EXCLUSIV Cercetător român la Cambridge: „Foarte probabil noua tulpină de coronavirus circulă deja în Europa”

Noua tulpină de coronavirus ar putea să nu-și aibă originea în Marea Britanie. Țările care supraveghează variantele virale ale coronavirusului sunt puține. În România, ultima secvențiere s-a făcut în luna iunie 2020. Dacă mutația virusului este, într-adevăr, cu 70% mai transmisibilă și dacă vaccinurile deja produse sunt eficiente și împotriva ei vom ști sigur abia peste câteva săptămâni, spune într-un interviu pentru Smart Living dr. Octavian Voiculescu, cercetător român la Universitatea Cambridge.

Răspândirea rapidă a unei noi variante de coronavirus a izolat Marea Britanie de restul lumii și a stârnit motive serioase de îngrijorare cu privire la eficiența vaccinurilor deja aprobate. Șeful BioNtech este încrezător că serul lor produs împreună cu Pfizer va fi eficient și împotriva noii variante a virusului. Dacă nu, ar putea furniza un vaccin nou în doar 6 săptămâni, a anunțat recent Uğur Şahin, directorul executiv BioHtech. 

Tehnic, schimbarea matriței nu este dificilă pentru un vaccin genetic, dar vaccinul modificat ar trebui din nou testat clinic, proces care nu va fi deloc ușor. Cu ce este diferită genetic noua tulpină de coronavirus, ce știm cu certitudine despre ea și cât de motivate sunt restricțiile pentru Marea Britanie, am discutat împreună cu dr. Octavian Voiculescu, cercetător român la Universitatea Cambridge, din Marea Britanie.

Smart Living: Cum a fost identificată noua tulpină de coronavirus?

Dr. Octavian Voiculescu: În aproape toate țările se colectează virus de la infectați și genomul viral este secvenționat complet. Unele țări fac acest exercițiu sistematic și frecvent. Este crucial și pentru combaterea epidemiei – așa cum vedem și cazul discutat în aceste zile. În Europa, țări precum Marea Britanie și Danemarca fac frecvent secvențieri. Marea Britanie a secvenționat 150.000 de tulpini, respectiv 1 din 20 de cazuri.

Din nefericire, România este la polul opus: nu au fost colectate decât cinci virusuri, ultimul în iunie (și secvența pusă în baza de date universală abia în noiembrie). Din aceste date vedem, empiric, că mutații punctuale apar destul de rar: în medie, câte una-două lunar, în fiecare ramură a arborelui genealogic. El poate fi consultat pe platforma GISAID – o inițiativă științifică globală care oferă acces deschis la datele genomice ale noului coronavirus. Aici se găsesc secvențele complete și celelalte date aferente fiecărei variante. 

Printre multele variante nou descrise în septembrie se numără și cea numită B.1.1.7, izolată în Kent (sud-estul Angliei) – o zonă foarte afluentă, ai cărei locuitori circulă mult, intern și internațional. Stârnește aceste zile mare interes, chiar panică, atât administrativ, cât și în publicul larg. 

Știm unde a fost descoperită noua variantă, dar nu unde ar fi apărut și cine ar fi fost acel pacient. Este foarte probabil să nu aflăm niciodată, tot așa precum nu vom ști cine a fost prima persoană infectată cu noul coronavirus. Este posibil să fi apărut în Marea Britanie, dar la fel de bine se poate să fi fost importată dintr-o țară care nu supraveghează destul circulația variantelor virale.

Dr. Octavian Voiculescu, cercetător român la Universitatea Cambridge, Marea Britanie

Smart Living: Virusul SARS-CoV-2 a suferit sute de mutații de la începutul pandemiei, dar niciuna de o importanță atât de mare precum pare cea din Marea Britanie. Prin ce se distinge noua tulpină de coronavirus?

Dr. Octavian Voiculescu: La momentul descrierii, era una dintre multele variante nou apărute. Are particularitatea că are 17 modificări în regiunile codante pentru proteine, dintre care 8 în cea a proteinei spike (S) prin care virusul se leagă de receptorii ACE2 umani. Este neobișnuit și ipoteza cea mai bună este că ar fi apărut la o persoană imunocompromisă (n.r. – cu imunitate redusă), la care virusul a putut să se multiplice pe o perioadă îndelungată și să acumuleze mutații. 

Mai important este dacă aceste mutații schimbă proprietățile virusului – contagiozitatea, susceptibilitatea la vaccinurile propuse și disponibile acum sau în viitorul apropiat, severitatea bolii cauzate, mortalitatea. Din secvența genomului nu se pot prevedea cu certitudine aceste lucruri. Computațional și fără alte informații, mutațiile nu păreau de natură să schimbe esențial proteina spike, încât să bănuim că răspunsul imunitar antrenat de vaccinurile propuse să nu răspundă satisfăcător și la noua variantă.

Între timp, frecvența variantei B.1.1.7 a crescut rapid: de la un caz izolat identificat pe 20 septembrie, a devenit prezentă în Marea Britanie într-un sfert din cazurile de la mijlocul lui noiembrie; în prima săptămână din decembrie, este văzută la jumătatea infectaților.

Smart Living: Cât de periculoasă este această variantă? 

Dr. Octavian Voiculescu: Răspunsul depinde de câteva necunoscute, aflate sub investigație. Una dintre mutațiile din constelația de 17 modificări care definesc B.1.1.7 este prezentă și la o variantă virală apărută independent, în Africa de Sud, cunoscută de puțin mai multă vreme. Date preliminare, încă nepublicate, sugerează că mutația punctuală, care schimbă un aminoacid din proteina spike, ar lega virusul mai puternic de receptorul ACE2 și l-ar face mai infecțios. Nu e un rezultat recunoscut universal și nu se poate spune dacă substituția identică, dar combinată cu celelalte 16 modificări din B.1.1.7 ar avea același efect. La acest moment, este o ipoteză plauzibilă care va fi testată. Probabil că date solide vor fi disponibile în câteva luni. 

Altă modificare (numită 69-70del) în B.1.1.7 este o deleție a doi aminoacizi din proteina spike. Și aceasta a mai fost observată singură, într-o altă variantă apărută independent, observată la pacienți imunocompromiși și rezistenți la transfuzie de plasmă convalescentă. Aceasta sugerează ipoteza îngrijorătoare că deleția face virusul mai rezistent la anticorpii induși de infecția cu alte variante ale noului coronavirus. Și aceste rezultate sunt foarte noi, abia raportate și fără să întrunească un acord solid asupra validității lor. La fel ca mai sus, este neclar dacă deleția în cauză are efect similar și în contextul celorlalte mutații în proteina spike care o însoțesc în B.1.1.7. Sunt ipoteze explorate asiduu și febril, laboratoarele angajate se așteaptă la primele răspunsuri în termen de săptămâni, date solide și verificate independent probabil cer câteva luni.

Rezumativ, sunt unele ipoteze plauzibile și cauzatoare de îngrijorare, legate de infecțiozitatea noii variante sau a capacității sale de a eluda imunizarea la variantele precedente ale virusului. Dar sunt deocamdată ipoteze de testat, iar date mai concludente vor cere câteva luni de cercetări intense. Sunt în curs. 

Prima mutație menționată este motivul pentru care B.1.1.7 s-a răspândit așa repede în Marea Britanie. La o privire rapidă, concluzia imediată pentru mulți ar fi că virusul este intrinsec mai contagios. Nu este sigur. Este posibil să fie efectul comportamentului uman, al primilor purtători și al celor atinși apoi de contagiune. Restricțiile de mișcare pot conduce și ele, în principiu, la răspândiri și distribuții neuniforme ale variantelor virale în circulație. Din analizele statistice ale datelor epidemiologice, este extrem de dificil să se distingă clar contribuția relativă fiecărui mecanism.

Prima variantă, a unei contagiozități sporite a noii variante B.1.1.7, este însă favorizată la acest moment – cu încredere moderată, în opinia specialiștilor direct implicați în analiza datelor și dezbaterii ipotezelor.

Ipoteza devine mai probabilă de la oră la oră, pe măsură ce se acumulează noi informații. Estimările curente arată că este o variantă cu 50%-70% mai contagioasă (dar intervalul de încredere încă larg).

În mod evident, testarea directă a ipotezelor este complet neetică, ar implica experimentări virusologice sau sociale pe oameni. Prin urmare, răspunsuri mai clare nu putem obține decât combinând studiile moleculare (descrise mai sus) cu date de supraveghere a lanțului de transmitere a noii și vechilor variante virale.

Smart Living: Motivul cel mai mare de îngrijorare acum este că vaccinurile deja produse nu vor oferi protecție și împotriva acestei noi variante a virusului. Există acest risc? 

Dr. Octavian Voiculescu: Este foarte probabil ca proteina spike a noii variante să fie recunoscută de majoritatea anticorpilor produși cu antigenul folosit în vaccinurile deja sau probabil curând aprobate. Așadar, varianta extremă că vaccinurile ar fi complet ineficiente poate fi, totuși, exclusă. Fragmentele de proteină virală codate de oricare dintre vaccinuri are porțiuni substanțiale care ar fi identice cu spike-ul în varianta B.1.1.7.

Există posibilitatea ca fracțiunea de anticorpi blocanți (care împiedică legarea virusului, variantele „vechi”, să se lege de receptori) să nu funcționeze la fel de bine pentru B.1.1.7. Și asta este în curs de verificare.

În Marea Britanie s-au vaccinat deja peste jumătate de milion de persoane și se poate examina dacă anticorpii si celulele T stimulate de vaccin sunt bine adaptate și pentru noua variantă. Ne putem aștepta la răspunsuri limpezi în termen de câteva săptămâni. Deocamdată, nu sunt motive să credem în ipoteza improbabilă că vaccinurile ar fi ineficace.

Smart Living: Dacă vaccinurile actuale se vor dovedi, totuși, ineficiente, cât de repede se poate schimba matrița lor? Apoi, vor fi necesare noi teste clinice pentru a valida noua formulă de vaccin?

Deocamdată, nu sunt motive de a modifica matrițele lor – ceea ce, oricum, nu este deloc dificil sau lung. Este probabil să fie necesare noi teste clinice dacă, într-adevăr, imunitatea dobândită prin vaccinurile de acum se dovedește inadecvată pentru o nouă variantă. 

La acest moment, pare foarte improbabil să se întâmple, dar dacă va fi necesar, situația se complică nu neapărat din perspectiva producției.

Foarte complicat ar fi să fie făcute testele clinice cu un vaccin modificat, în condițiile în care ar circula variante virale calitativ diferite din punctul de vedere al eficacității vaccinului. Ar trebui și mai mulți voluntari, fiindcă unii se vor confrunta cu o variantă „veche” (și nu ar ști dacă noul vaccin ar fi la fel de eficace), iar alții cu „noua” variantă.

Deja este greu să fie găsiți voluntari (și să rămână în cadrul studiului) după ce sunt aprobate și disponibile vaccinuri eficace. Aceasta fiindcă, în cadrul studiului clinic, un voluntar are 50% probabilitate să primească placebo și 50% să primească vaccin (cu eficacitate necunoscută). Dar, ca orice altă persoană, are și posibilitatea să se vaccineze cu vaccinul vechi, cu eficacitate bună și cunoscută cel puțin pentru variantele „vechi” și este foarte probabil că va alege această ultimă variantă, sigură.

Smart Living: Se va răspândi noua tulpină de coronavirus la fel de rapid în continuare și va cuprinde și alte țări? 

Dr. Octavian Voiculescu: Din păcate, răspunsul este neechivoc: mutația a fost observată deja în Danemarca, Islanda, Olanda și Australia. De remarcat, sunt țări care supraveghează și ele foarte mult ce variante circulă. Așadar, este posibil ca acesta să fie motivul descoperirii lor doar acolo (deocamdată), nu fiindcă noua variantă nu ar exista deja și în alte locuri. În Italia, imediat ce varianta B.1.1.7 a devenit public motiv de îngrijorare, a fost administrat un test specific și a fost identificat un purtător al acestei variante – e drept, recent venit din Marea Britanie.

Toate acestea, plus faptul că mutația este posibil să nu fi apărut în Marea Britanie, ci într-o țară cu supraveghere slabă a variantelor virale, duc la concluzia că este foarte probabil ca noua tulpină de coronavirus să circule deja în Europa continentală și în alte părți ale lumii – doar că nu este încă detectată și, evident, nu i se cunoaște prevalența, cu atât mai puțin dacă va urma un curs la fel de rapid precum cel observat în Marea Britanie.

Smart Living: Ce este de făcut mai departe?

Dr. Octavian Voiculescu: În primul rând, supraveghere. Pare evident că trebuie cartografiată prezența acestei variante și în România, precum și în celelalte țări europene. Pentru aceasta e o întâmplare fericită care ajută enorm: unul dintre testele RT-PCR  larg folosite în Marea Britanie pentru detecția virusului (toate variantele) amplifică 3 porțiuni ale virusului. Motivele pentru care o fac așa este pentru a avea redundanța a testului, a verifica de 3 ori că se detectează virusul întreg (nu doar fragmente) și ca măsură de siguranță în cazul (fie și improbabil) că o amplificare dă greș din accidente tehnice.

Întâmplarea fericită este că mutația 69-70del nu mai face amplificabilă una dintre cele 3 porțiuni scanate uzual. Prin urmare, acest test larg utilizat în Marea Britanie poate fi folosit pentru a detecta specific varianta îngrijorătoare. Este o metodă testată, disponibilă imediat, mai rapidă și mai puțin costisitoare decât secvențierea completă a genomurilor virale – capitol la care România nu stă deloc bine, pentru că face secvențiere oricum sporadic și dezorganizat, nesistematic.

Al doilea noroc este că epidemia pare să fie într-un moment de relativă acalmie în România, iar capacitățile de testare RT-PCR nu sunt așa solicitate și ar putea fi folosite și pentru a examina, pe o fracțiune dintre eșantioanele pozitive, dacă este vorba de varianta B.1.1.7. Este critic să profităm de acest dublu noroc.

În al doilea rând, măsuri preventive. În condițiile date, sunt motive de îngrijorare că varianta nouă este mai transmisibilă, potențial mai puțin sensibilă la vaccinurile disponibile în curând. Deocamdată nu e deloc clar dacă lucrurile stau așa, ci va trebui să așteptăm câteva săptămâni și luni pentru clarificări, dar este natural să aplicăm principiul precauției și să luăm în calcul posibilitatea cea mai pesimistă.

Limitarea „importurilor” de noi purtători este un impuls firesc. Pe de altă parte, este foarte probabil ca varianta să existe deja (și, încă o dată, e esențial să aflăm rapid cât este de răspândită).

Desigur, au existat fluxuri consistente de călători și înainte de 19 decembrie, data când s-au anulat multe zboruri – atât directe, cu Marea Britanie, cât și cu alte țări în care mutația este cert sau foarte probabil prezentă. Blocada totală pare disproporționată și ineficientă. La fel de bine se pot cere teste RT-PCR recente pentru călătoria din Marea Britanie (și, de altminteri, țări probabil să aibă contingente semnificative de purtători).

Comisia Europeană a avut o reacție rațională și a făcut o recomandare în acest sens. Măsurile excesive au și dezavantajul de a penaliza țările care, spre beneficiul tuturor, sunt harnice în supravegherea genomică și transparente cu rezultatele.

Combinat, este esențial să avem rapid estimări ale prezenței noii variante, în România precum și în alte țări europene. Este posibil doar cu un mic efort suplimentar. Măsurile rezonabile ce se impun, intensitatea lor, depind de această estimare – care este fezabilă cu un efort relativ mic.