Un nodul tiroidian nu este, în sine, un motiv de alarmă. Nodulii sunt foarte frecvenți, iar cei mai mulți sunt benigni. American Thyroid Association (ATA), una dintre principalele societăți medicale internaționale dedicate afecțiunilor tiroidei, estimează că peste 90% dintre nodulii tiroidieni sunt benigni. Aceeași concluzie este susținută și de ghidul European Thyroid Association (ETA), organizație europeană de specialitate în domeniul tiroidei. Potrivit ghidului, cancerul este identificat, în general, la aproximativ 1–5% dintre nodulii tiroidieni.
Faptul că cei mai mulți noduli sunt benigni nu înseamnă că toți arată sau se comportă la fel. De aceea, atunci când un nodul este descoperit, medicul se uită mai atent la caracteristicile lui, în primul rând prin ecografie.
Când ecografia nu este suficientă
Ecografia este prima investigație care îl ajută pe medic să evalueze un nodul tiroidian. Nu contează doar dimensiunea lui, ci și felul în care arată: structura, marginile, forma și alte caracteristici pe care medicul le urmărește cu atenție. Unele dintre ele sugerează un nodul cu aspect benign, în timp ce altele pot ridica suspiciuni. De exemplu, un nodul care apare mai întunecat la ecografie (hipoecogen), cu margini neregulate, o formă neobișnuită sau microcalcificări poate necesita o evaluare suplimentară.
Dar ecografia are și o limită: poate da multe informații despre aspectul nodulului, însă nu poate arăta ce se întâmplă în interiorul lui, la nivel celular. De aceea, atunci când există suficiente motive de suspiciune, medicul poate recomanda puncția aspirativă cu ac fin (FNAB).
Procedura presupune recoltarea câtorva celule din nodul, cu ajutorul unui ac foarte subțire. „Puncția tiroidiană cu ac fin, sau FNAB, este o metodă minim invazivă, nedureroasă, dar extrem de prețioasă pentru evaluarea celulelor din interiorul unui nodul“, explică medicul Alexandru Bogdan Dobrescu.
Celulele recoltate sunt apoi analizate la microscop, iar rezultatul îl ajută pe medic să afle ce fel de modificări prezintă nodulul. „Cu ajutorul puncției tiroidiene putem diferenția un nodul benign de unul malign“, mai spune medicul.
Cum se face, concret, puncția tiroidiană
Puncția tiroidiană este o investigație simplă. „Nu necesită nicio pregătire specială. Singurul aspect de care trebuie ținut cont este în cazul persoanelor care urmează tratament anticoagulant. În această situație, medicul poate recomanda întreruperea tratamentului cu două-trei zile înainte, în funcție de medicamentul administrat și de situația fiecărui pacient“, explică dr. Dobrescu.
Pacientul stă întins pe spate, cu gâtul ușor ridicat, astfel încât medicul să poată ajunge mai ușor la nodul. Zona este dezinfectată, apoi se face anestezia locală, prin injectarea unei cantități mici de anestezic, astfel încât puncția să fie cât mai ușor de tolerat.
„Puncția nu este deloc dureroasă. Pacientul poate simți o ușoară înțepătură sau un disconfort de scurtă durată, dar, în general, procedura se simte ca o injecție obișnuită“, spune dr. Dobrescu.
În timpul procedurii, medicul urmărește ecografic nodulul, în care introduce un ac foarte subțire și prelevează câteva celule. Ulterior, proba este trimisă la laborator, unde este analizată la microscop.
În funcție de dimensiunea și caracteristicile nodulului, medicul poate face una sau mai multe recoltări, astfel încât să obțină suficient material pentru analiză. Recoltarea propriu-zisă durează, de regulă, doar câteva minute, iar întreaga procedură aproximativ 15-20 de minute. După puncție, pacientul poate pleca acasă și, în cele mai multe cazuri, își poate relua activitățile obișnuite chiar din aceeași zi.
Uneori poate apărea o mică vânătaie, provocată de o sângerare minoră sub piele, la locul puncției. „Aceste hematoame sunt, de regulă, mici și ușor de gestionat, prin aplicarea locală de gheață și, dacă este nevoie, cu un antiinflamator“, spune medicul.
Ce poate spune puncția despre nodul
După puncție, celulele recoltate sunt trimise la laborator. Această analiză se numește examen citologic și îi oferă medicului informații despre aspectul celulelor și despre caracteristicile nodulului.
Rezultatul poate arăta, în linii mari, că nodulul este benign, că există celule suspecte sau maligne ori că proba este neconcludentă. În funcție de rezultat, medicul stabilește care sunt pașii următori.
Dacă rezultatul este benign, înseamnă că celulele analizate au un aspect care nu sugerează existența unui cancer. Asta nu înseamnă însă că nodulul trebuie ignorat. În lipsa altor elemente care să ridice suspiciuni, nu este nevoie, de regulă, de o intervenție chirurgicală, ci de monitorizarea nodulului. Medicul va recomanda controale și ecografii periodice, pentru a urmări în timp dimensiunea și aspectul acestuia și pentru a vedea dacă apar schimbări care ar putea necesita o nouă evaluare.
Dacă în celulele analizate sunt identificate modificări maligne, rezultatul poate indica prezența unui cancer tiroidian. De cele mai multe ori, tratamentul presupune o intervenție chirurgicală. Tipul de operație depinde de tipul cancerului, de mărimea și localizarea tumorii, precum și de cât de extinsă este boala.
„Dacă examenul citologic confirmă prezența unor celule maligne, atunci discutăm despre tratamentul chirurgical. În funcție de rezultatul puncției și de caracteristicile nodulului, stabilim împreună cu pacientul care este cea mai potrivită variantă de tratament“, explică dr. Dobrescu.
Un rezultat neclar înseamnă cancer?
Dacă rezultatul este neconcludent, înseamnă că celulele recoltate nu au putut oferi o concluzie suficient de clară. Un astfel de rezultat nu înseamnă că nodulul este canceros, ci că puncția nu a putut stabili cu certitudine ce fel de leziune este. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, dacă proba nu conține suficiente celule pentru analiză sau dacă modificările observate nu pot fi încadrate cu certitudine. În astfel de situații, medicul poate recomanda repetarea analizei.
„În astfel de situații, de obicei repetăm puncția. În anumite cazuri, putem completa evaluarea cu investigații imagistice, care ne ajută să lămurim o suspiciune“, explică dr. Dobrescu.
Este important de înțeles că puncția analizează celulele recoltate din nodul, nu întregul țesut al acestuia. De aceea, în anumite situații, examenul citologic poate oferi indicii importante, fără să poată spune cu certitudine dacă o formațiune este benignă sau malignă.
Ce înseamnă, de fapt, rezultatul Bethesda
Pe rezultatul examenului citologic apare și categoria Bethesda, un sistem standardizat care încadrează rezultatul puncției tiroidiene în una dintre cele șase categorii, în funcție de aspectul celulelor analizate și de riscul ca nodulul să fie malign.
- Bethesda I – probă necorespunzătoare pentru diagnostic: proba nu este adecvată sau suficientă pentru a stabili un diagnostic. De obicei, medicul recomandă repetarea puncției.
- Bethesda II – benign: celulele analizate nu prezintă modificări suspecte de cancer. De regulă, nodulul este monitorizat prin controale și ecografii periodice.
- Bethesda III – atipie sau leziune foliculară cu semnificație nedeterminată: sunt observate unele modificări ale celulelor, dar acestea nu permit să se spună cu certitudine dacă nodulul este benign sau malign. În funcție de situație, medicul poate recomanda repetarea puncției sau investigații suplimentare.
- Bethesda IV – neoplasm folicular sau suspiciune de neoplasm folicular: rezultatul ridică suspiciunea unei leziuni foliculare, însă examenul citologic nu poate stabili singur dacă aceasta este benignă sau malignă. Medicul va decide ce investigații sau tratament sunt necesare.
- Bethesda V – suspect de malignitate: celulele prezintă modificări care ridică o suspiciune importantă de cancer, iar medicul discută următorii pași de diagnostic și tratament.
- Bethesda VI – malign: examenul citologic evidențiază celule maligne, iar rezultatul indică prezența unui cancer tiroidian. În această situație, se discută tratamentul, care poate include intervenția chirurgicală.
Este important ca rezultatul Bethesda să nu fie interpretat de unul singur. Medicul îl corelează cu aspectul nodulului la ecografie, dimensiunea acestuia și celelalte informații medicale pentru a decide ce urmează.
De ce un rezultat Bethesda IV nu înseamnă automat cancer
Categoria Bethesda nu stabilește întotdeauna cu certitudine dacă un nodul este benign sau malign. Dr. Dobrescu povestește cazul unei paciente de 30 de ani, care a venit la un control de rutină. „La ecografie, nodulul avea un aspect suspect, iar ulterior puncția a indicat un rezultat Bethesda IV, adică un neoplasm folicular”, explică dr. Dobrescu.
Un rezultat Bethesda IV are o limită importantă: la microscop, celulele unui nodul folicular benign (adenom folicular) arată foarte asemănător cu cele ale unui cancer folicular. Diferența dintre ele nu se vede în celulele recoltate prin puncție, ci doar la examinarea întregului nodul, după ce acesta este îndepărtat chirurgical. Analiza aceasta se numește examen histopatologic.
De aceea, ținând cont de rezultatul Bethesda IV și de aspectul ecografic suspect, s-a decis intervenția chirurgicală. Examenul histopatologic a arătat că formațiunea era benignă și că nu era vorba despre cancer.
Cazul arată de ce un rezultat Bethesda IV nu trebuie tradus automat prin „cancer”. Totodată, arată de ce puncția a fost utilă: a semnalat că nodulul nu putea fi doar urmărit în timp și trebuia lămurit. Fără această investigație, o eventuală leziune malignă ar fi putut fi descoperită mai târziu. Potrivit dr. Dobrescu, puncția a permis ca situația să fie gestionată la timp.
În cazul unor categorii precum Bethesda IV, diagnosticul definitiv se stabilește, de regulă, abia după examinarea țesutului îndepărtat prin operație.
Puncția tiroidiană nu trebuie privită, așadar, ca un test care oferă singur toate răspunsurile. Ecografia arată structura nodulului, puncția oferă informații despre celulele sale, iar medicul pune cap la cap aceste date pentru a decide dacă este suficientă monitorizarea sau dacă sunt necesari pași suplimentari.
Pentru pacient, important este că un nodul tiroidian nu înseamnă automat cancer, iar un rezultat al puncției trebuie interpretat întotdeauna împreună cu ecografia și istoricul medical personal. În funcție de toate aceste date, medicul poate stabili dacă este suficientă urmărirea în timp sau dacă sunt necesare alte investigații ori tratament.
