Inseminarea intrauterină, soluția pentru femeile singure, care vor copii

    Inseminarea intrauterină (sau inseminarea artificială) este o procedură simplă, mai puțin invazivă și mai puțin costisitoare decât alte tipuri de tratamente pentru fertilitate. Aceasta crește șansele obținerii unei sarcini dar nu o garantează (ca și în cazul fertilizării in vitro), deoarece fiecare organism poate reacționa diferit.  Este de precizat faptul că inseminarea intrauterină are și o rată de succes mai mică decât fertilizarea in vitro.

    În ce situații este recomandată inseminarea intrauterină

    Factorul masculin reprezintă cauza infertilității cuplului în cel puțin 40% dintre cazuri. De aceea este foarte important ca bărbatul să efectueze din timp o analiză de testare a materialului seminal (spermograma).

    Aceasta este una dintre cele mai ușoare analize necesare diagnosticului infertilității masculine, care constă în analiza macroscopică și microscopică a spermei.

    Sunt examinate volumul materialului seminal, aspectul acestuia, timpul de fluidificare completă, ph-ul, numărul spermatozoizilor și mobilitatea acestora (normală, redusă sau absentă), aspectul spermatozoizilor (normal sau aberant) și nu în ultimul rând viabilitatea lor.

    Inseminarea intrauterină se realizează prin introducerea de spermatozoizi direct în uterul femeii în perioada în care aceasta se află la ovulație,

    Inseminarea intrauterină este recomandată în cazurile de:

    • oligospermie moderată a partenerului, când acesta prezintă un număr redus de spermatozoizi ori aceștia au o mobilitate redusă;
    • probleme de erecție, în cazurile de ejaculare retrogradă, de malformații ale organelor genitale masculine;
    • existența unor probleme la nivelul colului uterin care face imposibilă ascensiunea spermatozoizilor în uter;
    • infertilitate de cauze necunoscute.

    Efectuarea inseminării intrauterine la cazurile la care este necesara stimularea ovariană controlată crește șansele de obținere a unei sarcini.

    De asemenea, inseminarea intrauterină este o soluție pentru cuplurile care nu pot avea sau le este foarte greu să aibă contact sexual (existența unei dizabilități fizice sau a unei probleme psihosexuale), pentru bărbații cu diverse afecțiuni care necesită proceduri specifice aplicate materialului genetic pentru a nu transmite copilului boala (de exemplu celor HIV pozitivi) sau pentru femeile singure.

    Inseminarea intrauterină se poate realiza cu materialul genetic al partenerului sau de la donator.

    Situații în care inseminarea intrauterină nu este o soluție

    În cazul în care femeia este diagnosticată cu obstrucție de trompe uterine, cu endometrioză severă sau rezervă ovariană redusă ori dacă are vârsta peste 35 de ani, inseminarea intrauterină nu este o procedură adecvată. Specialistul în infertilitate va recomanda fertilizarea in vitro, care are șanse mai mari de reușită.

    Inseminarea intrauterină. Ce presupune procedura

    Pentru ca femeia să beneficieze de inseminare, e obligatoriu ca trompele să funcționeze bine

    Inseminarea intrauterină se realizează prin introducerea de spermatozoizi direct în uterul femeii în perioada în care aceasta se află la ovulație, ceea ce reduce timpul și distanța pe care spermatozoizii ar trebui să o parcurgă pentru a ajunge la ovul.

    Pentru ca femeia să beneficieze de inseminare, e obligatoriu ca trompele să fie permeabile.

    Pentru a maximiza șansele obținerii sarcinii, medicul va efectua procedura de inseminare în perioada ovulației. În unele cazuri este posibil ca femeii să i se administreze hormoni pentru declanșarea acesteia (ovulație indusă) sau pentru maturarea ovocitelor.

    Partenerul va dona mostră de material seminal fie în clinica de fertilizare, fie o va aduce de acasă, colectată și păstrată în recipient steril. În condiții de laborator, aceasta va fi prelucrată prin centrifugare pentru a separa spermatozoizii de lichidul seminal.

    O procedură care nu este dureroasă

    Concentratul de spermatozoizi obținut și pregătit în vederea inseminării va fi introdus partenerei în uter, printr-un cateter. Procedura nu este dureroasă (eventual niște crampe ușoare), nu necesită anestezie și durează aproximativ 5-10 minute.

    Sarcina este confirmată dacă ovulul este fertilizat și se implantează în mucoasa uterină. Specialistul în infertilitate va indica ziua în care să fie efectuat testul de sarcină. Este de preferat să se respecte recomandarea acestuia deoarece rezultatul unui test efectuat prea devreme (înțelegem nerăbdarea!) poate fi înșelător.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook