Legătura periculoasă dintre obezitate și COVID-19, explicată de specialiști

Cel puțin unul din zece români decedați din cauza COVID-19 suferea de obezitate, arată datele Institutului Național de Sănătate Publică. Excesul ponderal ne face mai vulnerabili în fața noului coronavirus, iar specialiștii ne explică legătura dintre cele două. 

Obezitatea este una dintre cele mai întâlnite comorbidități ale noului coronavirus, deopotrivă în România și în celelalte țări afectate de pandemie. Datele raportate până la 26 aprilie de Institutul Național de Sănătate Publică arată că 80 din cei 619 români decedați din cauza COVID-19 (12,9%) sufereau de obezitate, cu sau fără alte boli asociate. În multe dintre aceste cazuri, excesul ponderal era singurul factor de risc pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2. Una dintre cele mai tinere victime ale coronavirusului din România, un bărbat de 26 de ani din județul Mureș, suferea de obezitate, iar aceasta era singura boală asociată. 

Că obezitatea face boala COVID-19 mai severă și crește riscul de deces al bolnavilor au constatat și experții altor țări în ultimele săptămâni. Un studiu efectuat recent într-un spital din Franța arăta că aproape jumătate (47,6%) dintre bolnavii cu coronavirus care au avut nevoie de ventilație mecanică erau obezi. Aceeași analiză a arătat că nevoia de ventilație mecanică ar crește proporțional cu indicele de masă corporală (IMC) – indicatorul oficial de calculare a greutăţii corporale ideale, în funcție de înălțime. 

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC) a adăugat obezitatea severă pe lista problemelor de sănătate care agravează evoluția bolii COVID-19. Persoanele cu un IMC mai mare de 40 sunt cele care suferă de obezitate severă sau așa-numita obezitate morbidă. Experții americani au explicat că acest tip de obezitate crește riscul de sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) – complicația majoră a infecției cu noul coronavirus. Persoanele care suferă de obezitate severă au de obicei și numeroase boli asociate care, la rândul lor, complică boala COVID-19, mai spun specialiștii CDC. 

Cifrele din Marea Britanie semnalează aceeași legătură între obezitate și coronavirus. Un raport al unităților britanice de terapie intensivă arată că aproape trei sferturi (73,1%) dintre pacienții internați la terapie intensivă cu COVID-19 erau supraponderali sau obezi: 34,6% erau supraponderali, 31,2% se încadrau în grupa de obezitate, iar 7,3% sufereau de obezitate severă.

Britanicii au făcut și o comparație cu nevoia de terapie intensivă pe care supraponderalii și obezii o au de obicei în pneumonii virale, altele decât COVID-19. În intervalul 2017-2019, procentul celor care au ajuns la terapie intensivă cu alte tipuri de pneumonii virale a fost cu aproape 13% mai mic, de unde concluzia că pneumonia provocată de noul coronavirus afectează aceste categorii de bolnavi mai mult decât alte pneumonii virale. 

Obezitatea și noul coronavirus: urmările sunt mai grave la tineri

Formele grave ale bolii COVID-19 sunt întâlnite cel mai adesea la persoanele deja afectate de boli cronice, preexistente, precum diabetul zaharat, hipertensiunea, bolile cardiovasculare, cancerul și altele. Cel mai adesea, aceste persoane au vârstă înaintată, ceea ce explică numărul mare de decese din rândul vârstnicilor. 

Surprinzător însă, infecția cu noul coronavirus poate cauza forme critice, cu pneumonii grave foarte greu de controlat, tromboze extensive și mortalitate crescută și la persoanele mai tinere, cu vârsta sub 40 de ani. „Cel mai frecvent, acești pacienți tineri prezentau obezitate și/sau sindrom metabolic, condiții care favorizează inflamația cronică, progresivă și alterează răspunsul imun adaptativ, făcându-i vulnerabili la infecții. Evoluții asemănătoare, nefavorabile ale persoanelor cu obezitate, au fost constatate și în timpul pandemiei din 2009 (gripă H1N1, numită și gripă porcină), riscul de mortalitate fiind de două ori mai mare în rândul acestora, comparativ cu persoanele normoponderale”, spune prof. dr. Cătălin Copăescu, Chirurg de Excelență în chirurgia bariatrică și metabolică.

Un studiu publicat în Oxford Academic demonstrează statistic urmările grave pe care COVID-19 le are la tinerii cu obezitate. Din cei 3.615 pacienți incluși în studiu și testați pozitiv pentru noul coronavirus, cei sub 60 de ani și un IMC între 30 și 34 (grupa de obezitate) au avut o probabilitate de aproape două ori mai mare de a ajunge în secțiile de terapie intensivă față de cei cu un IMC mai mic de 30.

Pentru bolnavii sub 60 de ani cu un IMC mai mare de 35, care intră în categoria obezității severe, riscul de a fi internați la terapie intensivă a fost de 3,6 ori mai mare. Pentru pacienții cu vârsta peste 60 de ani, cercetătorii nu au găsit o corelație între kilogramele în exces și evoluția severă a bolii. 

Obezitatea și noul coronavirus: imunitatea

Excesul de kilograme are urmări asupra stării generale de sănătate și poate influența evoluția infecției cu noul virus SARS-CoV-2, dar legătura dintre cele două nu a fost studiată îndeajuns pentru a înțelege clar mecanismele. Obezitatea este rezultatul unor interacțiuni complexe între factori genetici, hormonali, comportamentali și de mediu. De partea cealaltă, noul coronavirus este un agent patogen nou și studiat insuficient pentru a-i înțelege pe deplin efectele asupra organismului. 

Una dintre teorii susține că obezitatea scade eficiența sistemului imunitar și face mai dificilă lupta cu virusul, dar nu există deocamdată studii care să demonstreze clar că persoanele obeze au un risc mai mare să se infecteze cu noul coronavirus. 

„Studiile legate de imunitate sunt contradictorii. În lupta cu o infecție, imunitatea nu trebuie neapărat să fie foarte puternică sau foarte slabă, ci trebuie să reacționeze exact cât și cum trebuie. Altfel spus, nici prea mult, nici prea puțin. Orice extremă poate fi nocivă. Inclusiv la cei fără probleme de sănătate poate apărea un răspuns imun hiperreactiv, neadaptat infecției, care să ducă la o evoluție severă a bolii.

Dacă la bolnavii cu diabet se poate pune problema unei reacții deficitare a sistemului imun, la cei cu obezitate, această legătură nu este dovedită încă. În alte condiții, obezitatea nu este neapărat asociată cu un sistem imunitar alterat”, explică prof. dr. Gabriela Roman, președintele Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. 

Obezitatea și noul coronavirus: inflamația

Nu este clar încă dacă cei cu exces ponderal sunt mai expuși infectării cu COVID-19, dar este evident că boala evoluează mult mai sever și rata de mortalitate este mai mare la ei. Această legătură fatală dintre obezitate și coronavirus poate fi explicată de inflamația pe care țesutul adipos o provoacă în organism. „În obezitate, toate modificările metabolice sunt însoțite și de o stare inflamatorie în organism. Această stare mai accentuată de inflamație la nivelul arterelor, a țesutului adipos poate să explice faptul că evoluția infecției virale este mai severă și dă complicații sau chiar inclusiv deces”, potrivit prof. dr. Gabriela Roman.

Excesul ponderal și inflamația pe care acesta o generează în corp se asociază de multe ori cu alte boli, precum diabetul, bolile cardiace, hipertensiunea arterială, bolile respiratorii precum apneea sau bronșita cronică. Nu este exclus ca mulți dintre românii care sufereau de obezitate și au decedat din cauza infecției COVID-19 să fi avut și astfel de patologii asociate, nedepistate, mai spune specialistul.

„În general, obezitatea este complicată și cu alte patologii. Din păcate, în această perioadă, nu este timp pentru studii științifice și alte analize amănunțite. Poate că nu se cunoaște patologia cardiacă sau respiratorie a bolnavului, dar ea ar putea să existe. În aceste momente, este posibil ca acestea să fie mai puțin investigate. Este posibil, de exemplu, ca cineva să nu știe că este diabetic, dar să fie descoperit la internare. Hiperglicemia nu este neapărat văzută și simțită de bolnav”, spune prof. dr. Gabriela Roman. 

Nici persoanele supraponderale, adică cele care au un IMC situat între 25 și 29,9, nu sunt ferite de complicații. Țesutul adipos provoacă inflamație în organism și la această categorie de persoane. Diabetul, bolile cardiovasculare și alte tulburări metabolice sunt riscuri care cresc gradual odată cu excesul ponderal, potrivit medicului. 

Obezitatea și noul coronavirus: capacitatea respiratorie redusă

Efectele mai grave pe care COVID-19 le are la cei care suferă de obezitate sunt legate și de problemele de respirație. Țesutul adipos, aflat în exces, suprasolicită funcția respiratorie și, în plus, limitează capacitatea plămânilor prin reducerea mișcărilor diafragmatice.

„Pacienții cu obezitate sunt în permanantă criză de oxigen. Nu este o surpriză să observăm cât de repede obosește un pacient supraponderal. Pe acest fond de hipoventilație alveolară, de reducere a capacității vitale respiratorii și de nevoie stringentă de oxigen tisular, lupta pacientului obez cu virusul SARS-CoV-2 este foarte dificilă. Din păcate, o bună parte a pacienților care dezvoltă forme critice ale bolii COVID-19 suferă de obezitate, iar un procent semnificativ dintre cei care ajung la ventilație mecanică nu reușesc să învingă boală”, potrivit profesorului Cătălin Copăescu. 

Obezitatea și noul coronavirus: riscul mai mare de tromboză

A fost de mult timp demonstrat că obezitatea favorizează tromboza – cheaguri formate în interiorul unui vas de sânge care se pot deplasa în zone importante ale corpului, cum ar fi creierul sau plămânii, și produc complicații grave. Cel mai întâlnit tip de tromboză este cea venoasă profundă, care se formează în vena femurală a piciorului. Cheagul format aici se poate deplasă către plămâni, provocând embolism pulmonar.

Riscul unei persoane obeze de a face tromboză venoasă profundă este de 2,5 ori mai mare decât al uneia cu greutate normală, potrivit unui studiu publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane. Riscul de embolism pulmonar este și el aproape la fel de mare la această categorie de persoane – de 2,21 ori mai mare față de al unei persoane normoponderale. 

„În condițiile COVID-19, riscul mai mare de tromboză al acestor pacienți este relevant, deoarece studiile arată o prezență semnificativă a trombozelor intravasculare diseminate sistemic, dar și a incidenței tromboembolismului venos la pacienții infectați cu noul coronavirus. Blocarea circulației sangvine a diferitelor organe prin formarea necontrolată a acestor tromboze extinse conduce la manifestări clinice dramatice: dureri abdominale intense similare celor din pancreatită, ocluzii sau infarct intestinal. La acești pacienți întâlnim valori crescute ale D-dimerilor, indicator de prognostic mai rezervat. La pacienții cu obezitate și COVID-19, tratamentul anticoagulant este obligatoriu, iar dozele trebuie continuu ajustate la situația particulară”, explică prof. dr. Cătălin Copăescu. 

Pacienții obezi sunt o provocare pentru spitale

Îngrijirea pacienților obezi este o provocare pentru spitalele din întreaga lume. „Orice manevră este mult mai dificilă pentru pacienții cu obezitate. Dacă se pune problema ca bolnavul să fie poziționat pe burtă pentru a crește oxigenarea, sigur că el este mai dificil de manevrat de personalul medical. Intubarea, investigațiile imagistice de tipul tomografiei computerizate și alte manevre pe care le presupune terapia intensivă pot fi mai dificile la acești pacienți”, spune prof. dr. Gabriela Roman.

În România, obezitatea nu este recunoscută ca boală în sine. Portugalia este singura țară din Europa care a încadrat excesul ponderal sever în categoria bolilor cronice. 

Experții Federației Mondiale a Obezității spună că, în condițiile în care avem o rată crescută a obezității la nivel mondial, este de așteptat ca mulți dintre bolnavii cu COVID-19 să facă parte din această categorie de persoane. În general, sistemele de sănătate nu sunt pregătite să gestioneze pacienții obezi, iar criza actuală va scoate la suprafață această problemă. Spitalele au nevoie de paturi speciale pentru ei, de echipamente de transport adaptate lor și de aparatură medicală cu o limită mai mare de greutate. Ele nu sunt disponibile în toate spitalele și în toate țările din lume, atrag atenția specialiștii organizației.

Obezitatea și noul coronavirus: cum calculăm indicele de masă corporală

Cântarul, deși util pentru a urmări creșterea în greutate, nu este suficient pentru a afla greutatea ideală. Pentru a afla în ce categorie de greutate ne încadrăm și dacă ea are riscuri pentru sănătate, ar trebui să ne calculăm indicele de masă corporală, prescurtat IMC. Acest indicator oficial de calculare a greutății corporale ideale ține cont și de înălțime și este definit ca greutatea unei persoane în kilograme împărțită la pătratul înălțimii sale în metri (kg/m2).

IMC poate fi folosit atât de bărbați, cât și de femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani, dar nu și de copii, femei însărcinate sau persoane cu masă musculară mare. Vă puteți calcula rapid IMC-ul, raportul dintre greutate și înălțime, AICI. 

Organizația Mondială a Sănătății încadrează excesul de greutate și obezitatea astfel:

IMC	Status greutate
Sub 18,5	subponderal
18,5-24,9	normoponderal/sănătos
25-29,9	supraponderal
30-34,9	obezitate grad I
35-39,9	obezitate grad II
Peste 40	obezitate severă/morbidă

Indicele de masă corporală poate aproxima greutatea ideală a unei persoane, dar nu și cantitatea de grăsime corporală. Femeile tind să aibă mai mult țesut adipos decât bărbații, la fel și vârstnicii față de tineri, iar el este un factor de risc în sine mai ales dacă are o distribuție abdominală. De asemenea, sportivii pot avea un IMC care să nu reflecte greutatea ideală, pentru că au o masă musculară mai mare, și nu un nivel ridicat de grăsime. Indicele de masă corporală este, așadar, o metodă de calcul relativă, dar nu general valabilă. 

Analiza compoziției corporale este cea mai bună metodă de a ne măsura stratul adipos și a evalua astfel riscurile pentru sănătate. Evaluarea se poate face cu aparate de impedanță bioelectrică sau printr-o adipometrie cu ultrasunete.

Rata obezității crește odată cu vârsta

Prevalența obezității a crescut în România de la 8,3% în 1975 la 22,5% în 2016 și tendința este în continuare de creștere, arată datele publicate de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP). Tot de aproximativ trei ori a crescut rata obezității și la nivel mondial, iar procentul de 22,5% estimat de Organizația Mondială a Sănătății ne situează la jumătatea clasamentului ca număr de persoane obeze.

57,7% dintre adulții români sunt supraponderali și obezi, arată statisticile INSP. 

La noi, obezitatea este mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei și mai mult în mediul rural decât în cel urban. Cât despre vârstă, bătrânii sunt mai afectați de obezitate decât tinerii. „Odată cu înaintarea în vârstă, necesarul energetic al organismului scade, la fel și mișcarea. De aceea, vârsta înaintată este de regulă asociată cu o creștere în greutate”, explică președintele Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. 

Studiul epidemiologic ORO (Obezitatea în România), o analiză de referință pentru țara noastră, arată că obezitatea are o prevalență de 9,9% la românii cu vârsta sub 39 de ani, apoi procentul crește la 30,1% pentru grupa de vârstă 40-59 de ani și ajunge la 41,6% la persoanele de peste 60 de ani.

Același studiu a arătat și diferențe regionale cu privire la răspândirea obezității. În Banat, Crişana şi Transilvania, procentul obezităţii este de 18,8%, faţă de Moldova, unde procentul este de 23,8%. În Oltenia şi Muntenia, prevalenţa obezităţii este de 21,3%. Tot în Moldova este şi procentul cel mai mare români supraponderali (cu un IMC situat între 25 și 29,9). Procentul este în Moldova de 33,4%, media pe ţară fiind de 31,1%. În Banat, Crişana şi Transilvania, prevalenţa supraponderii este de 28%, în timp ce în Oltenia şi Muntenia, de 32,2%.

Respectați la fel de strict distanțarea și după 15 mai

Ceea ce poate face o persoană supraponderală sau obeză în această perioadă pentru a-și proteja sănătatea este să respecte cât mai strict măsurile de distanțare socială și să încerce dacă nu să slăbească, cel puțin să nu ia mai mult în greutate. 

„Moderație și atenție la consumul alimentar și activitate fizică pe cât este posibil de multă. Alergarea nu este o activitate fizică recomandată în general persoanelor obeze și cu atât mai mult în această perioadă, când nu ar trebui să ieșim pe străzi. Ce se poate practica însă este un mers mai rapid, în casă ori în jurul acesteia. Tot în casă se pot face gimnastică, dans sau activități domestice precum grădinăritul”, recomandă prof. dr. Gabriela Roman. 

Relația românilor cu activitatea fizică este aproape inexistentă, după cum semnalează un Eurobarometru publicat în 2018. Astfel, 63% din populația adultă a României nu practică niciodată sport, procent care ne plasează pe locul al doilea din UE la sedentarism. Doar 6% dintre români practică un sport în mod regulat și 13% cu o oarecare frecvență. Inactivitatea fizică a fost identificată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca al patrulea factor de risc pentru mortalitatea globală. 

Creșterea în greutate este un pericol cu atât mai mare în această perioadă, spune prof. dr. Nicolae Hâncu, membru de onoare al Academiei Române și președintele onorific al Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. 

„«Noua viață» în contextul distanțării sociale este caracterizată atât de creșterea consumului alimentar, cât și de scăderea activității fizice. Rezultă astfel un plus de energie care se acumulează sub forma depozitelor de grăsime”, explică specialistul. 

„Toți cei care știu că au un risc mai mare de complicații în cazul infectării cu noul coronavirus trebuie să fie mult mai atenți și în perioada următoare, în ciuda relaxării măsurilor de distanțare anunțate. Ei ar trebui să respecte chiar mai strict aceste măsuri, tocmai pentru că, din 15 mai, libertatea ar putea însemna și un risc mai mare de infectare”. 

Prof. dr. Gabriela Roman, președintele Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice

Pe lângă abaterile alimentare provocate de plictiseală, de stres și de nesiguranța financiară, sunt frecvente în această perioadă și tulburările de somn, care afectează, la rândul lor, greutatea. Ele se manifestă nu doar prin insomnii, ci și printr-o creștere a duratei somnului (mult peste 9 ore pe noapte) sau printr-o modificare a orelor de culcare și de trezire.

„Aceste modificări ale somnului determină modificări ale bioritmului cu tulburări ale funcționării organelor și dereglarea orarului meselor. Acum, multe persoane mănâncă seara târziu sau noaptea. În consecință, micul dejun în ziua următoare este servit la o oră târzie, iar prânzul în partea a doua a zilei”, atrage atenția prof. dr. Nicolae Hâncu.