A trăit 43 de ani cu o bucată de metal în obraz și a scăpat fără cicatrice datorită unei operații de chirurgie plastică

Aureliu Bejenaru are 67 de ani. În urma unui accident de muncă din tinerețe, a trăit mai bine de 40 de ani cu o bucată de metal în obraz. Inițial, nici n-a știut că i-a rămas ceva în față, dar, în timp, corpul străin a produs o infecție care i-a afectat viața și care ar fi putut fi mortală. Problemele lui de sănătate au fost rezolvate fără cicatrice, printr-o operație minim invazivă realizată la Spitalul Regina Maria Brașov, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, de o echipă multidisciplinară formată din doctorii Sebastian Tinu, medic specialist în chirurgie plastică, și Cătălin Ștefan, medic primar ORL.   

Aureliu Bejenaru s-a născut în Brașov în 1954, pe vremea când orașul se numea Stalin. E căsătorit, are doi copii și trei nepoți, de care se ocupă acum, de când a ieșit la pensie. Înainte, a lucrat ani buni ca frezor la întreprinderea Autocamioane Brașov. 

În 1978, când avea 24 de ani, era la serviciu în tura de seară și prelucra o piesă. „Cred că lucram de vreo șase ani, eram mai tânăr și mai nechibzuit și aveam de prelucrat o piesă de la turnătorie, care avea înăuntru niște piese mult mai tari, care nu puteau fi prelucrate. Am zis să le scot din locașul lor și, când am lovit cu ciocanul și cu dalta acolo, a sărit o bucată din piesa aceea mai tare și mi-a intrat în obrazul stâng“, își amintește Aureliu.

Inițial, n-a simțit mare lucru, și-a dat seama că bucata de metal l-a atins numai când a început să-i curgă sânge. S-a dus și s-a spălat, sângerarea s-a oprit destul de repede și, până a ajuns acasă, nu mai era nimic. „Am zis că o fi sărit în altă parte, fără să-mi dau seama că ceva a rămas acolo”, spune bărbatul.

„Timp de 20 de ani nu am avut nimic“

Singurul lucru care i-a amintit, o vreme, de accident a fost o cicatrice mică, de sub un centimetru, în zona unde a fost lovit – undeva aproape de buză și nas. A uitat însă repede și de această cicatrice și, în curând, și-a luat gândul complet de la incident.

„Timp de 20 de ani nu am avut nimic, după care a început să se umfle locul. Probabil pentru că a început să se acumuleze puroi, locul a devenit vinețiu în zona respectivă“, spune Aureliu. Peste încă vreo cinci-șase ani, când umflătura a crescut și mai mult și a devenit și dureroasă, a început să-l deranjeze cu adevărat.

„Când palpam, simțeam doar ceva tare, dar am crezut că e cicatricea și atât. Însă, când a început să apară culoarea vineție, când umflătura a început să se mărească din ce în ce mai mult și am ajuns la o dimensiune de aproape că ajunsese sub orbită și aproape de buză, am început să-mi pun probleme. Era vinețiu pe o zonă mică, exact unde era bucata de metal, dar toată umflătura îmi deformase partea stângă a obrazului.“

Aureliu Bejenaru, pacient

Când a văzut că zona devine din ce în ce mai dureroasă și că pulsează iarna, la frig, Aureliu și-a amintit de accidentul din tinerețe și i-a trecut prin gând posibilitatea ca o bucată de metal să-i fi rămas în obraz. Atunci, și-a apropiat de obraz un magnet chiar în dreptul vechii cicatrice și n-a fost prea uimit să observe că acesta stătea lipit de piele.

După experimentul cu magnetul, lui Aureliu i-a devenit clar că are în obraz niște rămășițe de metal. „Am corelat ce mi-am adus aminte cu faptul că magnetul stătea lipit acolo și a devenit o certitudine că e ceva sub piele. Nu știam cât e de adânc, dacă a străpuns osul și a rămas acolo. Ce e interesant e faptul că, în tot timpul ăsta, am mai fost plecat cu avionul și pe aeroport nu suna ca un corp străin“, spune el.

După încă 20 de ani: „Nu mai puteam să dorm decât pe partea dreaptă“

Din momentul în care umflătura a început să-l deranjeze și a fost sigur că are în obraz ceva ce ar trebui scos și până s-a dus la medic au mai trecut ani buni. Neîncrederea în sistemul de sănătate de stat și toate problemele cotidiene l-au făcut pe Aureliu că amâne vizita la medic până recent, adică până la 43 de ani de la accidentul din întreprindere.

„Erau alte probleme mai importante de viață, cu copiii, ale vieții valuri, nu am considerat că e o prioritate să scot corpul străin de acolo”, spune el.

În tot acest timp, bărbatul a început să aibă și alte probleme, dincolo de asimetria feței:

„Umflându-se, mi-a obturat căile nazale. La început nu am făcut legătura între cele două, dar, după aceea, mi-am dat seama că deformarea feței are legătură cu faptul că nu mai puteam respira pe partea stângă deloc. Cu timpul, a devenit o problemă. Nu mai puteam să dorm decât pe o parte, pe partea dreaptă. Ba chiar, foarte des mi se întâmpla să nu pot respira deloc, pe nicio nară.“

Aureliu Bejenaru, pacient

Degeaba i-au spus cei din familie și prietenii că nu e în regulă, că se tot umflă și că ar trebui să meargă la doctor. Degeaba uneori îl tachinau cum că i-ar fi frică să meargă la doctor, în speranța că îl vor convinge să facă pasul. Aureliu a așteptat să se rezolve problemele celorlalți membri ai familiei înainte de a începe să caute un medic: „Nu prea aveam timp să mă fixez asupra propriei persoane, pentru că viața e destul de complicată. Probleme se ivesc tot timpul și întotdeauna prioritățile au fost altele: ba operațiile soției, ba problemele copiilor, apoi au venit nepoții. Mai târziu, când am găsit puțin timp pentru mine, am făcut pasul. Dar nu m-a deranjat, persoana mea a fost tot timpul mai în spate. Întotdeauna celelalte persoane apropiate și dragi mie au fost mai în față”.

Primul contact cu medicul: „Domnul doctor mi-a deschis ochii și mi-a spus că nu e atât de simplu“

Când, în cele din urmă, Aureliu și-a făcut timp și pentru el, a intrat pe platforma Reginamaria.ro, și-a făcut un abonament și a început să caute un medic din Brașov care să-i rezolve problema. Nu știa exact ce caută, oscila între un medic ORL și un chirurg, dar, până la urmă, a dat căutare după chirurgie plastică: „Mi-a venit așa, să caut chirurgie plastică, nu m-a sfătuit nimeni. Și l-am găsit pe domnul doctor Sebastian Tinu la microchirurgie reconstructivă în Brașov și am programat o consultație la dânsul”.

Aureliu își imagina că se duce la doctor și că, după un consult rapid, medicul îl bagă în sala de operație, îl taie, îi scoate bucata de metal și îi curăță rana. „Domnul doctor Tinu e foarte tânăr și am vorbit foarte deschis, dar, după ce m-a consultat, mi-a deschis ochii și mi-a spus că nu e atât de simplu, așa că mi-a recomandat să facem o radiografie craniană“, spune el.

Sebastian Tinu, medic specialist în chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă la Spitalul Regina Maria din Brașov, își amintește că Aureliu a venit la el la începutul lui iulie 2021, cu toată partea stângă a feței umflată, roșie și dureroasă.

„Când a venit, umflătura de la obraz era destul de mare, de vreo cinci-șase centimetri. Se plângea de durere și, în zona inflamată, se simțea un fel de formațiune tumorală destul de mare. Mi-a povestit că, în urmă cu 40 și ceva de ani, a avut un accident. Am înțeles că i-ar fi intrat ceva în față și ar fi rămas acolo. El avusese o leziune minoră și a dus-o foarte bine o vreme, dar, în ultima perioadă, se acutizase.“

Dr. Sebastian Tinu, medic specialist în chirurgie plastică

După prima întâlnire, Aureliu și-a făcut o radiografie craniană și s-a dus cu ea din nou la doctorul Tinu, a doua zi. Atunci, s-a văzut clar că există un corp străin în obrazul lui. O pată albă, ascuțită, ca un vârf de creion, dar mult mai mare.

„Cum mi-a sugerat și domnul doctor de la microchirurgie reconstructivă, probabil că m-am lovit în zona respectivă și lovitura să fi declanșat inflamația. O perioadă, organismul meu a izolat corpul străin, care probabil că s-a spart și apoi a început să se umfle. De la insesizabil a ajuns, în 15 ani, să aibă dimensiunea de 35 de milimetri lungime, după cum a măsurat domnul doctor, și 25 de milimetri lățime”, spune Aureliu.

„Orice abces la nivelul feței poate să fie mortal”

Odată cu bucata de metal care se vedea la radiografie, dr. Tinu și-a dat seama că inflamația și infecția i-au afectat lui Aureliu sinusurile. De-abia atunci bărbatul i-a spus și despre problemele respiratorii și cei doi, medic și pacient, au convenit că e cazul să discute și cu un medic ORL.

Tot atunci, doctorul Sebastian Tinu i-a spus lui Aureliu că trebuie să grăbească operația pentru că infecția se poate extinde din obraz către cap și că e riscant.

„Îl preocupa situația și m-a preocupat și pe mine, pentru că orice abces la nivelul feței poate să fie mortal. Poate să se ducă pe sinusul cavernos, pe sistemul venos cerebral și să mori, să faci tromboză. Erau riscuri, putea muri, dacă se continua (n.r. – infecția). Pentru că el se putea lovi, acel puroi putea să disemineze și putea să moară.”

Dr. Sebastian Tinu, medic specialist în chirurgie plastică

În urma primelor două întâlniri cu Aureliu, doctorul Tinu s-a sfătuit cu doctorul Cătălin Ștefan, medic primar ORL cu competențe în chirurgia endoscopică rinosinusală, de la Spitalul Regina Maria Brașov. Cei doi medici au decis împreună ca, printre alte investigații și analize premergătoare operației, Aureliu să facă și o tomografie. Așa li s-a confirmat bănuiala: avea și sinuzită.

Sinuzita, un efect al inflamației pe termen lung

Problema principală a lui Aureliu era durerea. Nici umflătura, nici respirația nu-l deranjau mai mult decât faptul că zona devenise dureroasă, mai ales la frig. Și, cum în Brașov e frig cam șase luni pe an, nu îi era deloc ușor să facă abstracție de această neplăcere.  

„Colegul meu, doctorul Tinu, mi-a povestit despre caz. Mi-a zis că pacientul are obrazul tumefiat, la fel aripa nazală și marginea din șanțul nazal. Eu l-am întrebat dacă nu s-a gândit să fie și vreo sinuzită. L-am rugat să-i facă un computer tomograf (CT), iar surpriza a fost să fie și sinuzită sub schija respectivă. Corpul străin i-a inflamat, practic, și peretele sinusului maxilar stâng. Așa că am considerat că trebuie să-l operăm împreună, și pentru sinuzită, și pentru corpul străin”, explică și medicul Cătălin Ștefan.

Cele două probleme erau corelate, spune doctorul Tinu. „Corpul străin a creat o cămașă și cămașa, la rândul ei, probabil că a creat o reacție sinusală care a declanșat acel chist, pentru că s-au descoperit niște granuloame în sinus”, explică medicul.

Cu rezultatul CT-ului, cei doi medici au decis că e cazul să formeze o echipă multidisciplinară care să-l opereze pe Aureliu, urmând ca intervenția la sinusuri să aibă loc prima, iar în a doua parte să fie scos corpul străin din obraz.  

O operație, zero cicatrice

Între 2 iulie, când a avut loc primul consult, și 26 iulie 2021, Aureliu și-a făcut toate analizele și s-a pregătit sufletește pentru operația care a avut loc la Spitalul Regina Maria Brașov, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. I-a fost un pic teamă, pentru că nu avusese prea multe experiențe medicale. Nu știa cum o să reacționeze organismul lui la o intervenție chirurgicală. În rest, n-a ezitat deloc, a avut încredere totală în medici.

Și cei doi medici își amintesc ziua operației. „Omul nu era temător deloc, era de un optimism debordant. Chiar voia să scape și să fie ușurat de problema asta, pentru că e destul de dificil să stai cu fața umflată și să nu știi ce ți se întâmplă atâta timp”, spune medicul Sebastian Tinu, specialist în chirurgie plastică. „A venit cu toată încrederea, a zis că el abia așteaptă să fie operat, că a stat atâția ani și că îi place că suntem tineri, că se așteaptă să iasă totul bine și așa a și fost”, ține minte și Cătălin Ștefan, medic primar ORL, care s-a dus să-l vadă pe Aureliu chiar înainte de operație.

În ceea ce privește sinuzita, medicii știau deja că aceasta va avea loc endoscopic, adică prin nas, fără să lase urme la suprafață.

„Intervenția chirugicală pentru sinuzita maxilară se face în zilele noastre prin nas, sub control video (endoscopie), prin gaura naturală de ventilație a sinusului, nu prin peretele anterior, cum se facea înainte, pe sub buză. Este o intervenție care face parte dintr-un concept mai larg de FESS – adică Functional Endoscopic Sinus Surgery, din limba engleză – care își propune efectuarea intervențiilor la sinusuri cu un minim de leziuni și maxim de rezultate funcționale”.

Dr. Cătălin Ștefan, medic primar ORL

Noutatea intervenției a fost însă decizia de a extrage corpul străin tot fără a lăsa urme la exterior.

În ziua operației, medicii deja stabiliseră varianta ca incizia să fie făcută nu pe la suprafața obrazului, ci prin gură, cu acces prin zona dintre buză și maxilar, astfel încât să evite crearea unei cicatrice la nivelul feței.

Opțiunea i-a surâs lui Aureliu: „Doctorul Cătălin Ștefan a vent la mine în ziua operației. Știa deja din radiografie și tomografie despre ce e vorba și mi-a spus Vom încerca să facem extragerea corpului străin prin interior. Iar eu i-am spus că sunt de acord”.

„Pentru a nu mai face încă o cicatrice la nivelul feței, am hotărât împreună cu colegul de la ORL să mergem pe vestibulul bucal superior, adică pe partea internă a buzei superioare.”

Dr. Sebastian Tinu, medic specialist în chirurgie plastică

O pungă de puroi și un corp de metal care ruginise

În timpul operației, primul care a intrat a fost dr. Cătălin Ștefan. I-a curățat, endoscopic, sinusul și i-a cauterizat cornetul nazal inferior.

„Ca sinusul să rămână deschis, el trebuie să fie ventilat. Și, ca ventilația să aibă putere în viitor și să nu mai aibă probleme, trebuie făcută și respirația. Asta a însemnat o intervenție de cauterizare prin radiofrecvență la cornetul nazal inferior. E o intervenție pe care o facem și cu anestezie locală, dar el, având și o altfel de operație, a avut anestegie generală”, explică medicul ORL cu competențe în chirurgia endoscopică rinosinusală.

Cauterizarea prin radiofrecvență și intervenția endoscopică la nivelul sinusurilor au și alte avantaje, dincolo de acela că nu lasă urme la suprafață: pacientul nu mai are nevoie de feșe pe nas, pentru că nu mai sângerează la fel de mult. Aureliu, de exemplu, a avut nevoie doar de un tampon resorbabil în nara stângă.

După ce doctorul Ștefan a terminat partea lui de intervenție, a venit rândul doctorului Tinu.

„Am găsit o pungă destul de mare de puroi, de vreo 35 pe 25 de milimetri, plină cu puroi, cu o cămașă foarte groasă, maronie, bine delimitată, iar înăuntru era un corp de metal care și ruginise. Bucata de metal era destul de mică, numai că avea o formă ca de așchie și a stat acolo atâția ani.“

Dr. Sebastian Tinu, medic specialist în chirurgie plastică

Conform protocolului, specialistul de chirurgie plastică a trimis probe de țesut la anatomopatologie, ca să excludă orice transformare malignă în zona afectată. A păstrat bucata de metal extrasă din obraz și, după operație, i-a înmânat-o lui Aureliu.

„Bucata de metal avea numai 11 milimetri lungime, cu 3 pe 3 milimetri grosime. E la mine, am pus-o într-o cutiuță mică la care mă mai uit din când în când. Arată urât, ca un metal care a stat îngropat în pământ. Nu e chiar ruginit, că metalul era mai mult inoxidabil, dar arată urât”, spune Aureliu.

După operație: „Nu-mi venea să cred că pot respira fără efort, pe ambele nări!”

Când s-a trezit din anestezie după intervenția care a durat în jur de o oră – o oră și jumătate, Aureliu și-a dus mâna la față. „M-am trezit și nu aveam nicio durere. Am pus mâna acolo unde știam că sunt umflat și am găsit o gaură. După mine, era gaură, că, atâta timp a fost umflat locul, dar, de fapt, zona era la nivelul normal al feței. Am fost surprins că nu am nicio durere, niciun fel de pansament”, spune el.

Mai mult decât faptul că umflătura deja îi scăzuse și că nu-l durea nimic l-a mirat faptul că nu avea feșe pe nas, așa cum se aștepta în urma unei operații de sinuzită, și că putea să respire.

„Cea mai mare surpriză a mea după ce m-am trezit a fost că am putut respira pe nas. Bine, mai mult pe nara dreaptă, dar, după ce am eliminat primul cheag, un dop de sânge care s-a produs după operație, puteam respira atât de ușor, că-mi era frică să nu trag prea mult aer în piept! Nu-mi venea să cred că pot respira fără efort, pe ambele nări!”

Aureliu Bejenaru, pacient

Cel care s-a dus să-l vadă după intervenția de sinuzită și de chirurgie plastică a fost doctorul Sebastian Tinu. „L-am felicitat, pentru că obrazul nu era umflat deloc. În afară de faptul că încă persista asimetria (n.r. – de la nivelul buzei), nu era nicio umflătură, nici obraz învinețit, tumefiat, niciun semn. Dacă aș fi mers atunci acasă, ar fi zis soția că nici nu m-am operat”, spune Aureliu.

„Trei ațe care se resorb singure.” Recuperarea

A doua zi după operație, seara, Aureliu era deja acasă. A primit recomandări legate de felul în care trebuia să-și îngrijească nasul, cu apă de mare, ulei de vitamina A și alte două tratamente sub formă de picături, iar pentru intervenția de chirurgie plastică a luat o perioadă antiinflamatoare și antibiotice, ca să evite orice infecție.

Două-trei zile a consumat alimente pasate și a evitat băile și dușurile fierbinți, ca să nu i se dilate vasele de sânge, lucru care ar fi putut provoca sângerare. În rest, și-a văzut de viață.

În cazuri de acest fel nu e necesară urmărirea postoperatorie, spune doctorul Sebastian Tinu. Pur și simplu îl scapi pe om de un parazit care îl deranjează sau care îi poate cauza alte probleme.

Operația e una de rutină în chirurgia plastică, mai spune medicul, dar, chiar și așa, ea prezintă unele riscuri, iar îndemânarea chirurgului e extrem de importantă. „O operație de extragere de corp străin e apanajul chirurgiei plastice, pentru că noi ne ocupăm de țesuturi moi, chiar dacă e o intervenție pe care o poate face și chirurgia, și chirurgia Oro-Maxilo-Facială (OMF), și ORL-ul. Dar despre nicio intervenție nu poți să zici că e lipsită de posibile complicații, chiar și cea mai mică. Exista riscul ca, în timpul intervenției, să se lezeze ramuri ale nervului facial, să fie lezat nervul intraorbital, sunt structuri anatomice foarte delicate, pe care trebuie să le diseci cu foarte mare grijă și să te duci exact pe leziunea respectivă. E pur și simplu îndemânarea chirurgului de a face o disecție fină și netraumatică, adică ceea ce facem noi în chirurgie plastică”, spune dr. Sebastian Tinu.

Faptul că operația de extragere a corpului străin a avut loc prin gură oferă nu numai un avantaj estetic, ci și unul legat de rapiditatea cu care se vindecă rana.

„Umflătura a fost aproape insesizabilă imediat după operație, iar după trei-patru zile nu mai era umflat deloc. Acolo unde mi-a extras doctorul Tinu corpul străin am avut trei ațe care se resorb. Prima ață a căzut după trei zile, a doua după o săptămână și a treia la trei săptămâni de la operație, dar fără niciun pic de sângerare”, își amintește Aureliu, care s-a externat a doua zi după operație.

Când relația dintre pacient și medici e bazată pe încredere și optimism

Singurele dăți când s-a mai văzut cu medicii care l-au operat au fost la 10 și respectiv 12 zile de la intervenție, la controalele de rutină la care i s-au dat asigurări că totul e bine. Chiar dacă legătura dintre pacient și cei doi medici a fost una de scurtă durată – omul a mers la câteva controale, a făcut câteva analize, s-a operat și a plecat acasă –, încrederea care apare în relația medic-pacient rămâne la fel de importantă ca în cazul oricărei afecțiuni.

„Domnul doctor Tinu e un om foarte tânăr. Când te întâlnești cu un om, știi de la început că ți se pare simpatic sau nu fără să deschidă gura, doar din priviri. El a fost atât de deschis și mi-a dat curaj, încât s-a format o conexiune corectă între doctor și pacient, cum ar trebui să fie întotdeauna și pe care eu n-am regăsit-o niciodată într-un spital de stat, unde se pune o distanță între doctor și pacient”, povestește Aureliu, care a rămas impresionat de faptul că dr. Tinu s-a ocupat de tot parcursul lui medical și că l-a scutit să caute de unul singur un medic ORL pentru problema de la sinusuri.

„Dânsul a făcut toate demersurile și a făcut o echipă fantastică cu dr. Ștefan, iar rezultatul a fost fantastic, eu am rămas uimit de cât de bine au lucrat. Iar domnul doctor Ștefan, care e la fel de tânăr ca dr. Tinu, când ne-am întâlnit, era radios, se vedea încrederea pe fața lui”, mai spune Aureliu.

De cealaltă parte, medicul specialist de chirurgie plastică Sebastian Tinu își amintește că discuția cu Aureliu a fost una deschisă și amicală: „E foarte important să discuți cu pacientul și să-l faci să nu aibă inhibiții, să se simtă ca și cum ar vorbi cu un prieten apropiat. Empatia pentru pacient trebuie cultivată cât mai mult, medicul să se pună în locul pacientului și să se gândească la cum ar vrea el să fie abordat”.

La rândul său, medicul Cătălin Ștefan spune că, atunci când pacientul e optimist, și medicul e optimist, și invers. E o energie care circulă în ambele sensuri: „Poți să stabilești o relație de încredere de la prima vedere. Întrebarea e cu ce încredere vine pacientul setat de la început. Iar Aureliu mi s-a părut foarte încrezător, era optimist de-a binelea!”.  

Viața, azi

Au trecut două luni de la operația în care lui Aureliu i-a fost extrasă o bucată de metal pe care o avea în obraz de 43 de ani. Cicatricea de lângă gingie s-a vindecat rapid și, oricum, doar un stomatolog ar putea să i-o observe, dacă se uită cu atenție în gura lui.

E mulțumit de intervenție, de faptul că nu a rămas cu semne pe față în urma operației, chiar dacă buza îi e, în continuare, asimetrică. „Asimetria încă persistă și probabil că va fi așa până la capăt, pentru că atâția ani, cel puțin 15 ani, a fost presiune pe buză, așa că nu știu dacă își va reveni complet vreodată. Oricum, nu mă deranjează, că, la vârsta mea, nu mai am nicio pretenție”, spune el.

Ceea ce i-a schimbat însă viața după operație e faptul că acum poate să respire bine și că nu mai e obligat să doarmă doar pe partea dreaptă.

„Acum respir foarte bine. Nu sunt un om static și abia acum realizez cât de ușor respir la efort, comparativ cu felul în care respiram înainte. E altceva! Cantitatea de aer pe o singură nară era mult mai mică și făceam eforturi să respir. Acum, deodată, parcă e o cameră cu toate ușile și ferestrele deschise.”

Aureliu Bejenaru, pacient

Aureliu e un iubitor al muntelui și îi place să meargă în drumeții montane. Dacă, înainte de operație, trebuia să respire pe gură în porțiunile de urcuș pe munte, acum își dă seama cum e să poți să respiri corect. „Recent, am fost cu fiul meu în munții Făgăraș, într-o drumeție, și m-am comportat destul de bine. Normal că necesarul de oxigen crește la efort și nu mi-l puteam asigura decât respirând și pe gură. Acum nu am avut nicio senzație de sufocare sau să simt că trebuie să respir pe gură”, povestește el.

Deși spune că e la vârsta la care nu-l mai interesează aspectul estetic, odată cu operația, Aureliu și-a rezolvat și unele probleme psiho-emoționale. Înainte, unii dintre oamenii cu care interacționa îl întrebau ce-a pățit de are fața umflată și vineție. Alții nu-l întrebau, dar se uitau insistent la fața lui, iar Aureliu se simțea prost.

„Vedeam că privirea se fixează acolo și îmi dădeam seama că era o întrebare nerostită. Mă deranja puțin, că îmi dădeam seama că trebuie să fac ceva. Pe de o parte, îmi dădeam seama că e o dovadă de neglijență din partea mea. Pe de altă parte, simțeam că îi agresez pe ceilalți, că îi deranjez. Mă deranja privirea aceea care se fixa pe locul respectiv”, spune el, ușurat că a scăpat de probleme și că acum nimeni nu se mai uită lung.

Doctorul Sebastian Tinu a observat o îmbunătățire în starea de spirit a lui Aureliu după operație și, la ultima lor întâlnire, i s-a părut vesel și plin de viață: „Când a venit prima dată, era trist, abătut, îngrijorat, acum deodată viața i s-a schimbat. Poate să respire mai bine, aspectul estetic e foarte bun, nu are nicio urmă pe față, zona nu mai e umflată, nu mai e nimic. Chiar dacă el era preocupat de sănătate în primul rând, lumea se uită și, la un moment dat, ajunge să te îngrijoreze și aspectul estetic. După operație, când edemul s-a restras, viața lui a reintrat în normal”.