Soluții moderne de tratament pentru instabilitatea gleznei. Dr. Dragoș Apostu: „În ultimii ani, s-au dezvoltat tratamente care permit atât o stabilizare foarte bună a articulației gleznei”

Senzația că glezna cedează brusc, teama de a coborî scările sau mersul nesigur pe suprafețe denivelate sunt semnele instabilității cronice a gleznei, o afecțiune provocată, de obicei, de o entorsă vindecată incomplet. Dr. Dragoș Apostu, medic primar Ortopedie și Traumatologie la Spitalul Regina Maria Cluj și șef de lucrări la UMF Cluj, spune că problema este mult mai răspândită decât s-ar crede.

Entorsele de gleznă se numără printre cele mai frecvente leziuni recurente ale membrelor inferioare. Conform statisticilor, până la 40% dintre aceste entorse evoluează către simptome cronice — durere, umflare, instabilitate și recidive, care persistă cel puțin 12 luni după accidentare.Majoritatea dintre noi am suferit o astfel de entorsă de gleznă pe parcursul vieții, iar 90% din cazuri, în entorsele de gleznă, ligamentele se rup, se lezează complet”, spune dr. Dragoș Apostu.

Cum apare instabilitatea de gleznă

Glezna reprezintă joncțiunea dintre oasele gambei (tibia și fibula) și un os al piciorului numit talus. Această articulație complexă este stabilizată de o rețea de ligamente și tendoane. Pe partea exterioară există trei ligamente importante: talo-fibularul anterior (ATFL), calcaneo-fibularul (CFL) și talo-fibularul posterior (PTFL).

Cel din față, ATFL, este cel mai expus accidentărilor și cedează primul în majoritatea entorselor. Dacă forța este mai mare, se poate rupe și CFL-ul. Totul se întâmplă de obicei când piciorul se răsucește brusc spre interior, peste limita normală, iar greutatea corpului trage de ligamente până la rupere. Uneori, bucăți mici de os se desprind odată cu ele, un fenomen pe care medicii îl numesc fractură de avulsie.

„Sunt situații când în urma acestor leziuni practic ele nu se vindecă și atunci când acestea nu se vindecă, pacientul are o instabilitate, adică simte, cum spune el, că îi fuge glezna, că nu are siguranță pe gleznă, ” a  explicat dr. Apostu.

Semne de alarmă

Instabilitatea cronică a gleznei se dezvoltă atunci când ligamentele lezate nu reușesc să se vindece corespunzător sau nu răspund la tratamentul inițial. De cele mai multe ori, această afecțiune apare la persoane de peste 40 de ani, din cauza uzurii cumulative sau a inflamației. Totuși, pacienții tineri pot dezvolta instabilitate a gleznei după traumatisme sportive sau entorse repetate.

Simptomele variază de la pacient la pacient, dar cele mai frecvente include senzația că glezna se blochează sau cedează, rigiditate și durere asociată activității fizice. Instabilitatea apare de obicei pe partea externă a gleznei, mai ales în timpul activităților sportive sau în timpul mersului pe teren denivelat. În cazurile mai severe, senzația de nesiguranță poate apărea chiar și în repaus, fiind însoțită de inflamație, sensibilitate la atingere și disconfort persistent.

Cum se stabilește diagnosticul

Instabilitatea cronică a gleznei este frecvent diagnosticată greșit ca o simplă entorsă. Un ortoped cu experiență stabilește diagnosticul analizând simptomele, istoricul accidentării și examinând cu atenție glezna. În timpul consultului, pacientul este observat în mers și i se verifică abilitatea de a sta pe vârfuri.

Examinarea fizică presupune evaluarea inflamației și a sensibilității la atingere, iar prin mișcarea gleznei în diverse direcții, medicul poate verifica dacă ligamentele sunt prea slăbite, o procedură cunoscută drept „stress view”. Radiografiile ajută la identificarea eventualelor leziuni osoase, iar RMN-ul arată în detaliu starea țesuturilor moi.

Tratamentul conservator, prima opțiune

Specialiștii recomandă la început metode non-chirurgicale de tratament. În cazul unei entorse recente, protocolul RICE (Rest – odihnă, Ice – gheață, Compression – compresie, Elevation – ridicare) aplicat timp de două-trei zile ajută la reducerea inflamației. Gheața se aplică de trei ori pe zi, câte 15 minute, iar un bandaj elastic poate menține articulația stabilă.

Pentru instabilitatea cronică, fizioterapia este, de regulă, primul pas și dă rezultate bune în multe cazuri. Scopul este reantrenarea nervilor proprioceptivi afectați, astfel încât aceștia să răspundă corect la mișcările gleznei. Exercițiile întăresc mușchii din jurul articulației, iar dacă forma piciorului pune presiune suplimentară pe ligamente, se poate recomanda un branț ortopedic personalizat.

Ortezele, disponibile atât în variante standard cât și personalizate, pot reduce durerea și oferi suport fără a limita activitățile zilnice sau sportul. Sunt o opțiune bună pentru tratamentul inițial și pentru persoanele care nu pot sau nu vor să facă o intervenție chirurgicală.

Injecțiile cu steroizi (precum cortizonul) sau cu acid hialuronic pot reduce durerea și inflamația. Deși nu rezolvă cauza problemei, pot ameliora pe termen lung durerea.

Tratamente noi care grăbesc recuperarea

„În ultimii ani s-au dezvoltat tratamente din ce în ce mai moderne care permit atât o stabilizare foarte bună a articulației gleznei, dar în special o recuperare foarte rapidă a pacienților. Cu aceste implanturi mai noi, recuperarea practic pot să calc a doua săptămână cu toată greutatea. Înainte, șase-opt săptămâni nu aveai voie să pui piciorul jos.”

Dr. Dragoș Apostu, medic primar Ortopedie și Traumatologie, Spitalul Regina Maria Cluj

Această schimbare reduce riscul de pierdere a masei musculare și de slăbire a articulației, probleme frecvente după perioade lungi de imobilizare. Începerea mișcării mai devreme face recuperarea mai scurtă și mai puțin dificilă.

Opțiuni chirurgicale moderne

Când tratamentele conservatoare nu mai dau rezultate, se ia în calcul operația. Alegerea procedurii depinde de tipul și severitatea leziunii.

Chirurgia artroscopică, cea mai puțin invazivă variantă, se folosește pentru a repara cartilajul, a îndepărta pintenii osoși, mai ales când aceștia provoacă impingement la mișcare și pentru a întări ligamentele slăbite. Este indicată în cazuri cu afectări minore ale cartilajului sau artrită ușoară.

Procedura Brostrom presupune o plicaturare a tesuturilor moi de la nivelul gleznei.

„Este o interventie care are niste pași esenșiali deoarece este nevoie de o poziționare perfectă a implanturilor”, subliniază dr. Apostu.

Pentru pacienții cu artroză extinsă a gleznei care nu mai răspunde la tratamentul non-chirurgical, protezarea totală a gleznei poate fi o opțiune. Este asemănătoare cu protezarea de șold sau genunchi și presupune îndepărtarea suprafețele osoase afectate de artrită și înlocuirea lor cu componente metalice și o suprafață de articulare din plastic. După operație, pacienții trebuie să evite să se sprijine pe picior timp de aproximativ o lună pentru a permite vindecarea. După fizioterapie, pacienții pot duce o viață activă.

Cine are nevoie de operație

„Majoritatea pacienților care necesită o astfel de intervenție chirurgicală sunt pacienți mai tineri deoarece acolo este recuperarea cea mai rapidă și acolo au dânșii nevoie de o activitate fizică sportivă mai intensă”, observă Dr. Apostu.

Medicul subliniază că decizia de face intervenția se bazează strict pe simptomatologie: „Ce simte pacientul. Când nu are încredere atunci când de exemplu coboară scări, simte că îi fuge un pic glezna, nu are stabilitate.”

Medicul observă că numărul acestor intervenții este în creștere, deoarece pacienții sunt mai dispuși să le accepte știind că recuperarea este acum mult mai rapidă și mai puțin dificilă decât în trecut.

Tratamentul combinat pentru sportivi

În cazul sportivilor și al pacienților tineri cu leziuni ale gleznei care le limitează performanța, medicii ortopezi pot opta pentru o strategie combinată. Planul poate include orteze, injecții, fizioterapie și, atunci când este nevoie, intervenții chirurgicale pentru repararea cartilajului sau stabilizarea articulației.

Această strategie multidisciplinară urmărește atât rezolvarea problemei imediate, cât și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Sportivii beneficiază de programe de reabilitare personalizate care țin cont de cerințele specifice ale disciplinei practicate.

Importanța intervenției timpurii

Medicii atrag atenția că neglijarea semnelor de instabilitate a gleznei poate duce, în timp, la leziuni ireversibile. Entorsele repetate afectează treptat ligamentele, cartilajul și alte structuri ale articulației, crescând riscul de artrită post-traumatică, o afecțiune care poate limita mișcarea la fel de mult ca artrita de șold sau de genunchi.
În cazul tinerilor cu traumatisme severe, boala poate apărea mai devreme decât se așteaptă. De aceea, prima entorsă trebuie evaluată corect și tratată adecvat pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Urmăriți în video mai multe informații despre intervențiile chirurgicale posibile la Spitalul Regina Maria Cluj.