Emoțiile reprimate pot îmbolnăvi inima? Psihoterapeut Radu Tolea: „Corpul găsește altă cale să le exprime, de foarte multe ori printr-o boală“

Emoțiile reprimate nu dispar. Ele se întorc împotriva noastră prin tensiuni, frici, suferințe și, uneori, prin afecțiuni cardiace. Într-o lume care încă ne învață să tăcem, curajul de a simți și de a vorbi despre ce trăim este o formă de a ne apăra inima de posibile afecțiuni.

Generații la rând am trăit în familii și, la scară mai largă, în societăți care ne-au învățat să zâmbim chiar și când ne este greu, să fim puternici și să „nu arătăm slăbiciune“. Chiar dacă în ultimii ani discursul despre sănătatea emoțională a început să schimbe aceste tipare de comportament, încurajarea exprimării emoțiilor este un fenomen recent în România. Cei mai mulți dintre noi strângem în continuare emoții la piept, fără să le dăm voie să iasă afară. Însă corpul simte, iar pe el nu îl putem minți. Când emoțiile rămân blocate, repercusiunile asupra inimii pot fi cu adevărat serioase.

Corpul are propriul său limbaj, iar inima este adesea mesagerul principal, un fel de barometru al emoțiilor netrăite. Inima, poate mai mult decât orice alt organ, reflectă ceea ce purtăm în interior. Apoi, emoțiile neexprimate nu dispar, ci rămân acolo până când încep să trimită semnale de alarmă sub forma unor simptome precum puls accelerat, durere sau neliniște. De aceea, uneori, cel mai bun mod de a proteja inima și sănătatea în general este să ne ascultăm emoțiile — și să le dăm voie să existe.

„Pentru emoțiile reprimate, emoțiile care nu sunt lăsate a fi trăite, emoțiile care nu sunt lăsate a fi plânse, corpul va găsi o altă modalitate de a le trăi. De foarte multe ori printr-o boală, de foarte multe ori printr-o boală chiar de inimă.“, spune Radu Tolea, psihoterapeut în cadrul Regina Maria București.

Ce legătură există între emoțiile reprimate și inima?

Un studiu publicat în 2025 de cercetători de la Harvard și Universitatea Laval (Canada) arată că suprimarea emoțiilor contribuie la dezechilibre hormonale care afectează tensiunea arterială și cresc inflamația cronică, factori cunoscuți de risc cardiovascular. Printre biomarkerii analizați în cadrul studiului s-a numărat și cortizolul, indicând modul în care stresul emoțional influențează echilibrul hormonal pe termen lung.

„Trebuie să întelegem că emoțiile implică o descărcare fiziologică. Atât o descărcare hormonală, cât și o descărcare chimică. Să luăm o emoție foarte des întâlnită, de exemplu furia. Ce se întâmplă în cazul furiei? Are loc o descărcare hormonală a cortizolului, principalul hormon al stresului. Acest hormon va crea o hipertensiune în corp, hipertensiune care poate să ducă chiar și la infarct.“ explică psihoterapeutul.

Mai ales în cazul adulților de vârstă mijlocie, după cum arată mai multe studii, reprimarea emoțională este asociată cu hipertensiune arterială și disfuncții cardiovasculare. În cazul furiei – de care amintea și psihoterapeut Radu Tolea –, impactul asupra organismului poate fi atât de mare încât duce la rigidizarea vaselor de sânge. Chiar și simpla amintire a unui episod de furie poate duce la rigidizarea temporară a vaselor de sânge timp de circa 40 de minute, ceea ce pune presiune pe inimă și crește riscul de infarct, au demonstrat anul trecut cercetători de la Columbia University.

În completare, alte meta-analize au confirmat că între 40% și 70% dintre pacienții cu boală coronariană pot experimenta episoade de ischemie miocardică declanșate de stres psihic intens, fără a fi necesar efortul fizic.

Cum ne dă corpul semnale că am reprimat prea mult?

Dacă suntem atenți la corpul nostru, există șanse mari să observăm semne clare care indică un dezechilibru provocat de reprimarea emoțională care fie se întâmplă de prea mult timp, fie este foarte intensă. „Semnele pe care ni le dă corpul atunci când o emoție nu este trăită, când o emoție este reprimată pot să varieze de la anumite blocaje, anumite palpitații la anumite frici.“, mai spune psihoterapeutul.

Simptomele pot fi subtile, dar persistente:

• palpitații fără o cauză aparentă,
• nod între gât și piept,
• senzația de sufocare emoțională,
• frici inexplicabile,
• oboseală cronică sau durere toracică de cauză necunoscută.

Ce putem face pentru a ne proteja inima

Pentru a proteja inima de efectele suprimării emoțiilor, primul pas este să recunoaștem emoțiile: furie, frustrare, teamă, vinovăție. Emoțiile nu sunt „rele“ sau „bune“, ci pur și simplu reacții umane la viață. Să recunoaștem că simțim furie, teamă sau vinovăție nu ne face slabi, ci autentici. A le ignora nu înseamnă că nu ne afectează, iar a le exprima este esențial pentru sănătatea noastră emoțională și fizică.

Exprimarea poate lua multe forme: o conversație sinceră cu cineva de încredere, scrisul într-un jurnal, o sesiune de terapie sau chiar momente de plâns eliberator. Important este ca emoțiile să circule, nu să stagneze în interior. Psihoterapia este o resursă valoroasă pentru accesarea emoțiilor reprimate. Nu este despre a deveni slab, ci despre a deveni sincer cu tine.

În paralel, există și instrumente la îndemână cu efecte dovedite asupra echilibrului psiho-fizic precum exercițiile de respirație profundă: doar 5-10 minute de respirație conștientă pot reduce semnificativ nivelul cortizolului. Meditația, rugăciunea, yoga sau muzica liniștitoare au, de asemenea, efecte benefice directe. Și nu în ultimul rând, ia în calcul mișcarea fizică de orice fel care ajută la metabolizarea cortizolului și la echilibrarea stării emoționale. De fapt, toate aceste practici contribuie la reglarea cortizolului și la echilibrarea sistemului nervos autonom, reducând astfel riscurile pentru inimă.