotică.

    „Eu aparțin unei generații noi de chirurgi, care are un sistem de gândire total diferit. Adică m-am format strict gândind din perspectiva chirurgiei minim invazive. Nici nu pot să gândesc altfel lucrurile. În Occident, în clinicile mari, lucrurile se desfășoară doar în acest mod, iar eu am încercat să stau conectat la ceea ce se întâmplă în marile clinici din Occident și mi-am format un astfel de sistem de gândire strict centrat pe pacient – cât mai puțină suferință și cât mai mari beneficii, cam asta descrie mentalitatea mea“, spune medicul.

    De altfel, nici părinții lui Răzvan n-au luat în calcul alternativele la chirurgia robotică, ci au ales din start cea mai bună variantă.

    „Ceea ce, în chirurgia clasică, poate că presupunea o incizie pe tot abdomenul, mai multe zile de stat imobilizat la pat, o mobilizare foarte tardivă, la câteva zile, dificilă, spitalizare de lungă durată, probabil diferite alte derivații digestive, urinare, vasculare, s-a transformat acum într-o intervenție de dificultate ușoară spre medie.“

    Dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog specializat în chirurgie robotică

    Dincolo de profesionalismul și experiența medicului, dr. Nicolae Crișan spune că o componentă importantă a reușitei unei operații atât de dificile a fost aceea că au existat condiții tehnice foarte bune: „Întotdeauna mi-am dorit ca ceea ce ofer eu pacientului meu în România să fie identic cu ceea ce primește un pacient în cele mai bune centre din Germania, Franța sau Statele Unite. Să nu existe nicio diferență. Acesta, practic, a fost standardul meu întotdeauna. Când îmi așez pacientul pe masa de operație, să știu că el nu este tratat suboptimal sau mai puțin bine decât un pacient care, în același timp, este așezat pe masa de operație de un medic din Franța sau Statele Unite. La Regina Maria am avut exact acest sentiment, că pacientul beneficiază maximal de ceea ce poate să-i ofere o echipă medicală“.

    Internare de șase zile. Cu operația clasică, ar fi putut dura trei săptămâni

    La câteva ore de la operație, pe 10 decembrie, în jurul orei 8.00 seara, Răzvan s-a trezit din anestezie în secția de terapie intensivă, fără să simtă vreo durere. A sunat-o pe mama lui, pe care o lăsase, extrem de emoționată, în rezerva în care fuseseră internați amândoi, după care s-a lăsat în grija asistentelor medicale. A doua zi, deja s-a ridicat puțin din pat.

    S-a internat joi, s-a operat vineri, duminică a fost mutat de la terapie intensivă în rezervă, iar marți a fost externat. Dacă ar fi fost operat prin metoda clasică, ar fi putut să petreacă în spital până la trei săptămâni, pe când, cu ajutorul chirurgiei robotice, perioada de internare a fost redusă la șase zile.

    Ca să fie sigur că nu apar incidente neplăcute, medicul Nicolae Crișan i-a recomandat ca, după externare, să mai rămână câteva zile în Cluj. „Marți am făcut externarea, am fost și ne-am cazat vizavi de Regina Maria la un hotel și în fiecare zi îmi zicea domnul doctor când să merg să mă vadă“, spune tânărul.

    „Am preferat să-l mai țin aproape. Fiind o intervenție de o amploare atât de mare, mi-ar fi părut rău să plece acasă și, pentru o mică problemă, după aceea să se compromită totul. Așa că am vrut să mai stea câteva zile în același oraș cu mine ca, în cazul în care apar probleme, să pot imediat să intervin“, spune și dr. Crișan.

    În sâmbăta care a urmat operației, Răzvan a plecat acasă. Recuperarea a fost una ușoară, spune el: „M-am simțit bine din primele zile, puteam să mă ridic ușor și nu am avut dureri. De când am ieșit din spital am mers singur și în vreo două săptămâni am simțit că pot să mă mișc bine”.

    Ca parte complementară a tratamentului, a trebuit să țină un regim strict fără lipide. „A trebuit să țin – și încă țin – un regim fără lipide, pentru că, în urma operației, se secretă foarte multă limfă în abdomen și trebuie, până se vindecă vasele limfatice pe care se aflau ganglionii, să țin cât mai jos limfa. Așa că nu am voie să mănânc carne, produse animale, grăsimi sau prăjit“, spune Răzvan.

    Pentru că și-a ascultat și de această dată medicul, la primele analize deja limfa lui s-a redus foarte rapid și se află pe drumul cel bun.

    Relația medic-pacient, o relație „magică“

    Când se gândește la relația pe care a avut-o cu medicul Nicolae Crișan, Răzvan spune că a fost una bazată pe încredere și pe respect. Menționează de multe ori că medicul e cel care l-a făcut să aibă încredere în actul medical și în vindecare. Că medicul e cel care l-a făcut să nu-și facă griji și să nu se gândească prea mult la ce-ar fi putut să se întâmple rău.

    La rândul său, dr. Nicolae Crișan spune că Răzvan a fost un exemplu de complianță: „Cred că mesajul principal dat de Răzvan este faptul că a avut disponibilitate să treacă printr-o intervenție chirurgicală de foarte mare amploare fără să protesteze, fără să refuze, fără să intre în depresie“.

    Și medicul vorbește despre importanța încrederii dintre medic și pacient în actul medical și spune că, odată cu încrederea pacientului în medicul lui, responsabilitatea pe care medicul o resimte este mai mare.

    „Ca medic, de multe ori întâlnesc niște oameni pe care îi văd pentru prima oară în viață. Îi consult și avem o discuție de 15-30 de minute despre suferința lor, despre ce trebuie să facă, despre cum pot să-i ajut și ce aș vrea să fac pentru ei. Această scurtă întâlnire se finalizează cu decizia programați-mă la intervenția chirurgicală! Și îmi dau seama că, dintr-o dată, între noi se întâmplă ceva așa, aș spune magic: pacienții vin cu ce au ei mai valoros, adică viața, și ți-o oferă după doar o discuție de 15-30 de minute, fără să ne fi cunoscut vreodată. Deci, în această relație pacient-medic, în care ei oferă medicului ce au ei mai valoros, nu putem vorbi decât de o încredere foarte mare. Iar această încredere, pe noi, pe medici, ne transformă. Astfel că ajungi să te comporți într-un anumit fel, să vorbești și să gândești într-un anumit fel care să se ridice la nivelul încrederii pe care ți-a arătat-o pacientul“, împărtășește medicul urolog.

    Viața la 18 ani, după ce a fost operat de cancer testicular

    Răzvan se uită la mine printr-un ecran și zâmbește pe toată durata discuției. E senin și optimist. N-ai zice că a trăit opt luni păstrând secretă suferința și spaima unei boli la care nu voia să se gândescă. N-ai zice că a rămas fără un testicul, n-ai zice că a trecut prin cancer testicular. N-ai zice că viața lui ar fi altfel decât a prietenilor lui de 18 ani. Și, totuși, e.

    În cele opt luni de tăcere, aproape că n-a vorbit cu nimeni despre temerile lui. În aceeași perioadă, s-a despărțit de iubita lui de atunci, pentru că nu voia să fie și ea afectată: „Când a început totul, eram cu o fată. Când am simțit că e ceva în neregulă, am pus stop relației. M-am despărțit de ea, dar ea nu a știut de ce. Cumva, știam de pe-atunci că o să trebuiască să mă operez. Aveam gândul ăsta că sigur o să trebuiască să fac operație și să stau prin spital și nu mă simțeam bine la gândul că o bag în asta, nu voiam să o afecteze“.

    Totuși, suferința lui a venit și cu o parte bună. „Prin decembrie 2020, când deja era mai nasoală treaba, pentru că aveam dureri, am început să vorbesc cu o prietenă cu care mă știam de șase ani și cu care eram foarte bun prieten. Ne împărtășeam și problemele, și reușitele. Așa că am ales să vorbesc cu ea pentru că știam că, și după ce îi zic care sunt problemele, o să-mi fie alături. Și, la o lună după operația din martie, am decis să formăm un cuplu“, spune el.

    Imediat după prima operație, de extirpare a tumorii, le-a spus tuturor prietenilor și celor de la școală ce se întâmplă cu el. Oricum, n-ar fi putut să se ascundă prea mult pentru că a lipsit o periodă lungă de la cursuri și, ulterior, a rămas fără păr în urma tratamentului chimioterapeutic. Cu toții – prieteni, colegi, profesori – i-au fost alături și și-au arătat susținerea.

    A încercat tot timpul să-și mențină activitățile obișnuite, inclusiv pe durata chimioterapiei, dar acum, că a scăpat de toate, e și mai bine. Într-o zi obișnuită din viața lui se duce la școală dimineața, iar după-amiaza fie merge la meditații la română și la matematică, fie se duce la școala de șoferi, fie iese pe-afară sau se joacă online cu prietenii, fie se vede cu iubita.

    Înainte de discuția noastră, Răzvan fusese la Cluj, unde se întâlnise cu medicul oncolog și făcuse un CT. Între timp, până la discuția cu dr. Nicolae Crișan, venise și rezultatul investigației.

    „Săptămâna trecută a avut prima tomografie de control și am sărbătorit, la propriu, pentru că tomografia ne-a confirmat că este curat. Nu mai este absolut nicio problemă, nu mai e nicio leziune tumorală pe nicăieri și nu putem decât să ne bucurăm și, cu timiditate, încet-încet să ne întoarcem la o viață fără teamă, dar o viață diferită, pentru că, odată ce ai trecut printr-o astfel de experiență, nu mai trăiești ca înainte, trăiești puțin diferit.“

    Dr. Nicolae Crișan, medic primar urolog specializat în chirurgie robotică

    În continuare, băiatul va fi urmărit din punct de vedere medical. Mai întâi la trei luni, apoi la șase luni, apoi anual.

    De când se știe, Răzvan a pus mereu binele înainte. Dac-a învățat ceva din experiența prin care a trecut, a învățat că e bine să vorbești despre ceea ce ți se întâmplă, să nu mai ții în tine. Și că extrem de important în vindecare e să ai încredere și să fii optimist în șansele tale: „În toată perioada asta, chiar m-a ajutat să fiu optimist. Cumva, m-am încurajat singur și asta cred că m-a ajutat cel mai mult. De la mine a plecat totul, m-am încurajat singur și mi-am spus: hai că pot, că trec peste, că se termină tot răul“.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare