„Un implant dentar nu expiră, iar riscurile sunt mai mici decât la extracția dentară”. Criteriile de luat în seamă când alegeți un implant

Păstrarea dinților naturali ai unui pacient ar trebui să fie obiectivul principal al oricărui medic stomatolog. Și pentru mulți medici și este. Nu se scoate ceea ce s-ar putea trata și salva. Dar, atunci când dintele nu mai poate fi salvat, implantul dentar bine pus și întreținut este o soluție pentru toată viața. Dr. Ionuț Leahu, medic stomatolog, cu competență în Implantologie și Master în Implantologie Orală și Parodontologie, fondator al Clinicilor Dentare Dr. Leahu, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, explică avantajele unui astfel dispozitiv medical, condițiile de inserție și riscurile pe care le implică o astfel de procedură chirurgicală.

Statisticile au arătat că sănătatea orală nu este o prioritate pentru români. Șapte din zece români și-au pierdut cel puțin un dinte, dar acest lucru nu este, pentru cei mai mulți, o problemă. Un dinte lipsă nu este însă doar o problemă de estetică dentară. Dinții vecini se destabilizează, apar probleme de masticație și de digestie, dureri la nivelul maxilarului, gingiilor, gâtului. Cea mai eficientă metodă de înlocuire a dinților lipsă este implantul dentar.

„Opțiunea unui implant dentar trebuie luată în considerare de fiecare dată când urmează să pierdem sau deja am pierdut un dinte”, explică dr. Ionuț Leahu,  medic stomatolog cu competență în Implantologie Orală și Master în Implantologie Orală și Parodontologie, fondator al Clinicilor Dentare Dr. Leahu.

„Dinții vecini nu stau pe loc”

Este important să înlocuim dinții extrași sau pierduți pentru că dinții vecini nu vor sta pe loc, adaugă expertul: „Cel mai frecvent exemplu pe care-l văd în practica curentă este pierderea molarului care apare la vârsta de 6 ani. Este o măsea din partea de jos care este pierdută foarte des și rapid. Adică sunt foarte mulți adolescenți și tineri, până în 25 de ani, care pierd acest molar. Și, dacă nu este înlocuit, dintele de sus care ar trebui să «muște» pe acest dinte pierdut începe să migreze, începe să coboare. Odată ce a coborât, dintele de sus va ieși din os și, implicit, va crește riscul să-mi pierd și dintele de sus.”

Și alți dinți din vecinătate se destabilizează, existând riscul să-i pierdem și pe aceștia, avertizează medicul. „Aceasta este problema: în momentul în care pierd un dinte și nu-l înlocuiesc într-un interval de 6 luni – 1 an – apar niște modificări care pot fi reversibile dacă abordăm situația la timp. Adică îl putem ajuta pe pacient cu un aparat ortodontic care să miște dinții înapoi, în poziția lor originală și putem înlocui dintele. Aceasta legat de dintele vecin sau antagonist”, punctează dr. Leahu.

Apoi, mai trebuie luat în calcul ce se întâmplă la nivelul osului și al gingiei. „În momentul în care am pierdut dintele începe un proces de resorbție osoasă. E ca și cum corpul nostru – care se gândește mereu la eficiență – își zice: a, nu mai am un dinte aici, păi, atunci nu mai trebuie să fie osul atât de puternic în această zonă, pentru că nu mai este stimulat de masticație. Și atunci osul se resoarbe. Este un proces care continuă, nu se va opri niciodată de la sine, până când nu va apărea acolo un implant, un dinte și o reconstrucție osoasă care să stabilizeze situația”, atrage atenția medicul.

Criterii de luat în considerare

Numeroasele variante de implanturi dentare, care promit rezultate din ce în ce mai stabile, pot face dificilă alegerea atât pentru medic, cât și pentru pacient. Dr. Leahu detaliază propria experiență: „Pot să povestesc prin ce proces am trecut eu acum 14 ani, când m-am gândit să încep să pun implanturi dentare. Foarte important atunci când am ales producătorul cu care să lucrez a fost zona aceasta de suport – am avut nevoie de cineva care să mă învețe și care să stea alături de mine în tot acest drum cu pacienți și cazuri din ce în ce mai complicate. Pe de altă parte, a fost important să mă asigur că acest producător are și vechime și are și viitor.”

Un al doilea criteriu foarte util, mai ales pentru pacient, este cel legat de instituția medicală: „Pentru că, până la urmă, când ești pacientul unui medic și acesta decide să se relocheze în altă țară, alt oraș, rămâi, cumva, în aer.”

Transferul la un alt medic stomatolog s-ar putea să fie complicat, acesta neavând toate informațiile despre pacient: „Și aici intervine rolul instituției. Trebuie să-ți dea garanția continuității. Pentru că ce este diferit în stomatologie, până la urmă, este că suntem cu toții pacienți de la primul dinte pe tot parcursul vieții. Și aceasta este și provocarea noastră ca echipă medicală – trebuie să ne gândim că în momentul în care tratăm un pacient și punem un implant, obiectivul nostru este ca acel implant să funcționeze pe tot parcursul vieții. Implantul dentar nu expiră. Nu este niciun motiv să decidem că peste 10, 20, 30 de ani trebuie intervenit să schimbăm acel implant dentar.”

Garanția pe care o poate oferi producătorul implantului este, la rândul ei, importantă. Iar producătorii serioși, adaugă dr. Leahu, garantează toate piesele din titan contra unor vicii de fabricație. Asta înseamnă că, dacă se rupe cumva implantul, atunci producătorul îl va schimba fără niciun cost suplimentar pentru pacient și pentru medic. Iar, dacă este nevoie de o piesă de schimb, ar trebuie ca acest lucru să fie ușor de găsit.

Un alt criteriu care trebuie avut în vedere este acela că în instituția medicală în care se pun implanturi dentare trebuie să existe un serviciu de  radiologie dentară digitală. „Pentru că, ai nevoie de radiografie nu doar înainte să pui un diagnostic și să-ți faci un plan de tratament, dar, uneori ai nevoie chiar în timpul operației de implant dentar și imediat după momentul inserării implantului, pentru a verifica că ceea ce ai văzut clinic se confirmă prin acest control radiologic post-operator”, explică dr. Leahu.

Și nu în ultimul rând, ar trebui spus că un implant dentar nu se pune decât după vârsta de 18-20 de ani, adică atunci când oasele nu mai cresc.

Aceste criterii sunt foarte ușor de urmărit de către orice pacient, mai spune medicul stomatolog: „Și, sigur, contează, din ce în ce mai mult, anvergura. Adică, numărul de pacienți care au mai fost în această situație și pe care echipa respectivă i-a tratat. Și siguranța că va mai exista instituția medicală și va avea grijă de mine și după 10-20 de ani. 

Despre riscuri: „Sunt mai mici decât la extracția dentară”

Ca orice altă intervenție chirurgicală și inserția implantului dentar implică riscuri. Ele sunt însă mai mici decât în cazul unei extracții dentare, subliniză dr. Leahu: „Dacă ar fi să comparăm extracția dentară – care și ea este o procedură chirurgicală – cu implantul dentar, atunci când scoți un dinte depinde mai mult de dinte, cum a fost poziționat, ce a mai rămas din el, cât de complicată este extracția sau nu. În schimb, la un implant controlăm peste 99% din ce facem acolo. Implicit, este mai ușor să facem un implant dentar decât să scoatem un dinte. În mâinile unui profesionist, nu este un risc fulminant. Adică, riscul e legat de vindecarea post-operatorie.”

Aceasta pentru că, în timpul procedurii, sunt foarte multe metode care îl ajută pe medic să mențină siguranța: „Asta înseamnă să știu exact unde sunt în interiorul osului versus diversele formațiuni anatomice. Există un nerv în partea de jos, în dreptul dinților din spate, care nu trebuie atins.  în zona superioară, în partea din față, avem fosele nazale, sinusul maxilar posterior și sunt diverse proceduri prin care chiar intrăm controlat în aceste spații anatomice, ca să construim osul și să câștigăm o zonă în care să punem aceste implanturi cu succes. Și sunt, desigur, riscuri asociate oricărei intervenții chirurgicale de după: de exemplu, un risc de sângerare prelungit. Dar asta ține mai mult de medicația pe care o ia pacientul și mai puțin de procedură în sine. Adică, în general, în sfera cavității orale, nu prea avem zone de unde să sângereze abundent. Nu este un risc atât de mare față de alte intervenții chirurgicale.”

Și mai există, adaugă expertul, riscul post-operator ca pacientul să nu se vindece bine din prima: „Pacientul poate să facă o infecție pentru că, totuși, rămâne o plagă la nivelul cavității orale unde trebuie să ținem curat. Aceasta înseamnă că pacientul trebuie să dea cu periuța pe fire, ca să nu facă infecție. Aceste indicații le primește pacientul de fiecare dată, chiar înaintea începerii procedurii. Când scoatem un dinte sau punem un implant gingia va fi deschisă și se expune osul. Noi, desigur, închidem gingia, adică suturăm, dar sutura nu este 100% ermetică. Dacă, de exemplu, mănânc ceva mai dur, pot să-mi îndes mâncare în plaga operatorie. Și dacă se murdărește pe sub gingie, când ar trebui să se vindece, nu se va vindeca bine, indiferent dacă e vorba de o extracție sau de un implant dentar.”

Fumatul crește riscul de infecție

Cele mai multe dintre infecțiile post-operatorii sunt depistate la timp pentru că ele nu se întâmplă dintr-o dată, punctează medicul stomatolog: „E normal ca după operație să mă umflu puțin, să am o ușoară jenă, dar mă voi dezumfla. În schimb, dacă încep să mă umflu după 2-3 săptămâni, o lună, atunci înseamnă că am făcut o infecție și ar trebui să merg la control, chiar dacă nu sunt programat.”

Pacienții care fumează au un risc mai mare de complicații: „Dacă pacientul alege să fumeze chiar după o intervenție chirurgicală, nicotina produce vasoconstricție. Adică, gingia nu mai primește suficient sânge, suficientă circulație, astfel încât să se vindece. Noi combatem acest risc – ca gingia să nu se închidă din prima – utilizând factorii de creștere pe care-i obținem din sângele pacientului. Este o tehnică care se cheamă PRGF, pe care o utilizăm de aproape de 10 ani și a devenit un standard în chirurgia orală și chirurgia care ține de implantologie. Înaintea oricărei intervenții, recoltăm o cantitate mică de sânge de la pacient, care trece printr-un proces special de separare a sângelui de plasma cu proprietăți vindecătoare. Și asta folosim ca să dăm și pe suprafața implantului, inclusiv să acoperim tot ce am pus acolo, cu fibrina proprie a pacientului.”

Etapele punerii unui implant

Înainte de orice fel de intervenție chirurgicală se face un un screening medical. „Discutăm despre starea de sănătatea generală a pacientului. Dacă este cazul, ne uităm pe analizele de sânge, pe diverse alte investigații pe care le facem conex. După care, stabilim dacă este gata pentru intervenție”, explică expertul.

Intervenția este începută alături de medici anesteziști care sunt parte a echipei: „Ei ne asistă și asigură confortul pacientului. Aceasta înseamnă că i se introduce pe venă o substanță care-l va relaxa pe pacient și care îi dă și puțină amnezie. Pacientul nu doar că se simte foarte bine în timpul operației, dar nici nu prea își mai aduce aminte cum a fost. E perfect mai ales pentru cei care trebuie să treacă prin operații complicate, care pot dura chiar și patru ore. Și atunci, ne ajută să ținem lucrurile sub control.” Post-operator pacientul trebuie să aibă grijă de igiena dentară și să vină la controalele regulate.

Potrivit expertului, un mit răspândit este acela că un pacient cu boală parodontală nu se califică pentru a primi un implant dentar: „Vestea bună este că, în momentul în care rămân fără dinte, nu mai am cum să am boală parodontală. Pentru că parodonțiul marginal – organul care este bolnav în boala parodontală – este specific dintelui natural. Atunci când pierd dintele natural, pierd și acest țesut care se putea îmbolnăvi.”

De asemenea, bolnavii cu diabet sau cu afecțiuni circulatorii pot, în anumite condiții, să suporte inserția unui implant dentar, dă asigurări medicul: „Desigur că trebuie să stabilizăm situația. Dacă, de exemplu, pacientul are diabet, lucrăm cu diabetologul. De multe ori, avem surpriza  să găsim noi pacientul cu diabet, care nu știa că stă pe glicemie de 400-500 când norma maximă este de 120. Sunt pacienți cu hipertensiune, cu boli de inimă, unde ajută foarte mult medicul anestezist. Pentru că, până la urmă, dacă inima bate normal, nu crește nici tensiunea, adică dacă nu te stresează ceea ce urmează să-ți facem. La fel, avem grijă și la pacienții care sunt pe anticoagulante.”

Dantură fixă cu pașaport

În calitate de pacient care are nevoie de implant, mai spune dr. Leahu, ar trebui să mă preocupe măcar țara din care provine implantul: „Să știu cum se numește producătorul, câteva caracteristici ale implantului, mai ales dacă nu aleg o instituție în care să am încredere că va fi acolo pentru mine toată viața. Pentru că o situație des întâlnită este aceea în care pacientul vine la control, implantul nu are mari probleme propriu-zis, dar pe partea protetică – de coroane dentare– trebuie să facem niște schimbări. Și trebuie să comandăm niște piese de schimb. Și apare întrebarea: ce implant aveți în gură? Și pacientul răspunde, «nu știu»! Cred că ar fi important ca pacientul să aibă această informație.”

Tocmai de aceea, în protocolul standard al clinicii pacientul primește un carnețel cu eticheta producătorului,  și în care este trecut nu doar tipul implantului, dar și dimensiunea și lotul din care face parte: „Pentru că este important ca acest dispozitiv medical să fie urmărit. Și dacă apare orice fel de problemă, să putem comunica producătorului pentru a putea îmbunătăți rezultatele viitoare.”

Printre țările de unde provin cele mai bune implanturi de pe piață, expertul a nominalizat Germania, Elveția și, pentru anumite situații speciale, și Coreea de Sud.