A născut după o intervenție în care i s-au scos 12 fibroame mari: „Ani de zile am crezut că nu pot să am un copil”

Cristina avea 33 de ani când, la un control ginecologic de rutină, a aflat că nu va putea avea copii. Pentru că avea mai multe fibroame uterine, medicii de atunci i-au recomandat să facă histerectomie. Nu a făcut acest pas atunci, iar amânarea a fost, în cele din urmă, de bun augur. La 37 de ani a ajuns în cabinetul dr. Viorel Narcis Stoica, medic specialist în obstetrică-ginecologie de la Spitalul Regina Maria Brașov, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. El e cel care i-a făcut miomectomie, adică a scăpat-o de fibroame păstrând uterul, și tot cu el a născut, recent, un bebeluș perfect sănătos.

Cristina Ghiță are 39 de ani și e din București. La 33 de ani, la un control ginecologic de rutină, a aflat că nu va putea avea copii. Faptul că avea prea multe fibroame uterine l-a determinat pe ginecologul care a văzut-o atunci să-i dea indicația de histerectomie, adică de îndepărtare chirurgicală a uterului.

Vestea că nu va putea rămâne însărcinată vreodată a șocat-o și, deși nu plănuia să aibă un copil în curând, nu a vrut să o accepte, așa că a căutat și alte opinii medicale.

„Nu eram într-o relație și nu aveam în plan atunci să fac un bebeluș, dar, în momentul în care mi s-a spus că nu o să pot să am vreodată, șocul a fost foarte mare. Chiar dacă nu luam în calcul în acel moment, cred că toată lumea își imaginează că, la un moment dat, o să-și dorească un copil”, spune ea.

În scurt timp, a mers la încă doi medici ginecologi. Amândoi i-au făcut ecografie, iar verdictul a fost același: că are fibroame multe, că sunt destul de mari și că nu se pot opera astfel încât să fie extirpate doar ele, că trebuie scos tot uterul și că, deci, nu va putea avea copii.

„Concluzia tuturor era că nu o să pot să am un bebeluș, iar eu nu știam unde să mă duc să mă operez, pentru că nu aveam încredere să mă duc, să mă taie și să scoată cu tot cu uter. Așa că am ales să nu mă operez la momentul respectiv.”

Cristina Ghiță, pacientă care a născut după miomectomie

„Primul medic care mi-a zis că poate să scoată doar fibroamele”

La un an de la aflarea veștii, tocmai când Cristina se pregătea, psihologic, să-și accepte soarta și să își scoată uterul, a avut un grav accident de motocicletă. În următorii doi ani a trecut prin opt intervenții chirugicale, așa că fibroamele uterine – care nu-i amenințau viața – au fost ultima ei problemă.

În 2021, după doi ani de stat prin spitale și încă un an în care s-a recuperat de pe urma operațiilor pe care le-a avut la mâini și picioare, a fost pregătită să se ocupe și de fibroamele uterine. A început să citească pe internet despre operațiile de fibrom uterin și, în felul acesta, a ajuns pe site-ul rețelei private de sănătate Regina Maria, unde a găsit un articol scris de dr. Viorel Narcis Stoica, medic specialist în obstetrică-ginecologie. Fără să mai stea pe gânduri, s-a programat la un control la Brașov.  

Între timp, Cristina intrase într-o relație și discutase cu partenerul ei despre posibilitatea de a nu avea copii, așa că, atunci când s-a dus la primul consult, era pregătită să audă din nou despre histerectomie. Din fericire, a auzit altceva.

„Dr. Viorel Stoica a fost primul medic la care am ajuns după accident și primul care mi-a zis că poate să scoată doar fibroamele. Eu mă dusesem cu gândul că, dacă îmi scoate fibroamele cu tot cu uter, trebuie să accept situația, că nu am alternativă și nu pot să mai amân – mă dusesem pregătită pentru ce era mai rău. Dar, în momentul în care m-am dus la control, am văzut că domnul doctor este foarte încrezător că se poate opera.”

Cristina Ghiță, pacientă care a născut după miomectomie

Când a aflat că se poate să i se scoată doar fibroamele, fără uter, și că va putea avea copii, Cristina a început să spere, dar nu prea mult. În continuare nu-i venea să creadă că imposibilul va fi posibil.

Reacția ei nu e ceva nou pentru dr. Stoica. O vede la multe dintre femeile care îi trec pragul după ce au primit de prin alte părți indicație de histerectomie. De multe ori, pacientele ajung la el când nu mai au mari speranțe, ca să mai ceară o opinie.

„Prima dată când află că le pot opera fără să scot uterul, pacientele se uită un pic ciudat, de parcă le-ar fi teamă să-și acorde șansa asta, ca să nu fie dezamăgite. Asta văd eu când le spun că eu am doamne cărora le-am scos 30 de fibroame și care acum au copii și asta am văzut și la Cristina”, spune dr. Viorel Stoica, la care vin paciente inclusiv din afara țării ca să se opereze de miomectomie.

Ca și în cazul Cristinei, cele mai multe dintre pacientele sale au primit, anterior, mai multe indicații de histerectomie: „Ele au încredere, probabil că ce găsesc pe forumuri despre mine le îndrumă să fie încrezătoare, dar dacă până ajung la mine deja au adunat cinci păreri care le spun că nu se poate, atunci se uită prima dată bănuitor, după care se obișnuiesc cu gândul”.

12 fibroame uterine, cel mai mare de 16 centimetri

În cei patru ani în care a amânat operația, mai întâi de voie și apoi de nevoie, fibroamele Cristinei au crescut în volum, așa că se putea vedea cu ochiul liber că trebuie să ia măsuri. „Înainte de operație, burta mea arăta ca o sarcină în luna patru-cinci, cam așa”, spune ea.

„Când le-am descoperit aveau 4-5 centimetri și erau mai multe, dar au crescut și au tot crescut, până când cel mai mare ajunsese la 16 centimetri și mai aveam încă vreo patru cât pumnul. Mi-a scos în total 12 la operație. Practic, era risc să fac vreo hemoragie și să ajung de urgență în vreo operație. Nu mai era de amânat.”

Cristina Ghiță, pacientă care a născut după miomectomie

În ultimii ani, dr. Stoica a făcut multe miomectomii – intervenții chirurgicale prin care se îndepărtează doar fibromul, păstrând uterul – așa că nu a fost nepregătit când a observat, la ecografie, numărul mare – peste 12 – și dimensiunea fibroamelor.

EXTRA INFO Ce e fibromul uterin

Fibromul uterin apare la aproximativ 70% dintre femei. E o formațiune în 99,9% din cazuri benignă, spune dr. Viorel Stoica. Apariția lui duce la cresterea dimensiunilor uterului cu totul sau a unor porțiuni din peretele uterin. „În tratamentul fibromului uterin, noi ne folosim de faptul că e o formațiune benignă și că rata ei de malignizare este egală cu cea a țesuturilor normale din jur. Adică oricât de mult ar crește și oricât de urât ar arăta un fibrom, riscul de a fi malign este la fel cu al țesutului din jur”, spune dr. Stoica.

De obicei, fibroamele uterine sunt descoperite întâmplător la un consult ginecologic de rutină, dar cel mai frecvent sunt descoperite în cazurile de infertilitate, pentru că pot stopa sau întârzia apariția sarcinii. Mai rar, fibromul este descoperit când apar simptome. „Sângerarea este cel mai frecvent dintre simptome, iar 90% din situațiile periculoase date de fibrom se referă la sângerări”.

Cât despre cauzele apariției fibromului uterin, acestea țin de o combinație dată de genetică, alimentație și de întârzierea sarcinilor. Ca metode de prevenție, dr. Stoica recomandă consultul ginecologic anual și, atunci când este posibil și dezirabil, o sarcină înainte de vârsta de 30 de ani, alăptatul fiind un factor protector împotriva fibromului uterin.

La trei săptămâni de la prima întâlnire cu medicul care i-a inspirat cea mai mare încredere, în august 2021, Cristina era programată la operație. Deși dr. Viorel Stoica operează și în București, ea a ales să meargă tot la Spitalul Regina Maria Brașov.

Înainte de operație, dr. Stoica i-a cerut să facă și alte analize, printre care cultură vaginală și secreție din colul uterin, și un RMN. „Atunci când uterul e foarte mare și nu reușesc să văd bine tot pelvisul la ecografie, fac un RMN. Prefer și o imagistică de tip RMN, ca atunci când intru în sală să nu mă trezesc cu vreo surpriză care să mă distragă și să nu mai fiu la fel de bine concentrat. Adică eu intru în sală și știu exact ce am de făcut, iar asta îmi dă un confort”, explică medicul.

„Trebuie să îți dai seama dacă ai din ce să refaci uterul.” Operația de miomectomie

Confortul psihologic al medicului se traduce într-o încredere pe care acesta o dă mai departe pacientei. Așa a fost și pentru Cristina. A relaxat-o foarte mult faptul că alte femei, cu fibroame mult mai mari decât ale ei, se operaseră cu succes la dr. Stoica și reușiseră chiar să rămână însărcinate, a relaxat-o și mai mult atitudinea medicului ales: „Înainte de operație ne-am văzut la spital, a venit foarte liniștit, foarte relaxat, foarte încrezător, iar asta ajută foarte mult. Pe mine m-a calmat, nu mai aveam foarte multe emoții, nu eram stresată. Și mi-a zis că începem.”

Deși e obișnuit să facă multe miomectomii, nu înseamnă că fiecare dintre intervenții nu are complexitatea ei. În cazul Cristinei, dificultatea operației era dată pe de o parte de mărimea și numărul mare de fibroame, cât și, pe de altă parte, de poziționarea lor.

„Avea destul de multe fibroame intramurale și, într-adevăr, la acest gen de intervenție trebuie să fii bun și ca imagist, ca ecografist, ca să vezi cât țesut normal ai printre fibroame, ca să îți dai seama dacă ai din ce să refaci uterul”, explică dr. Stoica.

Când fibroamele uterine sunt poziționate pe exteriorul uterului, ele nu afectează peretele uterin și prognosticul e mai bun. Dar, când acestea sunt intramurale, adică în peretele uterin, și tot uterul e crescut odată cu ele, atunci șansele să păstrezi uterul sunt mai mici: „Aici depinde de experiența fiecărui medic, dar, cum eu asta fac toată ziua și am făcut câteva sute de miomectomii până acum, făcându-mi tot eu și imagistica și urmărindu-le de-a lungul timpului, am observat ce tehnici au fost eficiente, așa că, dintre pacientele mele, cam 90% chiar nasc după ce se operează de fibroame”, adaugă medicul ginecolog.

„Cele mai multe paciente vin pentru că nu au copii și își doresc să aibă. Și-atunci, la miomectomie totul e să scoți un număr de fibroame îndeajuns de mare încât să rămână cavitatea uterului ok și să dea șansele maxime de a apărea și de a ține o sarcină.”

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie  

Medicul ginecolog atrage atenția că nu întotdeauna e necesar ca toate fibroamele să fie scoase, întrucât orice excizie de fibrom înseamnă o cicatrice pe uter: „Nu te apuci să scoți un fibrom de un centimetru dintr-o zonă de miometru – adică de mușchi uterin – care nu afectează cavitatea uterină, doar ca să mai faci încă o cicatrice pe uter degeaba. Miomectomia nu înseamnă că scoți toate fibroamele, ci scoți cât e necesar ca să fie un raport beneficiu-risc cât mai avantajos”.

Pentru a reface cât mai eficient uterul la loc, din bucăți, după extirparea fibroamelor, medicul care operează are nevoie de informații corecte în timp real. Din acest motiv, dr. Stoica are o procedură rar întâlnită în timpul operației de miomectomie: folosește ecograful și face histeroscopie.

„Eu fac ceva ce nu fac mulți, în România nu știu pe nimeni să facă asta. În primul rând, am un ecograf de calitate pe care îl folosesc intraoperator, ceea ce îmi permite să văd fibroamele direct pe uter. De exemplu, când am uterul în mână, la chirurgie clasică, pun sonda de ecografie direct pe uter și văd fibroamele. În felul acesta, pot să-mi aleg un traiect de incizie astfel ca, prin numărul minim de incizii să scot numărul maxim de fibroame. Apoi, întotdeauna fac histeroscopie de control intraoperator, ca să văd că a rămas cavitatea uterină intactă și că nu e afectată. Sau, dacă e afectată, să știu în ce grad. Și îmi notez aceste informații”, explică medicul.

EXTRA INFO Histeroscopia este o procedură ginecologică minim invazivă prin care se introduce un endoscop cu fibră optică prin colul uterin în cavitatea uterină.

„Nu știu pe nimeni în țară care să aibă și ecograf și histerosop intraoperator. Or mai fi câțiva medici pe afară, nu știu. Iar rezultatele mele se datorează și acestor logistici un pic mai complicate. Din punct de vedere managerial e consumator de timp, pentru că intervenția, în loc să dureze două ore și jumătate, durează patru-cinci ore. Dar se văd rezultatele”, adaugă dr. Viorel Stoica.

Cu tot cu timpul de pregătire, operația Cristinei a durat cinci ore și jumătate.

„N-am crezut până m-am trezit din anestezie.” După operație

În după amiaza zilei în care a fost operată, Cristina s-a trezit, a cerut asistentelor telefonul, l-a deschis și a așteptat să primească un mesaj de la medic. „Eu n-am crezut cu adevărat (n.r. – că mă poate opera fără să-mi scoată uterul), n-am crezut până m-am trezit din anestezie și mi-a dat mesaj că operația a decurs foarte bine. Ulterior a venit și să mă vadă și mi-a spus că totul a decurs în parametri normali”, își amintește ea.

A doua zi s-a ridicat din pat și a început să meargă prin salon, a treia zi s-a externat, iar la o săptămână de la operație deja a început să meargă la serviciu.

La ea, pentru că a fost operată clasic, deci operație deschisă, ca o cezariană, recuperarea a fost puțin mai greoaie decât în urma operațiilor laparoscopice sau robotice, dar la o lună de la intervenție deja se simțea foarte bine.

Medicul e cel care propune tipul de chirurgie, în funcție de mai multe criterii, cele principale fiind nu atât dimensiunea, cât poziționarea fibroamelor și preferința pacientei: „Cristina a fost operată clasic, dar multe doamne aleg să se opereze laparoscopic. Eu le propun varianta pe care o consider cea mai bună, în funcție de situație. Am scos și fibroame de 15-16 centimetri laparoscopic, se scot printr-o găurică. Eu operez cât de mult pot laparoscopic sau robotic, având în vedere că în Spitalul Euroclinic avem acces și la robot. La Cristina nu am operat laparoscopic, ci clasic, pentru că aveam nevoie de o sutură cât mai bună în peretele uterin, pe care nu aș fi putut să o fac laparoscopic, la cât de multe fibroame avea acolo. Așa a fost situația la ea”.

„La 10 luni de la operație mi-a spus că pot să rămân însărcinată”

După miomectomie, dr. Stoica se întâlnește cu pacientele la intervale de o lună, trei luni și șase luni, ca să se asigure, ecografic, că totul merge conform planului sau, dacă fibroamele reapar sau încep să crească, să poată să ia măsuri în timp util. Uneori, în perioada aceasta de recuperare, prescrie un tratament care să reducă sau măcar să stopeze creștera fibroamelor.

Cristina nu a scăpat nici de acest pas, așa că, la trei luni de la operație, când au început să apară din nou fibroame, a trebuit să facă un tratament injectabil pentru alte trei luni.  

Și, pentru că unul dintre scopurile operației – alături de cel de a evita orice risc de sângerare – este obținerea unei sarcini, în perioada de recuperare e obligatoriu ca pacienta să nu rămână însărcinată. Cât timp? Depinde de ceea ce se întâmplă în operație. „Dacă sunt miomectomii dificile, nu au voie să facă copii 10 luni – 1 an. E ceva ce stabilesc în funcție de ce am făcut intraoperator și îmi notez în protocolul operator. În principiu, evită sarcina în funcție de ce distrugere ai făcut în miometru”, explică medicul.

Uneori însă apar situații care te pun pe fugă. Cum a fost, la Cristina, faptul că au început să-i crească alte fibroame. În cazul ei, medicul nu a mai așteptat până la un an, așa că la întâlnirea de la șase luni i-a permis să rămână însărcinată începând cu luna a 10-a de la miomectomie.

„La 10 luni de la operație mi-a spus că e ok, că pot să rămân însărcinată, ca să nu crească mai mult fibroamele și să apară iar problemele. Adică, dacă tot vreau să fac un copil, să-l fac repede, ca să nu stricăm tot ce am obținut.”

Cristina Ghiță, pacientă care a născut după miomectomie

Însărcinată din prima lună

Cristina a rămas însărcinată rapid și natural, din prima lună în care medicul i-a zis că poate să încerce. După ce a văzut testul de sarcină pozitiv, a doua zi s-a și dus la control la dr. Stoica: „Mă gândeam că poate e o eroare, voiam să-mi spună medicul că e totul ok. Până au ieșit analizele, mi-a fost puțin frică”.

Dr. Stoica a fost mai puțin surprins decât ea, pentru că nu i se întâmplă rar ca pacientele să rămână rapid însărcinate după o miomectomie. „Am multe doamne care rămân însărcinate ușor. Cred că undeva universul lucrează cu noi, pentru că sunt femei de 20 de ani care nu au nicio problemă, dar nu rămân însărcinate, și sunt doamne care au 40 de ani, uterul afectat, făcut din bucăți, și în două luni rămân gravide. Cred că ajută și încrederea și dorința lor”, spune medicul.

O sarcină ca a Cristinei, care apare după o miomectomie, e una foarte valoroasă și fragilă, prin urmare medicul ginecolog o urmărește cu o mai mare frecvență și recomandă repaus încă de la început.

„Prefer precauția. E o investiție de voință, de timp și e ca și cum ai un glonț și trebuie să tragi, e singurul. Trebuie să facem totul pentru ca sarcina să meargă bine, pentru că de rezultatul acesta depinde și încrederea pacientei. Dacă o doamnă face o ruptură de uter sau pierde o sarcină, având traumele astea anterioare, îi revin în minte toate momentele în care i s-a spus că nu se poate. Deci trebuie să folosim toate resursele ca să se poată.”

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

Prin urmare, Cristina a fost cuminte. Nu a mai lucrat încă de când i s-a spus că poate să rămână însărcinată, iar după ce a rămas a stat mai mult acasă, liniștită, și a evitat să stea mult în picioare. În plus, dr. Stoica îi spusese ca, la orice semn că ceva nu e bine, să îi scrie și să meargă de urgență la camera de garda de la Maternitatea Regina Maria din București, din cadrul Spitalului Băneasa.

„De-abia așteptam să-l văd.” Nașterea după miomectomie

În general, pacientele care aleg să se opereze la dr. Stoica merg în continuare la el pentru urmărirea sarcinii și pentru naștere. De cele mai multe ori, acestea sunt programate la cezariană undeva în jurul săptămânii 37-38 de sarcină, astfel încât să nu apară contracțiile, fătul să nu fie prea mare și să riște apariția unor probleme. Decizia vine ca o măsură de precauție, după ce medicul analizează informațiile pe care și le notează la fiecare miomectomie și pe care dr. Viorel Stoica le păstrează mereu la îndemână, în telefon, pentru câțiva ani.

Cu o zi înainte de data la care era programată cezariana, Cristina și iubitul ei au plecat, din nou, spre Spitalul Regina Maria Brașov. A vrut să nască tot acolo, pentru că acolo a făcut miomectomia și acolo a avut loc prima întâlnire cu dr. Stoica.

„Când au scos bebelușul, de-abia așteptam să-l văd, să-l aud plângând. A fost și iubitul meu în sala de operație până au scos bebelușul. Ni l-au arătat puțin, ne-au făcut câteva poze și l-au luat la monotorizat, la ținut sub observație în ziua respectivă, fiind așa mic (n.r. – 2280 grame)”, își amintește Cristina.

Urmând unei miomectomii, cezariana nu este una obișnuită. Prin urmare, e mai complicat și durează mult mai mult.  

„Sunt paciente la care nici nu îți dai seama că au avut miomectomie, mă minunez și eu de cât de bine arată uterele lor. Dar, la o tremie din cazuri, uterele au încă fibroame pe ele, care au crescut în sarcină, mai au aderențe peritoneale, iar riscul de sângerare intraoperator și de a ajunge la histerectomie e mult mai mare decât la o cezariană obișnuită. Cristina era din această tremie, cu sângerări, cu un uter încă fibromatos și destul de mare.”

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

După cezariană, Cristina a fost dusă într-un salon post-operator, iar a doua zi, când a fost mutată într-un salon obișnuit, și-a văzut din nou bebelușul. „Domnul doctor cred că a venit de trei ori să mă vadă în ziua respectivă, după operație. A fost și la bebeluș să-l vadă. Am fost supravegheată mai mult ca o mămică cu o cezariană simplă, fără complicații”, spune ea.

Dr. Stoica își amintește starea de spirit a Cristinei de imediat după cezariană. Chiar dacă operația e complicată, iar recuperarea mai dificilă decât la o cezariană standard, ea a fost tot timpul încrezătoare.

„Doamnele care fac miomectomie și apoi fac un copil prin cezariană își îndeplinesc un vis pe care, la un moment dat în viața lor, nu-l mai credeau posibil. Și entuziasmul lor cred că depășește orice. Așa le simt. Deși le vezi și știi ce ai operat acolo, le vezi că sunt așa de încântate și pline de entuziasm, încât recuperarea pare mai ușoară decât la celelalte. Ele și-au atins un țel după o muncă de câțiva ani, de miomectomie și tratamente de infertilitate de multe ori”, spune dr. Stoica.

„N-aș merge la nimeni altcineva.” Comunicarea medic-pacient

Optimismul și încrederea sunt de mare ajutor în echipa formată din medic și pacient, mai ales în astfel de situații, care presupun interacțiune pe termen lung, iar Cristina și dr. Stoica le-au avut pe amândouă. Chiar dacă i-a fost teamă să viseze la un copil, nicio secundă nu s-a îndoit de priceperea și profesionalismul medicului ei, iar această încredere aduce avantaje de ambele părți.

„Există și persoane care sunt neîncrezătoare indiferent ce le zici, inclusiv în situții mai ușoare. În aceste cazuri, trebuie să fii tu mai încrezător, să compensezi și neîncrederea lor, ca să reușești să ajungi unde trebuie. E ca într-o căsnicie în care nu ai încredere în partener. Dar Cristina a fost încrezătoare de la început și a făcut tot ce i-am zis, inclusiv când i-am zis că poate să rămână însărcinată”, spune dr. Viorel Stoica.

Când trebuie să vorbească despre medicul ei ginecolog, Cristinei îi dau lacrimile.

„Mă emoționez atât de tare, că nu pot să mă abțin să plâng. N-aș merge la nimeni altcineva. În fiecare zi mă gândesc cât de norocoasă am fost că, atunci când am căutat, l-am găsit pe dânsul și nu pe altcineva. Nu am cum să descriu în cuvinte felul în care vorbește, în care se poartă, cât de atent e, cât de mult se implică cu totul.”

Cristina Ghiță, pacientă care a născut după miomectomie

„Eu nu am crezut că o să găsesc un medic ca dânsul. Nu credeam că o să găsesc pe cineva atât de încrezător, care să mă susțină și să-mi spună că o să obțin ce-mi doresc. Mă bucur și că am amânat operația atât și că nu m-am dus la altcineva, că am așteptat și că l-am găsit pe domnul doctor”, mai spune ea.

Viața, azi: „Eduard”

Când am vorbit cu Cristina, era în parc, în timp ce fiul ei de numai trei săptămâni dormea la aer. Cum îl cheamă și cum te descurci, te lasă să dormi?, îți vine să întrebi, ca de fiecare data când vorbești cu o proaspătă mamă. „Eduard. E ușor cu el. E foarte cuminte și liniștit. Mănâncă bine, doarme bine”, spune Cristina fără ezitare.

Consideră că, față de alte femei care sunt foarte obosite în primele luni de maternitate, ea e norocoasă: „A fost greu până aici, dar, de când e el, nu e la fel de greu cum a fost până să apară el. Din fericire.”

Viața Cristinei se împarte acum între biberoane, somn, ieșiri în parc și timp pentru drăgălit. Și-a propus să nu rateze niciun moment din perioada de început a vieții fiului ei și nu lasă pe nimeni altcineva să se ocupe de el.

„E foarte frumos, mai ales pentru cineva ca mine. Ani de zile am crezut că nu pot să am un copil. Nu mai speram. La fiecare Crăciun, când vedeam părinți cumpărând jucării, era momentul în care începea depresia. Nu credeam că o să ajung și eu acolo. Acum, oricât de obositor ar fi, nici nu mai contează, e foarte frumos și încerc să profit de tot.”, spune Cristina, mama lui Eduard.