Substituția hormonală diminuează simptomele menopauzei. Medic endocrinolog: „La o femeie sănătoasă, beneficiile depășesc riscurile”

Dezechilibrele apărute în corpul femeilor aflate la menopauză duc, uneori, la simptome greu de suportat, care afectează semnificativ calitatea vieții. Vestea bună este că pentru aceste femei există alternative de tratament, precum terapia de substituție hormonală. Această terapie nu are rolul de a trata menopauza, pentru că nu putem să tratăm ceva ce nu este o boală, ci are ca principal scop atenuarea simptomelor pentru a avea o calitate normală a vieții. Dr. Anda Cornelia Vizitiu, medic primar endocrinolog, și dr. Călin Todoran, medic primar de obstetrică-ginecologie, în cadrul Clinicilor Regina Maria, oferă perspectiva specialităților lor asupra acestui subiect considerat tabu până de curând.

Când se vorbește despre menopauză, subiect foarte complex si greu de acoperit într-o singura discuție, atrage atenția dr. Anda Cornelia Vizitiu, medic primar endocrinolog, cred că este important să lămurim că vârsta la care menopauza se instalează este foarte importantă. 

Menopauza, un proces fiziologic absolut firesc, se referă doar la femeile trecute de vârsta de 45-50 de ani, în medie la 52 ani. În cazul femeilor sub 45 de ani, nu mai vorbim despre un proces fiziologic, normal, ci vorbim despre menopauză precoce, între 40-45 ani, și despre insuficiență ovariană prematura, sau menopauză prematură, sub 40 de ani. 

În aceste situații, și mai ales în cazurile de insuficiență ovariană prematură, diagnosticul, evaluarea, tipul de terapie, indicațiile și contraindicațiile de tratament pot să fie diferite comparativ cu cele din menopauză naturală. „Cred că această delimitare de vârstă este foarte importantă cand vorbim despre menopauză, pentru că abordarea terapeutică este diferită”, precizează medicul endocrinolog.

La vârsta de peste 45 de ani, așadar, menopauza apare ca o consecință firească, naturală, a faptului că rezerva ovariană s-a epuizat complet și ireversibil, activitatea ovarelor a încetat, la fel și producția de estrogeni. „Spunem că o femeie este la menopauză dacă a trecut un an de la ultima menstruație. Este, practic, un diagnostic retroactiv. De exemplu, dacă o femeie a avut ultima menstruație la 51 de ani, abia la 52 de ani poate spune că este la menopauza de la vârsta de 51 ani”, precizează dr. Anda Vizitiu.

Semnele de menopauză apar de obicei cu o perioadă variabilă de timp înainte de instalarea menopauzei, numită perimenopauză. Apar dereglări ale ciclului menstrual, iar fluctuațiile hormonale, în special scăderea nivelului de estrogeni, sunt insoțite de semne specifice, cele mai importante fiind cele vasomotorii: bufeurile și transpirațiile nocturne, insoțite de insomnii. 

Concret, bufeurile sunt o senzație de căldură intensă simțită brusc în zona feței si a decolteului, durează timp de câteva secunde sau minute, și pot fi însotite de palpitații, transpirații, amețeli și uneori sunt urmate de senzația de frison. Alte manifestări specific menopauzei sunt cele genitale, precum uscăciunea vaginală, infecțiile urinare frecvente, durerile în timpul contactului sexual. 

Hormonii sexuali influențează procesul de cogniție si emoțiile, astfel că printre cele mai deranjante manifestări sunt cele psiho-sexuale, cu scăderea libidoului, a dorinței sexuale, apariția tulburărilor de memorie si concentrare, senzația de ceață mentală (brain fog). Este o perioadă de accentuată instabilitate emoțională, în care apar sau se agravează migrenele, durerile articulare, dar și tulburările depresive, care necesită o atenție deosebită. 

„Problema este că, de obicei, multe dintre aceste simptome apar noaptea, iar uneori, sunt atât de severe încât trezesc femeia din somn, apar insomniile, care sunt foarte deranjante și, alături de celelalte simptome, agravează oboseala și înrăutățesc starea generală”, adaugă medicul endocrinolog.

Trebuie să subliniem că nu toate femeile experimentează aceste simptome. Unele nu au absolut nicio problemă și trec prin perioada de perimenopauza/ menopauză fără să simtă vreo diferență, sau au puține bufeuri care durează de la câteva luni până la un an, dar nimic foarte deranjant. Sunt însă destul de multe femei care au toate aceste simptome, uneori într-o forma severă, care le afectează calitatea vieții. 

Toate femeile în perioada de perimenopauză ar trebui să aibă o evaluare, recomandă medicul. De ce? „Cu sau fără simptome, pe termen lung, deficitul de estrogeni determină complicații asociate cu procesul de îmbătrânire. Și anume, deficitul de estrogeni poate să crească, în timp, riscul de osteoporoză, boli cardiovasculare, boli neurologice. Din acest motiv, orice femeie în perioada de perimenopauză si in postmenopauză e indicat să aibă o evaluare completa, în primul rand pentru a stabili riscul individual pentru aceste boli si pentru a realiza preventia lor.”, precizează dr. Anda Cornelia Vizitiu.

Evaluarea stării generale de sănătate și a riscului de a dezvolta anumite boli cronice in urma deficitului de estrogeni din menopauza permite o prevenție eficientă, astfel încât evoluția acestora să fie încetinită. Aceasta ar fi indicația pentru o femeie aflată la menopauză care nu are simptome deranjante:

„În afară de măsurile de evaluare si prevenție, care de altfel sunt extrem de importante, in cazul femeilor asimptomatice, nu este indicate terapie de menopauză, pentru că aceasta are ca principala indicație ameliorarea simptomelor deranjante, și dacă acestea nu există, nu avem de ce să tratăm ceva ce este absolut normal, fiziologic. Dacă femeia are simptome deranjante, care afectează calitatea vieții, atunci se poate interveni cu terapiile de menopauză, dintre care cea mai importantă, terapia de substituție hormonală. Țin sa subliniez ca nu există un standard, nu medicul hotărăște cât de severe sunt bufeurile, ci femeia decide cât de mult o deranjează. Este de asemenea important să subliniem că ce este deranjant pentru o femeie si îi afectează calitatea vieții, nu este obligatoriu să fie problematic pentru alte femei. Din acest motiv terapia este individualizată si trebuie să existe o discuție deschisă cu fiecare femeie în parte pentru a stabili care sunt asteptările si cât de deranjante sunt simptomele pentru fiecare caz in parte, și de ce anume are nevoie pentru a ameliora simptomele si a imbunățati calitatea vieții. Alegerea tipului de terapie se face întotdeuna impreună cu pacienta după ce se stabilește împreună cu aceasta care sunt așteptarile, și mai ales care sunt riscurile și beneficiile, în așa fel încât raportul risc/beneficiu să fie în favoarea beneficiilor. ”, exemplifică medicul endocrinolog.

De obicei, pentru simptomele de menopauză foarte puțin deranjante apelam la terapia cognitiv-comportamentala, dar si la terapiile complementare, alternative, acupunctură, fitoterapie, care pot să ajute în această perioadă. „Dar, dacă simptomatologia este severă, atunci cu siguranță avem nevoie de terapie hormonală de substitutie, pentru că s-a dovedit că este singura eficientă pentru tratarea tulburărilor vasomotorii. Indicația clară este pentru femeile în perioada de menopauză care au simptome deranjante sau un risc crescut de osteoporoza, și care au mai puțin de 10 ani de la instalarea menopauzei”, adaugă medicul endocrinolog.

„În principiu, terapia de substituție de menopauză poate fi urmată cât timp simptomele sunt deranjante. Dacă femeia nu mai prezintă simptome, după o perioada de timp, incercăm să reducem progresiv doza și chiar să oprim terapia.”, explică specialistul.

În mod obișnuit, simptomatologia de menopauză dispare în 1-3 ani.

„Uneori, poate să dureze până la cinci ani și sunt femei care pot avea simptome și peste 10 ani, până dupa vârsta de 60 de ani. Dar acestea nu constituie majoritatea. Terapia de substituție se ia doar atâta timp cât sunt simptome, pentru a le ameliora.”

Dr. Anda Cornelia Vizitiu, medic primar endocrinolog

Această terapie înlocuiește practic ce lipsește, iar la o femeie sănătoasă, se consideră că este sigură și beneficiile depășesc cu mult riscurile. Dar ea poate să aibă și riscuri, în special în anumite conditii. „Depinde foarte mult ce fel de terapie administrăm, depinde de doză si calea de administrare, depinde de ce tip de hormoni sexuali administrăm. Pentru că există mai multe tipuri de terapie, iar estrogenul si progesteronul din terapia de menopauză pot fi de mai multe feluri. Există hormoni sexuali care sunt identici cu cei produși la nivelul ovarului, care sunt doar asemănători sau chiar diferiți ca structură, cu efecte diferite în organism.”, punctează medicul.

Când vorbim de terapia de substitutie, este important să nu ne temem de un medicament produs prin sinteză pentru că nu e obligatoriu ceva rău pentru organism. Dimpotrivă, de cele mai multe ori, este mai sigur decât suplimentele provenite din plante care nu au fost suficient studiate sau controlate. Faptul că ceva provine din natură nu înseamnă neapărat că este inofensiv sau că nu are efecte secundare.

Riscuri și beneficii legate de terapia de substituție

De-a lungul timpului, o serie de mituri s-au creat în jurul terapiei de substituție hormonală. Un astfel de mit este legat de riscul de cancer de sân. „Este foarte important sa informam pacientele că terapia de substituție hormonală administrată corect, nu crește riscul de cancer mamar când aceasta este administrată până la vârsta naturală de menopauză. Asta înseamnă că o femeie până la 50 ani, cu menopauză premature sau precoce care urmează terapie de substituție hormonală nu are un risc mai mare de cancer mamar decât orice altă femeie cu ovare care funcționează normal. O spun absolut toate ghidurile europene si internaționale de tratament a insuficienței ovariene premature. 

Cand vorbim de femeile de peste 50 de ani, la care menopauza s-a instalat natural și care prin terapia de substituție vor fi expuse la hormoni sexuali peste vârsta naturală, riscul crește ușor, dar nesemnificativ, și depinde de tipul și durata terapiei administrate. Este demonstrat științific că terapia doar cu estrogen nu crește riscul de cancer mamar, ba chiar poate îl poate diminua și că, de fapt, cel care crește riscul este asocierea progestativelor de sinteză la terapie (indicate la femeile cu uter). Riscul este nesemnificativ dacă se adminsitrează progesteron natural si crește ușor pentru alte tipuri de progesteron.

Dar este foarte important să punem totul în perspectivă, pentru a ne face o idee mai clară despre ce înseamnă acest risc, atunci când el există. Mai exact, o femeie peste 50 ani care urmează terapie de substituție hormonală are un risc de cancer mamar similar cu cel al unei femei care nu urmează terapie de substituție, dar care fumează sau consumă alcool peste anumite cantități sau are obezitate. Pe scurt, riscul este nesemnificativ și similar cu alți factori de risc legați de stilul de viață. În concluzie, riscul de cancer mamar crește usor in funcție de tipul de progesteron, dacă urmează o terapie combinată, și posibil dacă terapia este urmată mai mult de 5-7 ani”, sintetizează medicul.

Așadar, pentru femeile de peste 45-50 de ani, sănătoase, care au simptome deranjante de menopauză și urmează terapie de substituție hormonală, beneficiile depășesc riscurile, mai ales dacă terapia e administrată corect. 

Alte riscuri posibile de care femeile se tem sunt cele de tromboză, de infarct miocardic, de accident vascular cerebral. Și aici, mai spune medicul endocrinolog, depinde foarte mult de ce fel de terapie administrăm și cum o administrăm. „La o femeie sănătoasă, fără risc cardiovascular, fără boli cardiovasculare, se poate administra orice fel de terapie, inclusiv orală. Dar, pentru că adminsitrarea orală are un risc mai mare de evenimente trombotice, la femeile cu risc cardiovascular crescut, cu risc de tromboză sau cu obezitate, se recomandă terapia transdermică, adică prin piele, pentru că se consideră că în doze mici sau standard nu crește riscul de tromboză.”

Depresia nu se tratează cu hormoni

Un aspect pe care medicul ține să-l sublinieze este că tulburările depresive care apar în perioada de menopauză nu se tratează cu susbtituție hormonală si trebuie să fie îndrumate către medicul psihiatru pentru evaluare si tratament de specialitate.

„Țin să subliniez acest lucru pentru că e o perioadă în care depresia poate să fie agravată și nu e indicat să o tratăm superficial. Cu terapia de substituție hormonală ameliorăm simptomele date de deficitul de estrogeni, precum bufeurile si transpirațiile nocturne. Cu siguranță are un efect pozitiv asupra stării generale, dă o stare de bine, și înlăturăm simptomele de menopauză care agravează depresia, dar dacă tulburările depresive persistă, femeile trebuie îndrumate către specialist. Chiar dacă efectele terapiei de menopauză sunt miraculoase la femeile cu simptome, asta nu înseamnă că este panaceu universal și că tratăm absolut tot ce apare în aceasta perioadă cu terapie de substituție hormonală.”

Hormoni bioidentici versus body-identici

Medicul endocrinolog ține să mai facă o precizare importantă legată de terapia bioidentică pentru că este tot mai mult promovată și există foarte multă confuzie legat de ce este si când trebuie administrată. „Terapia de substituție hormonală cu hormoni identici cu cei produși în mod normal de către ovar este considerată, în majoritatea cazurilor, terapia de menopauză ideală, pentru că practic înlocuiește ceva ce ovarul ar fi produs în mod natural dacă ar fi funcționat.”

De unde vine confuzia? Există terapie bioidentică care nu este aprobată și terapie bioidentică care a fost preluată de firmele de medicamente, studiată, produsă in condiții de siguranță și control, și ulterior aprobată de agenția medicamentului, iar cea din urmă a fost numită body-identică pentru a o diferenția de preparatele neaprobate. Mulți văzând acel “bio-“ din denumire, trăiesc cu impresia că hormonii bioidentici sunt naturali, că terapia este complementară, că sunt suplimente alimentare, și au fost promovați ca medicație naturală, deși nu este deloc așa. Atât hormonii bioidentici, cât și cei produși de firmele de medicamente (body-identici), deși sunt inițial derivați din plante, sunt hormoni de sinteza, pentru că substanța extrasă din plante este modificată, prelucrată, pentru a sintetiza hormoni identici cu cei produși la nivelul ovarului.

Hormonii care se găsesc în plante (fitoestrogenii) sunt doar asemanători, dar nu sunt identici cu hormonii produși de ovar, și deci nu sunt bioidentici. Atât terapia bioidentică, cât si cea body-identică, au aceeași structură moleculară la bază, singura diferență este modul în care sunt produși. Și anume, terapia bioidentică sau bioidentică compusă este preparată în farmacie prin combinarea mai multor hormoni pe baza unei rețete individualizate, iar cea body-identică este produsă de către firmele de medicamente, în doze standard, în cadrul unui proces controlat și verificat, și în urma unor studii efectuate cu acel preparat.

Ca urmare, cei bioidentici nu sunt aprobați, nu se află sub controlul agențiilor naționale a medicamentelor și există îngrijorări legate de puritate si siguranță. Din acest motiv, ghidurile sunt foarte tranșante și nu recomandă adminsitrarea acestor preparate decât în situații speciale, când nu există pe piață în dozele necesare preparate body-identice, aprobate. Pentru preparatele de hormoni bioidentici, produse în farmacii, nu există studii care să confirme că acel preparat se absoarbe corect, că în sânge ajunge și se menține cantitatea de hormoni necesară, și din cauza asta, aceste preparate trebuie monitorizate prin analize repetate.

Nu este exclus că preparatele de hormoni bioidentici să fie bune, dar nu există dovezi științifice clare legate de calitate, siguranță și eficiență: „Și atunci, dacă avem de ales între două preparate care conțin teoretic aceeași substanță, evident că recomandarea este să îl folosim pe cel care a fost studiat, este controlat și aprobat de agenția medicamentului (cel body-identic), și nu preparatul despre care nu avem dovezi legate de siguranța si eficiența și care nu este verificat (bioidentic).”, atrage atenția medicul endocrinolog.

„Pe lângă administrarea orală a hormonilor de substituție există acum și administrarea transdermică și cea sublinguală”

Tehnologia a evoluat și pe lângă administrarea orală a hormonilor de substituție există acum și administrarea transdermică și cea sublinguală, subliniază dr. Călin Todoran, medic primar de obstetrică și ginecologie.

„Calea transdermică este cumva mult mai sigură, pentru că prin administrarea pe piele, încărcăm celula grăsoasă. Aceasta eliberează lent hormonul în organism și nu mai avem fluctuații, se evită un pasaj hepatic de unde apar coagulii de sânge și problemele care impactează sistemul cardiovascular. Nitroglicerina, de exemplu, se administrează sublingual, și transferul nu se face prin pasajul hepatic, calea fiind la fel de sigură ca aceea transdermică”, a adăugat specialistul.

Femeile la care menstruația a venit mai repede, epuizează mai rapid rezerva ovariană, atrage atenția medicul ginecolog. După vârsta de 30-32 de ani, adaugă acesta, fiecare femeie ar trebui să-și facă un AMH pentru a vedea cum stă cu rezerva ovariană. „Așa putem afla în cât timp se epuizează ovarele. Și avem știința de a încetini acest proces de îmbătrânire, astfel încât tranziția către menopauză să fie mai lentă. Pentru că noi prin terapia de substituție restaurăm hormonii care lipsesc. Pentru o stare cât mai bună a organismului”, completează specialistul.

Potrivit medicului ginecolog, pacientele care urmează terapia de substituție sunt mai atente cu sănătatea lor și merg mai des la medic pentru monitorizare. „Și dacă s-ar întâmpla să aibă probleme de sănătate, ele ar fi diagnosticate într-un stadiu incipient. Nu ajunge să fie un stadiu avansat de boală”, precizează dr. Todoran.

Ceea ce se întâmplă la menopauză este că pierzi hormoni. Pierzând hormoni, scade rata metabolică, arderile nu mai sunt normale. „E ca și cum ai avea două mașini identice. Cu una mergi pe autostradă cu 130 de km pe oră și consumă 7%, să zicem, și cu cealaltă mergi pe aceeași autostradă ba cu 200 de km pe oră, ba cu 70, ba cu 150, iar consumul e mult mai mare, pentru că accelerația este oscilantă. Noi asta încercăm să facem prin substituție, să recreem rata metabolică naturală. Arderile vor fi constante, iar consumul mult mai mic. Prin urmare, pacientele care sunt pe substituție, slăbesc. Și te gândești din ce cauză?  Pentru că nu mai au rezistența la insulină. Celula este sensibilă la insulină, folosește energia pe care o are și începe să descompună din depozite. Până la urmă asta ne dorim. Să fim funcționali până la 80 de ani. Procesul de îmbătrânire nu poate fi oprit de nimeni, dar depinde cum facem acest proces: lent sau rapid? Pentru că poți ajunge la final la 60 de ani sau la 90 de ani.”

Sfaturi pentru gestionarea menopauzei

Persoanele care știu ce înseamnă restaurarea hormonală arată bine chiar dacă au 60 de ani. „Pacientele care fac substituție nu-și arată vârsta. Nu îmbătrânesc la fel de repede ca celelalte”, susține medicul ginecolog.

Stilul de viață sănătos, dieta echilibrată, bogată în calciu și vitamina D, contează, la rândul lor:

„Și în primul și în primul rând practicarea regulată a exercițiilor fizice, contează. Mai ales cu greutăți. Pentru că, în momentul în care faci exerciții fizice, organismul se eliberează de radicalii liberi și de toți metaboliții. E ca și cum ai fi vărsat cafea pe jos, vii și ștergi și podeaua este în acea zonă mult mai curată decât în celelalte zone.”

dr. Călin Todoran, medic primar de obstetrică- ginecologie

Practicile de relaxare și de gestionarea stresului vin să dea o mână de ajutor în mai buna gestionare a semnelor de menopauză. „Trebuie evitați factorii declanșatori ai bufeurilor: cafeina, alcoolul, mâncărurile picante. Somnul de calitate este important, pentru că atunci ne regenerăm. Și nu trebuie uitată parte de hidratare cu apă bogată în microelemente, electroliți, calciul, magneziu și nu numai.

„Avem o singură viață și un singur organism. Adică, e ca și cum ai avea o mașină toată viața și tu trebuie să ai grijă de mașina asta. Dacă n-ai grijă de mașină, poți s-o bibilești toată ziua, să fie cea mai frumoasă, s-o ții în garaj, să nu aibă o zgârietură, să o lustruești în fiecare zi. Dar, dacă motorul pe interior nu este eficient și nu este bun și nu-i faci schimburile necesare, nu înlocuiești uleiul, o ai degeaba”, conchide plastic dr. Călin Todoran.