A devenit mamă a patra oară după o operație de dezlegare a trompelor, făcută cu succes în Brașov, la Regina Maria. „Eram la capătul puterilor. Medici din Germania și Cehia mă refuzaseră”
Ionica Bologa are 43 de ani, locuiește și lucrează în domeniul farmaceutic în Germania. Tocmai a născut al patrulea copil ca pe o minune a medicinei. A reușit să rămână gravidă după o intervenție de refacere a trompelor, în condițiile în care alesese după a treia naștere legarea trompelor uterine. Operația a avut loc în România, la Brașov, și a fost făcută de dr. Viorel Stoica, fondatorul Centrului pentru tratamentul fibromului uterin al Spitalului Brașov, parte din grupul Regina Maria.
Când niciun doctor nu îi mai oferea șanse pentru o sarcină obținută pe cale naturală, după căutări nu numai în România, dar și în alte țări – în urmă cu 10 ani optând pentru ligatură tubară (sterilizare chirurgicală) –, și oamenii din jur nu îi înțelegeau neapărat dorința de a deveni mamă încă o dată cu orice preț, Ionica l-a cunoscut pe dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică – ginecologie si fondatorul Centrului pentru tratamentul fibromului uterin al Spitalului Brașov, parte din grupul Regina Maria. Întâlnirea dintre cei doi a fost una dintre acelea care schimbă vieți în primul rând pentru că, în urma intervenției chirugicale de refacere a trompelor (anastomoză tubară), dr. Stoica a ajutat-o pe pacientă să își îndeplinească cel mai mare vis, acela de a-și întregi familia alături de noul partener de viață, dar și pentru că în urma intervenției Ionica Bologa simte că starea de sănătate a întregului său organism s-a îmbunătățit considerabil. „Mă simt ca nouă!”
Drumul până la dr. Stoica a fost unul lung și marcat de durere emoțională și fizică. Un drum cu numeroase întâlniri, consultații și diagnostice care într-un final au eșuat, cu numeroase decizii, unele dintre cele mai bune, altele pe care Ionica încă le regretă, așa cum a fost aceea de a opta pentru sterilizare chirurgicală.
Povara unor decizii de viață și de moarte
În urmă cu 10 ani, după două nașteri pe cale naturală, Ionica Bologa a fost nevoită să nască a treia oară prin cezariană. Însă, înainte de a-și aduce pe lume cel de-al treilea băiat, Ionica a fost nevoită să ia o decizie cumplită mai ales pentru sufletul unei mame: din cauza complicațiilor survenite, medicii care se ocupau de cazul ei în acel moment i-au recomandat histerectomie totală: „În urma unor diagnostice false, mi-au spus că uterul meu este foarte subțire și va trebui să fac histerectomie totală cu bebeluș cu tot.” Ionica a ales! Cu mult curaj și cu o forță pe care nici nu își dă seama de unde a avut-o. I-a fost teamă? Nici nu vrea să își mai amintească, știe doar că nu ar fi putut hotărî altfel pentru copilul ei. „Am decis să recurg la hitsterectomie doar în cazul în care apărea o hemoragie sau uterul se rupea. A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am putut să duc sarcina până la final cu succes. Am născut al treilea băiețel de 3,8 kg. Este un copil minunat!”
După naștere, Ionica nu a avut prea mult răgaz, fiind din nou pusă în fața unei hotărâri decisive pe care, de data asta, a luat-o în acord cu părerea specialiștilor: în contextul apariției și a unui fibrom uterin, Ionica a ales o procedură de sterilizare chirurgicală denumită ligatură tubară (cunoscută popular și sub numele de legarea trompelor uterine).
„Am decis împreună cu medicul să recurg la ligatură tubară. De data asta pentru sănătatea mea, aveam și risc de tromboză, cu probleme foarte mari ale venelor de pe picioare iar încetarea administrării contraceptivelor m-ar fi ajutat, plus că m-am gândit că aveam deja trei copii.”
„Nu aș recomanda nimănui să facă așa ceva!”
Între timp, viața nu a urmat tocmai planul pe care și-l imagina Ionica: după un divorț dificil, s-a mutat împreună cu cei trei copii în Germania unde l-a cunoscut pe actualul partener. „Mi-am refăcut viața, am început să îmi doresc un copil și cu actualul meu soț. Am realizat că am luat o decizie proastă prin sterilizare. Acum, privind retrospectiv, nu recomand niciunei femei să facă ce am făcut eu. Poate în cazuri extreme-extreme. Altfel nu. În primul rând, pentru că nu știi niciodată ce îți rezervă viața.”
Regretul Ionicăi nu avea legătură doar cu neputința de a-și completa familia și, implicit, cu dorința de a deveni mamă încă o dată, ci și cu problemele de sănătate cu care s-a confruntat în intervalul dintre operația de sterilizare și anastomoza tubară: „În 2017, după 3 ani de la intervenția chirurgicală de sterilizare, uterul meu a fabricat din nou fibrom. Cu sângerări îngrozitoare, cu infecții continue, medicii la care am mai mers îmi spuneau mereu că nu are nicio legătură starea mea de sănătate cu sterilizarea. Dar nu era adevărat.”
Durerile de o intensitate ridicată la fiecare menstră, sângerările dintre menstre, creșterea și pierderea kilogramelor într-un ritm alert au epuizat-o. „Ajungeam aproape lunar la spital în Germania, mai precis în Mainz. Și tot timpul am fost nemulțumită. Într-un final am descoperit că în urma uneia dintre intervențiile chirurgicale mi-au perforat uterul. Poate nu întâlnisem eu medicii care trebuie.”
La capătul puterilor, și decizia de a-și reface trompele uterine
Cu viața întoarsă peste cap, Ionica a început să caute ‘acel medic’ care să îi refacă trompele uterine în Germania, Cehia și România. Într-o primă etapă a acestui nou proces de căutare, a ajuns într-o clinică din Germania unde, pe lângă costurile exacerbate, niciun doctor nu i-a oferit măcar o cât de mică speranță că în urma reconstrucției tubară ar putea să rămână din nou însărcinată. „Mi-au zis că șansele sunt foarte mici, că există risc de sarcină extrauterină. Dar nimeni nu mi-a garantat nimic, cât de puțin.”
Dezarmată, Ionica a hotărât împreună cu soțul său să încerce totuși o procedură de fertilizare în Cehia. „Aici mi-au spus că uterul s-a refăcut, într-un final era perfect sănătos, nu mai aveam nici fibrom, ovarele produceau ovule, iar soțul era și el într-o stare fizică bună.” Doar că și de data asta, spune ea, relația cu medicul a motivat-o să renunțe: „Mi-am dat seama la un moment dat că nu funcționa. Am fost atât de dezamăgită. Medicul nu fusese atent la istoricul meu, nici măcar nu văzuse că uterul meu era bicorn.”
Tristă, dezamăgită, aproape fără resurse de energie pentru a mai continua pe drumul soluțiilor ce păreau inexistente, totuși nu a renunțat, a mai încercat încă puțin. „Eram la capătul puterilor. Soțul mi-a spus că poate ar fi mai bine să renunțăm, mai ales în situația în care medicul de atunci a insistat că implică un risc foarte mare. În plus, și eu și el aveam deja copii. Dar nu am putut înceta să caut un medic care să mă înțeleagă!”
Prima întâlnire cu dr. Viorel Stoica
După alte două luni de căutări în mediul online exclusiv medici specializați pe reconstrucție tubară din România, Ionica l-a întâlnit pe dr. Stoica Viorel, simțind că este ultima ei șansă, o ultimă luptă după care își propusese să renunțe.
„Am găsit foarte multe mărturisiri ale femeilor/mamelor care fuseseră pacientele domnului doctor, toate vorbeau atât de frumos de dumnealui. Era foarte solicitat, mi-am făcut cât de repede o programare, am urcat în avion și am venit la consultație. De prima oară de când l-am văzut, i-am spus «Simt că o să mă faceți bine așa cum eram înainte». Dumnealui mi-a zâmbit și mi-a răspuns: «Dacă așa spuneți dumneavoastră, înseamnă că o să vă faceți bine»”.
Pentru prima oară după ani de eșecuri, Ionica a întâlnit un medic care i-a schimbat radical starea de spirit prin simplul fel de a comunica cu ea: a întrebat-o ce își dorește de la el și în același timp i-a spus cu exactitate și onestitate cum o poate ajuta, fără a-i crea speranțe deșarte, dar totuși fără a o descuraja. „Într-o lună de la prima întâlnire, dr. Stoica m-a operat, după ce mi-a făcut toate analizele necesare. Credeți-mă, ajunsesem într-o stare – nu voiam să mai amân nicio zi, pentru mine și luna aceea a părut mult. Dar domnul doctor mi-a explicat toate etapele.”
În cazul Ionicăi, decizia de a interveni chirurgical pentru refacerea trompelor uterine a fost cea mai bună soluție în contextul dat. „În cazul doamnei Bologa”, explică dr. Viorel Stoica, „cu copii obținuți pe cale naturală, cu sterilizare chirurgicală pe care a regretat-o apoi, dorindu-și copii fără a se folosi de FIV, refacerea trompelor uterine chirurgical a fost cea mai bună alternativă, chiar dacă șansele pentru o nouă sarcină sunt de obicei foarte mici.”
Procedura de fertilizare este, statistic, mai eficientă decât cea de refacere a trompelor uterine. „Ce pot să vă spun este că, din totalul pacientelor operate de mine, în principiu 25% obțin o sarcină normală, 25% o sarcină extrauterină și 50% nu obțin nimic. Nu este o statistică extraordinară. Dar este o soluție pentru femeile care vor să mai încerce să aibă copii fără să apeleze la FIV.”
O intervenție cu șanse minime
Dr. Stoica Viorel i-a spus Ionicăi, cu onestitate, încă de la prima întâlnire, care erau șansele reale pentru o nouă sarcină. „De exemplu, dacă doamna Bologa nu avea deja copii, nu i-aș fi recomandat să recurgă la acest tip de intervenție chirurgicală. În primul rând pentru că în astfel de situații există un avantaj mare: trompele sunt deja testate, a fost deja dovedit că sunt în stare bună, că au funcționat propice până la realizarea ligaturii. Și atunci nu îți rămâne decât să extragi bucata de trompă cumva distrusă și să refaci țesutul – ceea ce numim anastomoză tubară.”
Altfel, riscurile intervenției chirurgicale în sine nu sunt mari, doar că odată cu apariția FIV a devenit din ce în ce mai rar realizată, pierzându-se informațiile ce țin de standardizarea metodei. Pe de altă parte, așa cum spune dr. Stoica, „nu știi niciodată ce complicații poți găsi când intervii chirurgical.” În cazul Ionicăi, nu a existat nicio surpriză neplăcută sau dificil de gestionat.
„Din fericire, în mediul privat avem la dispoziție toată tehnologia necesară pentru a obține cele mai bune rezultate atunci când intervenim chirurgical. Apoi, știu foarte bine toate minusurile și plusurile resurselor, cum sunt firele pe care le folosim, așa încât să mă adaptez la fiecare caz, iar acest tip de constanță îmi oferă și mie-medic încredere ca să pot oferi mai departe încredere pacientului. Și tot așa rezultatele favorabile mă ajută să merg mai departe. Pe viitor, planul meu este să realizez acest tip de intervenție cu ajutorul robotului Da Vinci, ceea ce va însemna mai puține ore în blocul operator și o recuperare chiar și mai ușoară.”
Operație de 5 ore și o recuperare rapidă
Așadar, pentru că nu este o intervenție chirurgicală standardizată, de rutină, dar este o intervenție extrem de meticuloasă ce implică o tehnică laborioasă: punerea cap la cap a fiecărei structuri de trompe (muscular cu muscular, seros cu seros), de 2-3 mm, cu un calibru de 1 mm, cu fire chirurgicale mai subțiri decât firele de păr, fiecare medic are tehnica lui, consideră dr. Stoica.
În cazul Ionicăi Bologa, operația de reconstrucție tubară a durat 5 ore și s-a încheiat cu succes, iar recuperarea s-a produs rapid: „Nici nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat cu mine, când m-am trezit aveam senzația că tot aștept să intru în operație, dar eu eram deja operată. Domnul doctor mi-a arătat tot ce a făcut, este foarte deschis și explică cu transparență tot procesul. Orice întrebare am avut, orice simptom i-am spus că am, a fost acolo lângă mine, tot timpul alături.” Mai mult, mărturisește Ionica „după operație m-am simțit ca atunci când mama m-a născut. Nu au rămas cicatrici ca la celelalte operații pe care le-am mai avut, o grație chirurgicală, un talent de nedescris al domnului doctor.”
Și dr. Stoica Viorel își amintește că pacienta s-a simțit perfect după operație, iar recuperarea a fost una ușoară:
„Intervenția în sine a decurs în parametrii normali, abordând-o cu multă răbdare. A plecat destul de repede din spital, apoi am păstrat legătura constant. Empatia întregii echipe – am norocul de o echipă sudată și foarte bine pregătită –, și faptul că doamna Bologa este o persoană activă a coroborat la o recuperare rapidă, fără probleme.”
Mai mult, Ionica Bologa a plecat acasă cu speranța că, după șase luni, ar putea să rămână însărcinată pe cale naturală. Ceea ce s-a și întâmplat. „A fost un șoc pentru mine când am aflat că sunt însărcinată. La un an de la operație. Nu-mi venea să cred. Eram în România, am observat că s-a modificat temperatura corpului, mi-am făcut un test de sarcină, inițial a ieșit negativ. M-am întors în Germania și la două săptămâni am mai făcut încă un test de sarcină. Mi-a ieșit pozitiv. Nici nu m-am mai putut concentra la serviciu. Nu-mi venea să cred.”
Relația medic-pacient: „Trebuie să fim FAIR”
Ceea ce pare pentru Ionica o minune implică în primul rând rezultatul unei interacțiuni medic-pacient extrem de constructivă: „Există acest cuvânt în limbajul internațional, nu i-am găsit un sinonim pe măsură în limba română: «fair». Cred că asta trebuie să facem noi medicii, să fim «fair» cu pacienții noștri. Să le spunem ce putem face pentru ei, care sunt șansele reale. Nu să operăm pentru palmares, ci să depunem toate eforturile care ne stau în putință să îi ajutăm”, consideră medicul.
Iar rezultatul final depinde de relația care se stabilește între medic și pacient, așa cum s-a întâmplat și în cazul Ionică Bologa, unde ajutorul primit de la dr. Stoica nu a fost întrerupt nici după intervenție.
Deși, din motive birocratice (cetățenie, asigurare medicală, etc.), pacienta nu poate naște în România, aceasta păstrează constant legătura cu dr. Stoica Viorel. „Din cauza actelor, trebuie să nasc aici și asta este durerea mea cea mai mare, că nu pot să nasc cu domnul dr. Stoica. Asta ar fi fost ultima mea dorință în tot acest proces, dar voi reveni la Regina Maria pentru analize și la control imediat după naștere.”
De fapt, dr. Stoica a fost prima persoană căreia Ionica i-a trimis testul de sarcină: „I-am trimis testul și i-am scris că este cel mai bun doctor din lume. Dar domnul doctor este foarte modest, mi-a spus că s-a întâmplat cu ajutorul lui Dumnezeu.”
Mai mult, când într-una dintre lunile de sarcină a suferit o hemoragie și într-un alt moment critic a ajuns în spital într-o stare severă, cu riscul de a naște bebelușul prematur la 6 luni, a venit tot în România, la Regina Maria, la dr. Stoica. „Chiar dacă domnul doctor este specializat în chirurgie, a rămas alături de mine pe parcursul sarcinii, mi-a recomandat o colegă pentru partea de morfologie fetală și pentru ce alte nevoi am, dar tot timpul a fost și este alături de mine. Am vorbit în continuare cu domnul doctor, ceea ce mi-a oferit încredere și puterea de a trece peste toate momentele critice”, mai spune Ionica.
Din când în când, dr. Stoica îi scrie Ionicăi pur și simplu pentru a o întreba cum se simte, ne-a mai spus pacienta. „Chiar ieri domnul doctor și-a făcut griji, mi-a trimis mesaj să vadă dacă sunt bine. Chiar când aveam mai mare nevoie, mesajul și grija domnului doctor mi-au ridicat moralul. Tot domnul doctor mi-a spus de curând exact ce analize trebuie să cer aici în Germania ca să mă asigur că starea de sănătate a mea și a copilului este una bună. Așa am aflat că sunt anemică, deși aici niciun medic nu mi-a recomandat să investighez.”
Ionica este bine acum, la recomandarea medicilor stă cât mai mult în repaos, deși este mult mai activă decât ar trebui. Așteaptă să nască, cu emoție că dr. Stoica nu va fi alături de ea, dar cu speranță că totul va decurge bine și se va bucura de cel de-al patrulea său băiat.
O poveste despre curaj și relația potrivită medic-pacient
Doamna Ionica Bologa aparține unui grup restrâns de oameni cu o voință de fier care odată ce și-au pus ceva în minte reușesc să ignore îndoielile lor si ale celor din jur și să-și îndeplinească visul în care ei cred. Acestor oameni le vom datora posibilitatea de a călători și locui pe Marte în câțiva zeci de ani, mai spune medicul. Povestea Ionicăi „nu este despre promovarea unui tip de intervenție, ci a unui tip de oameni curajoși cu un mod de gândire aparte”, conchide dr. Stoica.
Devotamentul, disponibilitatea și grija față de pacientă o face pe Ionica să repete cât de binecuvântată este că a avut parte de această întâlnire: „Dumnezeu face miracole tot prin oameni, doar trebuie să știi la cine să te oprești. Sper ca și alte femei care au probleme asemănătoare cu ale mele, indiferent de istoricul lor medical, să aibă curaj și să caute medicul potrivit care să le ajute. Se poate să rămâi însărcinată pe cale naturală chiar și după o sterilizare chirurgicală, chiar dacă cei mai mulți medici oferă foarte puține șanse. Sper să le ajute povestea mea!”
Ionica Bologa a avut o șansă, una singură în accepțiunea ei, iar medicul potrivit și disponibil să o înțeleagă i-a oferit-o.