Mircea Crisbășanu, antreprenorul care depinde eminamente de sănătatea propriului corp

Mircea Crisbășanu are 36 de ani și e antreprenor. În urmă cu 10 ani era inginer, dar a înțeles cât de benefic e să încercăm mereu lucruri noi. Așa că s-a apucat de turism. Dar nu orice fel de turism, ci unul care presupune multe provocări, având în vedere că, atunci când a pornit la drum, în România nu prea exista noțiunea de cicloturism. Am vorbit cu Mircea despre cum i-a venit ideea de a face turism pe bicicletă, cât de dificil a fost, cum își găsește motivația să continue, dar și despre ce înseamnă pentru el o viață bună și un stil de viață sănătos. 

La bază, Mircea e inginer constructor, dar, în loc să opteze pentru un job care să-i ofere stabilitate și niște venituri previzibile, s-a apucat de cicloturism – adică ia grupuri de turiști și le duce pe diferite trasee cu bicicleta.
Practic, face bani prin forța propriului corp. Viața lui profesională depinde eminamente de starea lui de sănătate, de un tonus bun, de energia pe care o are. Ca să fii un ciclist bun, ai nevoie de rigoare și puterea de a te ține de o rutină prestabilită. Cu atât mai mult cu cât pasiunea lui îi e și sursă de venit.

Businessul care merge din pedale

Nu e ușor. A trebuit să se adapteze mereu și să improvizeze, dar pasiunea pentru mersul pe bicicletă l-a determinat să meargă mai departe. Acum, de când cu pandemia, a trebuit să-și reinventeze afacerea, pentru că turiștii străini n-au mai putut să vină în România, dar și pentru că preferințele pentru turism s-au schimbat și oamenii evită grupurile mari.

Mircea e conștient că dezvoltarea unei afaceri de nișă cum este cicloturismul presupune o bună organizare, dar și o atenție sporită față de ceea ce înseamnă propriul stil de viață. Ca să poată să se urce pe bicicletă alături de turiști, trebuie ca, mai întâi, el însuși să fie sănătos, deci atent la alimentație, mișcare și odihnă. Nu e o afacere cu motor la propriu, ci la figurat – corpul lui e „motorul” întregului business și trebuie să-i asigure „mentenanță” constant, prin odihnă, rigoare, alimente și produse atent alese, rutine adaptate anotimpurilor plus ambiție și optimism.

Mircea, cum ți-a venit ideea să te apuci de cicloturism?

Între 2008 și 2010 am studiat doi ani în Olanda, unde am făcut un masterat în Inginerie, cu specializare pe construcții metalice. Cât timp am fost în Olanda, dar și înainte, în timpul facultății de Construcții Civile de la București, am putut să călătoresc foarte mult, inclusiv pe bicicletă. Făceam diverse excursii pe bicicletă și în România, și în Olanda, dar și în țările vecine Olandei.

În 2010 m-am întors în țară, dar am ajuns exact în mijlocul crizei economice. Atunci, sectorul construcțiilor a fost cel mai afectat. Dacă mi-aș fi căutat un job în domeniu, probabil că nu mi-ar fi fost ușor și ar fi trebuit să accept un salariu mai mic. Țin minte că toți colegii mei de generație mă întrebau de ce mă întorc în momentul ăla, pentru că era total nepotrivit. Dar am ales să mă întorc și atunci a fost imboldul să încep o activitate nouă, cea de cicloturism, care, ulterior, s-a dovedit a fi și o modalitate bună de a promova România.

Călătorind pe bicicletă, atât la noi în țară, cât și afară, am putut să-mi dau seama cât de mare e potențialul din România în ceea ce privește ecoturismul în general și cicloturismul în special.    

Ce înseamnă cicloturismul, de fapt?

Este turism pe bicicletă. Adică, în loc să călătorești cu mașina, clasic, cum fac foarte multe persoane, alegi să o faci pe bicicletă.

Când faci cicloturism, poți fie să ajungi într-o anumită destinațietransportând bicicleta pe mașină sau în tren, fie să pleci direct pe bicicletă de la tine de acasă. De exemplu, poți să te duci de la Ploiești până la Brașov pe drumuri lăturalnice, ca să explorezi, să te bucuri de natură, de peisaje, de oamenii pe care-i întâlnești prin sate.

E o modalitate extraordinară de a descoperi România, pentru că-ți oferă timp să observi frumusețile din jur. Când ești pe bicicletă, ai toate simțurile active. În mașină, ești într-o cutie care se mișcă foarte repede și nu ai timp să observi, să te bucuri, să vorbești cu oamenii. Pe bicicletă poți să te bucuri de tot ce e înjur și, în mod paradoxal, nu te grăbește nimeni.

Ce primesc cei care participă la tururile tale pe bicicletă?

E mai mult decât a te plimba pe bicicletă. Nișa de turism pe care o practic are o latură profundă, care mi se pare foarte importantă. La fiecare tur, agreem un punct de start și turiștii fie vin cu mijloace proprii, fie le ofer suport ca să ajungă în punctul de start.

Eu mă concentrez pe trasee în mediul rural, pentru că acolo e mai multă liniște, mai puțină agitație, te poți bucura mai mult de natură și sunt mulți oameni care asta își doresc, adică vor să scape de oraș.

Ne place foarte mult să mergem prin sate mai puțin știute. Îți dau un exemplu. Avem un tur în Transilvania, de șase zile, care trece și prin deja celebrul sat Viscri. Dar noi alegem cazările nu în Viscri, ci în alte sate, unde lumea oprește mai rar, tocmai pentru a descoperi și alte comunități foarte frumoase și liniștite, așa cum era și Viscri înainte de devină arhicunoscut, acum ceva ani.

În plus, punem accent și pe experiențele gastronomice – mese delicioase, degustări de vin, de miere, de brânzeturi – la producătorii și fermierii de pe traseu. Ne interesează, în același timp, și dimensiunea culturală, adică vizităm muzee și biserici atunci când itinerariul ne lasă să facem asta și când și dispoziția grupului este de așa natură, pentru că oamenii care participă la tururile pe bicicletă au diverse interese. Unii vor să viziteze biserici, alții vor să se bucure mai mult de natură. Iar eu trebuie să am mereu un grad de flexibilitate.

Cât de greu e să dezvolți o afacere ca Outhentic Cycling Romania la noi în țară?

Nu mi-a fost neapărat teamă și nu prea m-am întrebat dacă oare va merge, dacă ar fi ceva potrivit pentru mine în viitor, dar oare cum să încep, oare am experiență suficientă? Pur și simplu așa mi-a venit și așa a fost și contextul. Iar pasiunea mea pentru mersul pe bicicletă, care stă la baza afacerii, m-a ajutat foarte mult să elimin obstacolele mentale, că astea sunt cele mai grele.

La început, puțini dintre apropiații mei au înțeles de ce vreau să fac asta. Doar câțiva m-au încurajat, de fapt. Nu mai zic de părinți, care, timp de doi ani de zile, nu au înțeles cu ce mă ocup și de ce nu construiesc blocuri. Mai târziu au văzut și ei despre ce e vorba, după ce, în 2012, a apărut un articol despre mine în publicația britanică The Guardian. Articolul a apărut după ce un jurnalist britanic a venit cu mine într-un tur pe bicicletă și apoi a scris despre experiența pe care a avut-o. Un articol care m-a și ajutat, pentru că a adus clienți.      

Acum am un job care nu exista în România pe vremea când studiam la facultate. Eu sunt fericit cu drumul ales. Nu doar că descopăr o Românie frumoasă, dar arătasta și călătorilor din întreaga lume, pentru că, în tururile mele, am avut oameni de pe toate continentele.

Ce te-a ajutat să dezvolți afacerea?

Faptul că, încă de la primul tur, am avut turiști străini. Primul tur a fost unul de o singură zi în Transilvania și am avut șapte turiști, patru străini și trei români.

După turul ăsta, am păstrat o relație foarte bună cu ambasada americană și a Olandei. Știu că, la un moment dat, a venit o echipă destul de mare de la ambasada americană și intraseră vreo 10-13 mașini de la corpul diplomatic în Urlați. A fost foarte fain.

Sunt destul de mulți expați, dar și români care trăiesc la oraș și care își doresc să exploreze împrejurimile Bucureștiului, să nu piardă mult timp ca să ajungă într-o anumită destinație. Ori Dealu Mare și zona în care m-am mutat între timp pot să-ți ofere foarte multe oportunități de recreere și petrecere a timpului liber, fiind și foarte aproape de București.E un avantaj bun.

Care sunt cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat când ai început acest tip de business? În cât timp de la primele tururi cu bicicleta ai putut să te susții financiar din asta?

În vreo doi-trei ani. Ca în orice altă afacere, trebuie să fii pus la punct cu partea de legalitate, acte, contabilitate primară și tot așa. A trebuit să-mi fac certificare de ghid, să-mi deschid firmă, să obțin licență de turism, să plătesc asigurare anuală pentru licența de turism. A fost nevoie de un pic de timp pentru pregătirea asta.

Un alt lucru important a fost să găsesc parteneri alături de care să pot să lucrez. În general, un business este bine să nu depindă de o singură persoană. De aici au apărut două nevoi. Pe de o parte, nevoia de a lucra și cu alți ghizi. Pe de altă parte, nevoia să gândesc pachete care să nu mă țină pe mine în deplasare pentru o perioadă lungă.

Am avut momente când am avut grupuri foarte mari – cel mai mare grup al meu a fost de 130 de persoane. Și, atunci, a trebuit să apelez la resurse suplimentare, adică să apelez și la alți ghizi și să formez o echipă de oameni care să se ocupe de organizare.

Cât despre nevoia de a dezvolta tururile autoghidate, ea a apărut după ce am avut situații în care am avut două tururi legate. O săptămână eram plecat, după care veneam o zi acasă și, apoi, plecam în alt tur, încă o săptămână. E destul de provocator, pentru că trebuie să-ți menții energia și tonusul.Când lucrezi astfel, e un consum mare, având în vedere că trebuie să te ocupi și de logistică, și de partea tehnică, și de partea socială, adică de interacțiunea cu oamenii. Și trebuie să fii prezent permanent, nu trebuie să se vadă că ești obosit sau că nu ai chef. Nu există așa ceva.

Dar ce e foarte important – lucru de care mi-am dat seama în timp – este ca, la finalul experienței, la finalul zilei, dacă și tu, ca ghid, ca organizator, apuci să te bucuri, înseamnă că ai făcut treaba bună și ai reușit să păstrezi un echilibru între partea organizatorică și partea de fun, de relaxare, de socializare.

Lucrurile au mers așa cum ți-ai imaginat sau a trebuit să te adaptezi pe parcurs?

Trebuie să te adaptezi continuu. În primul rând, să îmbunătățești continuu calitatea serviciilor pe care le oferi.

În ultima vreme, îmi doresc să dezvolt mai mult tururile autoghidate, self-guide, prin care eu să le pun turiștilor la dispoziție hartă, traseu, eventual sprijin pe logistică, să închiriez biciclete și echipament de călătorie, genți și așa mai departe, iar oamenii să meargă, în grup sau individual, și să descopere anumite destinații.

Am și avut în ultimii ani astfel de clienți și e foarte bine să pregătești din timp lucrurile astea. Ăsta e un lucru la care nu m-am gândit de la început, a venit pe parcurs. Adaptarea este cheia pentru genul ăsta de activitate, mai ales că pandemia ne provoacă și mai mult la a ne adapta.  

Apropo de pandemie, ultimul an a fost unul dificil pentru cei cu afaceri în turism și presupun că pentru tine cu atât mai mult, cu cât mulți dintre clienții tăi veneau din străinătate. Cum te-ai descurcat?

E adevărat. A trebuit să anulez toate rezervările pe care turiștii străini le-au făcut la sfârșitul lui 2019 pentru 2020, pentru că nu s-a mai putut călători. M-a afectat, pentru că, în anii trecuți, tururile cele mai importante pentru mine au fost cele de o săptămână sau mai mult de o săptămână cu turiști străini. Așa că, anul trecut, am avut numai tururi cu români. Și pentru anul acesta probabil că vom mai avea niște provocări, chiar dacă nu le putem numi acum.

Turismul, atât cât s-a făcut anul trecut, a invitat mai mult către ideea de grupulețe decât către turism de masă. Asta poate să însemne și niște avantaje.

Pe de o parte, poate să ajute ecoturismul și mediul rural, pentru că invită oamenii să meargă în zone mai puțin aglomerate, cât mai aerisite, în care să poți să practici distanțarea despre care se tot vorbește. Pe de altă parte, invită oamenii la mișcare în aer liber, către natură, către experiențe autentice, pentru că, din punct de vedere al ratei de infectare, ea este mai mică în zonele rurale.

Așadar, acest lucru poate să constituie o oportunitate pentru nișa de turism. Poate o să reușim să profităm de ea. Acum, pe mine mă interesează mai mult dezvoltarea tururilor autoghidate și închirierea de biciclete, ca oamenii să poată să meargă în ritmul lor și să se expună cât mai puțin la riscurile pandemiei.

Poate o să am ocazia să revitalizez un proiect început acum câțiva ani, un website-resursă cu informații relevante pentru turiștii pe bicicletă. E ceva la care am început să lucrez prin tururi de cercetare încă de prin 2013, deci am ceva informații adunate de pe teren, am reușit să pun la punct un portal de cicloturism de informare, site pe care orice turist – român sau străin – să poată să intre și să primească informații certificate, dar și obiective turistice de interes pentru turistul pe bicicletă. Ar trebui ca, în această primăvară, să dăm drumul acestui website unde vom avea informații pentru cicloturiști: cazare cycling friendly, puncte de gastronomie locală, dar și informații de bază, cum ar fi transport în comun pentru biciclete, unde găsești apă potabilă pe traseu, unde găsești produse naturale, unde găsești situri culturale.

Când pornești un astfel de drum, ai nevoie de rutine, de disciplină? Care sunt rutinele tale, când vine vorba de propria afacere?

Sigur că trebuie să fii riguros și metodic, pentru că porți o răspundere mare. Este foarte important să pregătești minuțios un tur, fie că este ghidat sau autoghidat. Poate cu atât mai mult dacă este autoghidat, pentru că acolo vin turiști care se încred în informațiile pe care tu le oferi și, atunci, acestea trebuie să fie foarte bine susținute, să ai trasee și hărți foarte clare, echipamente în stare bună, astfel încâtturistulsă nu poarte grija traseului și a echipamentului în experiența sa, ci să se bucure efectiv de locurile și oamenii pe care-i întâlnește.

Dincolo de disciplină ,sunt foarte multe calități pe care trebuie să le pui la bătaie în genul ăsta de activitate. Nu doar să fii un bun mecanic, ci și să te descurci foarte bine cu oamenii, să ai răbdare cu ei, pentru că, cu cât ai mai mulți într-un tur, cu atât ai mai multe păreri și dorințe diferite. Trebuie să fii echilibrat și să păstrezi factorul de siguranță pe primul loc. Și mai trebuie și să fii flexibil, pentru că mi s-a întâmplat să am azi cerere pentru un tur mâine.

Cicloturismul pe care îl propui îmbină un stil de viață sănătos, adică mișcare și mâncare bună, cu relaxarea. De ce ai ales acest domeniu? Ai observat că e o nișă neexploatată sau ideea a venit din propria nevoie de a trăi astfel?

Amândouă. În continuare, cicloturismul e o nișă neexploatată, deși în ultimii 10 ani au mai apărut câteva alte afaceri în zona asta, nu doar pe cicloturism, ci și pe drumeție sau pe alt tip de experiențe autentice.

Și asta e foarte bine, pentru că România e atât de diversificată și poate să ofere atât de multă varietate, încât cred că e nevoie de cât mai multe business-uri care să exploreze locuri necunoscute, pentru că acolo găsești România autentică, unde poți avea experiențe altfel, iar tot mai mulți oameni își doresc o experiență altfel. Asta, pe de o parte.

Pe de altă parte, a contat că am călătorit și am putut să compar România cu alte țări. Am mers mult în Olanda pe bicicletă. Chiar dacă acolo ai o superinfrastructură pe care noi nu o avem, în România, ai o experiența mai aventuroasă și o latură umană care merită descoperită.

Satul românesc ascunde foarte multe valori cu rădăcini în vechiul autentic. La noi, încă mai întâlnești oameni care fac pâine în cuptoare vechi de pământ, afară. Am întâlnit asta în Călărași. N-aș fi crezut! Încă mai există meșteri care fac meserie de-o viață, fie că sunt rudari, țesători, fierari, dogari și așa mai departe. Căruțele trase de cai reprezintă cel mai banal obiectiv turistic pentru străinii care calcă în România. De multe ori noi, românii, suntem sătui de ele, nu vrem să le mai vedem, dar ele fac parte dintr-un peisaj care se pierde ușor-ușor și care mie mi se pare foarte valoros.

Pentru genul ăsta de business care implică o nișă de turism, în care lucrezi foarte mult cu oamenii, ai nevoie de pasiune pentru a-i descoperi pe acești oameni și a-i pune în valoare. Pentru că eu asta îmi doresc foarte mult atunci când ajungem într-o anumită regiune și descopăr, să zicem, un meșteșugar.Îmi doresc foarte mult ca și alții să-l descopere, să învețe de la el și să-l poată prețui, ca el să poată să continue meșteșugul pe care îl practică.Cred că e de datoria noastră să promovăm meșteșugurile vechi, tradiționale, atât cât putem să o facem.    

Ce înseamnă, pentru tine, o viață bună?

Cred că este important să nu uiți de pasiunile pe care le ai sau să-ți descoperi pasiuni noi și cred că mai e important să-ți aduci aminte că poți să faci voluntariat din când în când. Lucrurile astea ne ajută să oferim și celor din jur, și să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Dacă ținem cont de ele, avem șanse la o viață mai bună.

Cum faci față efortului fizic pe care trebuie să îl depui în tururile tale?

În timpul tururilor o duc foarte bine, mănânc mai bine decât acasă! Pentru că oprim la gazde cu care, în timp, am dezvoltat o relație de încredere foarte bună. Și, de fiecare dată când oprim la o anumită gospodărie, bag mâna în foc pentru faptul că masa va fi senzațională și cu produse locale. Deci și gustoasă, și sănătoasă.

Legat de efortul fizic, turele noastre sunt lejere, nu facem racing(n.r. – curse) decâtdacă grupul chiar își dorește asta. Am avut o situație cu un grup de canadieni care erau foarte în formă. Deși erau la vreo 60 de ani, erau hocheiști, erau super pregătiți fizic și ar fi rupt dealurile dacă erau doar ei. Noroc că erau și cu soțiile. Pentru genul ăsta de tur trebuie să fii pregătit. Cum ar fi ca ghidul să fie la coada grupului?

Ca să ghidezi astfel de tururi, trebuie să ai o pregătire fizică decentă șie important să nu faci excese. În cazul turiștilor străini, nici nu trebuie să le zic eu prea multe, ei au deja o disciplină a lor. Sunt oameni care se retrag la odihnă la 9.30-10 seara, se trezesc dimineața la 6.00, au rutina lor de stretching, pentru că ține de stilul lor de viață. Noi, românii, avem de învățat de la ei în a ne îmbunătăți stilul de viață.

În general, mersul pe bicicletă, atunci când devine un stil de viață, îți dă o anumită rigoare. Când mergi cu bicicleta, nu poți să faci anumite excese alimentare și trebuie să ții cont de ceea ce consumi.

În general, pentru drumul din timpul zilei pregătesc un snack, să zicem că un măr. Mai avem nuci, alune, poate chiar și miere, care ajută foarte mult, batoane energizante naturale. De obicei, avem o gustare ușoară în miezul zilei.Evităm mesele grele, pentru că nu prinde bine ca în mijlocul zilei să faci și efort fizic și să și mănânci bine. Asta ar însemna să îți supui organismul unui efort suplimentar. În rest, dimineața și seara se mănâncă bine.

Îți faci constant analizele? La ce anume ești atent când vine vorba de sănătatea ta?

Îmi fac analizele o dată la câțiva ani. Sunt niște lucruri la care sunt atent, de pildă pe partea de nutriție. Și eu, și soția mea încercăm să le insuflăm asta și copiilor. Încercăm să consumăm produse locale, de curte, atât cât se poate. Iar aici, Urlațiul, care e orașul unde ne-am mutat de ceva timp, oferă genul ăsta de varietate. De când stăm aici, am descoperit ferme de unde luăm ouă proaspete, brânzeturi, lapte, carne procesată, inclusiv fructe și legume. Există și o livadă de nuci în Urlați.

Cred că ar trebui să fiu mai atent decât am fost până acum la odihnă. Orice sportiv spune asta, iar eu câteodată uit să fiu riguros pe partea de somn și odihnă. De trezit, întotdeauna mă trezesc devreme, dar, de culcat, mă culc târziu.Și asta, în timp, poate să apese organismul într-un fel sau altul. Deci cred că aici aș putea să îmbunătățesc rutina sănătoasă.  

Ai dat orașul, cu tot confortul lui, pe viața la țară. Chiar dacă Urlațiul, unde locuiești acum, e oraș, tot ca la țară e… De ce acest downshifting?

De unde stăm noi acum în Urlați, în cinci minute ajungem la zona de vie. În zece minute de mers, putem să vedem căprioare, fazani și mistreți. Ăsta e un mare avantaj. Am venit de la București la Urlați ca să avem mai multă liniște. E important și pentru copii, care pot să iasă la joacăpe stradă, cu alți copii.

Totodată, aici putem și să ne desfășurăm activitățile. Soția mea lucrează pe diverse proiecte în educație, iar eu, pe lângă turism, lucrez și în zona de ONG, dezvoltare comunitară, antreprenoriat social, pe partea de restaurare-revitalizare a caselor tradiționale.Deci avem o gamă foarte largă de activități și o comunitate mică ne ajută să avem mai mult aer și spațiu.

Vorbeam mai devreme de fermele pe care le-am descoperit în zonă. Am și pornit recent un proiect care se numește Indealumare.com, unde promovăm tocmai producătorii locali. În timp, o să promovăm și experiențele pe care poți să le ai în zona Dealu Mare, în regiunea viticolă –  de la plimbări cu calul, plimbări cu bicicleta, drumeții, experiențe gastronomice, degustări de vinuri, până la cumpărat cașcaval afumat, săculeți de lavandă, sac de nuci de cultură, fructe de livadă sau tot felulde produse derivate, ca să promovăm adevărații producători. E un produs online care s-a închegat din mers, în vreme de pandemie, și sperăm să-l creștem frumos.    

Ce faci când ești stresat? Care e rețeta proprie pentru combaterea stresului?

Mă urc pe bicicletă. Când mă urc pe bicicletă și mă duc singur la pădure, pentru mine e cea mai bună modalitate de meditație. Pentru că efectiv în acele clipe în care sunt înconjurat de natură, toate gândurile care încep cu trebuie dispar și sunt cu adevărat conectat la ce se întâmplă în jurul meu cu copacii, cu natura. Și funcționează de fiecare dată. E drept că, în ultimul timp, foarte rar am reușit să ies să mă relaxez singur pe bicicletă. Ar trebui să o fac mai des. E o rețetă foarte bună de a combate stresul.

Ce-i sfătuiești pe cei care ar vrea să se apuce de afaceri în zona asta de stil de viață sănătos, relaxare sau turism, dar care nu îndrăznesc?

Nu cred că există o rețetă care să funcționeze pentru toată lumea, dar cu siguranță e bine să încerce. Oricine se gândește să facă ceva, ar fi bine să și încerce, ca să vadă dacă merge sau dacă nu merge. Sfatul este: încercați!