Montul, mai mult decât o problemă estetică
1. Când trebuie să meargă la ortoped o persoană care are monturi?
Monturile reprezintă o modificare a alinierii oaselor care duce la alterarea mecanicii piciorului. Proeminența pe care o vedem este partea vizibilă a unei probleme care influențează felul în care ne sprijinim și mergem. Practic, vedem doar vârful icebergului.
Recomand o evaluare în orice situație, pentru ca pacientul să fie informat despre cum evoluează patologia și ce se poate face pentru a o trata. Evaluarea este cu atât mai importantă când apar durerea, dificultățile în alegerea încălțămintei sau limitarea activităților obișnuite. Dacă începi să renunți la anumite tipuri de încălțăminte, la plimbări sau la alte activități ori să îți adaptezi mersul și stilul de viață din cauza piciorului, problema îți afectează deja calitatea vieții.
Uneori, pacientul nu simte durere la nivelul montului, ci sub „pernuțele” piciorului, unde apar suprasolicitarea și bătăturile. Acestea sunt legate de funcționarea incorectă a degetului mare. Evaluarea ne ajută să identificăm sursa durerii și să stabilim ce tratament este potrivit.
2. Monturile apar din cauza pantofilor?
Este un mit. Monturile apar prin asocierea predispoziției familiale cu particularitățile biomecanice ale piciorului. Încălțămintea nu este singura explicație, iar deformarea se accentuează în timp. În cazul pantofilor eleganți, montul intră în conflict cu încălțămintea, iar asta provoacă durere în zona respectivă.
Ce se întâmplă când montul nu este tratat. Efectul de domino
3. Dacă ignor un mont ani de zile, care sunt riscurile?
Un mont ignorat se agravează și ajunge să afecteze întreaga parte din față a piciorului.
Pe măsură ce deformarea avansează, degetul mare deviază tot mai mult spre celelalte degete și începe să se rotească. Astfel, nu își mai exercită corect funcția și nu mai contribuie eficient la sprijin și la împingerea piciorului în timpul mersului.
Încărcarea se transferă către zona de sub degetele mici, care sunt suprasolicitate. Așa apar durerea și bătăturile la „pernuțele” piciorului, o afecțiune numită medical metatarsalgie. În unele cazuri, pe pacienți nu îi doare montul, ci mai degrabă pernuțele piciorului.
În timp, degetele vecine încep să se deformeze: se îndoaie, capătă aspect de ciocan sau de gheară și, în cazurile avansate, pot ajunge să se suprapună. O deformare pornită de la degetul mare, aparent banală și ignorată, duce astfel la modificarea mecanică a întregului antepicior, afectând mersul și confortul în încălțăminte.
4. Afectează montul felul în care merg?
Deformarea afectează mereu mersul, iar pe măsură ce avansează, mersul devine ineficient. Degetul mare are un rol foarte important în sprijin, în echilibrul pacientului și în mers, fiind actorul principal în faza de împingere a piciorului. Când apar monturile, aceste funcții devin ineficiente, iar afectarea mersului este o consecință.
5. De ce este important să tratăm montul înainte să apară și alte deformări?
Este important să evaluăm problema înainte ca limitările sau deformarea să devină semnificative.
Pe măsură ce deformarea se accentuează, degetul mare pierde din eficiență în timpul mersului și al sprijinului, adică al statului în picioare. Încărcarea se transferă către metatarsienele vecine, ceea ce provoacă bătături și durere sub „pernuțele” piciorului. În timp, apar și deformări ale degetelor mici, precum degetele în ciocan sau în gheară.
Când sunt afectate mai multe structuri, tratamentul devine mai complex și trebuie abordate atât montul, cât și problemele de sprijin sau deformările asociate. Evaluarea precoce ne oferă posibilitatea să discutăm opțiunile și să alegem momentul potrivit pentru tratament.
De la amânare la diagnostic: ce afli la consultație
6. De ce amână atât de mulți oameni cu monturi vizita la medic?
Cred că explicația principală este caracterul gradual al problemei. La început, durerea apare doar într-o anumită pereche de pantofi sau după o zi mai solicitantă. Persoana schimbă încălțămintea, face mai multe pauze și găsește modalități de a se adapta.
În timp, aceste adaptări pot deveni obișnuințe: merge mai puțin, renunță la anumite activități sau își modifică mersul. Uneori ajunge să considere aceste limitări firești, fără să realizeze cât de mult îi influențează viața.
Există și teama de operație: de durere, de perioada de recuperare, de imposibilitatea de a merge sau de riscul ca montul să reapară. Toate acestea pot amâna consultația.
7. Ce se întâmplă, concret, la o consultație pentru monturi? Ce rol are radiografia?
Consultația începe cu o discuție despre ceea ce îl deranjează pe pacient: unde apare durerea, de când există și ce activități o provoacă.
În calitate de chirurg ortoped supraspecializat în chirurgia gleznei și a piciorului, evaluez monturile în contextul funcționării întregului picior. Practic, analizez tot: poziția degetului mare, mobilitatea articulației, flexibilitatea deformării, celelalte degete, zonele dureroase și bătăturile. Analizez și bolta plantară, poziția călcâiului și felul în care pacientul se sprijină și merge. Adesea pacientul vede doar montul, dar problema poate fi mai complexă.
Radiografiile de picior trebuie făcute în încărcare, adică cu pacientul în picioare, călcând pe picior, nu întins pe masă. Astfel înțelegem mai bine alinierea oaselor și arhitectura piciorului. Radiografiile ne arată cum arată piciorul când pacientul calcă, ceea ce ne permite să evaluăm riscul de recidivă și dacă sunt prezente semne de artroză. Este important de reținut că nu toate unitățile medicale pot efectua radiografii cu pacientul călcând, numite medical radiografii în ortostatism.
8. Poate un mont să ascundă o problemă mai complexă?
Da. Un exemplu frecvent este asocierea montului cu artroza articulației degetului mare, una dintre cele mai frecvente artroze.
O persoană poate veni la consultație concentrându-se asupra deformării vizibile. La o discuție mai atentă, descrie însă și rigiditate, dificultatea de a mișca degetul și durere atunci când împinge piciorul în sol în timpul mersului.
Examinarea și radiografia pot evidenția că, pe lângă modificarea alinierii, există și uzură articulară. Acest lucru schimbă planificarea tratamentului, deoarece simpla corectare a poziției oaselor poate să nu rezolve suficient durerea provenită din articulație. În funcție de severitatea artrozei, poate fi necesară o intervenție diferită de cea utilizată pentru un mont cu articulația bine păstrată.
De aceea, alegerea tehnicii trebuie făcută după evaluarea completă. Obiectivul este să obținem un picior funcțional, cu un sprijin cât mai confortabil și cu rezultate adaptate nevoilor pacientului.
Separatoare, operație, recidivă: ce este mit și ce este realitate
9. Pot separatoarele sau diverse alte dispozitive să îndrepte monturile?
Nu. Aceste dispozitive nu corectează monturile. Mai mult, pot agrava patologia prin adăugarea unei componente artrozice, prin degenerarea cartilajului.
Acest lucru nu se întâmplă în tratamentul chirurgical, care are ca scop realinierea axului anatomic al osului. Astfel se obține corecția deformării fără ca articulația să fie supusă unei presiuni mai mari. Chirurgia urmărește realinierea osului și reechilibrarea forțelor exercitate de tendoane, spre deosebire de separatoare sau orteze, care forțează inutil structurile.
10. „Nu mă operez: am auzit că doare, că nu pot călca și că oricum montul reapare.” Este adevărat?
Temerile sunt de înțeles, dar realitatea este alta. Prin tehnica minim invazivă de ultimă generație pe care o folosesc, cu incizii de doar 0,5 cm, pacienții pot călca imediat pe picior. Ei poartă un pantof postoperator special doar 30 de zile. Alegerea intervenției este adaptată anatomiei piciorului și severității problemei.
Durerea postoperatorie estimată este de aproximativ 3–4 din 10, cu variații individuale, iar riscul de recidivă este de aproximativ 1–5%, în funcție de arhitectura piciorului și de severitatea deformării. Recidiva nu este inevitabilă. Dacă apare, ea evoluează progresiv, prin reapariția deformării în timp.
Acord o atenție deosebită explicării intervenției și recuperării. Discutăm concret despre controlul durerii, sprijinul pe picior după operație și reluarea activităților cotidiene. Îmi doresc ca pacientul să înțeleagă ce presupune tratamentul și ce rezultate poate aștepta în situația sa, pentru a lua o decizie informată și cu încredere.
