„Plecam de la el din cabinet putând să mut munții pentru o perioadă.” Când chirurgul care te operează de cancer de sân e mai mult decât medic

O durere ciudată la sân, care ba apărea, ba dispărea, a făcut-o pe Simona* să meargă mai des la medic. În felul acesta, în urmă cu doi ani a descoperit aproape întâmplător un nodul foarte mic. Era un cancer de sân în fază incipientă. Despre medicul care i-a fost alături, dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului la Ponderas Academic Hospital, Simona spune că a fost pentru ea ca un far către care s-a uitat de fiecare dată când nu găsea drumul. El a operat-o, alegând chirurgia conservatoare a sânului, a îndrumat-o către alți specialiști și i-a ridicat moralul de fiecare dată când a avut nevoie.

*Din motive care țin de protejarea identității, numele pacientei nu este cel real.

Are 45 de ani, e căsătorită și are un fiu de 10 ani, lucrează în domeniul culturii și a încercat să se înconjoare întotdeauna de artă și de frumos. În urmă cu doi ani, viața Simonei a luat însă o altă turnură. 

Cu un an înainte, începuse să aibă niște dureri în jurul areolei de la sânul drept. Dureri difuze care ba apăreau, ba dispăreau, dar care au alertat-o și au făcut-o să meargă să se verifice. A făcut ecografie mamară și apoi mamografie, dar i s-a spus atunci că totul e în ordine, așa că să repete investigațiile după un interval de 6 luni-1 an. Iar ea așa a și făcut. A fost din nou la ecografie peste o jumătate de an și totul era bine, dar la mamografia din 2022 a apărut o suspiciune.

„La mamografie se pun niște coduri și medicii îmi puseseră un cod care arăta că ar exista o suspiciune, așa că am mers mai departe cu investigațiile. Nodulul nu se simțea, pentru că la mine a fost de 7 milimetri, nu a depășit un centimetru. Nimic altceva, doar această durere care apărea și dispărea”, explică ea.

„Știam că el îmi va răspunde”

Cu această suspiciune și cu teama în suflet, s-a dus la un alt medic imagist, care i-a confirmat că e ceva foarte mic acolo și i-a recomandat să facă puncție biopsică. Când au venit, rezultatele au fost „dezastruoase”, spune Simona, care s-a văzut brusc în situația de a lua niște decizii de viață și de moarte și nu oricum, ci cât mai repede.

Unde să se ducă și ce să facă? Ce medic să aleagă și care este primul pas pe care e bine să îl faci când afli că ai cancer? Poți să rămâi în țară, poți să pleci în străinătate, toată lumea din jur vine cu tot felul de soluții, iar tu parcă plutești undeva pe marginea acestui spectacol despre care nu îți vine să crezi că reprezintă viața ta de-acum.

„Ești pierdut, efectiv. Nu știi care ar fi calea ta cea mai ușoară și oricum nu înțelegi”, spune Simona, încercând cu greu să-și stăpânească lacrimile atunci când rememorează totul.

În toată această confuzie, după ce a decis să se trateze în țară, și-a amintit de dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului la Spitalul Ponderas, parte a rețelei private de sănătate Regina Maria. Îl cunoștea dintr-un alt context și avea numărul lui de telefon, așa că i-a scris direct, într-o dimineață devreme.

„Știam că el îmi va răspunde, știam că nu există la domnul doctor să aștepți să îți dea un răspuns când ești într-o situație, oricare ar fi ea. Așa că i-am trimis toate analizele pe care le aveam la 7.00 dimineața, pentru că eram absolut disperată, rămăsesem suspendată cu un diagnostic grav în cap și fără nimeni care să mă coordoneze, iar în 5 minute domnul doctor mi-a răspuns și mi-a zis să vin la el la cabinet, să mă vadă”, spune Simona.

Așa că s-a și dus la o consultație la Spitalul Ponderas și, de acolo, „totul a mers ca uns”.

„Durerile nu erau provocate de tumoră.” Prima întâlnire cu medicul

La primul consult pe care l-a avut la dr. Gerald Filip, Simona s-a dus singură. Avea cam toate analizele deja făcute, iar medicul chirurg își amintește că era foarte emoționată și împovărată de greutatea diagnosticului.

„Fusese identificată o formațiune sub un centimetru, de 6-7 mm, o formație care este imposibil să fie identificată prin palpare, care a fost biopsiată și, ulterior, s-a stabilit diagnosticul de carcinom mamar invaziv, așa că s-a prezentat la consult chirurgical pentru tratamentul chirurgical”, spune dr. Filip.

Medicul chirurg mai spune că Simona era atât de temătoare tocmai pentru că nu-i explicase nimeni, înainte de a ajunge la el, detalii legate de natura bolii, despre tratament și prognostic.

„Durerile de sân pe care pacienta le avea se încadrau într-o variație a sensibilității normale pentru orice femeie la vârsta ei. N-au fost dureri specifice de cancer, pentru că, la aceste dimensiuni, un cancer nu produce dureri, deci durerile nu erau provocate de tumoră, dar faptul că ea a făcut investigații imagistice pentru acestea a dus la identificarea precoce a diagnosticului. Deci a fost benefic faptul că a apărut durerea, pentru că asta a determinat-o să facă verificări dese”, explică dr. Gerald Filip, care subliniază că o afecțiune cum este cancerul de sân doare numai atunci când ajunge în faze avansate, pentru că atunci infiltrează nervii.

Practic, Simona s-a speriat de dureri și a făcut investigațiile imagistice pentru niște simptome care nu aveau legătură cu cancerul de sân, dar această atitudine a fost, întâmplător sau nu, norocul ei.

De la acel prim consult, dr. Gerald Filip i-a explicat Simonei care sunt posibilitățile de tratament. În primul rând, operația era obligatorie. Aceasta ar fi fost urmată de radioterapie, în cazul în care s-ar fi optat pentru chirurgie conservatoare a sânului, adică operație de sector, dar și de chimioterapie, dacă în urma altor investigații s-ar fi dovedit că există motive histopatologice pentru acest tratament.

„Eu m-aș fi operat ieri.” Operație de sector versus mastectomie

Chiar dacă avea cam toate analizele deja făcute, chiar dacă avea medicul potrivit, care o făcea să se simtă pe mâini bune, și chiar dacă se grăbea, sub presiunea unui diagnostic înspăimântător, Simona tot a trebuit să mai aștepte câteva zile înainte de primul pas în tratarea cancerului de sân.  

„Am completat secvența de stadializare și de diagnostic cu computer tomograf, cu examen clinic, cu o testare genetică, consult ginecologic și, având toate aceste informații, în tumor board s-a hotărât că primul gest terapeutic este intervenția chirurgicală”, spune dr. Filip.

A durat cam două săptămâni până a primit rezultatele testării genetice, în funcție de care medicul chirurg avea să-i propună tipul de operație cu prognosticul cel mai bun în cazul ei.

„Am așteptat după analiza aia, dar eu m-aș fi operat ieri, adică nu aș mai fi stat. Când am aflat rezultatul analizei, domnul doctor m-a întrebat când vreau să mă operez și i-am zis tot ieri, adică atât de repede cât se poate”, spune Simona.

Dr. Gerald Filip i-a propus o terapie chirurgicală de conservare a sânului, adică operație de sector. În primă fază, Simona ar fi vrut să scoată tot, adică să facă mastectomie, și s-a lăsat înduplecată să păstreze sânul doar când chirurgul i-a explicat în detaliu diferența dintre cele două abordări.

„Studiile arată că, în cancerul precoce, mastectomia nu aduce o rată mai mare de vindecare și nici o supraviețuire mai bună. În plus, aduce niște complicații atât estetice, cât și fizice și psihice. În cancerele precoce (n.r. – cum a fost și cazul Simonei) se poate efectua terapia de conservare a sânului prin procedee numite chirurgie oncoplastică.”

Dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului

„În epoca modernă, mastectomia este rezervată cancerelor avansate, cancerelor multicentrice, adică celor în care sunt mai multe tumori în același sân, sau în formele extrem de agresive, cum e cancerul inflamator. Acolo nu se poate face o terapie conservatoare, deci nu se poate păstra sânul”, mai spune medicul chirurg.

De altfel, mai spune el, terapia conservatoare a sânului este una relativ recentă, din punct de vedere al evoluției în medicină, fiind introdusă de 20 de ani, motiv pentru care femeile care nu primesc informațiile necesare pot avea frecvent impresia că, dacă scot tot sânul, indiferent de tipologia și de stadiul bolii, au șanse mai mari de vindecare. „În România nu există tehnologia necesară identificării tumorilor în stadii incipiente și nu există training pentru aceste tehnici chirurgicale. Există adresabilitate, adică femeile vor să fie tratate astfel, dar nu există accesibilitate, nu există centre medicale care să dispună de asemenea tehnologie”, mai spune dr. Filip.

În orice caz, decizia de a face terapie conservativă a sânului sau mastectomie este luată întotdeauna împreună cu pacienta: „Niciodată nu impunem noi o decizie. Pacienta este informată despre riscul, despre tehnica chirurgicală, despre evoluție, despre tot ce înseamnă cancerul de sân. Și atunci decizia este luată împreună cu ea. Dar sunt 20 de ani de când studiile au arătat că, dacă faci o terapie conservatoare a sânului, însoțită obligatoriu de radioterapie, beneficiile sunt la fel ca în cazul mastectomiei, dar fără a avea o cicatrice mare și o alterare a schemei somatice a corpului.”.

Simona a acceptat fără ezitare explicațiile medicului, iar acum, la doi ani de la operație, știe cu certitudine că a avut dreptate: „Scoțându-mi un singur ganglion, mi-am dat seama că, dacă mi-aș fi scos sânii, ar fi fost mult mai greu. Pentru că tu rămâi oricum cu niște sechele, nu poți să trăiești chiar ca înainte, pentru că după tratament lucrurile se schimbă, corpul se transformă. Atunci mă gândeam că ar trebui să scot tot, dar acum pot să spun că da, e mai bine așa”.

„Mai greu mi s-a părut la cezariană decât la operația pe care am făcut-o la sân.” Intervenție minim invazivă și minim traumatizantă

25 noiembrie 2022 a fost ziua operației. Cu o zi înainte, Simona a făcut un tur de forță în Spitalul Ponderas, de dimineață până seara. S-a dus la mai multe consulturi preoperatorii, pentru că procedura este ca fiecare pacientă să treacă, înainte de o astfel de intervenție, printr-o evaluare biologică a organismului. A făcut consult cardiologic, pentru a identifica eventualele probleme cardiace, un set complet de analize pentru a identifica eventualele modificări induse de alte afecțiuni necunoscute, o tomografie de torace, abdomen și pelvis, ca să se asigure că nu există metastaze sau alte afecțiuni concomitente.

A ajuns acasă seara târziu, a dormit, iar a doua zi s-a întors la Ponderas, unde soțul ei a dus-o pentru operație. Și ea, și medicul își amintesc discuția de dinainte.

„Mi-a zis că e foarte simplu, că nu trebuie să-mi fac griji, că o să văd cum e în sala de operație. De operație nu mi-a fost deloc teamă. În capul meu era că mă operez și totul va fi minunat”, spune ea.

„A fost hotărâtă și curajoasă, n-a făcut niciodată un pas înapoi. Curiozitatea ei a fost legată mai mult de momentul când se trezește și când se întoarce la salon, când poate lua legătura cu familia. Decizia era luată și n-a existat niciun moment de șovăială”, spune și medicul chirurg.

Tot în dimineața operației, Simona a trecut printr-o altă procedură, realizată sub anestezie locală de către un alt medic, o procedură prin care se instalează un fir metalic, numit harpon, în zona care trebuie îndepărtată.

Dr. Gerald Filip explică necesitatea acestei proceduri: „Pentru că formațiunea tumorală nu are echivalent palpatoriu, adică nu se simte, și pentru a nu face o excizie mare de țesut glandular, ci doar excizia formațiunii tumorale cu o margine de siguranță oncologică, atunci noi punem un fir metalic, sub ghidaj ecografic sau mamografic, care ghidează chirurgul direct la leziune. Acest fir arată unde trebuie să faci excizia și, în loc să scoți un sfert din sân, scoți proporțional o cantitate mai mică de țesut mamar, dar respectând securitatea oncologică”.

Apoi, Simona a intrat în sala de operație și a adormit, sub anestezie generală.

Chirurgia conservatoare a sânului este, explică dr. Gerald Filip, un procedeu oncoplastic, care permite doar excizia tumorii cu o margine de siguranță oncologică, păstrând cât mai mult forma anatomică naturală a sânului.

„Operația e una delicată. În mâinile unui chirurg antrenat pe tipul acesta de operație este o intervenție standard, nu are un grad mare de dificultate, dar trebuie să fii delicat, în așa fel încât să nu alterezi forma anatomică a sânului, să păstrezi cât mai mult simetria comparativ cu celălalt sân, să nu rămână cicatrici mutilante sau la vedere.”

Dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului 

Tot parte din operație a fost și excizia biopsică a ganglionului santinelă axilar, adică a ganglionului din axilă prin care trece limfa către nodulul afectat de cancer.  

„Ganglionul santinelă a fost identificat cu ICG sau Indocianina Green, o tehnică modernă, non-iradiantă, care permite identificarea acestui ganglion și excizia lui. Tehnica este foarte importantă pentru că eviți disecția axilară, adică acel procedeu chirurgical amplu prin care se scot toți ganglionii de la nivelul axilei și care este urmat de complicații cum e brațul gros, durerea cronică sau cicatricele retractile”, mai spune medicul.

Prin urmare, acum, Simona are o cicatrice mică în cadranul de sus al sânului drept și una și mai mică la axilă.

„A fost foarte simplu. Oricum, condițiile de la Ponderas nu se compară cu nimic. M-am dus dimineața, m-am operat și am plecat a doua zi dimineață pe picioare, fără nicio problemă. A fost o operație simplă, mai greu mi s-a părut la cezariană decât la operația pe care am făcut-o la sân. Greu a fost ce s-a întâmplat după (n.r. – tratamentele care au urmat), dar la operație nu e așa traumatizant pentru pacient. I-am și zis domnului doctor că, decât să fac tratamentele pe care le-am făcut după, mai bine m-aș fi operat de zece ori la el.”

Simona, pacientă operată prin chirurgie conservatoare a sânului

„Nu a simțit o durere propriu-zisă, a avut doar o jenă.” Externare chiar a doua zi

De altfel, în discuția pe care am avut-o, Simona menționează de mai multe ori că, în tot parcursul pe care l-a avut pentru tratarea cancerului de sân, operația a fost cel mai simplu și cel mai firesc lucru. Și așa și e, având în vedere așteptările negative pe care le avem atunci când ne gândim la o operație.  

„Chirurgia de obicei este însoțită de durere, dar intervenția aceasta, fiind cu traumă minimă, și durerea a fost minimă. Practic, când s-a trezit, nu a simțit o durere propriu-zisă, a avut doar o jenă care a dispărut rapid”, spune dr. Filip, menționând că după o operație de acest fel nu e nevoie de calmante administrate intravenos sau intramuscular, ci doar de medicație antialgică obișnuită.

De altfel, Simona a și fost externată chiar a doua zi, fără tuburi de dren, cum se întâmplă la operațiile mai invazive, și fără precauții speciale care să se întindă pe durate lungi. „Mastectomia este însoțită de o lungă perioadă de folosire a tuburilor de dren, pacientele nu au voie să facă băi, să facă eforturi fizice intense, nu au voie să-și folosească membrul toracic de pe partea operației în activități uzuale, cum ar fi să ducă un rucsac sau o geantă, trebuie să evite mult timp activitățile casnice de bază, cum ar fi spălatul sau gătitul. Aici nu a fost cazul, aici sunt restricții de efort fizic și de traume în primele 10 zile. La 10 zile plaga era complet vindecată, iar la o lună de zile de la operație pacientele se pot întoarce la activități fizice, cum ar fi sportul, înotul sau gimnastica aerobică”, mai spune chirurgul.

Faptul că s-a simțit atât de bine după operație a fost benefic pentru Simona, dar i-a și indus ideea că, dacă operația a fost atât de ușor de suportat, tot astfel va fi și tratamentul post-operator.

„Pentru mine, operația a fost răul cel mai mic. Cicatricea e o chestie de trei centimetri, nu se mai vede, practic, sunt niște cicatrici infime față de operația mea de cezariană. De-aia nici n-am putut să înțeleg că chiar am o problemă. Când tu ieși după operație fericit și zburzi, te gândești că, gata, ești salvat, dar din păcate nu e așa. Pe parcurs afli că mai sunt și altele de făcut. Dacă ai ști totul de la început, cred că ar fi mult mai greu. Adică oricum e greu, dar cred că ar fi stresul și mai mare”

Simona, pacientă operată prin chirurgie conservatoare a sânului

„Știam că o să mai existe un tratament după operație, dar având un cancer de dimensiunea aia, n-a fost atât de clar parcursul. În primul rând eu n-aveam un oncolog, eu îl aveam doar pe domnul doctor Filip. Și mă întreba: tu ai un oncolog?, dar eu parcă nici nu înțelegeam termenul, parcă vorbea cu altcineva. Ce înseamnă oncolog? Nu știu. Nu, nu. Și după operație mi-a spus că trebuie să-ncep și tratamentul”, își amintește ea.

Așa că, după operație, s-a dus acasă, dar a păstrat legătura cu dr. Gerald Filip, care i-a făcut legătura cu un oncolog și un radiolog. De fapt, a rediscutat cazul ei în tumor board, pe unde mai trecuse și anterior operației.

Radioterapie și chimioterapie. Decizia din tumor board

Tumor board-ul este o comisie oncologică formată din toți medicii implicați în rezolvarea unui caz oncologic: oncolog medical, chirurg oncolog, radioterapeut, anatomopatolog și chiar psihologi. În Spitalul Ponderas parte a rețelei private de sănătate Regina Maria, toate cazurile de cancer sunt discutate într-o astfel de comisie, benefică pentru rapiditatea în comunicare, rapiditatea în programări și pentru accesul rapid la tratamente.

Chiar dacă dr. Gerald Filip a fost interfața dintre Simona și tot ce s-a întâmplat din punct de vedere al tratamentului, deciziile au fost luate într-o astfel de comisie. Așadar, după ce examenul histopatologic realizat în urma operației a confirmat excizia completă a leziunii și absența metastazelor în ganglion, cazul a fost rediscutat în tumor board, unde s-a hotărât completarea tratamentului cu radioterapie și, ulterior, chimioterapie.

După ce i s-a vindecat plaga de la sân, a și intrat într-un program de radioterapie, așa cum se recomandă în mod standard după operațiile de sector. „Știam că trebuie să fac un tratament, că o să fie radioterapie, că știi din filme. Numai că totul e dintr-un alt film, nu al tău. Domnul doctor mi-a recomandat unde să mă duc să fac radioterapia, după care eu tot speram că se termină, dar nu se termină. Pentru că am făcut și o analiză de la care am aflat că trebuie să fac și chimioterapie”, povestește Simona.

Analiza despre care vorbește ea se numește Oncotype și este o analiză în care se prelucrează materialul genetic al tumorii și se stabilește un scor care cuantifică indicația de chimioterapie. În cazul ei, scorul a indicat necesitatea chimioterapiei.

„Există cel puțin 22 de tipuri celulare de cancer. Unele sunt extrem de agresive, în pofida tratamentului și cu prognostic prost, altele sunt cu o evoluție relativ blândă. Ea a avut un cancer cu evoluție medie.”

Dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului 

Simona a făcut 24 de ședințe de radioterapie, ceea ce înseamnă că a mers zilnic, de luni până vineri, la aceeași oră, la un centru de radioterapie unde a stat câte 5 minute pe o masă specială, timp în care i s-a iradiat sânul și axila în zonele din care i-au fost scoase tumora și ganglionul santinelă. Chiar dacă e destul de grea și radioterapie, pentru că te face să fii mult mai obosit, Simona o descrie ca fiind, cel puțin în cazul ei, mult mai simplă decât chimioterapia. „Nici radioterapia nu e chiar o floricică, dar e mai ușor de suportat decât chimioterapia. Pe o scară de la 1 la 10, radio e undeva la 5, iar chimio e undeva la 30”, spune ea.

Ședințele de chimioterapie, chiar dacă au fost doar 4 și la intervale de câte 3 săptămâni, au fost cele care au afectat-o cel mai mult: „La chimio nu pot să spun decât că am simțit că mor la fiecare ședință și că după aceea trebuia să-mi revin pentru cealaltă. Adică mureai puțin și ți se spunea, hai măi, gata, haide, următoarea. Iar tu nu mai erai tu. Oricum nu mai erai tu, orice ar fi fost”.

Totul a durat din 25 noiembrie 2022 și până în 12 aprilie 2023, când a încheiat chimioterapia. În tot acest timp, dar și după încheierea acestei perioade, Simona a căutat tot timpul îndrumarea și sprijinul chirurgului ei: „El a fost totul pentru mine, el era pentru mine farul, eu mă uitam în ochii lui și ce-mi spunea el era lege. M-am bazat pe recomandările lui și am mers cu încredere unde mi-a spus el, pentru că știam că totul se va rezolva prin el, cu el, prin cunoștințele pe care el le avea”.  

„Ca un far pentru o navă care navigează pe o mare agitată.” Tot la chirurg, și dupa complicațiile radioterapiei

Simona l-a căutat pe dr. Gerald Filip ori de câte ori a avut dificultăți în perioada care a urmat operației, depășind uneori standardul vizitelor necesare la chirurg. „Eram tot timpul la el în cabinet, pentru că s-a întâmplat tot timpul câte ceva, dar, și dacă nu s-a întâmplat tot timpul câte ceva, oricum mă duceam să mă văd cu el, să-mi mai dea puțină încredere. El era sursa mea de optimism”.

„În toată perioada asta, de la domnul doctor îmi luam toată forța. Mă duceam la el în cabinet, mă încuraja și plecam de la el putând să mut munții pentru o perioadă scurtă, după care iar îmi cădea moralul și o luam de la capăt și tot așa. A fost un du-te-vino, un carusel în care urcam și coboram, urcam și coboram.”

Simona, pacientă operată prin chirurgie conservatoare a sânului

Chiar și atunci când radioterapia a avut efecte adverse mai neplăcute – o inflamație generalizată la nivelul sânului, care a durat câteva luni de zile – Simona s-a dus tot la chirurgul ei, deși ar fi putut să apeleze la medicul radiolog. Pur și simplu s-a simțit mult mai apropiată de el, deși se întâlnește și cu radiologul în continuare.

Dr. Gerald Filip spune că nu e deloc neobișnuit ca pacientele care trec printr-o operație de cancer de sân să rămână foarte atașate de chirurgul lor: „Relația dintre pacientă și chirurg este de lungă durată. De obicei, cea mai mare încredere o are în medicul chirurg, pentru că există momentul cel mai delicat, acel moment în care pacienta adoarme și își lasă corpul în mâna chirurgului, adoarme cu emoțiile unor accidente sau incidente și rămâne așa, agățată”.

Întâmplător sau nu, la fel ca Simona, și dr. Gerald Filip folosește farul ca o metaforă care descrie speranța cu care pacientele privesc chirurgul:

„Noi suntem ca un far pentru o navă care navigează pe o mare agitată. Și-atunci, de fiecare dată, pacienta se întoarce pentru sfaturi și ajutor la chirurg. Chiar dacă trece prin chimioterapie, radioterapie, tratamente hormonale, pentru orice modificare fizică, tot la chirurg se întoarce.”

Dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului 

„Eu cred că nu mai arăt la fel ca înainte.” Impactul psihologic

Cancerul e, indiferent de forma lui, o boală înspăimântătoare. Dincolo de frica de moarte, care nu are cum să nu te domine cât timp te știi bolnav, dincolo de greutatea efectelor adverse provocate de diferitele tipuri de tratament, mai apar și schimbările fizice prin care treci și, odată cu ele, tot felul de transformări la nivel psihologic.

În cazul Simonei, operația la sân nu a fost una mutilantă. Dar chimioterapia și-a pus amprenta asupra fizicului ei atât de mult încât nici acum, la un an și jumătate de la încheierea tratamentului, nu se mai recunoaște. „Ți se schimba tot, trăsături, față, mi s-a schimbat fizionomia. Eu cred că nu mai arăt la fel. Nu mai am părul drept, am părul creț, forma feței o aveam pătrată, acum e ovală. Nu știu ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat”, spune ea.

Iar schimbările nu sunt doar unele de suprafață, pentru că, după ce treci printr-o astfel de operație, oricât de mult s-ar spune că ai revenit la viața ta de dinainte, în realitate lucrurile nu mai sunt deloc la fel.

„Cel mai tare te doboară când vezi câți bolnavi sunt de jurul tău. La radioterapie, de exemplu, nu mă doboara tratamentul în sine, mă doboara că vedeam marea de oameni bolnavi din jur, de toate vârstele, și atunci conștientizam și eu că sunt bolnavă. Când vezi câte povești sunt în jurul tău și câți oameni suferă de fapt, pe mine asta mă destabiliza mai tare decât mă destabiliza boala. Am încercat să nu mă împrietenesc cu nimeni, am încercat să nu vorbesc cu nimeni, dar nu ai cum. Oricât te-ai opune tu, până la urmă te prinde din urmă, ceva tot auzi, tot vezi”, mai spune ea.

În cazul ăsta, oricât de susținători ar fi cei din jur, te simți tot singur. Durerea și spaima nu o poate simți altcineva în locul tău, așa că poți avea tendința să te simți neînțeles și să te izolezi. Simona, de exemplu, s-a închis în sine și și-a propus să revină la viața socială după ce se vindecă.

A simțit la un moment dat nevoia să meargă și la un psiholog, dar a considerat că încă e mult prea vulnerabilă încât să facă acest pas și să tot redeschidă rana emoțională vorbind despre durerea prin care a trecut: „Aș vrea să mă duc la un psiholog, dar pentru mine acum e mult prea curând. Deocamdată, am încercat să lucrez cu mine, să-mi fac singură curaj, să-mi dau singură șanse. Cred că trebuie să mai treacă puțin timp ca să mă relaxez un pic și să pot să mă duc la un psiholog.”.

Între timp, a căutat sprijin emoțional la dr. Gerald Filip, omul despre care a simțit că-i înțelege cel mai îndeaproape suferința. S-a dus la controale la două săptămâni de la operație, la o lună de la operație, înainte de începerea radioterapiei, la mijlocul radioterapiei, la sfârșitul radioterapiei, înainte de începerea chimioterapiei și după terminarea chimioterapiei și, de fapt, chiar mai des de-atât.

„I-am spus, mai în glumă, mai în serios, că m-aș muta la el acasă. Pentru că voiam să stau sub supravegherea lui toată perioada, pentru că în el aveam încredere și cu el voiam să merg prin toată povestea asta”, spune Simona.

Cât de greu e pentru un chirurg să acorde suport moral tuturor pacientelor sale? Oricât de greu sau de ușor ar fi, e parte obligatorie din meserie, spune doctorul Filip: „Nu poți să faci o chirurgie oncologică dacă nu oferi suport pacientelor, dacă nu ai empatie și dacă nu stabilești o legătură emoțională. Pentru că această legătură emoțională trebuie să fie mai stabilă decât emoțiile și fricile pe care le are o pacientă”.

„Un pacient trebuie să-și aleagă un medic evaluând nu numai calitățile profesionale, ci și pe cele emoționale”

Cu mâna pe inimă, Simona spune că a avut, din partea doctorului Gerald Filip, tot suportul de care a avut nevoie. Și medical, și emoțional. „Chiar a fost un om și nu numai cu mine, cu toată lumea este așa! Chiar dacă are atât de multe cazuri pe zi, să se comportă cu tine ca și cum ești cel mai important în momentul acela și ca și cum problema ta este rezolvabilă, îți dă mult optimism. Eu deja îl consider familie, adică atunci când merg la el nu mai consider că merg la doctor, consider că mă duc la cineva din familia mea”, spune Simona.

Comunicarea dintre ea și chirurgul ei a fost, mai spune, cel mai firesc lucru posibil într-un astfel de context. El a găsit soluții și a temperat toate temerile care au apărut pe parcurs, fără să o facă vreo clipă să se simtă stingher. „Sunt medici care îți spun că ai greșit sau care te ceartă, la mine nu a existat niciun moment de genul ăsta. Întotdeauna a fost încredere, întotdeauna a fost optimism și sentimentul că aparțin cuiva căruia chiar îi pasă de mine și că merge cu mine până la capăt. Domnul doctor a și zis că o să mergem împreună de mână până la capăt. Iar eu asta vreau să fac, să merg cu el împreună până la capăt”, mai spune Simona și o cuprind emoțiile.

La rândul său, dr. Gerald Filip vorbește despre importanța pe care o are comunicarea dintre medic și pacient. Uneori e suficient să te întâlnești față în față cu pacientul și să înțelegi ce se întâmplă cu el fără prea multe cuvinte, dar nu întotdeauna medicul știe gradul de suferință fizică și gradul de emoție al acestuia, și-atunci e esențial ca pacientul să aibă încrederea că se poate exprima liber și că îți poate spune tot ce simte și ce îl frământă.

Iar eficiența acestei comunicări este cu atât mai importantă cu cât toate deciziile sunt luate împreună, de medic și de pacientul său, așa că cei doi trebuie să se poată înțelege reciproc.

„Un pacient trebuie să-și aleagă un medic evaluând nu numai calitățile profesionale, ci și pe cele emoționale, cele de om. Pentru că, practic, vii la un om care te tratează, nu vii la o mașinărie care te diagnostichează și te tratează. Și dacă nu există o complianță sau dacă nu există o chimie între cei doi, lucrurile nu merg bine sau merg dificil și cu consum mare de energie. Întotdeauna va exista un medic cu care să reușești să stabilești o comunicare.”

Dr. Gerald Filip, chirurg de excelență în patologia sânului 

„Am mai multă tărie și mai multă încredere în mine.” Viața, azi

Simona nu e prima, nici ultima femeie care spune că experiența cancerului de sân a schimbat-o definitiv. După ce treci prin asta, nu mai ai aceeași părere despre oameni sau despre lume ca înainte, ești mult mai atent cu direcțiile în care îți duci energia, ți se pot schimba valorile și, odată cu asta, relațiile cu ceilalți.

Așa a fost, cel puțin, în cazul ei. „Eu nu pot să spun că sunt la fel ca înainte. Am mai multă tărie și mai multă încredere în mine, sunt mult mai hotărâtă în ceea ce vreau, mult mai determinată cu lucrurile care îmi trebuie sau pe care le doresc sau pe care nu le doresc. Și în relațiile cu oamenii sunt mult mai hotărâtă, nu mai pot să accept multe lucruri din partea celorlalți”, spune ea.

Din punct de vedere medical, acum se află în programul de monitorizare oncologică. Acest lucru presupune vizite regulate la oncolog, pentru că vreme de cinci ani de la operație urmează un tratament hormonal, controale la radiolog la intervale de trei luni vreme de doi ani și, teoretic, vizite la chirurg de două ori pe an. Însă Simona merge mult mai des de-atât, pentru sport moral și ca să-l viziteze.

„Standardul este să vină de două ori pe an, dar ea e binevenită de fiecare dată când are o problemă sau semnalizează ceva în neregulă. Dacă ne contactează direct, întotdeauna găsim o fereastră de 5-10 minute în care să discutăm cu fiecare pacientă, nu numai cu ea, pentru că sunt lucruri minore care, dacă nu se rezolvă rapid, se pot transforma în incidente majore”, spune și dr. Gerald Filip.

S-a întors la serviciu și la viața socială, mănâncă sănătos, face și mai multă mișcare decât înainte și-i place că a dobândit o condiție fizică bună. Încearcă să facă tot ce îi stă în putință să-și prelungească sănătatea și starea de bine și apreciază mai mult decât oricând libertatea pe care i-o oferă un fapt atât de simplu și-atât de ignorat în trecut: sănătatea.

„Mă simt liberă și mulțumită că sunt în viață, că încă trăiesc, că am un doctor minunat lângă mine, că nu sunt singură, că am încredere în anumiți oameni și că merg cu ei în lupta asta. Mă simt sănătoasă și e mare lucru să spui că ești sănătos! Că noi, oamenii, luăm sănătatea într-un mod gratuit. Credem că nu există niciun preț de plătit ca să fii sănătos, dar lucrul ăsta se poate schimba în jumătate de oră sau într-o oră sau mâine sau oricând. Sănătatea este un lux pe care noi îl asumăm cu ușurință. Și eu eram la fel ca toată lumea, și mie mi se părea că e normal să fii sănătos. Te gândești că ești sănătos și că asta va ține toată viața ta. Dar nu e așa, din păcate. Iar eu acum sunt recunoscătoare că sunt sănătoasă”, mai spune Simona.