Când este indicat vaccinul antitetanos și unde se face

Indiferent dacă sunt superficiale sau adânci, rănile se pot infecta cu o bacterie care provoacă tetanosul, o boală gravă și de multe ori fatală. Adulții au nevoie periodic de un rapel la vaccinul antitetanos pentru a fi imuni la această bacterie. 

Tăieturile, zgârieturile și mușcăturile pot fi poarta de intrare în organism a unei bacterii periculoase care se regăsește în sol și în praful de pe străzi, cel mai adesea, dar și în tractul intestinal al animalelor. Bacteria se numește Clostridium tetani, iar sporii acesteia contaminează țesuturile și produc o toxină foarte puternică ce declanșează boala infecțioasă numită tetanos. 

Vaccinul antitetanos, denumit și vaccin tetanic și prescurtat ATPA, este singura modalitate prin care putem preveni tetanosul. Organizația Mondială a Sănătății l-a inclus pe lista medicamentelor esențiale pentru orice sistem de sănătate din lume. Serul conține o toxină inactivată (toxoid tetanic) care stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi specifici împotriva bacteriei Clostridium tetani. În caz de infectare, ei vor acționa ca o barieră protectoare, împiedicând apariția infecției. 

Datorită programelor globale de vaccinare, cazurile de tetanos au devenit tot mai rare în lume. În Europa, boala infecțioasă este rară și afectează, de regulă, persoanele cu vârste peste 65 de ani, nevaccinate sau parțial vaccinate, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. Cel mai recent raport de supraveghere a cazurilor de tetanos din Europa datează din 2017, an în care România s-a situat pe locul al doilea la numărul de cazuri confirmate (7 cazuri, după Italia, cu 30 de cazuri), arată un raport ECDC. Cele mai multe cazuri sunt raportate în intervalul iunie-octombrie, iar vârful este în septembrie. 

Simptomele tetanosului sunt neurologice

Tetanosul apare ca urmare a infectării unei plăgi cutanate după contactul cu solul contaminat sau cu un obiect ascuțit contaminat: cuie, foarfece, cuțit, așchii sau ace. Animalele pot fi și ele o sursă de infectare. Sporii bacteriei pot exista în tractul lor intestinal, iar prin fecale ajung să contamineze diverse suprafețe. Acești spori sunt rezistenți la temperaturi ridicate și la îngheț, așa încât pot supraviețui mulți ani în mediu. De asemenea, ei sunt rezistenți la fierbere și la dezinfectare. 

Tetanosul nu este o boală contagioasă pentru persoanele din jur. Perioada de incubație (intervalul de timp dintre expunerea la virus și debutul simptomelor) a tetanosului este cuprinsă între 3 și 21 de zile, cu o medie de 10 zile. De regulă, semnele de infectare apar în cel mult 14 zile. 

Toxina eliberată de această bacterie afectează sistemul nervos, iar simptomele sunt neurologice: 

• Contracții musculare dureroase care blochează maxilarele și gâtului, făcând dificile deschiderea gurii și înghițirea;
• Spasme musculare, mai frecvent la nivelul abdomenului;
• Contracturi musculare generalizate;
• Dureri de cap;
• Febră și transpirație excesivă;
• Ritm cardiac accelerat;
• Hipertensiune arterială.

Tetanosul poate fi confundat cu boli neurologice precum meningita (inflamația meningelor, membranele care învelesc creierul și măduva spinării) sau encefalita (inflamația encefalului, parte a sistemului nervos central). 

Tetanosul neonatal, cel mai frecvent

Și nou-născuții pot dobândi această boală infecțioasă atunci când cordonul ombilical este tăiat cu un instrument nesteril sau când se aplică pansamente nesterile pe ombilic. Tetanosul care debutează în primele 28 de zile de la naștere se numește tetanos neonatal și are manifestări mult mai grave decât la adulți, fiind deseori fatal. 

La nivel global, între 5% și 7% dintre decesele la nou-născuți sunt cauzate de această boală infecțioasă anual, potrivit datelor ECDC. Netratat, tetanosul neonatal are o mortalitate de aproape de 100%. Chiar și cu îngrijiri medicale, mortalitatea depășește 50%, potrivit unui articol publicat în revista The Lancet.

Tetanosul neonatal este întâlnit mai frecvent în zonele rurale, acolo unde se mai practică nașterile la domiciliu, fără proceduri și instrumente sterile. El este considerat o problemă de sănătate publică în țările subdezvoltate, unde acoperirea vaccinală este scăzută, iar la nașteri nu se iau măsuri de precauție care să prevină infectarea.

Tetanosul are o incidență mai mare la nou-născuți decât la adulți. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, în 2018 (ultimul an pentru care sunt disponibile statistici), 25.000 de nou-născuți au decedat din cauza tetanosului neonatal. Cu toate acestea, numărul lor a fost cu 88% mai mic față de anul 2000, iar scăderea se datorează vaccinării. 

Boala infecțioasă se manifestă la nou-născuți prin aceleași spasme musculare specifice. Ele împiedică hrănirea bebelușului și îi provoacă plâns excesiv. 

Vaccinul antitetanos în sarcină

Tetanosul poate fi diagnosticat și în timpul sarcinii, la gravidele care nu au primit niciun vaccin sau care sunt imunizate doar parțial împotriva acestei boli infecțioase. Când apare pe durata sarcinii, ea este denumită tetanos matern. Imunizarea împotriva bacteriei care provoacă tetanosul este recomandată viitoarei mame în situația în care a suferit o tăietură sau o altă rană. În cazul unei infectări, bacteria se poate transmite la făt prin placentă.

Vaccinul antitetanos este recomandat în sarcină și pentru protecția bebelușului după naștere. El primește anticorpii dobândiți de mamă prin imunizare și va fi protejat în eventualitatea în care este pus în contact cu instrumentar nesterilizat la naștere sau cu alte surse de infectare. Primul vaccin antitetanos îl primește abia la 2 luni de viață, așa încât anticorpii primiți de la mamă îi vor oferi protecție în acest interval.

În timpul sarcinii, administrarea vaccinului antitetanos este recomandată doar după consultarea medicului obstetrician. Gravidele care nu au fost imunizate în trecut trebuie să primească două doze succesive de vaccin la un interval de minimum 4 săptămâni. Prima doză se administrează de preferinţă cu 90 zile sau mai mult înainte de naştere. Femeile care alăptează nu au contraindicații pentru acest vaccin. 

De ce este important vaccinul antitetanos

„Cazurile de tetanos sunt rare (deși mult mai frecvente decât rabia, de exemplu), dar ele reprezintă o amenințare reală pentru sănătate și pun viața în pericol. La Institutul Matei Balș ne-am confruntat cu cazuri grave și decese la pacienți care nu fuseseră vaccinați și nu aveau nicio protecție”, a spus pentru Smart Living dr. Adrian Marinescu, director medical interimar la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș” din București.

Tetanosul provoacă dificultăți de respirație prin spasmele musculare și contracturile peretelui abdominal și a diafragmei, iar acestea pot duce la asfixie. În cazurile severe, rata de mortalitate pentru această boală infecțioasă este de 40-50%, potrivit statisticilor ECDC. De aceea, tetanosul este considerat o urgență medicală și se tratează doar în spitale. Bolnavii pot avea nevoie și de ventilație mecanică. Ei primesc antibiotice, tratamente cu imunoglobuline, medicamente care controlează contracturile musculare și vaccin antitetanos.

Cei care supraviețuiesc bolii infecțioase trebuie să știe că trecerea prin boală nu imunizează. Riscul de infectare nu dispare și nici nu se reduce pentru următoarele accidente, așa încât vaccinarea rămâne singura metodă de protecție și în cazul acestor persoane. 

Când se recomandă vaccinul antitetanos

În România, acest vaccin este inclus în schema națională de vaccinare pentru copii și se administrează astfel:

• La 2, 4 și 11 luni, în cadrul vaccinului hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B), o combinație de antigene bacteriene și virale care asigură imunitate împotriva unor boli cu potențial sever: difteria (D), tetanosul (T), tusea convulsivă (Pa), poliomielita (VPI), infecția cu  Haemophilus influenzae tip b (Hib) și hepatita B (Hep. B sau VHB);
• La 6 ani, în cadrul vaccinului tetravalent DTPa-VPI, care oferă protecție împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei;
• La 14 ani, în cadrul vaccinului trivalent DTPa, diftero-tetano-pertussis acelular (DTPa).

Copiii care urmează schema națională de vaccinare primesc ultima doză la vârsta de 14 ani. Din acest moment, vaccinul antitetanos are valabilitate 10 ani, aceasta fiind durata pentru care se consideră suntem protejați de infectare. Teoretic, la fiecare 10 ani, adulții ar trebui să repete acest vaccin pentru a-și asigura o imunitate bună împotriva tetanosului. Practic, vaccinul poate fi recomandat de medicul infecționist mai repede de atât pentru cei care au suferit un accident, iar în urma evaluării medicale decide că există un risc mare ca ea să fie infectată. 

Este foarte important contextul în care s-a produs plaga, spune dr. Adrian Marinescu. „Recomandăm vaccinul antitetanos ori de câte ori ne confruntăm cu o plagă cu potențial mare tetanigen. Nu contează dimensiunea sau profunzimea plăgii, ci contextul în care s-a produs. De exemplu, dacă o plagă a fost cauzată de un obiect ruginit, un obiect care ar putea să fie contaminat de pe sol, este indicată administrarea unei doze de vaccin. Chiar dacă au trecut, să spunem, doar 5 ani de la ultimul vaccin, dar există din nou o plagă cu potențial mare tetanigen, luăm în calcul revaccinarea. Depinde foarte mult de riscul pe care îl are plaga, de cum s-a produs. Dacă intervalul de la ultima vaccinare este lung și avem o plagă cu risc, putem recomanda și două doze, la un interval de o lună, ca o măsură de precauție”, potrivit medicului infecționist. 

Doza rapel de antitetanos este recomandată în primele 48 de ore de la accidentare sau rănire. Administrarea în acest interval de timp scade riscul de îmbolnăvire. 

Răni cu risc tetanigen sunt considerate:

• Orice plăgi, minore sau severe, murdărită cu pământ, praf sau bălegar;
• Plăgile produse prin înțepare cu așchii, cuie, spini, coarne de animale, etc.;
• Plăgile cu corpi străini rămași în țesut;
• Mușcăturile de animale;
• Plăgile infectate și cele cu țesuturi devitalizate (necrozate);
• Fracturile deschise;
• Arsurile de gradul II și III.

În cazul în care am suferit o rană și există un risc de infectare, ar trebui să apelăm la vaccinare chiar dacă nu mai știm când am primit cea mai recentă doză de ser, recomandă medicul Adrian Marinescu. „Vaccinul este bine de făcut în orice context. Ne asigură un plus de protecție”, spune specialistul. 

Adulții care nu au fost imunizați niciodată împotriva tetanosului (nu au primit vaccinul antitetanos în copilărie) trebuie să urmeze schema inițială de vaccinare, cu 3 doze. Primele 2 doze se administrează la 4-8 săptămâni distanță, iar cea de-a treia, la 6-12 luni după a doua. După finalizarea acestei scheme, dozele booster sunt recomandate la fiecare 10 ani. În caz de rănire, prima doză de vaccin nu le va proteja de tetanos. 

Alte măsuri de prevenire a tetanosului

Împreună cu vaccinul antitetanos, alte câteva măsuri pot să reducă riscul de apariție a bolii infecțioase. Acestea sunt:

Extragerea corpilor străini. Dacă în interiorul plăgii există corpi străini (așchii, țepi, și alte fragmente), aceștia trebuie îndepărtați în totalitate, în cel mai scurt timp de la producerea rănii.

Curățarea plăgii. Rănile deschise trebuie curățate în cel mai scurt timp de la producere cu o soluție antiseptică.

Unde se face și ce preț are vaccinul antitetanos

Până la 14 ani inclusiv, copiii primesc gratuit vaccinul antitetanos la medicul de familie, ca parte a schemei de vaccinare. Pentru adulți, vaccinarea se administrează gratuit doar în regim de urgență, în unitățile de primiri urgențe (UPU) ale spitalelor publice de urgență, pentru situațiile în care o plagă necesită îngrijiri medicale de urgență. 

„La orice cameră de gardă mergem cu o plagă cu risc se face profilaxia antitetanică prin vaccinare. Aceasta este o procedură de rutină la camerele de gardă după diverse accidente”.

Dr. Adrian Marinescu, director medical interimar la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș” din București

Adulții care au suferit răni ce nu necesită îngrijiri de urgență sau care doresc să-și administreze preventiv vaccinul antitetanos pot face acest lucru doar contra cost. În aceste cazuri, el se achiziționează de la farmacie și se administrează în cabinetul medicului de familie. Pentru aceste rapeluri la vârstă adultă nu există în România un program național care să acopere costurile. 

Vaccinul antitetanos are un preț care variază de la 69 de lei la 75 de lei, în funcție de farmacie. În România, pentru adulți, în farmacii este disponibil, de regulă, un singur tip de vaccin antitetanos – TETAVAX, produs de Sanofi Pasteur. El se păstrează la frigider, la o temperatură între 2 și 8 grade Celsius, ferit de lumină și trebuie transportat la rece până la cabinetul medical. 

Ce reacții adverse are vaccinul antitetanos

În general, acest vaccin este bine tolerat, atât de copii, cât și de gravide, cu mențiunea că, în cazul copiilor, reacțiile adverse pot fi dificil de identificat strict pentru acest vaccin, fiind administrat în vaccinuri combinate.

Reacțiile adverse ale vaccinului antitetanos sunt de regulă locale: durere la locul injectării, inflamație locală, înroșire a pielii. Aceste manifestări apar în primele 48 de ore de la vaccinare și persistă una-două zile. După imunizarea împotriva tetanosului se mai pot produce reacţii alergice sub formă de urticarie, cu mâncărimi ce pot fi generalizate, precum și dureri de cap, dureri ale mușchilor și articulațiilor. Febra nu este o reacție adversă obișnuită pentru acest vaccin.