Iluzia operației ieftine de micșorare a stomacului, în Turcia. Dr. Viorel Dejeu: „În spatele unor costuri mici se ascund compromisuri mari, care pot pune viața în pericol”

Operațiile bariatrice în Turcia au devenit o modă printre români. Sunt mult mai ieftine decât cele din țară, iar publicitatea pe care o fac clinicile din Turcia sau intermediarele lor din România, combinând demersul medical cu unul turistic, atrag ca un magnet persoanele supraponderale și/ sau pe cele care au diabet incipient și nu vor să ajungă la insulină. Sunt însă din ce în ce mai mulți oameni care suferă complicații sau cărora li se fac intervenții greșite în Turcia și care ajung pe masa de operație a medicilor români. Ironia sorții: operațiile de corectare se fac tot în privat, contra cost, pentru că în lipsa unui program național de bariatrie, majoritatea chirurgilor specializați în acest domeniu operează în clinici private.

Turcia este recunoscută pentru turismul medical și mulți pacienți români își rezolvă acolo problemele de sănătate. Însă nu toate clinicile în care se fac operații bariatrice au medici cu experiență în astfel de intervenții și nici programe complexe de bariatrie prin care să investigheze suficient pacientul pentru a-i alege operația potrivită și, ulterior, să-l și monitorizeze pentru a preveni și gestiona eventualele complicații. Prin urmare, mulți pacienți ajung în stare gravă în România și trebuie reoperați și puși pe picioare de medicii români.      

Când a aflat că se poate trata de diabet în Istanbul cu o operație la un preț accesibil, Dumitru Lintes nu a stat prea mult pe gânduri. Și-a luat bilet de avion și a mers să facă intervenția „miraculoasă” care promitea că îl scapă de boală. A ajuns în Istanbul pe 24 noiembrie 2021, a făcut câteva analize de sânge, iar pe 27 noiembrie a intrat în operație.

La 10 zile de la operație, a început să vomite tot ce mânca

Prin aceeași intervenție, în aceeași clinică, trecuse înainte și fratele lui Dumitru, iar semnale de alarmă avea deja de la el. „«Du-te și tu!» , mi-a spus, cu toate că el nici acum nu e prea bine după operație, dar nu a pățit toate complicațiile pe care le-am avut eu. Mi-au spus că n-o să-mi taie decât un pic din stomac, că o să fac operație de bypass gastric, dar, în loc de asta, ei mi-au făcut gastric sleeve, prin care se taie foarte mult din stomac. N-am știut că o să-mi facă operația asta și n-am știut nici că o să-mi lase doar un metru din intestin (n.r. – intestinul subțire), cum am aflat mai târziu”, a povestit Dumitru.  

A fost externat după trei zile și a revenit în Londra, unde locuia la acea dată. La circa zece zile de la operație, a început să vomite tot ce mânca, dar nu s-a alarmat la început. „Cam o lună de zile, am zis că așa o fi după operație. Vomitam numai când vedeam mâncarea, îmi provoca repulsie. Nu puteam să mai mănânc decât ridichi albe și castraveți, dar și pe alea le mâncam și le dădeam afară. După o lună, am început să zac. Scăzusem în greutate, îmi slăbise puterea și stăteam toată ziua pe fotoliu”, își amintește Dumitru.

În martie 2022, a sunat la clinica din Turcia și a mers la o evaluare. I-au pus perfuzii și a rămas internat 20 de zile. „Am plătit pe operație 3.550 de euro și am mai dat încă aproape 4.000 de euro pe internarea aceasta, plus cazarea la hotel a soției, care a stat cu mine acolo. M-au externat, dar eu tot nu mă simțeam bine și nu puteam să merg. La aeroport, am mers în cărucior. Diabet nu mai aveam, ba chiar aveam glicemia prea scăzută, pentru că nu mai mâncam nimic”, spune bărbatul.

În Londra, a mers la mai multe spitale, dar medicii englezi îi recomandau să revină pentru tratamente la clinica în care s-a operat inițial. „GP-ul meu din Londra (n.r. – medicul de familie) m-a certat că nu aveam voie să fac operația pe care mi-au făcut-o în Turcia, că numai obezii au nevoie de așa ceva”, povestește Dumitru.

Intervenția din România

Fratele lui Dumitru a căutat în România un medic pentru el și a ajuns la doctorul Viorel Dejeu, un cunoscut specialist în chirurgie bariatrică și metabolică. „Eram trei sferturi mort când am ajuns în țară. Nu mai aveam proteine în sânge, era ca o apă, exact ca la un om mort. M-au adus rudele așa cum au putut, pe cărucior. Mi-au recoltat analize și ficatul nu era în regulă. Mi-au dat tratamente ca să mă ajute să rezist la altă operație. Mi-au făcut transfuzie de sânge, mi-au pus plasmă, vitamine și multe altele. M-au îngrijit 27 de zile”, își amintește Dumitru.

Deși riscurile erau în continuare mari, intervenția din România a decurs bine. Gastric sleeve, intervenția realizată în Turcia, se recomandă pacienților cu obezitate morbidă. La momentul primei operații, Dumitru avea 85-86 de kilograme la o înălțime de 1,68 metri, puțin pentru o intervenție atât de drastică. Când a ajuns în România, cântărea doar 59 de kilograme.

În România, bărbatul a aflat că, împreună cu intervenția de gastric sleeve, i-a fost efectuată o alta, numită interpoziție ileală. În cadrul acesteia, se creează o deviere a intestinului subțire astfel încât alimentele să nu mai parcurgă întregul traseu intestinal.

Nu doar că intervențiile au fost nepotrivite în acest caz, dar ele nici nu au fost efectuate corect, ne-a explicat dr. Viorel Dejeu. „În cazul lui Dumitru, intestinul subțire a fost scurtat atât de mult, încât segmentul rămas nu mai era compatibil cu supraviețuirea. Intestinul subțire are o lungime medie de 6 metri la un adult. După intervenția din Turcia, pacientul mai avea aproximativ 70 de centimetri de intestin funcțional, în condițiile în care avem nevoie de cel puțin 3 metri ca să nu dezvoltăm probleme de malnutriție sau ciroză hepatică”, detaliază specialistul.

Partea bună a acestei intervenții este că segmentul din intestin devenit nefuncțional nu se îndepărtează din corp. El rămâne alimentat cu sânge, astfel că i se poate restabili funcția. „Nu îmi explic cum a fost scurtcircuitat atât de mult. E o greșeală elementară. Cel mai greu a fost să aducem pacientul într-o stare suficient de stabilă încât să poată să treacă printr-o anestezie generală și să-i refacem nivelul de proteine din sânge pentru a ne asigura că țesuturile se vor cicatriza după intervenția noastră. Procesul acesta a durat aproape o lună și a fost foarte costisitor pentru pacient”, spune dr. Dejeu.

„Li se spune că vor face o intervenție și se trezesc cu alta”

Medicul precizează că, în ultimii doi-trei ani, a crescut semnificativ numărul pacienților care se întorc din Turcia cu o serie de complicații. Nu se întâmplă acest lucru doar cu pacienții din România, completează medicul, ba mai mult, în alte țări din Europa există chiar campanii de conștientizare în acest sens. 

Sunt și situații în care pacienților li se recomandă intervenții inutile, care nu le rezolvă boala metabolică. „Am avut un pacient venit de la o clinică unde se operează foarte mulți români, care a făcut o intervenție complexă pentru diabet, deși, conform analizelor, era clar că nu va scăpa de boală, pentru că pancreasul său era deja epuizat – nu mai avea resurse pentru a secreta insulină. Aducerea diabetului în remisie se bazează în mare parte pe capacitatea pancreasului de a mai produce insulină. Noi facem o serie de analize ca să ne dăm seama dacă intervenția va funcționa sau nu. Nu toți pacienții se califică pentru astfel de operații, pentru că nu vor avea rezultatul scontat”, povestește medicul Viorel Dejeu.

„Eu am tot încercat să semnalez această problemă, dar, dacă vine din partea mea, ar putea să se interpreteze că îmi pare rău că pacienții pleacă în alte țări și nu vin să se opereze la noi. Însă, eu văd partea neplăcută: pacienți cu complicații urâte. Li se spune că vor face o intervenție și se trezesc cu o alta”.  

Cea mai mare problemă întâlnită la pacienții care se tratează în Turcia sunt intervențiile prea agresive, pentru situații în care nu erau necesare, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Dumitru Lintes. Alte complicații frecvente sunt fistulele gastrice, care pot duce la peritonită și pun viața în pericol. „Este o complicație care poate să apară oriunde te-ai opera, dar, dacă ai o experiență mare cu intervențiile bariatrice, procentul pacienților care fac o fistulă este mult mai mic”, spune dr. Viorel Dejeu.

Fistulele gastrice apar la 5-7 zile de la operație, abia după ce pacienții ajung înapoi în România. „Dacă sună la clinică, de cele mai multe ori nu li se răspunde sau li se răspunde evaziv – să facă investigații sau să se hidrateze, că vor fi bine – și refuză ca pacienții să vină înapoi la ei”, mai spune medicul.  

Costuri mici, compromisuri mari

„Complicațiile fac parte din medicină, dar când frecvența lor trece de un prag, ele semnalează o problemă a clinicii sau a medicului. Recomand pacienților să întrebe clinica ce rată de complicații are pentru a face o alegere în cunoștință de cauză”, spune dr. Viorel Dejeu. „Ceea ce nu știu pacienții este că în spatele unor costuri foarte mici se ascund compromisuri destul de mari, care pot să le pună viața în pericol. Compromisuri sunt în privința calității materialelor folosite și a îngrijirilor medicale. Acestea sunt părțile pe care pacienții nu le văd în mod direct. Ei văd doar reclama, iar turcii sunt foarte buni la promovare: îi preiau din aeroport, știu să le vorbească, le oferă o plimbare pe Bosfor sau o vizită la bazar și o intervenție, ca și cum ar fi un mărunțiș”, spune medicul.

Urmărirea postoperatorie, la fel de importantă ca intervenția

Românii care aleg să se opereze în alte țări ar trebui să ia în calcul faptul că intervenția bariatrică în sine, deși foarte importantă, nu este singura de care au nevoie. „Sprijinul postoperator este la fel de important. Pacienții au nevoie să fie consiliați de un nutriționist. De asemenea, pot apărea probleme postoperator, precum un deficit de vitamine sau alte complicații și atunci e foarte important să aibă o echipă care să-i sprijine pe termen lung”, recomandă dr. Dejeu.