Inghinale, ombilicale, epigastrice, pararectale, rare, unice sau multiple, herniile sunt slăbiri ale peretelui abdominal însoțite de apariția unui defect care face ca organele interne să nu-și mai păstreze locul firesc.
Cel mai frecvent, hernia apare în abdomen sau în zona inghinală și poate arăta ca o umflătură bizară care apare și dispare în timpul diferitelor activități sau când stăm în anumite poziții, precizează specialiștii de la Cleveland Clinic. Slăbirea sau ruperea peretelui abdominal poate determina apariția sau nu de simptome precum durerea sau disconfortul. Oricum ar fi, cele mai multe hernii se repară, în cele din urmă, doar prin intervenție chirurgicală.
Efectul „piese de Lego”: de ce cedează peretele abdominal
De obicei, orice pacient care vine la medic cu o problemă de sănătate, este un pacient speriat, subliniază dr. Cedric Kwizera, medic specialist în Chirurgie generală, la Spitalul Regina Maria din Cluj. „Indiferent că pacientul are o unghie încarnată sau un cancer, pentru el este o problemă. Majoritatea celor care ajung la mine au hernie și mă întreabă, în primul rând, ce este aceasta? Unii au deja un diagnostic pus de un alt medic, în timp ce alții, se palpează singuri, caută pe net, acum în era tehnologiei și găsesc că ar avea hernie. Și mă întreabă ce este?”, subliniază medicul chirurg.
Însă, pacienții ar trebui să fie liniștiți, pentru că hernia este o boală curabilă, mai spune specialistul. „După ce pacientul află asta se liniștește și putem continua celelalte discuții. Îmi place să spun pacienților mei că noi, oamenii suntem făcuți prin îmbinări asemenea pieselor lego. Iar zona în care două piese se întâlnesc este una mai slabă din punctul de vedere al rezistenței. Care zonă se poate găsi la nivel inghinal, ombilical sau la nivelul flancului. Aceste zone pot ceda dacă efortul este puternic, dacă persoana este obeză sau dacă este constipată. La o persoană cu tuse cronică, de exemplu, presiunea intraabdominală este crescută și se poate ca acele zone de slabă rezistență să cedeze și să se producă o hernie”, exemplifică medicul.
„Se poate rezolva fără operație?” Mitul tratamentului fără bisturiu: ce pot și ce nu pot face kinetoterapia și pastilele
O a doua întrebare pe care dr. Kwizera o aude des la cabinet este dacă hernia poate fi rezolvată fără operație. „Pentru că, bineînțeles, dacă mergi la medicul chirurg te gândești că nu ai cum să scapi fără operație. Din păcate, hernia poate evolua în multe feluri: poate să rămână la fel ca dimensiune sau se poate complica devenind dureroasă. Uneori, poate fi un simplu disconfort care să ducă în cele din urmă la durere. De exemplu, dacă persoana se ridică, merge pe jos o distanță mai lungă sau derulează acțiuni care cresc presiunea în interiorul abdomenului”, completează specialistul.
Herniile nerezolvate pot ajunge la strangulații, adică pot ajunge să angajeze ansa intestinală, atrage atenția medicul chirurg: „Deci, poate fi ceva mai simplu sau mai complex care să devină o urgență medico-chirurgicală. De aceea este bine să fie rezolvată chirurgical cât mai repede”.
Unii pacienți sunt interesați să afle dacă hernia se poate trata și altfel decât prin chirurgie. „Cu medicamente sau prin kinetoterapie. Kinetoterapia este bună pentru că poate ajuta la întărirea musculaturii, însă nu rezolvă problema. În cel mai bun caz hernia va rămâne la aceeași dimensiune, dar nu va dispărea. Kinetoterapia ajută pacientul și după operație să aibă o musculatură cât de cât puternică și să nu mai aibă probleme în viitor, dar, chiar și așa, nu garantează nimic”, avertizează medicul.
Ce se întâmplă de fapt în timpul operației
Dr. Cedric Kwizera s-a pregătit intens în chirurgia peretelui abdominal. A efectuat stagii și cursuri în două centre mari din Sevilla, Spania, în baza unui grant acordat de European Hernia Society (EHS), sub mentoratul chiar al președintelui EHS, dr. Salvador Morales-Conde. De asemenea, participă anual la Romanian Hernia Days (RHD), eveniment organizat de dr. Victor Radu, mentorul său în chirurgia peretelui abdominal, unde susțin prelegeri nume de referință la nivel mondial în acest domeniu.
Hernia se poate produce oriunde și oricând, punctează dr. Kwizera. Specialistul admite că majoritatea intervențiilor chirurgicale pe care le face sunt în regim de programare, pentru că pacienții nu vin când boala este acută.. „Pacienții vin în regim cronic și atunci operațiile se fac minim-invaziv. Aceste operații implică astăzi ori chirurgie laparoscopică, ori chirurgie robotică. Eu fac majoritatea operațiilor laparoscopic. Aceasta înseamnă de obicei trei incizii, cea mai mare de un centimetru, cele mai mici de 5 milimetri, prin care se montează o plasă sau o proteză”, explică specialsitul.
Iar aceste plase sunt de mai multe feluri: unele care sunt permanente, altele care se „topesc”. Dar, amândouă au același rezultat, în timp, dă asigurări medicul chirurg: „Cea care se «topește» și pe care o folosim acum, mai nou, este un dispozitiv care lasă în urmă într-un an, un an și jumătate, un țesut de colagen. Acest țesut va funcționa tot ca un fel de plasă, adică va ajuta ca acel defect din peretele abdominal să fie acoperit, reparat. Cealaltă plasă este permanentă și poate avea o greutate mai mare sau mai mică. În funcție de defect, chirurgul hotărăște ce fel de plasă este potrivită”.
În patologia herniară intervenția chirurgicală minim-invazivă aduce o serie de beneficii pentru pacient. „Primul beneficiu este acela că durerea este minimă. Nu pot să spun că nu va exista durere, dar ea va fi minimă. Pentru că inciziile de un centimetru sau mai puțin nu dor la fel ca o incizie de 7-10 centimetri”, argumentează specialistul.
Ghidul celor 4 săptămâni: cum arată întoarcerea treptată la o viață active
Iar o durere mai mică înseamnă o durată de spitalizare mai redusă. „Pacientul va primi mai puține medicamente antialgice care ameliorează durerea. Externarea este mai rapidă, la fel și recuperarea. Ceea ce înseamnă că pacientul se poate reîntoarce la activitățile zilnice mai repede”, completează medicul.
Recuperare de o lună este cea pe care specialistul o recomandă. „În prima săptămână le recomand să începă cu un mers pe jos, mai încet. A doua săptămână, un mers pic mai alert, ca și cum te grăbești să prinzi un autobuz. A treia săptămână, poți să începi deja sporturile care te țin la orizontală, gen înot. Și a patra săptămână poți să începi și sala, dacă faci sală, dar mai încet. Toate astea sunt cu plus-minus. Adică poți să-ți revii în trei săptămâni sau în cinci săptămâni. Media recuperării la pacienții operați de hernie este însă de o lună”, conchide medicul chirurg.
Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbați
Dintre toate tipurile de hernii, cele inghinale sunt cele mai frecvente reprezentând 75%. Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbați. Apar atunci când o parte din intestin iese în canalul inghinal formând o protuberanță. Un alt tip comun de hernie este cea hiatală. Apare atunci când diafragma – structura care separă cavitatea abdominală de cea toracică – se fisurează, iar partea superioară a stomacului împinge în sus prin deschizătură, spre piept. În SUA, acest tip de hernie afectează 20% din persoanele trecute de 50 de ani.
Unele tipuri de hernii sunt congenitale și prezente chiar de la naștere. De exemplu, hernia ombilicală, atunci când o parte din intestin iese printr-o deschidere a peretelui abdominal în apropierea ombilicului.
Potrivit HealthDirect, riscul de hernie poate fi diminuat prin pierderea în greutate la persoanele cu obezitate și renunțarea la fumat.
Factorii invizibili care cresc presiunea abdominală: de la tusea cronică la sarcină
Cele mai frecvente cauze ale herniilor atât la bărbați, cât și la femei sunt: ridicarea de obiecte grele, strănutul cronic (precum cel produs de alergii), tusea, obezitatea, intervențiile chirurgicale, constipația cronică și boli ale țesutului conjunctiv. La femei, sarcina, nașterea și modificările hormonale pot crește riscul de a dezvolta hernii. Pe măsură ce uterul se extinde odată cu creșterea fătului, peretele abdominal poate deveni mai slab din cauza presiunii crescute.
Așadar, diagnosticul de hernie, indiferent de tip, nu trebuie să sperie, deoarece boala este complet curabilă. Tehnologiile moderne — în special chirurgia laparoscopică minim-invazivă cu fixare de plasă (permanentă sau rezorbabilă) — oferă numeroase avantaje: dureri postoperatorii reduse, riscuri minime, spitalizare scurtă și o recuperare rapidă, estimată la aproximativ o lună. Amânarea operației crește riscul de complicații grave, precum strangularea intestinală, motiv pentru care se recomandă tratarea bolii înainte de a deveni o urgență medicală.
