Ce este embriotransferul și cum se face?

Embriotransferul (transferul embrionar) este ultima etapă a unui ciclu FIV, în care ovulul fertilizat în condiții de laborator și lăsat să crească timp de câteva zile (cultivare embrionară) este plasat în uterul femeii. Este etapa cea mai emoționantă pentru un cuplu infertil care a apelat la această tehnică de reproducere umană asistată și care speră ca acesta să se implanteze, să devină făt și să ducă la nașterea unui copil sănătos.

Două tipuri de transfer embrionar

Transferul embrionar poate fi de două feluri. De fapt, modul în care ovulul fertilizat este transferat practic este același,  diferită este doar ”vârsta” – adică stadiul de dezvoltare – al embrionului. Astfel, se practică transferul embrionului de trei zile sau a blastocistului (după cinci zile de cultivare). 

În prima situație, transferul în uter se efectuează după 72 de ore de la extragerea ovulelor, timp în care acestea au fost fertilizate în mediu de cultură, în laborator, de spermatozoizii partenerului (sau donatorului) și s-au scindat. Scindarea poate avea însă loc și în ziua a doua sau a patra, dar se păstrează denumirea generică de „embrioni de ziua a treia”.

Unii experți în fertilitate consideră că nu există înlocuitor pentru uterul unei femei și că embrionii ar trebui transferați în mediul uterin cât mai repede posibil. Deoarece nu toți embrionii supraviețuiesc până în ziua a cincea, transferul în ziua a treia este considerată varianta prin care embrionul ajunge rapid în mediul optim pentru dezvoltare.

În cea de-a doua situație transferul are loc în a cincea zi de cultivare, când embrionul ajunge în stadiul de blastocist. Un blastocist este considerat a fi mai „special” decât un embrion în stadiul anterior, deoarece are o probabilitate mai mare de a fi normal genetic, de a se implanta și de a duce la o naștere vie.

Prin amânarea transferului până când embrionul ajunge în stadiul de blastocist, embriologului îi va fi mai ușor să-i selecteze pe cei cu o probabilitate mai mare de a se dezvolta în continuare.

În plus, un blastocist poate fi testat genetic înainte de transfer, ceea ce poate ajuta la reducerea riscului de avort spontan și la evitarea transmiterii unei malformații genetice.

Cum se realizează embriotransferul

Operațiunea de  transfer embrionar este una simplă și de scurtă durată (5-10 minute), absolut deloc dureroasă, nefiind necesară anestezierea pacientei.

Tehnic vorbind, embrionul (sau embrionii) și o cantitate mică de mediu de cultură sunt aspirați într-un cateter moale. Sub ghidaj ecografic, acesta este introdus prin cervix iar conținutul său este depus pe fundul cavității uterine, după care este extras cu grijă.

În cazul în care, în urma discuției cu specialistul, cuplul a optat pentru transferul de blastociști iar embrionii nu s-au dezvoltat pentru a atinge acest stadiu (nu au supraviețuit), embriotransferul nu va putea avea loc.

Embrioni proaspeți, embrioni congelați

Embriotransferul poate fi efectuat folosindu-se embrioni proaspeți sau congelați. Embrionii proaspeți sunt cei obținuți ca urmare a fertilizării ovocitelor recoltate după un ciclu de tratament de stimulare ovariană. Ideal este ca după un tratament de stimulare ovariană să poată fi recoltate suficiente ovocite încât să se poată realiza un transfer de embrioni proaspeți dar să rămână și unii disponibili congelării.

În cazul în care transferul de embrioni proaspeți eșuează (sau cuplul va dori în viitor să-și extindă familia), ulterior va putea fi făcut unul cu embrioni congelați fără să mai fie necesar un ciclu de tratament de stimulare ovariană.

De asemenea, embrionii congelați sunt o variantă pentru cazurile în care femeia a suferit o hiperstimulare ovariană, are niveluri crescute de estrogen sau progesteron ori endometrul are o grosime sub 7 mm. În aceste condiții, pentru că uterul și/sau endometrul nu sunt corespunzătoare implantării de embrioni proaspeți, embriotransferul va fi amânat, iar embrionii păstrați prin congelare până când organismul va fi receptiv.

La congelarea embrionilor mai apelează pacientele care urmează să fie supuse chimioterapiei și care doresc ca ulterior tratamentului să devină mame. Tot la embrioni congelați, proveniți însă de la donator, apelează cuplurile pentru care nu există nicio soluție de obținere a sarcinii cu material genetic propriu.